BURICUL PAMANTULUI

ASTRALOPITECUL

2012-01-27T10:32:00.002+02:00

Eu sunt.

Eu sunt prost.

Eu sunt prost si cred.

Eu sunt prost si cred o teorie americaneasca mincinoasa.

Eu sunt prost si cred o teorie americaneasca mincinoasadeoarece rezonez cu ea.

Deoarece sunt prost, iar teoriile mincinoase sunt scornite pentrucreduli, dictonul ca "Nimic nu este intamplator"se confirma... Desi stiu ca teoria este mincinoasa, aceasta nu ma impiedica sacred mai departe in ea, deoarece ea este americaneasca iar eu sunt prost si imidoresc din toata fiinta mea sa fie reala. Si pentru mine ea chiar este reala,caci gandul meu o face reala si iata ca se mai confirma inca o zicala:"Gandul creeaza realitatea".

Si pentru ca sunt prost am cumparat si am citit toatecartile care dezbat aceasta teorie, am participat la conferinte, seminarii siworkshopuri. M-am instruit, iar cand am fost pregatit, am intalnit maestrulcare sa ma initieze in toate tainele teoriei mincinoase. Si iata cum inca un dicton s-a adeverit, acela care zice ca: "Atunci canducenicul este pregatit apare si maestrul" . Maestrul mi-a zis: “Stiu ca nu stiu nimic” – si am sa te invat si pe tine lucrul acesta”si mi-a cerut bani, dar cand a vazut ca ma codesc mi-a zis: “Renunta la Eu! “ si “Gandeste cu inima!”. Atunci am gandit cu inima, nu cu Eul din capul mieucel prost, am rezonat si am platit foarte multi bani pentru ca sa imi perfectionez aceastateorie mincinoasa, iar initierea m-a costat si mai mult. Dar ce importanta aredaca in felul acesta zicala "Banii nu trebuie sa stea laprosti" valideaza “Dreptul Divin la Bani” almaestrului...!?

Desi sunt prost, totusi am capatat de la maestrul meu contra cost o diploma de maestru... si amdevenit carevasazica un "prost cu diploma".... Chiardaca maestrul nu mi-a dat nici macar o chitanta de mana, totusi eu am dovada scrisa, rectepatalamaua semnata de el, din care rezulta fara indoiala ca suntprost. Dupa ce mi-a inmanat diploma si si-a numarat banii, in loc de multumesc sau larevedere, maestrul a zis: “Prostsa fii noroc sa ai!”. Acum ce sa zic...!? Nu stiu daca mi-a zis-o mie sau era doar pentru sine, dar ceea ce stiu in mod certeste ca am ramas lefter si cu chiria la garsoniera neplatita.

Intre timp insa am aflat ca "Un prost va gasi intotdeauna altii maiprosti decat el care sa-l aplaude" si pentru ca “Toti suntem Unul” iar cum eu unul sunt prost si cum nimic nueste intamplator, i-am gasit si sunt acum invataceii mei. Si pentru ca “totuleste iubire” – evident, neconditionata -, noi traim in pace, iubire siarmonie, ne avem ca fratii si ne ajutam intre noi. Eu le predau lor teoriaamericaneasca mincinoasa si ii ajut sa evolueze ca sa se trezeasca si sa facasaltul cuantic in noua constiinta din 5D, din Noua Energie, iar ei ma ajuta pemine sa-mi platesc ratele la noua vila si vacantele de pe Coasta de Azur.

Sunt prost dar Dumnezeu ma iubeste. Desi El stie ca eu stiu ca nu stiu nimic,totusi uite ca pe baza diplomei in teoria americaneasca mincinoasa in care cred,pentru ca s-a dovedit a fi lucrativa, El mi-a acordat si mie Dreptul Divin la Bani.Acumsi aici!
Sunt prost!
Doamne ajuta!

Sursa foto : crystalinks.com

SOLOMONARII

2011-12-05T20:37:00.000+02:00

65. SOLOMONARUL - "clouds cracker" sau"cloudbuster" este un vrajitor mitologic postcrestin roman, cunoscut in popor si sub denumirile de grindinar, hultan, ghetar, izgonitor de nori sau zgrabuntas, asumat siinglobat in pseudo-stiinta numita dacologie de catre dacomaniaci, in pofida faptului ca nu are decat o prezumtiva si vaga legatura cu doar douadintre cele treizeci si unu de triburi dacice. Solomonarul este un barbat înalt,roșcovan, mustacios,cu mantie alba, purtand la brâu unelte magice, este stiutor de carte - una singura, pe careo poarta intr-o traista -, este holtei virgin, homeless cersetor, pomanagiu sirazbunator daca nu primeste de pomana, ovo-lacto-vegetarian, avand ca hobby meteorologiasi circul cu dresura de balauri, pe care ii calareste alungand norii sauabatand grindina fara niciun dispozitiv orgonic. Facand parte din imaginarulcolectiv romanesc Solomonarul poate fi considerat brand de tara.
Intimpul comunismului, din pricina alfabetizarii, a infiintarii CAP-urilor si a trimiteriiboierilor in vilegiatura la Canal, balaurii s-au intors in cartile de povestiiar Solomonarii au disparut pe Taramul Celalalt, cel din basmele cu Fat Frumos( sau in Agartha sau Shambala, asa cum le mai place spiritualisticilor sa-l mainumeasca ) si s-au oplosit pe langa boierii intraterestrii, de la care primeaupomeni constand in lapte, oua, malai si faguri de miere, produse comestibileprovenite de la vaci, gaini, porumb si albine intraterestre shambalagesticrescute in gradini hidroponice .
Incontextul razboiului psihotronic, solomonarul ar putea fi inteles astazi ca fiindel insusi un dispozitiv orgonic imaginar si utilizabil, desigur, doar daca ar fide gasit, pe post de spargator de nori.

Sursa: dictionarul meu -"Spiritualist,Hypnotic & Idealistic Terms Dictionary " (SHIT-Dictionary), parte integranta a "The Bases of theUniversal, Literary-Licentious, Spiritualist, Hypnotic & IdealisticTerminology " (BULLSHIT)

Am ajuns la aceasta definitie consultand doua surse: Wikipedia si revista Formula As iar pentru exemplificare va redau mai jos un fragment semnificativ din articolul intitulat "Stapanii furtunilor: SOLOMONARII", precum si concluziile logice si firesti care deriva din text.

SLOMONARUL
"Daa, om era, cu musteata. Mergea pe hat si pazea cerul. Boieriu il ospata, dar el nu manca de dulce, manca numai oua, lapte, malai si faguri de miere, asa mananca solomonarii. De dormit nu doarme in casi, cat de ger ar fi, ci pe malul taurilor, in pesteri, scorburi sau in pamant. Traiesc fara femei, zic ca femeia ii stoarce de puteri si daca o singura data o iubit o femeie, se prefac in oameni ca toti oamenii. Si Vasile asta zicea c-o vazut cum venea balaurul inaintea ploii printre nouri, cu solomonariu pe dansul. Solomonariu il prindea de gat si batea grindina. Cand vroia s-o porneasca prin cer, se ducea pe malul helesteului si citea din carte, ca era dascalit. Dupa ce gata de citit, arunca baltagul in mijlocul baltii si cand iesea balauru ii arunca capastrul pe gat si pornea ca o naluca prin cer, calare pe balaur, si-l conducea pe unde vroia el, pe la boieri ce nu tineau sarbatorile, ce nu-i dadeau de pomana si le batea mosia cu piatra...."

CONCLUZII :

1. - Calare pe balaur, Solomonarul devine devine una cu el si il supune vointei lui, si-l foloseste ca pe un instrument.... si in atari conditii el poate fi privit ca opusul Sfantului Gheorghe Balauroctonul, devenind astfel persona non grata in religia crestin ortodoxa. Din pacate nu se pastreaza nicio icoana de Solomonar calare pe balaur si omorand calul.
Bila alba pentru dacomaniaci.

2. - Ca alungator iar nu ca aducator de ploi, il putem considera pe Solomonar ca partenerul Sfantului Ilie. Sfantul Ilie alergand cu carul sau prin cer aduce ploaia, iar Solomonarul o alunga atunci cand este in exces.. Dar atunci cand Solomonarul devine pedepsitor cu grindina, cei doi desi par contrari, de fapt se completeaza, caci Solomonarul devine un fel de prelungire justitiara a Sfantului Ilie .
Bila alba pentru postcrestini.

3. - Daca mitul Solomonarului ar proveni din credintele dacilor, atunci ar trebui sa scoatem cartea (ceaslovul...? ) din recuzita lui, stiut fiind ca dacii erau analfabeti. Daca ii scoatem cartea care ii valideaza Solomonarului stiinta magiei, recuzita lui ar deveni hilara iar personajul ar pica in derizoriu. Concluzia este ca in evul mediu, folclorul vechi s-a alterat binisor catre fundamental.
Bila alba pentru postcrestini.

4. - In aceeasi ordine de idei, a posibilei alterari a informatiei initiale, putem observa ca in dieta Solomonarului este inclus malaiul, iar porumbul dupa cum se stie a intrat in alimentatia taranului roman la sfarsitul secolului al XVII-lea.
Bila alba pentru postcrestini.

5. - Numele de Solomonar este de inspiratie biblica, de provenienta iudaica, intrat in mentalul popular odata cu crestinismul.
Bila alba pentru postcrestini.

6. - Desi personaje fabuloase, Solomonarii nu par a fi neoameni, apropiati de inconsistenta umana fizica a lui Mos Craciun sau a Babei Cloanta, ci mai degraba sunt oameni vii dar cu puteri mari, caci ei, solomonarii "Traiesc fara femei, zic ca femeia ii stoarce de puteri si daca o singura data o iubit o femeie, se prefac in oameni ca toti oamenii." . De unde tragem concluzia ca solomonarismul nu se transmite din tata-n fiu, caci daca ei ar procrea si-ar pierde puterile supraumane si nu ar mai avea ce sa-i transmita urmasului. In aceste conditii, cum de la cucerirea romana incoace, dacii pursange au devenit un ghiveci etnic, nici copiii alesi de Solomonari n-au avut cum sa scape de corcirea interetnica.
Bila alba pentru postcrestini.

7 - Batea cu grindina boierii care nu tineau sarbatorile:
a/ presupuse dacice - si-atunci ii troznea pe toti crestinii de-a valma care in loc sa praznuiasca sarbatorile vechi le praznuiau pe cele noi, de factura crestina. Dat fiind ca dacii, pe langa Zamolxe se mai inchinau si la alti vreo zece zei, trebuie sa fi avut mai multe sarbatori si atunci varianta a/ pica.
b/ presupuse crestine, si-atunci el insusi trebuie considerat ca un mit invins si ingenuncheat de noua religie, cea crestina, suprapusa peste cea veche, dacica, sau pur si simplu un mit nou, postcrestin.
Bila alba pentru postcrestini.

8. - Era un pomanagiu si razbunator, caci batea cu grindina boierii care nu-i dadeau de pomana. Deci nu avea suflet de crestin.
Bila alba pentru dacomaniaci.

9. - Solomonarii se barbieresc ca si romanii si-si lasa doar mustata, spre deosebire de daci care nu se barbieresc.
Bila alba pentru postcrestini.

10. - Solomonarul este vagabond. El nu este sihastru, nu sta ascuns si ferit de ochii oamenilor, mananca zilnic pe la usile boierilor si umbla pe hat sau pe malurile baltilor si pazeste cerul,.
La o prima intelegere s-ar parea ca Solomonarul este un parazit sociopat, foarte lenes, caci, asa cum reiese din textul citat, in foarte rare cazuri binevoieste a lucra ceva si asta doar atunci cand se razbuna sau cand fereste oamenii de prea multe ploi. Ar avea carevasazica o propensiune catre trandaveala fanariota care ne caracterizeaza pe noi astazi si ar merita vezi bine, o bila alba postcrestina. La o privire mai atenta insa, el este personajul cel mai util pe care il putem avea noi romanii, caci in calitatea lui ancestrala autoasumata, de pandar de cer, noi cu totii ar trebui sa-i fim recunoscatori si sa-i multumim lui astazi, caci iata, daca in istoria noastra milenara am fost talhariti si deposedati de toate cele, inclusiv de inteligenta si de dorinta de a munci, de am ramas in pielea goala si la propriu si la figurat si de niciunele nu mai avem, macar cu ceva tot am mai ramas: cu cerul deasupra capului. Si asta numai datorita vigilentei Solomonarului. Aici va trebui sa facem o concesie dacomaniacilor si sa-i le acordam o bila alba.

Daca e sa facem un BILAnt al rezultatelor, din totalul celor 10 bile, 3 sunt dacomaniace si 7 postcrestine. Asadar sansele ca mitul Solomonarilor sa fie precrestin sunt mici. Doar de 30%.

Sursa foto

BABELE SE OUA

2011-11-30T17:18:00.002+02:00

SPIRITUALISTIC-FABERGÉ

Motto:
In astralu-n care ploua de trei ori pe saptamana,
Toate babele se oua si se tin frumos de mana.

In astral atunci cand ploua, toate babele se oua,
Iar cand vine vremea buna, Vanturishca le aduna
Si-astralopitecul ia, sa le-mparta cuile vrea,
Ca tot astralul sa aiba, oua proaspete de baba.

Cand astralul e-nnorat iaupozitia de ouat
Si se-aseaza pe cuibare, pe maidane, pe carare
Care pe unde le-apuca, tinandu-se de-o uluca,
Ca atunci cand ploaia vine, sa se oua cat mai bine.

Unele stau intr-o rana, altelese tin de mana
Si mai sunt si babe care, se oua stand in picioare.
Cele cu suflet de-artist, se oua duios si trist,
Cele pline de iubire, oua-ntr-una, in nestire.

Babele ce stiu de frica, dingenunchi nu se ridica
Canta cantece de slava si trag salva dupa salva.

Babele fete batrane oua intr-unfel anume
Oua-n taina delicat, oua fara de pacat.

Cand se oua Baba Dochia nici nu isi ridica rochia.
Baba Vanga are spor doar cand oua-n viitor .

Baba Oarba oua-n drum, caci nuvede nicidecum.
Ali Baba nu se oua, se face mereu ca ploua

Cea mai tare-i Baba Yaga, care nucunoaste shaga.
Cand se opinteste-odata, face trei oua deodata..
Babele din Carlibaba, in astral fac toata treaba
Babelor din Babadag, care nu oua cu drag .

Baba Rada - Rada Baba, cara ouale cu roaba.
Nu conteaza cin’le oua, important ca-s amandoua
Si ca seamana leit si sunt de nedespartit,
Si nu poti sa spui tu care, face oul cel mai mare.

BabaCloanta oua dar, le piteste-n buzunar
Ca-i e frica de-un atac, cand trece Baba Novac.
Dar cand trece Fat Frumos ba calare, ba pe jos,
Cotoroanta scoate doua, ca sa faca schimb de oua.

APNEE

2011-11-10T11:15:00.001+02:00

LEGILE CLAROBSCURULUI

de Nea Ion Chibalion

Iluminareasi intunecarea sunt echivalente. Adevarul se dizolva in clarobscur.

V. RITMUL

Serul tot se scurse-n trup
Iară sufletul afară.
EKG-ul fu constant
Dar injecţia letală.

Intre inspir si expir
Fu-n moment de “hai sictir!”
O apnee scurtă-n care
Fu si ultima suflare.

Respiraţia tinu ritmul
Expiaţia-i rupse filmul.
Expiat sau expirat
Este doar un biet oftat.

Si atunci iubiţii mei,
Vă întreb, apneea ce-i ?

E-amăgire, e eres?
Sau sabia lui Damocles?

"Totul se scurge inauntru sau in afara;orice lucru are durata sa; totul evolueaza, apoi degenereaza; balansul penduleise manifesta in totul; masura oscilatiei sale la dreapta este asemanatoare cumasura oscilatiei la stanga; ritmul este constant" – KYBALION –legea ritmului

GAURI CELEBRE

2011-10-21T20:37:00.001+03:00

32. GAURA NEAGRA – Latosensu – desi gaura, in mod paradoxal, ea este un corp astronomic, constand intr-o gaurain vid, adica o gaura in nimic deoarece un nimic gaurit este mai interesant decat unul negaurit, situata oripeunde prin univers si rezultata prinimplozia unei stele, in care, dupa unii fizicieni atei materia se condenseazapana la disparitie sau din care, dupa altii, mai spiritualisti si prin urmaremai bine informati, ia nastere materia. In doua vorbe este alba-neagra. Datorita punctului de singularitate care se afla in interiorul ei, ea este o gaura astronomica insingurata, trista si neatractiva, careia nu i se poate aplica principiul hermetic cum ca "golul atrage plinul" pe motiv ca este umpluta pana la refuz cu energie si informatie ciudate. Cu toate acestea, datorita vitezei de atractie accelerata pe care o presupune, principiul Trismesgistului este incalcat flagrant, caci in cazul gaurii negre "plinul atrage plinul" . Concret: daca un spiritualistic ar avea ghinionul sa se nimereasca prin preajma, datorita fortei de gravitatie colosala de care dispune, ea il absoarbe instantaneu catre nicaieri si catre nimic, caci nu poseda un "inauntru" si, oricate patalamale, initieri si maiestrii ar poseda spiritualisticul si oricat de indigest ar fi, gaura neagra il va digera, adica il va transmuta, excretandu-l apoi in exterior sub forma de informatie, cu totul alta decat aceea din care era el constituit initial.
Nota: A nu se confunda cu gaura gastronomica numita medical ulcer gastric.
Strictosensu: este un sfincter ideatic situat in mentalul spiritualistic, cu undiametru colosal, pe unde este absorbita lumina neagra divina, care hranesteteoriile bullshit., numit popular – gaoaza. Corespondentul in plan energetic personal subtil pentru gaura neagra este aura neagra.

33. GAURA ALBA – fistula de forma circulara inmentalul spiritualisticilor avand diametrul nanometric, pe unde, cu chiu cuvai, dupa indelungate rugaciuni, meditatii si pronuntarea pana la lesin acuvantului confuzabil “iubire” , lumina se strofoaca sa patrunda ca sa-isuprainalte pe acestia. Pe masura ce fistula se largeste, spiritualisticul estearuncat, tulai Doamne, dintr-o dimensiune in alta, cu o viteza mai mare decat aluminii care patrunde si revine inapoi pe Pamantul de pe care n-a plecat niciodata, extrem de suprainaltat.
Corespondentul in plan energetic personal subtil pentru gaura alba este aura alba.

34. GAURA VIOLET – este o gaurica-n lingurica_caun ochi de aragaz, pe unde se strecoara arhanghelul Zadkiel si preaiubita lui flacaraviolet si colegade serviciu, arhanghelita americana Sfanta Ametist, pentru ca, spiritualisticulodata inundat violet, sa se lase intromisionat mental de urmatoarele cuvinte-detergent,generatoare de confuzie si transa: libertate absoluta, bucurie, alchimie, justitie, transmutatie sieliberarea sufletului, nu de alta, dar ca sa poata pune umarul lamaterializarea teoriei americane bullshit, privind pregatirea lumii pentru venirea Ereide Aur, cu inteles mult mai larg decat Epoca de Aur a satanistului Pingelicasi a odioasei sale sotii.
Corespondentul in plan energetic personal subtil pentru gaura violet este aura violet.

Nota: Definitia face parte din dictionarul meu numit : "Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terms Dictionary" (SHIT-Dictionary), parte integranta a "The Bases of the Universal, Literary-Licentious, Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terminology" (BULLSHIT)

ILUZII HALUCINOGENE

2011-09-30T13:50:00.001+03:00

23.ILUZIE – forma specifica de intelegere a realitatiide catre spiritualistici, personala sau colectiva, inteleasa ca "uite popa - nu e popa !" , care, indiferent de felul cumar arata ea, in lipsa de diazepam devine generatoare de cele mai surprinzatoarefeedback-uri.

Dupa modul de manifestare, iluzia poate inteleasa in douaacceptiuni:

a/ Iluzia realitatii exterioare este acea forma de iluziecare se defineste dupa axioma ca realitatea exterioara in integralitatea eieste o mare iluzie, care nu poate fi cunoscuta nici daca dai acatiste si prinurmare este neinteresanta pentru spiritualisticii de orice fel.

b/ Iluzia realitatii interioare este acea forma perfecta subcare se arata, poate fi cunoscut si trait in mod delirant, adevarul, oricare arfi el si care se refera in general la orisice teorie, idee, entitate, miracol, neaparatnevazute vezi bine, si imposibil de verificat,toate acestea aflate evident doar in capetele spiritualisticilor.

Dupa modul de constientizare, iluziile pot fiproduse de propriile minti sau induse cu buna stiinta si cu rea credinta decatre spiritualistici patalamati si versati, in scopul obtinerii de profit.Iluziile induse se mai numesc si creiereli, imbarligari sau clisme cerebrale.

Dupa modul limitat si imperfect de functionare aireceptorilor umani, precum si dupa genul de farse pe care este in stare sa-lproduca creierul, iluzia generala, interioara sau exterioara este compusa din iluzii maimici, astfel:

Iluzii vizuale – sau iluzii optice - sunt acele iluzii care ii fac pespiritualisticii animati de iubire sa vada viata si haosul universal in roz.Ele se manifesta tot timpul dar mai cu seama atunci cand isi vad nevasta in patcu guru, cand vad cai verzi pe pereti stiind bine ca de fapt ei sunt albastri,cand le vin facturile de intretinere, amenzile si foaia de lichidare de laserviciu, cand deschid frigiderul si ilvad de fiecare data plin cu bunatai si cand isi vad copilul alb, cand de fapt el e mulatru. Inplanul realitatii suprasensibile sunt acele certitudini vizuale si care se lasacu aparitii de ingeri, arhangheli, extraterestrii, sfinte Vineri, Miercuri siJoi la vale, spirite, pricolici, rusalce, texte din Akasha, apocalipse,conspiratii mondiale si ozeneuri. Capacitatea pe care o reclama uniispiritualistici de a vedea in timp, fara ochelari, intamplari neintamplate,inainte si-napoi ca-n Banat la noi, se numesteclarvedere.

Iluzii auditive – se manifesta atunci cand spiritualisticii isi aud prieteniizicandu-Ie verde-n fata ca s-au smintit, cand le suna politia, camatarii sauevacuatorii la usa,cand nevestele ii anunta ca-i parasesc, cand doctorii le spun ca diagnosticullor se numeste schizofrenie. In plan esoteric, sunt vocile pe care spiritualisticiimistici si demiinaltatii le aud frecvent in cap, fie in somn, fie in stare deconstiinta modificata de alcool sau droguri, atunci cand fac channeling, saucand le vorbeste contele escroc de Saint Germain, Dumnezeu, Mos Craciun,Zamolxe, Muma Padurii, etc. sau atunci cand nu si-au luat tratamentul. Capacitateaunor spiritualistici, chiar si surzi, de a auzi limpede fragmente de discutiidin trecut sau din viitor dintre personae mai mult sau mai putin cunoscute sauprofetii dubitabile pe termen scurt se numeste clarauditie..

Iluzii tactile - sunt acele iluzii care ii determina pe spiritualistici cape-ntuneric sa creada ca nevasta este vecina mai tanara de vizavi si-n general saconsidere ca ce-i in mana e minciuna si in consecinta sa-si dea vrabia din manape cioara de pe gard. In plan imaterial este acea senzatie de beatitudine pecare o au atunci cand Dumnezeu le pune mana - pe care n-o are - in cap sau candei il apuca pe El de piciorul pe care nu-l are. Capacitatea de a simti in modtactil invizibilul si inconsistentul se numeste clarpipait. In realitateailuzorie plina de iubire si cruda pe care o traim cu totii in viata de zi cuzi, clarpipaitul practicat in mijloacele de transport in comun sau in spatiilepublice, este considerat fapta penala si se pedepseste cu inchisoarea. Dacainsa clarpipaita face reclamatie ca nu a fost clarpipaita ca lumea, atunciclarpipaitorul are sanse la suspendarea pedepsei.

Iluzii olfactive - sunt acele iluzii in care totce nu miroase-a bine de fapt miroase minunat si invers. In irealitatea imediataeste mirosul specific de trandafiri pe care il percep spiritualisticii atunci cand li se arataun arhanghel intr-o latrina pestilenta sau la morga.

Iluzii gustative – sunt iluziile care apar in timpul practicarii urinoterapiei sau ascatofagiei din timpul predarii cursurilor spiritualistice. In plan ideal estegustul lasat de fiecare profetie in care au crezut si care nu s-a dovedit a fidecat o parlita de desertaciune si goana dupa vant.

Iluzii kinetice – sunt acele iluzii care apar in mintea spiritualistilor atunci cand intimpul caderii de pe cladirea spitalului au credinta ferma ca se inalta in altadimensiune. Daca inaltarea este transmisa in direct la televizor, atunciiluziile se numesc telekinetice. Impactul dur cu asfaltul realitatiiexterioare iluzorii, rezultat in urma caderii prin suprainaltare de pe cladireaspitalului este tot o iluzie si se numeste moarte clinica. Dacaspiritualisticul se arunca de pe o policlinica, atunci iluzia suprainaltarii senumeste moarte policlinica. In planastral iluzia kinetica este perceputa ca viteza de zbor, de obicei cea cu care spiritualisticulse deplaseaza in capul sau prin en planuri existentiale sau tzishpe dimensiunifizice.

Iluziile mesianice siprofetice, proferate de smecherii spiritualisticipatalamati daca nu isi gasesc suficient de multi fraieri raspandaci, in asa felincat sa se institutionalizeze ca secta, ajung de regula sa fie expuse intr-uncadru restrans, in fata unei comisii medicale, ca apoi sa fie explicate peindelete, intr-un cadru largit dar bine pazit, in timpul plimbarilor zilniceprin curtea spitalului, in fata unui auditoriu dezinteresat, compus din altidumnezei, isusi, mahomezi, stalini, napoleoni si cleopatre.

Definitii extrase din Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terms Dictionary (SHIT-Dictionary), parte integranta a lucrarii The Bases of Universal, Literary-Licentious, Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terminology (BULLSHIT)

Sursa foto CreativeMonkeyz

DEFINITIA SUFLETULUI - SUFLETU' DEFINITIE

2011-08-30T20:54:00.002+03:00

34. SUFLET – daca va asteptati la vreo definitie claradespre suflet, apoi… sufletu’ definitie. Si iaca pozna! Chiar daca nimeni nu stie cu precizie ce este, in schimb, toata lumea stie ca el exista si ca are masa de 21 degrame, iar casa, in corpul omului. Si cu toate ca are masa, el sfideaza legea gravitatiei,caci la moartea omului, sufletul se ridica la ceruri sau dupa caz, umblabrambura pe coclauri si face numai ce vrea muschiul lui, pe care nu-l are. Desi nu detine un sistem osteomuscular, are insa proprietatea de a-si procura unul si de a sereincarna dupa capul lui, pe care care evident, nici pe acesta nu-l are sau dea se lasa impins de niscai entitati nevazute, nu se stie precis de cine, dupaun program si un calendar karmice, nu se stie care. Desi sufletul nu are niciaripi, nici organe de simt si nici macar sistem nervos, el totusi se obstineazasa auda, sa vada, sa pluteasca, sa se orienteze in spatiu si, in functie denumarul acatistelor, pomelnicelor, parastaselor si pomenilor el ajunge sa se chinuie sause desfete. Sufletul in stare gema, trece prin zid si se prezinta sub forma de strigoi telespectatorilor americani, sub forma de moroi in basmele populare romanesti si sub forma de spirit la interogatoriile sedintelor de spiritism. Calitatea trecerii prin zid si-o pierde insa atunci cand se afla intrupat, dar prezinta in schimburmatoarele proprietati:

a/ este comestibil conform vorbei: “Mi-ai mancat sufletul” .

b/ se poate vinde ca o marfa, in general lui Satan sau dracarimii marunte,pretul lui fiind masurabil in glorie, putere sau avere, fara obligatii dinpartea vanzatorului de a spanzura pisici, de a decapita cocosi sau de a intoarce cruci in cimitir, aceste obiceiurineecologice ramanand in sarcina celor care o practica ca pe un hobby. Satisfactiilefiind garantate, sufletul nu se mai restituie niciodata vanzatorului.

c/ se poate darui in cazuri de iubire conditionata maligna iubitului sauiubitei, acestia din urma, avand prostul obicei de a-l folosi ca inlocuitor dehartie igienica. In cazuri de iubire neconditionata, sufletul poate fi oferitintr-un cadru organizat, de obicei in manastiri, sau in mod isteric,spiritualistic, direct pe net, doar celor doua treimi din divinitate, maiprecis lui Dumnezeu si Fiului Sau dar niciodata Sfantului Duh. De ce? Nu sestie cu precizie, dar nici nu se-ntreaba nimeni.

d/ cand este prea incarcat de pacate, el se poate curata si purifica cuspovedanii, rugaciuni, meditatii sau plimbari in natura, cu observatia caspiritualisticul care isi da examenul oral la spovedanie sub patrafirul vreunuilefegiu de-al Domnului, sa nu se mire daca trebuie sa-l sustina in termen relativscurt si pe cel scris, in fata organelor organelor (repetitie necesara) de Politiesau la DNA.

e/ este nemuritor in capetele tuturor spiritualisticilor, exceptie facand omana de suflete moarte din romanul cu acelasi nume al lui Gogol de pe Google.

f/ ca marime se prezinta doar in doua feluri: suflet mic cu vibratii joase sausuflet mare, cu vibratii inalte. Intermediar nu exista . Indiferent de marimeinsa, el tot 21 de grame are, asa ca, daca veti auzi din intamplare vreunspiritualistic spunand : “am sufletulusor” sau “am sufletul greu siimpovarat” sa nu-l credeti. Minte!

g/ vibratiile sufletului pot fi ridicate sau coborate dupa plac, de catreorice spiritualistic, fie ascultand muzica bisericeasca asezonate cu loviturirepetate cu capul de podele, sunete din natura, ode, simfonii, liturghii, predici, sutre, filocalii,conferinte spiritualistice despre entitati vorbitoare prin channeling, poeziesau repetand delirant si isteric cuvantul “iubire”, fie preferand manele carete ung pe suflet dimpreuna cu spritzuri si mititei, talk-showuri politice,filme porno sau cu impuscaturi sicreieri pe pereti, stiri, sau bancuri de neam prost, meciuri de box sau defotbal, etc...
Nota : Atentie mare la “etc.”, cacidracul imbraca cele mai neasteptate forme, iar cea mai mare pacaleala pe careti-o serveste este sa te faca sa crezi ca el nu exista.

35. SUFLETE PERECHE – sunt acelesuflete care asemenea oualor cu doua galbenusuri sunt expulzate de catre Sursain mod divin, deci neinteligibil pentru mintea omeneasca si desperecheateimediat dupa aparitie cu ratiunea de a se caute prin toate intruparile sivietile urmatoare, in asa fel incat, atunci cand se intalnesc, caci nimic nueste intamplator, sa se recunoasca si sa se iubeasca in nestire. Reimperecherea- ca de altfel si desperecherea, ambele programate karmic -, este fericita, atatin cazurile de heterosexualitate, cat si in cele de homosexualitate, caci nu legaranteaza nimeni sufletelor pereche, care evident ca nu au sex, ca ele se vorreintrupa in spiritualistici de sexe opuse.

Nota: desi nici sufletele pereche sinici cele nepereche nu au sex, ele se inmultesc in draci si in progresiegeometrica, probabil prin diviziune sau inmugurire.

Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro

36. SUFLETE PARINTI – recteSUFLET TATA si SUFLET MAMA sunt aceleparti ale sufletului comun care, dupa unii spiritualistici se afla indimensiunile D11 si D12. Asta doar in situatia in care exista doar 12dimensiuni numarabile ale caror parametrii sunt necunoscuti si nu-i poatenimeni defini. Dupa alti spiritualistici sunt 60 de dimensiuni, tot asa, doarnumarabile, aflate in planuri superioare nedefinibile exact, accesibile doarlor, si atunci pot intra la socoteala si acele parti ale sufletului carereprezinta rudele lui de gradele 2, 3, 4, 5 si 6 , inclusiv niscai SUFLETECUMETRE.

37.SUFLETE BATRANE – sunt acele suflete care, desi sunt considerateintelepte de catre majoritatea spiritualisticilor, ele nu au cap si inconsecinta nici creier. Toate provin din stravechime, din Paleozoic, Cretacic,Juarsic Park sau Devonian, sau chiar de-acum 80 -100.000 de ani - aici nimeninu s-a pus de acord, pentru ca nu-si prea bate nimeni capul cu milioanele saucu sutele de mii de ani, din incarnari trecute prin trupuri de personaje debasm, de atlanti sau lemurieni, ca apoi sa-si faca mendrele prin trupurispiritualistice umane. Si chiar daca sunt pe cale sa isi termine canoanelekarmice, sufletele batrane inca mai patrund in cate un corp uman ca sa-si reverse intelepciuneasi cunostintele capatate de catre posesorii lor, fie prin regresie, fie pe nepusa masa. Desiele nu ar trebui sa fie niste exceptii, doar spiritualisticii cu pretentii saucu tupeu trambiteaza ca sunt fericitii posesori ai unor astfel de suflete, si, in cazuri exceptionale, sidoar daca au la inima pe cate un spiritualistic ratacit, il mai anunta si pe elbietul, ca si el, vezi Doamne, are un suflet batran.

Definitii extrase din Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terms Dictionary (SHIT-Dictionary), parte integranta a lucrarii The Bases of Universal & Literary-Licentious, Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terminology (BULLSHIT)
Sursa foto necunoscuta

NOI, POPESCU

2011-08-19T11:26:00.000+03:00

Popescu nu e bun, decât... de

Paul EVERAC

Când m-am ridicat în două picioare, n-am prea văzut niciun Popescu la conducerea social-economică a acelui curăţel oraş de pe Mureş. Marele făcător de bunuri şi conducător de economie era baronul Neumann; la Andrényi era fierăria, la Appónyi pantofii, la Szabó sticlăria, la Domány covoarele. Fabrica de vagoane Astra o conducea gentlemanul-evreu Sapira. Popeştii (cu Popa, Popovici, Popovăţ, Popeanga) erau funcţionari, profesori, clopotari, cantori, colonei e tutti quanti. Grosul banilor şi managementul abia se infiltrau, cu ţârâita, la unii Popeşti. Croitorul Ariton abia făcea faţă lui Huppert şi Goda; Zsédely, Leipniker şi Karacsony ţineau restaurantele, zdrobindu-l pe Mohor; librarul Munteanu răzbea greu de Kerpel; Meinel ţinea cafeneaua, Eisele măcelaria, Königstorfer cofetăria, Sándor Ivan lozurile norocoase.
Am venit apoi la Bucureşti, capitala Popeştilor şi am mâncat pâine Herdan şi Gagel din făina lui Assan, mezeluri de la Rochus şi Podsudek. Industria o domina Malaxa şi Auschnitt, creditele Marmarosch-Blank. Mari monumente arhitectonice purtau semnătura lui Galleron, Gottereau sau Louis Blanc, până să ajungă la Maimarola. Medicina română luase elan de la Carol Davilla, învăţământul de la Spiru Haret, finanţele fuseseră promovate de Serurie şi Caradà, sub înţeleapta domnie a Regelui Carol I de Hohenzollern. În comedie strălucea dinastia Carageale, în istorie Xenopol şi genialul fiu al Zulniei Iorga. (Nu suna foarte popeşte nici numele lui Haşdeu sau Eminescu). Fabrica de lumină Wolf din Filaret era de obârşie nemţească, ca şi Cişmigiul, ca şi primele muzici, iar pe capacele de canalizare strălucea numele de Montaureanu, adică Goldberger. Primul mare prelat ortodox modern se numea Şaguna şi era “tantar” (adică macedon), ca şi marele poet Goga. În spate erau câteva secole în care nici domnii nu erau români, nici egumenii, nici marii preoţi şi dregători, iar limbile distinse în comerţul cu Dumnezeu sau la curte erau slavona şi elina.
    Se pare că Popescu al nostru nu e bun să iniţieze nici să gestioneze afaceri esenţiale, n-a fost bun niciodată. N-a dat case mari, de export, n-a pus la punct vreo companie reputată în Europa, n-a făcut vreo afacere răsunătoare, vreo construcţie să rămâi hăbăuc. A fost mic politician, om de zurbă şi de mişcare, ţârcovnic de idei, gestionar mărunt şi nu foarte sigur, cântăreţ la lună , dar cu voce potolită, actor în toate chipurile, în felul său mulţumit de sine, oricâte bice şi palme a încasat. S-a ridicat, ca Ionescu, în forma dandy-ului Take, sau a filosofului Nae (despre care prietenul său C.Beldie scrie că a fost un escroc) sau, înnobilat cu o evreică, ca dramaturg absurdist la Paris. A fost şi niţel moşier, dar şi crâşmar şi arendaş. Mai mult a fost rob. A inventat, dar n-a întreprins. L-a dus de nas cine a vrut: sub numele de Tătărescu franţujii, sub numele de Maniu englezii, sub numele de Pătrăşcanu ruşii.
    În 1989 i se lasă acestui nătărău Popescu o ţară bine investită, cu industrie, cu irigaţii, cu oraşe întemeiate, cu rezerve mineraliere şi energetice şi cu aproape patru miliarde de dolari creanţe în cont. Plus cu o clasă muncitoare relativ calificată. Dar Popescu n-are talent să conducă, să dezvolte, să administreze şi să cucerească. El e lălâu, pizmaş, chichiriţos, şmecher, tâmpit, face pe politicul căci nu ştie altceva, vrea pricopseală şi imagine, se lasă mituit, cumpărat, ca ultima jigodie, sau ia măsuri dubioase. Acest Popescu (numit şi Iliescu, Constantinescu, Băsescu ş.a.) dă cu ţara de pământ, o distruge într-un timp foarte scurt cu bună intenţie sau din prostie, îşi bagă mâinile ca funcţionar superior sau demnitar şi organele necurate în ea, o suge, o mozoleşte, o face praf. Fiindcă nu ştie altfel, nefericitul!
    Şi acum mai vine un plăvan de chestor american şi-i pune apostilă: “Schimbaţi managerii, aduceţi unii întregi, din altă parte! Nevoiaşilor! Păguboşilor!”. Şi mă tem că are dreptate.
    Popescu nu e bun decât să plătească. Să se aiurească, iar odată săltat, să-şi chinuie concetăţenii, să le facă gura amară. Popeştii, nesinceri, necinstiţi, cabotini politici, nu sunt buni decât să înghesuie pe ceilalti Popeşti,
    să-i stoarcă, să-i ruineze, să-i fure, ca nişte vătafi de slugi pe niste japiţe de amărăşteni...
    Nu-i talent! Nu-i cinste! Nu-i Dumnezeu!... Sau dacă este, nu-l chema Popescu !

Sursa textului si a fotografiei: http://cititordeproza.ning.com/group/vrafuldecarti/forum/topics/popescu-nu-e-bun-dec-t-de-paul?xg_source=activity

Incepusem deunazi sa fac niste sapaturi statististice despre romani. Concluziile care se cereau trase una dupa cealalta, capatand contururi tot mai dezastuoase, m-au determinat ca pe parcursul sapaturilor mele sa mi se faca lehamite, asa l-am abandonat. Iata insa ca am primit pe e-mail articolul de mai sus si asta mi-a mai dat putin curaj sa-l caracterizez pe Popescu. Va las pe voi sa completati concluziile care inca nu au fost trase.

SANATATEA MINTALA A LUI POPESCU

Cu ceva timp in urma, un studiu european arata un clasament al tarilor dupa criteriul sanatate mintala. Indicii de sanatate mintala fusesera stabiliti dupa genul de afirmatii: “ma simt viguros si activ” , “ma simt vesel si am o buna stare de spirit”, “azi a fost o zi plina de lucruri interesante”, etc.., ceea ce ne indeamna sa constatam ca sanatatea mintala este direct legata de bunastarea psihicului. Corect? Corect. Pana aici nimic nou. Bine, bine, dar de unde porneste aceasta bunastare a psihicului? De la satisfactiile spirituale sau de la cele materiale? Tot din acel studiu reiese ca sanatatea mintala este dependenta de nivelul venitului personal si in consecinta de nivelul de trai. Nu discut ca Romania se afla in coada listei in ceea ce priveste nivelul de sanatate mintala fata de al altor tari europene, nici despre faptul ca varstnicii au o sanatate mintala mai fragila fata de a celorlalti care este mai solida, din pricina veniturilor mai bune si nici ca populatia tarii noastre sufera de lipsa unor lucruri de stricta necesitate de genul: o masa incluzand carne o data la doua zile, incalzire, haine noi, o vacanta pe an, mobila noua… caci toate acestea nu mai reprezinta nouati pentru niciunul dintre noi. Desi acesta este “normalul” situatiei pentru

Romania

, ei bine, acest normal ne-a aruncat in diverse tipuri de depresie sau in alte boli psihice. Iata ca rezultatele studiului ne conduc fara gres catre o singura concluzie, aceea ca, bunastarea spirituala, recte sanatatea mintala este direct proportionala cu bunastarea materiala.

Banii nu aduc intotdeauna fericirea dar cel putin se pare ca te mentin sanatos la cap.

Dar sa fie aceasta singura concluzie? Ia hai sa mai vedem putin!

1. Chiar daca concluziile acelui studiu ne sunt nefavorabile sau ca ne place sau nu, ca suntem saraci, evidentele arata pana la urma ca suntem o tara plina de nebuni… Trist, dar vazand haosul care domneste in viata sociala, economica si politica, concluzia contine in sine o enorma doza de adevar amar.

2.Ceea ce nu se vede din prima, urmarind acest studiu, este nivelul scazut de educatie care decurge din lipsa mijloacelor financiare. De unde reiese cel de-al doilea mare adevar amar, acela ca, dupa ce ca suntem saraci si nebuni, pe deasupra mai suntem si needucati, mai precis neinstruiti si in consecinta mai prosti…comparandu-ne fireste cu populatiile tarilor bogate.

3. Frustrea de orice natura, toata lumea o stie, naste agresivitate. Nici nu-i de mirare ca natiunea noastra este atat de nervoasa si irascibila, dat fiind comparatia permanenta pe care trebuie sa o suporte, aceea ca alte popoare traiesc in bunastare pe cata vreme traiul zilnic si acoperirea cat de cat a unor nevoi zilnice reprezinta o Golgota. Butada precum ca sistemul economic mondial se divide in doua parti distincte si anume sistemul mondial capitalist si sistemul nervos este perfect adevarata. Asa ca cel de-al treilea adevar amar arata ca, dupa ce ca suntem saraci, nebuni si tembeli, colac peste pupaza mai suntem si agresivi.

4. Nivelul scazut de cultura....

De-aici, daca aveti tragere de inima, continuati rogu-va voi

ZANE BUUUNEEEEEEEEEEEEEEE....!!!

2011-07-09T01:40:00.002+03:00

Get Fairies Scraps for Orkut

TOP 10 TAINE PE CARE NU LE STIATI DESPRE ZANE

Dincolo de faptul ca mi-a placut muzica Enyei, uitandu-ma cu atentie la videoclip, am observat ca exista anumite secrete specifice doar zanelor. Iata care:

1. Zanele fac parte din specii variate, caci unele sunt minuscule iar altele ditamai galigancele. Probabil de la alimentatie.

2. Zanele sunt mutante. Ca sa nu mai vorbesc de cea cu palme de broasca, ramane totusi sa remarc ca ele au diferite feluri de aripi, ba de fluturi, ba de libelule, ba de vultur, ba de voal... Aici chiar este o problema cu ele, mai ales la cele cu pene, caci la vanturi puternice lor le merg fulgii... Cat despre cele cu aripi de voal nici nu se pune pronlema de zburat, decat poate in timpul unui ciclon sau al unui taifun...

3. Zanele sunt sau mai degraba par sa fie rezultatul unei inmultiri miraculoase tripartite. Dupa aspect ele se trag din magari sau iepuri, dupa caz, din oameni si din insecte zburatoare sau pasari . Daca totusi se trag doar din oameni si pasari sau insecte, atunci, in copilarie, unele dintre ele au fost trase zdravan de urechi, in timp ce altele au fost cuminti si nu au dobandit urechi de magar, ci si le-au pastrat normale. Sunt convins ca cele cu urechile mari si alungite smechereste in sus sunt mai ascultatoare si in consecinta aud mult mai bine.

4. Zanele sunt fie sarantoace, sarace lipite pamantului, sau complet nerusinate - in special cele vag imbracate sau complet in pielea goala - fie extrem de moderne si elegante, imbracate cu rochii de seara somptuoase, cu drapaje impecabile...

5. Zanele sunt cam sarace cu duhul. Majoritatea umbla desculte, desi exista printre ele si vreo doua incaltate, dintre care una chiar cu coscogea tocurile de 15. Presupun ca cele incaltate sunt foarte invatate, caci, dupa Zaharia Stancu, oamenii, (ca si zanele) se impart in doua categorii: culti si desculti. Si mai presupun eu ca cea cu 15, nu se-mpiedica in tocurile ei uriase atunci cand alearga sau danseaza printre radacini si pietre dar nici nu se tine de alte blestematii cu pricuricii padurii.

6. Zanele sunt semicochete. Cochetaria specific feminina este firava... Desi toate, dar absolut toate sunt perfect rimelate, machiate, epilate si rujate, doar vreo doua-trei dintre ele se mai respecta cat de cat si mai poarta mici bijuterii discrete...

7. Zanele nu se coafeaza dar nici nu se prea omoara cu pieptanatul. C-apoi na, tot sarmul lor consta in bogatia de par lung, drept, foarte rar ondulat, in permanenta rascolit de vant si care constituie o atractie deosebita pentru flori, pene, licurici, fulgi si stelute luminoase clipind des, ca la Las Vegas. Cum s-or aduna si s-or infige toate fix in parul lor, nu stiu sa-mi explic.

8. Zanele sunt mari circarese. Ele sunt contorsioniste si le place sa isi tina corpurile de 90-60-90 precum si picioarele de 200, in pozitii elegantenefiresti, de unde trag concluzia ca ele nu danseaza batute :), geamparale, sirtaki, sau sarbe, ci, in intimitate sau de cate ori se-ntalnesc, doar baleteaza pe varfuri. Daca lucrurile insa nu stau asa, inseamna ca sufera de paraplegie congenitala.

9. Zanele sunt extrem de lenese. Niciuna nu munceste. Toate zac in pozitii neglijente, atent studiate si ba se fac ca se roaga, ba se fac ca tocmai vor sa faca ceva important dar total nedefinit, ba se uita-n gol, visand la inorogi verzi pe pereti, cu exceptia uneia care mediteaza si a alteia care canta la harpa.

10. Zanele sunt foarte serioase dar din pacate extrem de nefericite. Niciuna nu rade si nici macar nu se strofoaca sa zambeasca. Probabil ca sunt cam depresate de la statul degeaba si chinuite de crampele datorate statului indelungat in pozitii atragatoare...

CUCUIUL COTCODACIC

2011-06-18T00:34:00.001+03:00

Am primit pe e-mail urmatoarea scrisoare apartinand zice-se medicului neistoric marele patriot daco-american,domnul Napoleon Savescu. Probabil ca ii cunoasteti deja continutul iar daca nu, atunci puteti sa aruncati intr-o doara un ochi pe scrisoarea domniei sale, dar va rog, doar pe cel critic.

*"CUIUL DACIC" *

Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intilnesc un prieten, Tudor Pantiru - fostul Ambasador al Republicii Moldova la Natiunile Unite, si sa ma reped pina la Orheii Vechi, din ratiuni sentimentale familiale. Am intilnit o multime de oameni minunati dar povestea unuia dintre ei mi s-a parut deosebit de interesanta. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea: "Este trist sa stai de vorba cu "profesori universitari in arheologie" care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic altceva, mentinind cercetarea arheologica, in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, negind or refuzind sa vada radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii". A face azi cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob, fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire prin satelit a ceea ce se intimpla in Carpati (ca de pilda misterioasele "arsuri"), fara o echipa solida multi - disciplinara incluzind sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa de lansare a unei rachete, nevazind altceva decit tuiul.

L-am intrebat cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: "Pe vremea cind eram student in anul I la Fizica, in 1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu - absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou cartea lui Daicoviciu "Dacii" - pe atunci o carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti. Am devenit asa de indragostit de acei Daci, incit imediat dupa colapsarea imperiului sovietic, am fugit repede "Acasa" in Muntii Orastiei, ca sa-i intilnesc pe Daci ori pe urmasii lor."

Ce a realizat Andrei Vartic, in expeditia sa, este formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica - cea mai avansata din lumea antica, descrie materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica, Moralitatea la Daci si ce este cel mai important ii redescopera pe Daci, scriind carti ca: "Ospetele Nemuririi", "Enigmele Civilizatiei Dacice", "Fierul-Piatra, Dacii-Timpul", "Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice", publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO. El, Andrei Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul Movilelor Ciclopice de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care, trimite pe cineva pe soseste peste noapte, o ridica si ... dispare.

"Ei, asa or fi legile pe aici" si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii, nu au discutat si cu el. Era vara, frumos, papadii galbeme peste tot cind Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou corect ii anunta pe "tovarasii" arheologi care vin, iau si ... pleaca. Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou "echipa" de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu dl. prof. dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte de ai da "cadou" si lui Andrei ... un Cui Dacic "cu tema" sa-l cerceteze. Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti de niste politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba Romaneasca, dar prea mici pentru a fi luate in consideratie. Dar ei politicienii din dreapta si din stinga Prutului, cind se intilnesc, uita ca nu folosesc traducatori, ba de multe ori sint veri ori cumnati, avind si aceleasi nume.

Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita cind pe geam, afara la ploaie, cind la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca "tema de lucru", care nu era nici mincat, nici acoperit de rugina, o adevarata minune. Astfel incepe istoria acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea (spun eu), primit de la profesorul roman, de arheologie, de din dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la Balti unde, minune, X-Ray-ul arata ca, acel cui de peste 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin decit alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai carbonului ce ramin de la prelucrare. O "Minune Antica", care va atrag atentia ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau in cosmos! Pina la ora actuala sint cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stilpul de fier de la Delhi si un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decit obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic.

Andrei, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci, fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi fost vopsita cu vre-o vopsea speciala "dacica", ca sa nu rugineasca. La Leningrad cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai tirziu. Vrind sa verifice minunea, Andrei ia "Cuiul lui Pepelea" si fuge la Moscova. Si de asta data rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia va rog:

1. suprafata - Magnetita "Fe3O4"

2. oxid de fier "FeO"

3. alumo-silicati.

Prin cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin, utilizind metode de iradiere ci X-Ray aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici) s-a putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat ca acest fier are foua straturi de "domene", unul central si unul de suprafata. Domenele, si aici este "ciudatenia", sint orientate perpendicular unul pe altul asta insemnind ca, mai intii s-a solidificat (in cimpul magnetic al Pamintului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in stare lichid! un alt strat, care s-a solidificat si el, dar ... in alta pozitie fata de cimpul magnetic al Pamintului!!!

Ei domnilor si asta se intimpla acum peste 2000 de ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci, primitivi si salbatici. Cuceriti mai tirziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o "mica" armata de 150,000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca ce ... citiva kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit in acelasi timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise sa porneasca razboiul impotriva dacilor) si pina la cucerirea a numai 14% din Dacia, de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani? De ce in toti acesti 150 de ani romanii si dacii nu s-au avintat in conflicte directe? De ce nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pina in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manince si sa bea gratuit pe socoteala statului ... 123 de zile? Ce or fi sarbatorit de fapt romanii? Astfel se demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai rezistente in fata macinarii timpului decit cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decit in cel scris-vorbit. Limbile sint si ele supuse distrugerii, alfabetele la fel.

Ca dacii ne-au lasat mostre de "civilizatie" extraordinara ca:

- Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2000 de ani

- Metalurgie mai avansata decit ceea din zilele noastre - cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, cind romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25kg.

- Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si desigur cele Topografice, prin asezarea "asa ziselor cetati" din Muntii Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine perfect geometrica de invidiat chiar si azi.

Dar nimanui, se pare, ca ii pasa acolo sus, la nivel "profesoral" de acesti daci, iar Andrei Vartic in loc sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor romani, sa nu fie nevoit sa se duca in Rusia cu acel "Cui al lui Pepelea", spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu din sentiment patriotic, macar interes stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a schimbat!

Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca un mister acoperit de paminturi care poate ca o protejaza. Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice il citesc Sarmi Seget Usa, adica "Eu ma grabesc sa curg" (in sanscrita). Din nefericire azi pling si caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste in "Zona Sacra" a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu buldozere, nepasare, chiar reavointa iau locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a cetatilor dacice din Muntii Sureanului. Ce nume ciudat si acest Sureanului, ce o fi insemnind domnilor arheologi, istorici, lingvisti?

Il citez din nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea ca "Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun eu) ne duce cu gindul la Marele creator Divin, al poporului dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa, aflata in contiuna, ireversibila si cuantificata descoperire a Drumului Frumos, s-a indragostit de ea. De aceea el daco-romanul cind spune "buna ziua" de fapt spune "Bun e Dyaus". El Dyaus Pitar (pitar - cel ce aduce pita - in sanscrita) a fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la el se trage Zeus, Saturn, si intorcindu-ne la cea mai veche, poate, poveste a genezei cind Zeului Suprem i-a placut Pamintul a dat nastere prin respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avindu-l conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta dupa ce s-a uitat peste tot pe pamint a gasit un loc unde ape albastre tisneau din munti impaduriti, dealuri blinde ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de iarba, unde clima era blinda si ... in timpul noptii a populat acest spatiu sacru cu primii 10,000 de fii, fii lui iubiti Dacii "poporul ales".

Mai este un mare semn de intrebare: ce fel de arme aveau dacii? Acele cutitele/sabii ce le vedem in filme nu se regasesc in descoperirile arheologice. Ce s-au intamplat cu armele dacilor? Cum de au disparut?!

Dragi cititori,
Daca scoatem susurul viorilor patriotardo-dacomaniace din textul semi-poetic, usor delirant, de mai sus, ramanem cu niste date aproape stiintifice. Andrei Vartic a murit in 2009 - Dumnezeu sa-l odihneasca! - iar cuiul pe care nu l-a vazut decat cetateanul daco-american, medicul neistoric Savescu Napoleon, a disparut fara urma. Povestea a picat in fantastic, adica mai pe sleau, in derizoriu, deoarece dovezile stiintifice insemnand inscrisuri, documente, rezultate ale analizelor de laborator ale institutelor metalurgice moldo-rusesti, obiectul fizic insusi - recte cuiul dacic, cel care nu putea fi obtinut "decat in conditii speciale de laborator sau in Cosmos", se afla indosariate si arhivate in Biblioteca din Akasha, deopotriva cu actele privind nasterea si diploma de absolvire a cursurilor Institutului Metalurgic din orasul Balti, ale lui Mos Craciun. Le gasiti la litera "C", la "cui" si "Craciun".

Am cautat pe net vreo doua ceasuri si am aflat ca domnul Profesor Dr. Ioan Glodariu nu pomeneste nicaieri despre cuie dacice si ca Institutul de Metalurgie din orasul Balti se afla doar in mintea prodigioasa a domnului doctor, alaturi de ghiare de Sfincsi, discuri fabricate in cosmos, capre plangacioase, Modele Matematice si alte asemenea si m-am dumirit, pentru a cata oara?, ca cetateanul american Savescu, se ghideaza in teoriile dumisale dupa dictonul:

SCORNESC - DECI EXIST

Asadar, privind din perspectiva "teoriilor revolutionare" ale patriotului daco-american Savescu Napoleon, cum ca romanii (latinii) erau daci la origine, atunci motivul celor doua razboaie fratricide dintre stramosii nostri daci, adica autohtonii si navalitorii romani, latino-daci, prin care acestia din urma i-au cotarcit pe fratii lor de sange, bieti indigeni analfabeti de prin partile noastre, n-a avut alt scop decat ca sa le fure cuiele. Bine cel putin ca nu au dibuit si calupul de fier de 40 de kilograme din mintea domnului Savescu. Aurul dacilor....he, heeee..., a fost asaaa...., ca un fel de pleasca_colaterala... pe langa cuiele lor. Si pana la urma, iaca ma-ntreb si eu ca prostul, ce sa fi facut dacii cu niste parlite de cuie de o asemenea puritate, decat sa le bata in barne sau in peretii lor de beton... Si-atunci nu inteleg de ce nu au mai fost descoperite si alte cuie in siturile arheologice, caci lemnul putrezeste dar cuiele pure, ba...

Si apropo!

"Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pina in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manince si sa bea gratuit pe socoteala statului ... 123 de zile? Ce or fi sarbatorit de fapt romanii?

Pai ce sa sarbatoreasca altceva decat jaful generalizat al calupurilor de fier de 40 de kg bucata si mai ales a cuielor dacice cu puritate de 99,97% fier, acoperite cu trei pelicule moleculare perpendiculare pe Modelele Matematice si Topografice de la Gradistea Muscelului, asezate intr-o ordine perfect geometrica, de n-a mai ramas niciunul pana in ziua de azi. Dar de o dovada, macar una singura, ca aici, in spatiul carpato dunarean s-a dezvoltat o industrie metalurgica ca in cosmos, care sa intreaca prin maretie si performanta orice referire la bazinele in care au parut si s-a dezvoltat tehnologia prelucrarii fierului, mentionate de orice sursa stiintifica, cu siguranta ca aveam nevoie. Ce daca nu ne mentioneaza nicio sursa ca avand intaietatea? Cui ii mai pasa de un asemenea afront, atata timp cat noi suntem mai tari decat oricare neam de pe mapamond, si asta doar aratandu-le cuiul care nu exista si scrisorica lui Napoleon, care vezi bine, exista.... A nuuu a Imparatului... A domnului doctor Savescu. Ce dovada mai pertinenta si mai stiintifica poate sa existe dincolo de acest inscris? Ai? Ia ziceti!

UNDE-I CUIUL? CARE CUI?

Clou-ul acestui basm este insusi cuiul. Fara dovezi clare, atestate de catre oamenii de stiinta, toata istoria se reduce doar la niste biete vorbe-nsirate. Mi-a placut sa regasec aici dictonul: "Un om informat valoreaza cat doi", dar iaca pozna ca mi-am pus problema cam cu ce fel de informatie este acel om informat. Desigur, nu este rau sa ai mintea deschisa dar este foarte rau sa nu fii atent atunci cand, odata deschisa, apar niste de-alde unii care iti varsa laturi in ea..

Daca Institutul de Metalurgie din orasul Balti totusi exista, desi nu este specificat pe net, atunci imi cer respectuos iertare fata de eventualii cititori basarabeni. Daca nu, nu.

DAKSHA

Hooo-op, sh'asha-shashaaaaaa....!!!

foto Daksha

M-a intrigat maretul Zeu dac Daksha si l-am gasit pana la urma in folclorul hinduist. Inseamna, zice Wikipedia, Arian (adica daco-get-beget... ce sa maiiii...!), si este socrul lui Shiva, caci acesta din urma, care ulterior a devenit cel dintai, s-a casatorit cu fiica lui, Shakti. Daksha este un Prajăpati adica este unul dintre fiii lui Brahman, nascut fie din degetul cel mare de la picior al lui Brahma fie prin unirea cu Aditi. Hait! sau cum le place romanilor daco americani: "Ooooups!"- s-a stricat genealogia ! Mama lui de arbore ginecologic, cum ii strica el nenorocitul, socoteala genito-daca a domnului doctor! Si unde mai pui ca Shiva, care-i era ginere lui Daksha, dar in acelasi timp si unchi dupa tata, l-a omorat la furie pe socru-sau care-i era si nepot, tocmai pe el, pe Daksha, zeul cel nemuritor si i-a aruncat capul daco-zeiesc pe foc. Ce oroare! Vai cata lipsa de respect! Dar mai apoi s-a razgandit si l-a inviat, iar ca sa-l omagieze cum se cuvine, tineti-va respiratia va rog, i-a pus un cap de capra (plangacioasa din Muntii Orastiei)! Ei ca sa vezi pataranie! Iar Daksha, dincolo de faptul ca a patit-o ca zeu nemuritor, adicatelea sa moara, si basca sa-nvieze, mai tineti-va inca o data respiratia va rog, s-a mai si umilit in fata lui Shiva si l-a implorat in genunchi sa-l ierte (vezi foto). Ce rusineeeeee.....! Ce ditamai rusinea! Iaca nu m-asteptam la una ca asta din partea celui mai mare zeu dac, cat Zamolxe de mare.... Da' apropo, care-o fi mai mare-n grad? Hotarat lucru, Vedele sunt o rusine si o sfidare adusa sentimentului daco-patriotic si ar trebui rescrise de catre dacomaniaci... si chiar si de catre greci, caci dom'doctor i-a luat putin fata si lui "Zeus, Saturn?". Si iata cum bulibaseste dom doctor mitologia, aruncand pe tapet trei confuzii consecutive in doar cateva fraze menite sa-l bage pe cititor in transa:

1. Dyaus Pitar nu e Vel Pitar
Dyaus Pitar sau Dyauṣpitṛ, conform miturilor vedice nu inseamna catusi de putin "cel ce aduce pita" (si sa nu va ganditi imediat la vreun pitar, (brutar) strabun, asa cum va da sa subintelegeti dom'doctor, caci pita e "tata" si nu tocmai paine) ci, Dyaus Pitar inseamna Tatal Ceresc sau Tatal Stralucitor. Adica Dyu: cer, stralucire iar Pitar: Tatal. Ceea ce a dat la greci pe Zeus Pater iar la romani, pe Ju-Piter. Tatal Ceresc impreuna cu Prithvi Mātar sau Matr : Mama Pamant, au fost initiatorii lumii, iar inainte de separarea lor, ei au reprezentat unitatea primordială sau Dyavaprthivi.

2. Zeus versus Saturnus

Corespondentul lui Zeus la romani era Jupiter, nicidecum Saturn, care era de fapt corespondentul grec al titanului Cronos. Confuzia regretabila a domnului doctor Savescu face ca Saturn sa se substiuie tatalui sau Caelus (Cerul), care la greci este Uranus, si s-o aiba de sotie tocmai pe mama sa, Terra, careia grecii ii ziceau Gaya. Iar Jupiter, in conditiile nou create de dom doctor ar trebui sa preia mitul saturnian. Pai nu te bufneste rasu', daca nu te bufneste plansu'? Caci lucrurile, dupa cum toata lumea stie, numai dom'doctor nu, stau cam asa: la romani, Jupiter este fiul lui Saturn, care la randul lui este fiul lui Caelus, tot asa cum la greci, Zeus este fiul lui Cronos care este fiul Uranus.

3. Zeul Suprem si cei sapte pitici
Care Zeu Suprem? Ceata totala! Ia hai sa ne-ntoarcem la Vede, poate ca ceva se vede! Exista o trinitate compusa din Brahma - Creatorul, Vishnu - Pastratorul si Shiva - Distrugatorul, numita Trimurti? Exista. Creste Brahma intr-un lotus iesit din buricul lui Vishnu? Creste. Se nasc din mintea lui Brahma 10 copii? Se nasc. Se mai nasc din corpul sau inca 10 - adica 9 baieti si o fata? Vezi bine ca se nasc 10. Este intaiul nascut din aceasta a doua serie Daksha? Desigur. Atunci de unde scoate dom' doctor, ca pe iepuri din palarie, 7 copii expirati de catre Zeul Suprem, cu Daksha in frunte, cand ei sunt cu totii fo 20 de frati, iar Brahma nu este Zeul Suprem, ci parte a trinitatii? Raspunsul doamnelor, domnisoarelor si domnilor, daca inca va mai tineti respiratia, este unul singur: din palarie.

Asa ceva nu se mai poate tolera...!!! Urgent, dar urgent, dacomaniacii ar trebui sa trimita pe unul dintre cei mai viteji dintre ai lor cu o solie la Zamolxe... dupa obiceiul dac, bineinteles. Dar poate totusi, vazand intinderea pocinogului, un sol grec ar fi mai indicat de aruncat in sulite.
Ei, acum ca am gasit si solul, puteti respira in voie. Relaxati-va ca mai urmeaza.

HAI CU MOLECULARA NEAMULE !

Nu vreau sa fac acum pe desteptul si sa-ntreb daca straturile moleculare sunt perpendiculare unele pe celelalte sau pe circumferinta sectiunii orizontale sau pe sectiunea longitudinala a cuiului si nici daca mai exista si altfel de straturi in literatura de specialitate, bunaoara paralele sau tangente si nici care anume alumo-silicati nespecificati intra in componenta lui, alaturi de cei doi oxizi specificati si nici daca acesti oxizi reprezinta rugina sau nu, caci i-as lasa mai degraba pe chimisti sa-si puna astfel de intrebari stupide si total nepatriotice

SARMISEGETUZA

Sarmi Seget Usa

Recunosc ca nu stiu o iota de sanscrita dar am constatat ca nici Goagalu nu prea stie, na! Am cautat cele trei cuvinte insirate ca sa le verific intelesul dar nu nu am gasit nimic. Atunci le-am luat unul cate unul si am aflat ca Sarmi inseamna "Sarma" in bulgareste, ca "Seget" poate fi "Szeged" si ca "Usa".... Apoi na, ca de USA stim cu totii. In traducere daco-romaneasca moderna, cele trei cuvinte ar putea insemna: "Sarmaua la Szeged via Statele Unite ale Americii", adica, altfel spus, un fel de apa la moara data teoriei roesleriene, care pica manusa istoricilor maghiari revizionisti, gratie scrisorii fulminante a medicului Savescu Napoleon de la New York si a "lectiei de isterie, pardon istorie", a domniei sale. De ce Roesler? Daca va intereseaza subiectul puteti citi un articol extrem de bine documentat si argumentat aici. Merita! Cat despre intelegerea sanscrita:"Eu ma grabesc sa curg" ar trebui schimbata in aceasta noua acceptiune in "Eu ma grabesc sa curm" ideea continuitatii neamului romanesc pe teritoriul actual. Dom' doctor, nu eu!

GRAMATICA?

E PENTRU FRAIERI...

A! Ca era sa uit! Ia mai cititi rogu-va inca o data, bucatica aceasta de text, poate va socheaza ceva:

"Mai este un mare semn de intrebare: ce fel de arme aveau dacii? Acele cutitele/sabii ce le vedem in filme nu se regasesc in descoperirile arheologice. Ce s-au intamplat cu armele dacilor? Cum de au disparut?! "

Acest fragment de text nu apare in postarea de pe site-ul: http://dacia.8m.net/Diverse/Cuiul_dacic/cuiul_dacic.html al carui link era trecut in subsolul mesajului venit pe e-mail, care continea scrisoarea domnului doctor Savescu Napoleon, in schimb, in varianta de pe site-ul indicat, la final, apar urmatoarele:

"Bun e Dyaus" domnilor daco-romani, trezitiva si va redescoperiti trecutul pina nu vi-l fura or distruge altii, daca nu o veti face voi insisi."

In ambele variante de final ale scrisorii onorabilului medic Savescu se intampla ceva ciudat cu gramatica limbii daco-romane... si nu cred ca dom'doctor a devenit brusc mai agramat sau ca s-a exprimat in limba daca pura si nealterata, ci ca, niste vajnici dacomaniaci, biete victime ale ideilor domniei sale, si-au bagat deshtele pana la cot, in scrisoarea sa. Mdeh... ce poti sa zici!? Ca tot daco-romanul, creativ.

MIERCUREA FARA CUVINTE

2011-06-15T01:01:00.000+03:00

see more Gifs

MIERCUREA FARA CUVINTE

2011-06-08T10:21:00.000+03:00

KARMAPA

2011-06-01T19:51:00.000+03:00

Sfinţia Sa Karmapa vorbeşte despre felul în care a fost descoperit ca fiind reîncarnarea unei personalităţi venerate a budismului tibetan. Prin povestea sa el ne îndeamnă să nu ne străduim doar pentru tehnologie şi design, dar şi la tehnologia şi design-ul inimii.

SI ACUM PUTINA RECULEGERE NU FACE RAU NIMANUI

NOI DACII

2011-04-29T11:57:00.004+03:00

Sursa foto:www.descopera.ro

NOI AICI DE 2000 DE ANI DAR SI EI CAM TOT DE PE-ATUNCI

Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro

Iubitii mei daci, fratilor,

M-am uitat la filmuletele de mai sus si marturisesc ca m-a cuprins groaza, intristarea si lehamitea. Dar noi unde suntem fratilor in filmele acelea, ca nu ne-am regasit ? Noi, dacii, unde suntem? Pai tocmai noi, cei care ne tragem dintr-o singura semintie glorioasa, adica din atlanti, ba nu, stai sa vezi ca din pelasgi, ba nu, chiar din hiperboreenii care paseau pe nori, noi dacii care inca din preistorie am stapanit si am civilizat toata Europa, Asia Mica si Asia Centrala, ca sa nu mai vorbim de tot mapamondul, noi cei care am inventat primii apa calda, focul, roata, scrisul si stiloul, noi care am dat lumii intregi vorbirea dacica articulata si apoi latina vulgara, noi care am mesterit cuie cu puritate de 99% fier, pe care le bateam atat de adanc in betonul inventat tot de noi, incat n-a reusit nimeni sa le gaseasca vreodata, noi care i-am invatat pe egipteni sa construiasca piramide, noi care de 10 000 de ani avem piramide holografice in 2D, in Ceahlau si un megapolis subteran sub Sarmisegetuza, locuit de orasenii daci inca din preistorie, noi cei care am scurmat Carpatii pe dedesubt si am umplut tara de tunele sub forma de cap de lup, inalte de trei metri, late de doi si luminate a giorno, ca sa treaca in goana calului Decebal si oastea lui si sa nu se izbeasca de pereti, tunele in care ne-am ascuns 1000 de ani ca sa nu blocam drumul migratorilor care nici macar n-au indraznit sa treaca pe-aici ca sa nu ne altereze genele, noi care avem muntele sfant Kogaionon pe care-l veneram si in ziua de astazi si pe care nu mai stim unde l-am pus, noi care am construit podul de la Drobeta cu multe sute de ani inainte sa treaca romanii Dunarea peste podul de vase, noi cei care desi nu scriam niciodata nimic, totusi cunosteam scrisul, pe care apoi l-am invatat de la romani si pe care l-am invatat din nou de la bulgari, noi care avem cele mai mari rezerve de aur, uraniu si wolfram din lume, noi care suntem cei mai ospitalieri, mai destepti, mai curajosi, mai sinceri si mai drepti din toata lumea, noi cei care traim in Gradina Maicii Domnului si nu ne place s-o plivim, noi care am dat umanitatii pe Ra, Zamolxe, Marean Vanghelie si Iisus Christos si religia crestina, noi care am inventat tablitele de la Sinaia si Codexul Rohonczy, noi cei care prin sapte porti secrete avem acces instantaneu in Agartha si Shamballa, care se afla simultan sub pamant, pe pamant si intr-o dimensiune paralela deasupra Romaniei, noi care din stravechime am calculat astazi anul astronomic, la nanosecunda, mai precis decat calculatoarele moderne, tragand de par si adunand niste cifre, pe care le-am denumit mistice, ca sa ne iasa rezultatul, noi cei pe care Dumnezeu ii protejeaza si care-l va trimite printre noi, reintrupat in dac, pe Fiul Sau, ca sa ne fereasca de armaghedoane, noi care am avut, avem si vom avea menirea mesianica de a salva omenirea, noi Buricul Pamantului...!? Pai mai fratilor daci, pai tocmai noua, lupilor din Carpati, sa ni se intample una ca asta!? Sa stiti ca aceasta nu poate fi decat rezultatul conspiratiei mondiale si al pizmei si urii fara seaman ale neispravitilor de istorici, academicieni, paleoarheologi, paleolingvisti si profesori de istorie a religiilor, care nu stiu altceva decat sa arunce cu praf in ochi si cu noroi in cel mai glorios neam pe care l-a avut omenirea vreodata, adica pe noi, dacii.
Si tocmai noua, care ne suntem proprii nostri stramosi in viata si singurii pe care ii recunoastem, tocmai noua va intreb, tocmai noua sa ni se faca una ca asta, noua celor care am inventat datul pe derdelus pe pungi de plastic si pe capace de WC !? Asa ceva nu poate fi tolerat.

Rusine, rusine! De trei ori rusine!

Si-atunci fratilor daci, cred ei oare istoricii si academicienii acestia de doua cosoane, ca noi, care suntem daci pursange din tata-n fiu, dar mai mult din mama-n fiica, mai tinem noi cont de descoperirile, analizele, tratatele lor de istorie si documentele contrafacute pe care se bazeaza ei? La ce ne trebuie noua dacilor asa ceva, atata timp cat ii avem pe romanticul Nicolae Densusianu, pe legionarul si mercenarul ceausist daco-italian Josif Constantin Dragan precum si pe medicul neistoric daco-american Savescu Napoleon, cel care le stie pe toate!? Noua ne ajung cei trei mari patrioti protocronisti si iata ca suntem gata sa juram cu mana pe Sfanta Biblie, care se cheama "Noi nu suntem urmasii Romei", ca nu ne vom lasa amagiti de falsa istorie pe care ne-o inoculeaza oamenii de stiinta adevarati. Cui ii mai pasa ca istoricii consacrati au invatat atata carte!? E clar ca sunt niste bieti tembeli cazuti in transa, ca unde este multa invatatura este si prostie multa. Cat de rautate si viclenie ce sa mai vorbim... ! Pai cine mai crede azi ca Burebista ne-a taiat vita de vie pentru ca vezi Doamne, eram betivi indisciplinati si ca nu mai eram in stare sa tinem o parlita de sabie in mana? Cine mai crede azi ca dacii au comis acte de tradare? Cine mai crede ca Burebista a fost asasinat de doi regi daci vasali, atata timp cat noi am fost, suntem si vom fi cei mai drepti, mai cinstiti si mai loiali dintre traci si dintre toate popoarele lumii? Tratatul de pace cu romanii, mai crede cineva ca a fost incalcat de catre Decebal? Care tratat? Toate tratatele din intreaga noastra istorie, incepand cu tratatul cu Roma si sfarsind cu cel de la Varsovia, nu sunt decat simple scorneli si facaturi ale istoricilor. A fost vreodata vreun moment in istoria noastra centomilenara cand am intors noi armele? Niciodata. Au platit-am noi vreodata bir vreunui popor strain? Niciodata! Au pupat-a macar un singur dac vreodata, vreo sanda romana, vreun papuc turcesc sau vreo cizma ruseasca sau austriaca? Minciuni, minciuni si iar minciuni! Toata lumea stie ca atunci cand veneticii s-au apropiat de granitele noastre si au dat ochii cu noi, au aruncat armele si si-au pupat singuri incaltarile, ba inca se uitau lung si la opincile noastre, plangand si implorandu-ne: "birrr d'aci, birrr d'aci!". Tradatorul Bicilis nici macar nu a existat, cum nu au existat nici popoarele migratoare care sa fi indraznit sa calce pe pamantul sfant al Daciei, ca doar noi o mie de ani am otravit fantanile si am stat pititi prin paduri si cu toate astea n-am vazut picior de migrator... Ce scorneli, ce scorneli...! Iar mincinosul ala de poet roman Ovidius, care se plangea acasa ca nu intelege o iota din ce vorbesc localnicii, a uitat ca de la noi a-nvatat limba daca, a uitat ca a reusit sa reproduca tot vocabularul limbii dace, adica mazare, viezure, manz, brazda, barza, plug in doar doua minute? A uitat ca noi l-am invatat cele trei secrete ale nemuririi: cum sa-si fure caciula singur, cum sa plece capul cand vede sabia si cum sa se faca frate cu dracu pana trece puntea? A uitat? Ei bine, uite ca noi n-am uitat.

Istoria....!? "O fraza de dansii inventata....,

ca_cu, ca_cu, etc, etc...".

Si sa mai stie toti detractorii nostri ca channelingurile, nazaririle si scornelile noastre sunt mai adevarate decat documentele contrafacute si scornelile istoricilor, pentru ca doar noi, in mintea noastra, detinem Adevarul Absolut si a noastra este si va fi dreptatea, cinstea si gloria neamului dac nepieritor din Sfanta Dacie nemuritoare, in veacul vecilor.

Amin.

Asa sa ne-ajute Dumnezeu, Ra, Zamolxe si Iisus!

Pentru ca meritam.

Nota autorului:

Dragi cititori,

Acesta s-a vrut a fi un pamflet, dar daca a iesit doar o biata si neizbutita bascalie, acum nu mai are nicio importanta. Dincolo de mesajul pe care eu, ca cetatean roman din Romania, l-am adresat fratilor mei de cetatenie "geto-daca" din Dacia, marturisesc ca imi iubesc si imi respect neamul si tara in care m-am nascut, ca in sufletul meu cinstesc memoria stramosilor mei, oricare ar fi fost ei, dar ca, pe de alta parte, detest istoria inventata, exagerarile si smintelile protocronistilor. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!

PREA MULTE VORBE, PREA MULTE

2011-04-26T14:50:00.002+03:00

Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro

METEMPSIHOZA

2011-03-09T10:58:00.000+02:00

9 argumente ale celor care cred în reîncarnare

Articol preluat de pe www.descopera.ro

Este un subiect care pare să ţină exclusiv de latura spirituală, sau filosofică, a lucrurilor. Este o chestiune pe care cei mai mulţi oameni fie o resping din principiu, fie nu o cunosc suficient. Cu toate acestea, ceea ce nu se ştie despre reîncarnare este că există destule dovezi palpabile în sprijinul ideii că ea reprezintă un fenomen real şi poate chiar verificabil.

Regresiahipnotică

Discutabilă în ochii multora, regresia hipnotică este, poate, ceamai populară dovadă a reîncarnării. După cum se poate intui şi dinnumele său, în cadrul acestei tehnici controversate, subiecţii sunthipnotizaţi şi conduşi în trecut, prin viaţa lor prezentă, încopilărie, şi tot înapoi spre vremea de dinainte să se nască. Odată"ajunşi" acolo, sunt rugaţi să descrie ce experimentează. Înaceastă stare de transă hipnotică subiecţii reuşesc de multe ori sărelateze cu mare exactitate detalii personale din ceea ce sepresupune ca au fost vieţile lor trecute, detalii cum ar fiamplasarea geografică, ocupaţia, nume ale rudelor şi alte amănuntepertinente corecte istoric şi cultural. Deşi în multe dintre acestecazuri subiecţii furnizează informaţii multiple şi consistente pecare, aparent, nu ar trebui să le cunoască, nicio astfel desituaţie nu a fost acceptată ca o dovadă incontestabilă areîncarnării, deoarece mereu se strecoară unele erori printrerelatările corecte, erori de natură să arunce o umbră de îndoialăasupra întregii chestiuni. Mai mult, se pare că există un fenomendenumit criptomnezie, care se manifestă prin tendinţa individuluide a citi o carte sau a vedea un film şi a asimila informaţiileastfel descoperite ca şi cum ele ar face parte din viaţa luianterioară. Din acest motiv, hipnoza regresivă este o metodăspectaculoasă de a explora existenţele trecute, însă una supusădiscuţiilor.

Amintiri din vieţianterioare

Doctorul Ian Stevenson, un psihiatru apreciat din statul americanVirginia, care a decedat în 2007, la vârsta de 89 de ani, a începutsă studieze cazurile de copii cu amintiri conştiente ale vieţiloranterioare, cam când se afla în pragul vârstei de 50 de ani. Încadrul acestor investigaţii, doctorul a studiat aproape trei mii decopii cu varste între patru şi zece ani, constatând că în multecazuri micuţii îşi aminteau identităţile lor din vieţile trecute,precum şi detalii de context istoric şi geografic ale perioadelorinvocate, detalii privitoare la rude din familiile trecute, precumşi amănunte referitoare la momentul morţii. Mai mult, în urmarăscolirilor, unii dintre micii subiecţi s-au identificat atât deplenar cu vieţile lor anterioare, încât au insistat să fie apelaţipe fostele lor nume, chiar simţindu-se străini de familiile actualeşi devenind vădit deranjaţi când nu li s-a permis să mai "petreacă"ceva timp cu rudele dinainte. Interesant la toate aceste amintirieste faptul că "pacienţii" nu au fost hipnotizaţi sau "regresaţi"în vreun fel spre a accesa amintiri latente, ci au expus de lavârste foarte fragede informaţii perfect conştientizate, în modspontan, ale unor vieţi trecute. În timp ce toate aceste relatărişi înclinaţii tind să devină neclare şi chiar să dispară odată cuanii, ele rămân între cele mai bune dovezi existente în sprijinulideii de reîncarnare.

Semne dinnaştere

Dar dr. Stevenson nu s-a oprit aici cu cercetările. Tot el adescoperit încă o caracteristică cel puţin interesantă menită săconfirme teoria reîncarnării. La mulţi dintre aceiaşi copii cuamintiri din vieţi trecute a constatat prezenţa surprinzătoare aunor semne din naştere pe trupuri în zone ce corespundeau exact curăni fatale care le-au fost produse în momentul morţii. Un exempluîn acest sens este al unui baieţel turc de 11 ani, care îşi aminteacă a murit fiind împuşcat în cap accidental de un vecin înîncarnarea anterioară. Surprinzător, copilul să născuse cu urecheadreaptă puternic deformată, care imita destul de fidel raniledecedatului, un fapt confirmat mai târziu de registre medicale şichiar de fotografii obţinute cu greu de dr. Stevenson în timpulinvestigărilor. Iar cazul nu este unul izolat între cele cercetatede psihiatru; semne pe piele şi chiar degete lipsă au putut fiasociate cu răniri suferite în vieţile trecute de micii pacienţi.Într-un caz, doctorul a descoperit chiar semne din naştere care sepotriveau cu intrarea şi ieşirea unui glonte din capul unui subiectucis prin împuşcare. Şansele ca ceva de acest fel să se întâmpleaccidental sunt infime, iar dr. Stevenson deţine un număr deasemenea cazuri în registrele sale.

Copii preatalentaţi

Se mai numesc şi prodigy şi sunt copii înzestraţi, care posedă untalent sau o aptitudine deosebită - în general în domeniulştiinţelor sau artelor. Aceşti copii excelează şi avanseazăremarcabil într-o anumită sferă de activitate mai ales creativă,depăşind cu mult posibilităţile tipice vârstei, precum şi pemajoritatea celorlalţi adepţi sau practicanţi ai respectivuluidomeniu. Între exemplele potrivite în acest sens se numără chiarcazul compozitorului austriac Wolfgang Amadeus Mozart, capabil săcompună partituri simple la varsta de patru ani şi simfonii întregiîn adolescenţă. Un alt exemplu este matematicianul Blaise Pascal,care a reuşit să pună bazele geometriei proiective la varsta de 16ani. În timp ce ştiinţa modernă atribuie aceste talente rare unorsimple reacţii chimice la nivel cerebral, ea nu reuşeşte să delămuriri referitoare la motivul pentru care sau la felul în carecreierele acestor personaje au o configuraţie diferită de alecelorlalţi. Să fie vorba despre vreo mutaţie genetică, sau de unamestec dezoxiribonucleic extrem de rar? Şi daca e aşa, de ce nu serăsfrânge şi asupra urmaşilor lor? Sau e oare posibil ca toţiaceşti oameni să îşi datoreze priceperea neobişnuită tocmaifaptului că au mai făcut şi înainte toate lucrurile la care sepricep în viaţa curentă? Prin umare, este posibil ca un copilneobişnuit de talentat la matematică să fi fost profesor de asmeneamaterie într-o viaţă anterioară? Sau era Mozart un geniu al muziciipentru că, după cum chiar el se pare că a pretins, a mai fostmuzician de multe ori înainte? Dacă traumele, amintirile,interesele şi experienţele vieţilor anterioare par a se manifestaîn cazul unor dintre vieţile curente, atunci de ce nu s-ar puteaîntampla la fel cu talentele şi capacităţile trecute?

Xenoglosia

Între cele mai interesate, şi totuşi foarte rare, manifestări cevin ca dovezi în sprijinul ideii că reîncarnarea este un fenomenreal, se numără xenoglosia, capacitatea sau tendinţa unei persoaneaflate în stare de hipnoză regresivă de a se exprima într-o limbăstrăină şi pe care nu o cunoaşte. De multe ori este vorba desprenumai câteva cuvinte sau fraze, dar există şi cazuri când subiectulpoartă o întreagă conversaţie într-un dialect despre care nicimăcar nu ştie că există. Sunt cazuri extrem de rare, foartecredibile şi convingătoare, de xenoglosie, în care subiectul nudoar vorbeşte într-o limbă străină, ci chiar foloseşte o versiunearhaică ce a ieşit din circulaţie, spre exemplu, de mai multesecole. Acest lucru face puţin probabil ca fenomenul să fie ofantasmă, o înşelătorie sau un caz de criptomnezie (amintiriuitate). Un exemplu bun în acest sens este cel al actorului GlennFord care, sub hipnoză, prin anii "60, şi-a amintit de o viaţăanterioară de cavaler francez sub domnia Regelui Ludovic alXIV-lea. Aflat în starea respectivă, bărbatul a descris fluent înfranceză trăiri şi întâmplări din acea existenţă a sa, iar ceva maitârziu avea să se constate ca dialectul vorbit de Ford era celparizian de secol XVII, nefolosit de mai bine de 300 de ani. Prinurmare, xenoglosia rămâne un pilon rezistent în susţinereareîncarnării, dar se întâmplă prea rar pentru ca cercetătorii săpoate trage o concluzie clară.

DejaVu

Aşa cum probabil cei mai mulţi oameni ştiu, Deja Vu este un soi deal şaselea simţ prin care individul trăieşte senzaţia repetiţieiunui eveniment (mare sau mic) pe care însă nu l-a mai trăit, celpuţin în viaţa curentă. De asemenea, fenomenul se mai manifestă şiprin cuoaşterea inexplicabilă a planului unei clădiri sau al unuioraş, spre exemplu, de către o persoană care nu a vizitat niciodatalocul respectiv. Pentru unii, asemenea episoade şi deprinderiînseamnă reminiscenţe ale unei vieţi anterioare, care ausupravieţuit cumva procesului morţii şi renaşterii. Totuşi, ştiinţainsistă că asemenea experienţe sunt de fapt similarităţicoincidenţiale între prezent şi un trecut asemănător dar uitat.Această idee se bucură fără îndoială de ceva credit, pentru că s-ademonstrat în mod repetat că memoria este un mecanism uneoriinstabil şi fără reguli, capabil să amăgească mintea în diversefeluri. Cu toate acestea, nici chiar o similaritate de locuri şiîntâmplări nu poate explica, de exemplu, cum reuşeşte o persoană sădescrie şi să numească corect un labirint de străduţe dintr-olocalitate unde se află în premieră. Nu există o logică foarteclară nici pentru capacitatea unor oameni de a şti exact dispunereacamerelor într-o casă nevizitată înainte. Similarităţile, şanselede potrivire, sau ghicitul au procentajul lor în acest context,însă unele relatări sunt atât de precise şi de stufoase încât facdin reîncarnare cel puţin o posibilă pistă de urmărit în încercareade a găsi o explicaţie.

Fobiinejustificate

Fobiile, acele senzaţii de teamă incontrolabilă faţă de lucruricare nu prezină în mod necesar un factor de ameninţare sau risc laadresa noastră, sunt destul de des experimentate de oameni. Felulîn care se dezvoltă fobiile este destul de bine înţeles ca proces,fiind în general un raspuns la traume din trecutul persoanelor, deobicei din copilărie, care se manifestă mai târziu sub forma unorpanici iraţionale. Dar ce se poate spune despre fobiile intrinseci,intrauterine, predefinite, despre care nu se ştie că ar avea labază traume asociate? Nu este o presupunere, există cazuri atestatede indivizi îngroziţi de înec şi de apă de cântd se ştiu, la felcum există oameni şocaţi de cai, deşi nu au trăit în această viaţănicio experienţă nefericită legată de aceste elemente. Răspunsulpare să vină din regresia hipnptică, preces în cadrul căruia mulţiastfel de subiecţi relatează episoade traumatizante din vieţianterioare, ce vizează tocmai întâmplări implicând lucrurile decare se tem acum incontrolabil. De aceea, este posibil ca celînfricoşat de apă să fi murit înecat într-o viaţă trecută, iar celcu teamă de cai sa fi decedat lovit de copite sau aruncat din şa,iar aceste traume rămând întipărite în încarnarea prezentă. Vesteabună este că s-a demonstrat cum odată ce o traumă de viaţăanterioară este identificată ca rădăcină a unei fobii din viaţaactuală, spaima începe să se vindece, adeseori cu mult mai maresucces decât în cazul oricăror terapii convenţionale. Comunitateamedicală respinge în general cauza traumei din altă viaţă,argumentând că această impresie nu este decât o fantezie produsă desubconştient pentru a masca trauma reală, dar acceptă că o asemeneaidentificare rezolvă eficient temeri sevre şi inexplicabile.

Tendinţe homosexuale şitranssexuale

Tulburările orientării sexuale umane au fost considerate multăvreme o chesiune de liber arbitru, o tendinţă videncabilă prinvoinţă. Totuşi, recent, s-a demonstrat contrariul şi s-a constatatcă până la 3% din populaţia planetei dezvoltă sau conştientizează oaplecare aproape integral homosexuală în adolescenţă sau o arechiar ca urmare a unor tipare genetice. Rămâne însă de domeniulenigmei ce anume cauzează incontestabil incertitudinile sexuale şidaca este vorba de influenţa mediului, de educaţie, de biologie,sau chiar despre ceva de altă natură. Dacă homosexualitatea esterezultatul unei foste încarnări într-o fiinţă de sex opus celui dinviaţa actuală? Este posibil, având în vedere că de multe orisubiecţii aflaţi sub efectul regresiei hipnotice povestesc despreviaţa imediat anterioare ca din perspectiva unei persoane de sexdiferit. Prin urmare, s-ar putea ca intersectarea de sexemanifestată prin reîncarnare să aibă un impact profund asuprafiinţei. Probabil că oamenii cu asemenea reminiscenţe se identificăcu genul lor sexual anterior şi reţin multe dintre caracteristicileposedate înainte. Prin urmare, un bărbat ar putea fi atras de unalt bărbat ca urmare a orientărilor feminine moştenite, indiferentde gradul de masculinitate pe care îl are în alte zone ale vieţiiprezente. Deşi se află departe de a reprezenta o dovadă solidă areîncarnării, homosexualitatea, bisexualitatea, travestirea şichiar pedofilia pot analizate, poate forţat, şi din perspectivaunui bagaj dintr-o viaţă anterioară.

Hobby-uri, interese şiobsesii

Mulţi dintre noi manifestăm încă din copilărie o afinitate faţă deanumite obiecte, locuri sau activităţi, pe care le transformămuneori în hobby-uri de o viaţă şi chiar în obsesii. De unde vinele? Cum se face că cineva este din primii ani de viaţă"intelectuală", o persoană este extrem de interesată despre alPrimul Război Mondial, spre exemplu? Sau de ce dezvoltă un copil,ori un tânăr, o pasiune pentru o ţară străină pe care nu avizitat-o niciodată şi cu care nici nu are vreo conexiune evidentă?Pot fi puse şi aceste aplecări tot în seama unor ecouri ale uneiîncarnări anterioare? Este Războiul Mondial pur şi simplu unsubiect fascinant, sau în viaţa trecută entuziastul acestuieveniment poate a participat la lupte? Este tânărul atras de ţarastrăină pentru că agrează limba, cultura, obiceiurile şi istoriaacesteia, sau e mai mult de atât? Sunt şanse ca, deşi să nu neamintim de o existenţă anterioară, să rămânem în această viaţă cuurme ale experienţelor şi intereselor celor care poate am fostcândva. Reîncarnarea este doar un răspuns posibil, dar demn de luatîn calcul. Nu se ştie cât dintr-o eventuală viaţă anterioară aducemcu noi în existenţa curentă, fie şi în cele mai subtile şisubconştiente feluri, dar e posibil ca acest trecut neacceptat alsufletului să fie mult mai legat de prezentul şi de viitorul nostrudecât ne imaginăm.

EFECTUL DE PIRAMIDA

2011-03-06T18:39:00.001+02:00

PENTRU A SIMTI IMEDIAT SI CU TOATA FIINTA VOASTRA ENERGIA SI EFECTUL DE PIRAMIDA, ASEZATI-VA BRUSC PE VARFUL EI.

Cu aceasta ocazie puteti verifica in orice ordine urmatoarele axiome:

1. NIMIC NU ESTE (NE)INTAMPLATOR

2. GANDUL (RE)CREEAZA REALITATEA

3. CE ESTE SUS SE (IM)POTRIVESTE JOS

4. UNIVERSUL ESTE (APROAPE) MENTAL

5. EXTREMELE SE ATRAG (DAR NU SE PLAC)

6. ENERGIILE SE INTREPATRUND

7. TOTUL VIBREAZA. INERTIA ESTE TEORETICA

8. CAUZA PRECEDE EFECTULUI

9. TEORIA CA TEORIA, DAR PRACTICA TE OMOARA

10. IUBIREA ESTE (SEMI)UNIVERSALA

SI VETI DESCOPERI CU ACEASTA OCAZIE CA

PIRAMIDOLOGIA ESTE O PSEUDOSTIINTA DE CARE AJUNGI SA TE DOARA-N ...

SI CA VLAD TEPES A FOST UN REMARCABIL OM DE STIINTA.

ABSURDUL SI MIRACOLUL

2011-01-13T17:04:00.000+02:00

Motto: "Creierul este un organ oarecum indispensabil capului."

- perla de elev-

ABSURDUL SI MIRACOLUL

Deoarece discutiile cu mine insumi nu duc prea departe, azi am chef de otacla cu tine. Da, cu tine, cu tine cel care citesti acum. Trecem pesteegocentrismul propriu omului, caci noi in orice caz am aparut dupa El,Necreatul si in orice caz mult dupa Creatia si Bing-Bang-urile Lui. ParereaPapei. El asa zice, ca Bing Bangul a fost impulsionat de Dumnezeu si ca este creatia Lui. Impulsulinitial, bobarnacul trebuia sa-l fi dat careva, nu? Desi teoriile Facerii Lumii sunt mai multe,greu este sa dai crezare vreuneia din ele in mod special, atata timp cat nu putem sti exact cum arata lumea inainte deOm si nici macar cum arata acum nu stim prea bine, caci Universul fuge de sublentilele telescoapelor si microscoapelor noastre.

Un Ceva constant in Universse manifesta totusi, caci iata, nu putem sa ne imaginam ca legile Universuluiajung la spalat precum camasile si ca Universul a-nceput si se va sfarsi odata cunoi... Ca unii evolutionisti sustin ca mintea omului, aparuta ca un accident,ca o manifestare a haosului este singulara, reprezinta o teza care nu maatrage. Desigur ca exista si altfel de evolutionisti, care afirma ca nu suntemsinguri in Univers, sau ma rog, din lipsa de dovezi ca mai degraba ar fi absurdsa credem ca suntem singuri. Creationistii, si ei la randul lor au lasat-o maimoale cu „omul - singura fiinta ganditoare”, caci Papa crede in extraterestrii.Mda... desigur, cred si eu, ca daca nu facea o astfel de declaratie, mintileoilor din turma domniei sale si-ar fi raspandit atentia in cu totul altedirectii, decat la plata cotizatiei la biserica. Si totusi.....Logic ar trebuisa mai fie si altfel de minti imprejurul nostru, cea mai la indemana dovadafiind insasi Mintea Lui. Sau a Universului, cum vrei s-o iei. :)) Asa incat eunu pot fi categoric in aprecierea unicitatii mintii si a gandirii noastre caoameni si nu rejectez defel existenta si manifestarea a unor altfel de lumi, cualtfel de entitati ganditoare, de jur-imprejurul nostru, chiar daca deocamdata,in planul realitatii imediate, iluzorie vezi bine, nu s-a prezentat nimeni labrat cu un inger sau cu un alt gen de extraterestru, in plenul niciuneiacademii din lume, nici la biserica, nici la politie si nici la vreoteleviziune.

Si-atunci, daca asa staulucrurile, ar trebui sa ne mai oprim din a crede? Cat de iluzorie poate filogica in lipsa evidentelor, a dovezilor „palpabile”? Sau cat de reala artrebui sa fie ilogica in lipsa acelorasi dovezi? Ce ar mai reprezenta „dovezile”pe care le asteptam cu totii, in conditiile in care stim ca traim intr-o mareiluzie, de cand ne nastem si pana murim? Toate aceste intrebari, daca incercamsa le gasim un raspuns coerent si logic, se vor infunda iremediabil in absurd. Absurdulinsa este otravitor pentru justificarea existentei umane, caci el presupunelipsa, absenta definitiva a sensului. Pai daca e asa de otravitor, hai sa damla o parte absurdul, deoarece ne incomodeaza la existenta si sa ne-ndreptam cufata catre miracol.

Buuun... Iaca stam cu fata catre miracol. Ne mintim? La prima vedere as zice ca da, caci miracolulsfideaza logica si nu doreste si nici nu-l intereseaza sa se lase supus legiicauzalitatii. El reprezinta mai degraba efectul manifestarii unui act de vointaal unei entitati, pe care dialectica o lasa rece. Si iarasi pare ca ne mintimcaci miracolul, care ne coloreaza existenta si o incarca cu sens, desi ramane totusi varianta cea mai comoda silinistitoare a spiritului uman este la fel de otravitoare ca si absurdul. Sidevine nociv, imediat ce incepi sa-l cauti la radacina. Asadar, ne mintim ca sareusim sa dam sens vietii si sa ne consumam in tihna existenta...

Ei uite canu-i chiar asa. Spun asta, pentru ca dacaDumnezeu/Universul sunt neinteligibili pentru mintea omeneasca, atuncimiracolul are o sansa de adevar, caci si el, miracolul, la randul lui, scapaintelegerii noastre. Exceptie facand nenumaratele „miracole” fabricate de ompentru a prosti pe altii, esenta miracolului ramane totusi una divina si pe unalt plan al intelegerii, altul bineinteles decat cel al mintii omului,miracolul are o explicatie. Daca descojesti intelegerea primara a sintagmei „c-asa a vrut Dumnezeu”, care-l scutestepe om sa mai rascoleasca adevarul cu propria-i minte, ajungi la un miezfenomenal de dulce si de bun care contine, in aceste conditii, un adevaresential. Si-atunci miracolul nu mai este otravitor, ci de-a dreptul comestibil.Ce mai, el este o hrana dumnezeiasca pentru mintea omului. Si uite de-aia cred euca exista ingeri. „Totul se leaga sidezleaga in nevazut”. Nima este cea care mi-a deschis ochii asupra acestuiaspect. Si mai stiu si din ce anume motive nu reusesc sa-i vad cu ochii fizici. Pentru ca ochii fizici au fost educati de mintea mea si de a altora, sa priveasca si sa selecteze realitatea doar intr-un anume fel.

Dar daca nu exista? Dar daca miracolul existentei si manifestarii ingerilorin viata noastra este doar produsul propriei mele minti, sau al mintiloraltora? Stau si eu ca toata lumea cu pardon, curul in doua luntri, una numitaMiracol iar cealalta numita Absurd. Stiu si intuiesc ca niciuna dintre cele doualuntri nu reprezinta o lume categorica si definitiva si ca, desi antagonice, nuse pot exclude una pe cealalta. Si asta datorita manifestarii legii cauzalitatii,care are tendinta sa spulbere Miracolul dar care da aproape intotdeauna o micasperanta Absurdului. Chiar daca ambele categorii sunt supuse efemerului, eletotusi, in special Miracolul, indiferent daca este fabricat de om sau este deesenta divina, ne coloreaza tuturor existenta. Inca ne mai extaziem in fatabaloanelor colorate de sapun, inca le dam sens, ceea ce ma indeamna sa cred caomenirea se afla de-abia in faza iesirii ei din copilaria ontologica.

Vreti o veste buna? Absurdul are sanse sa se goleasca de continut si sa numai fie absurd daca, pe un alt plan, altul decat cel al intelegerii omului, totce pare lipsit de logica si sens, acolo, pe acel plan, are sens. Doar cu „daca”bineinteles.

PE NIL CU SALOME

2010-12-17T00:00:00.001+02:00

Motto: Nu este suficient sa iubesti, este necesar ca aceasta iubire sa fie primita, acceptata si chiar amplificata de celalalt
- Jacques Salome -

MAI AVETI LA DISPOZITIE DOAR 10 ZILE

Eu am vizitat Egiptul in anul 2007. Ca a fost una dintre cele mai interesante si mai bogate spiritual excursii din viata mea si tot nu ar fi suficient sa descriu multitudinea de senzatii si informatii care mi-au colorat de-atunci incoace viata personala... Dar tu, tu care citesti acum mesajul meu, tu ai visat vreodata la marile piramide? Ai fost in Egipt? Dar ia zii, cu iubirea cum stai? Ti-ar placea sa vezi templele si monumentele celei mai vechi, mai misteroase si mai spectaculoase civilizatii din lume, in compania lui Jacques Salomé unul dintre cei mai renumiti si apreciati psihosociologi contemporani? Daca ti-as mai spune ca ocazia este unica deoarece, dincolo de faptul ca standardul cazarii este de cinci stele si ca pe parcursul excursiei vei fi unul dintre beneficiarii cursului :

"Să învăţăm să ne iubim pentru a putea iubi…
Drumul de la iubirea de sine la iubirea pentru celălalt"

pe care il va tine Jacques Salome ? Si daca ti-as mai zice ca mai ai la dispozitie doar 10 zile ca sa te decizi, in conditiile in care au mai ramas pentru romani doar cateva locuri neocupate, ce zici? Scapi ocazia sau vezi toate detaliile referitoare la excursie aici, pe http://pe-nil-cu-salome.amaneser.ro/ ?

CINE ESTI DUMNEATA DOMNULE SALOME?

Jacques Salomé este psihosociolog, formator în relaţii interumane de peste 30 de ani, autor a 61 de cărţi pe teme de comunicare în cuplu, în familie, şcoală, în relaţiile profesionale etc. Este unul dintre cei mai prolifici autori contemporani, cărţile sale fiind traduse în 25 de limbi. Jacques Salomé este creatorul Metodei de comunicare ESPERE® (Energie Specifică pentru o Ecologie Relaţională Esenţială) prin care oricine poate învăţa să comunice într-un mod firesc şi, totodată, să aplaneze conflictele şi să trăiască mai fericit împreună cu ceilalţi. Utopia sa constă în ideea că într-o zi, comunicarea va fi predată în şcoli, ca o materie de sine stătătoare. Mai multe informatii pe: http://pe-nil-cu-salome.amaneser.ro/
si pe http://fr.wikipedia.org/wiki/Jacques_Salomé

PRICURICIUL PADURII

2010-12-13T11:22:00.077+02:00

EU OBLIO

Ma cheama Oblio si m-am nascut intr-o viata anterioara, inanul de gratie 1295, intr-un bordei vegetal incropit din busteni, printreradacinile din scorbura aflata la baza unui arbore urias, undeva in inima uneipaduri seculare din Europa Occidentala. Intaiul nascut in aceasta familie amfost eu, iar nu mult mai tarziu, cam dupa doi ani, a aparut pe lume si soramea. Desi nu mi-au ramas decat amintiri vagi despre familia in care am crescutin vremurile acelea, pot sa afirm fara sa gresesc ca era o familie armonioasa, alcatuitafiresc si natural, cel putin pentru intelegerea vietii de atunci. Daca ar fi insas-o inteleg cu ochii de-acum bunaoara, n-as mai putea spune cu toataconvingerea ca era una oarecare, caci eram destul de diferiti ca infatisare. O singuratrasatura comuna insa, dar esentiala si elovcenta, scotea in evidenta rudenia tuturormembrilor familiei noastre si anume forma alungita a urechilor. Toti aveamurechi lunguiete si ascutite spre extremitatile superioare, ceea ce ne-a conferitintotdeauna certitudinea apartenentei la aceeasi rasa. Chiar daca diferiti inaparenta, in esenta faceam cu totii parte din marea familie a elfilor, fiintelibere ca pasarile cerului.

Tatal meu, cu care pe parcursul vietii nu am avut o relatieprea stransa, desi avea aparenta unui barbat puternic, nu era o fiinta umana pede-a-ntregul, ci mai degraba era materializarea unui spirit nepamantean. Stiuasta pentru ca il simteam diferit, fata de cum o simteam pe mama bunaoara si cu toata grija pe care ne-o purta, desi nu a fost niciodata o aparitie permanenta incasa noastra, trebuie sa marturisesc ca nu stiu nici acum din ce lume venea, peunde umbla si care ii erau indatoririle de pe Pamant sau de aiurea. Am trait mereu cuconvingerea ca avea de dus la indeplinire sarcini importante. Din pacate, ceamai mare parte a amintirilor despre tata au ramas invaluite in ceata. Imiamintesc doar de chipul lui hirsut, cu parul si barba negre-pana, mereuzburlite, cu suvitele razvratite care-ncotro, ca si cum tocmai ar fi trecutprintr-o furtuna. Avea tenul alb, ochii negri, nasul usor acvilin si o privireextrem de intensa si de patrunzatoare. Tata avea o personalitate foarteputernica, era taciturn dar chiar si-asa, cu toata putinatatea vorbelor pe careni le adresa, cand intra seara in coliba mirosind a ploaie, a padure si fanproaspat cosit, si se aseza in coltul lui preferat din stanga cuptorului si neveghea in tacere, parca se umplea tot locul de prezenta lui si de fiecare dataii simteam caldura si bunatatea sufletului.

sursa foto

Singura fiinta omeneasca din familia noastra era mama dar casa fiu drept, nici macar ea nu era pe deplin umana, caci undeva, candva, pelinia ei genetica, avusese un stramos elf. Mama mea era o frumusete cuminte. Aveao fata usor prelunga, bronzata si cu trasaturi armonioase, sprancenele i searcuiau cuminti peste ochii mari, verzi, cu gene lungi, gura senzuala, iar parul blond, insuvite grele lasate sa cada peste umeri, il purta intotdeauna cu carare pemijloc si corect pieptanat. Se imbraca modest, fara podoabe si purta de obiceio rochie simpla, lunga, de culoarea frunzelor uscate de nuc. Imi amintesc dechipul ei cuminte, de fata usor bronzata, de privirea clara, blanda siintelegatoare si de dragostea si tandretea pe care o degajau gesturile ei.

Cat despre sora mea mai mica, marturisesc ca nu ma leaga oamintire prea clara, dar ceea ce pot spune cu certitudine este faptul ca ea,fata de ceilalti membri ai familiei noastre, nu avea trasaturi umane. Mi-oamintesc destul de vag, mai mult ca pe o mica jivina cu blana bruna, semanandmai degraba cu un catel dolofan, cu ochi umbrosi si cu un botic lataret si zambitordin care se iteau cateva fire de par albe si lungi. Si chiar daca nu-mi aducaminte sa ne fi jucat impreuna, desi cu siguranta acest lucru s-a intamplat, atateu si sora mea, am avut firi independente si libere si in orice caz am fost doicopii buni, blanzi si ascultatori. Amintirile despre ea le-am pierdut, darfaptul ca nu le mai am ma indeamna acum sa cred ca ea nu a jucat un rol preaimportant in existenta mea de atunci.

Eu nu am avut nicioadata statura si forta fizica a oamenilorobisnuiti, ba chiar dimpotriva as putea spune, caci iata, la varsta de doazecisi cinci de ani, aratam gracil si cu trup de adolescent imberb. Mi-am vazutinfatisarea. Mostenisem de la mama ochii verzi, mari si rotunzi, nasul drept, gurafrumos arcuita precum si culoarea paruluide un blond canepiu, in schimb suvitele care nu se lasau domesticite sifalfaiau rebele in bataia vantului le primisem de la tata. Desi stiam ca laturaomeneasca a fiintei mele si perfecta aparenta de om am mostenit-o de la mamamea, caci pana la urma jumatate din mine chiar eram om, nu am avut niciodataconstiinta neapartenentei mele la rasa umana. Dualitatea nu m-a preocupatniciodata chiar daca eram om in prezenta oamenilor si elf in sinea mea. Stiamca sunt om si ma comportam ca un om de fata cu alti oameni dar eram mult maimultumit si imi regaseam mult mai bine rostul in mijloculpadurii, ca elf . Mi-am trait astfel existenta in modul cel mai natural, fararesentimente si fara sa consider ca a fi elf ar fi putut constitui o anomaliesau o ciudatenie in ochii oamenilor. Eram elf pur si simplu, si mi-am trait conditiade elf de-a lungul intregii mele vieti inarmonie cu natura si in mijlocul ei, cu acelasi firesc cu care spiritele sau oameniisi-au trait fiecare vietile lor, in contextul care le-a fost harazit.

Am avut o copilarie frumoasa, linistita si faraconstrangeri, caci parintii mei nu m-au oprit niciodata de la nimic. Nu am invatatsa scriu sau sa citesc, am fost nestiutor de carte caci, traind permanent ininima padurii, de invatatura si mai ales de scoala, nici nu putea fi vorba. Inschimb vedeam energii de toate formele si de toate culorile. Am invatat jucandu-macu plantele, cu gazele, cu pasarile si cu animalele padurii, armonizand cumainile, asemeni unui dirijor, energiile tuturor formelor de viata, mai intai pelanga casa, apoi, pe masura ce cresteam, pe o arie de padure tot mai mare,ajungand ca la maturitate sa am in grija cea mai mare parte a tinutului in careimi duceam veleatul. M-am vazut in toate varstele. Copilaria, adolescenta siprima tinerete le-am petrecut cunoscand prin practica darurile si harul cu caream fost inzestrat si am inteles singur care imi era menirea. La maturitate infatisareasi energiile mele erau deja modificate. Parul mi se inchisese la culoare, aveamde-acum o barba neagra tunsa ingrijit si incepusem sa seman tot mai mult cainfatisare, ca forta si putere energetica cu tatal meu. Munceam intens si cuplacere si eram constient in permanenta de puterea mea. La batranete albisemcomplet, pletele si barba imi devenisera colilii si umblam invesmantat intr-ocamasa alba, lunga pana la calcaie. Ajunsesem de-acum unul dintre marilespirite intelepte ale padurii. Devenisem singura fiinta din tot tinutul acelacare putea sa armonizeze energiile ei, cu alte energii, mult mai mari si mai puternicedin univers si parca si structura materiala a corpului suferise in timp modificari. Stiam ca menireamea era sa fac in asa fel incat simfonia naturii sa se integreze perfect inmarea simfonie universala. Si asta am facut toata viata.

Am trait intotdeauna singur si nu m-am plictisit niciodata.Urmasi nu am avut, dar nici nu am regretat vreodata acest lucru iar moartea meaa fost frumoasa si usoara, la fel ca ultima palpaire de flacara a lumanarii.Spre sfarsitul vietii, la fel cum observasem ca se intamplase si parintilormei, am vazut cum energia mea interioara incepe sa se imputineze si sa paleascaincet-incet, pana cand, intr-un amurg de vara m-am stins definitiv si fara urmade regrete, la poalele unui stejar urias, contempland asfintitul. Mi-am vazut auracum paleste si esenta fiintei mele, sufletul, cum mi se rasfira si se uneste cusufletul padurii. Spiritul meu a parasit trupul si s-a ridicat incet sa-si cautelocul alaturi de celelalte Spirite surori. A fost firesc, a fost ca si cum airespira sau ca si cum ai bea apa. Asa trebuia sa se intample si asa s-aintamplat... Trupul meu uscat invesmantat in alb a ramas pentru totdeauna inpadure, dizolvandu-se incet la radacina stejarului. Venise noaptea. Era anul de gratie 1381.

Ingerul negru

Calauzit de catre ingerul vindecator pe l-am avut in timpulregresiei, un inger alb, luminos, impletit parca din filamente drepte, careradia imprejur o lumina slaba alb-difuza, mi-am vazut ingerul pazitor, cel caremi-a fost indrumator si ajutator in viata mea de elf. M-a impresionat caci era cu totul diferitfata de ingerul alb calauzitor. Era un inger inalt, frumos conformat, aproapeatletic, dar negru ca abanosul, avand luciul si aparenta matasii. Aripile eraumari, compacte, mate si arcuite usor spre spate iar pe conturul lor am observatirizatii aurii. Aceleasi mici irizatii aurii apareau si pe pieptul ingeruluisub forma unor mici simboluri aparent decorative. Nu stiu cum arata ingerul alb,calauzitor, caci nu i-am putut vedea fata, dar despre ingerul negru pot spuneca nu avea o infatisare umana. Ingerul avea capul ovoidal, fara urme de pilozitate,fata prelunga cu ochii oblici, migdalati si foarte alungiti in sus lipsiti deirisi si cornee iar barbia lui usor ascutita, se termina cu doua mandibule ca defurnica. Nu raspandea dar nici nu absorbea lumina. Degaja forta, calm si armonie.Nu m-am speriat si nu am avut nici cel mai marunt sentiment de nesiguranta inprezenta lui si nu l-am perceput ca pe un inger cazut, al intunericului, caciam realizat ca facea parte dintr-o cu totul alta familie de entitati ajutatoare,cu un alt gen de misiuni terestre, altele decat cele legate de soarta oamenilor. Faceaparte din familia entitatilor responsabile cu armoniile naturii, cu mentinereaechilibrului intre energiile telurice, energiile vitale - relative la viata terestra- si cele cosmice. Era un altfel de inger.

Casa secretelor

E foarte dificil de povestit cam cum arata casa secretelordin simplul motiv ca nu este propriu zis o casa, nici pe dinauntru si nici pedinafara. Daca norii ar avea consistenta albusului neintarit din bezea, daca ararata ca niste cocoloase albe, concrescute unele din celelalte si nu s-ar aflain miscare de jur-imprejurul Pamantului, ci ar sta nemiscati, aruncati gramadaintr-un spatiu nedefinit si daca in mijlocul lor s-ar casca un „ceva”, care ar puteaparea un fel de gura stirba, sau un sezlong fara spatar sau forma interiorului uneicasti de motociclist cu viziera ridicata, atunci imaginati-va ca acolo, inauntrulacelui „ceva” ar tebui sa existe "casa secretelor". Ei bine, am intrat in acel loc nedefinibil siam descoperit o sala imensa, de o forma turtita, ovoidala, cu terase albe,neregulate, nefacute de mana omeneasca, avandochiuri negre pe suprafetele lor, de parca pentru cateva momente, spuma lasatade un val urias in retragere, ar fi incremenit in alb si negru. Daca la ceastaimagine mai adaugati si cativa pereti albi bombati concav sau convex si catevacoloane albe neregulate scaldate de o lumina alba si daca din pereti s-ardesprinde din cand in cand, niste stropi mari albi, usor luminosi dedimensiunea unor portocale, ca si cum ar picura in lateral, pe orizontala iarnu de sus in jos, ei, atunci sa stiti ca incepeti sa vedeti si interiorulcasei... Nu m-am plimbat niciodata printr-o macrostructura organica sau prininteriorul vreunei celule si nici nu as fi avut cum, dar toate acestea impreunacu imaginea unor bolti de pestera poate ar completa imaginea. Locul nu mi s-aparut chiar strain... caci in urma cu cativa ani, intr-un vis, vazusem unul asemanator,in aceeasi lumina alba, doar ca ianuntru era iarna, erau troiene si viscolea. In orice caz, daca ar trebui sa asociez uneiculori impresia generala a locului acela in care am intrat, atunci albul ar fi culoareacare ar domina impresia generala.

Am plecat din casa secretelor cu o amintire, tinand in pumn unglobulet alb pe care il vazusem ca plutea in fata mea. Nu stiu sa spun din ceera facut acel globulet, caci din punct de vedere tactil nu mi-a lasat niciosenzatie. Mai degraba parea imaterial.

Va salut cu respect!

Eu Oblio

foto

PRECIZARE:

Orice asemanare cu numele unor personaje reale sau fictive este pur intamplatoare. Sa nu carecumva sa va duca gandul la personajul tzuguiat din desene animate, si nici la tot felul de nick-name- uri sau avatare de pe net, ca sigur veti cadea in eroare! Adevaratul Oblio sunt eu,

PRICURICIUL PADURII

iar daca nu credeti ceea ce va spun, atunci

la revedere!

CIOCARLANUL

2010-11-29T01:56:00.000+02:00

Motto:

Lie, Lie,
Ciocârlie,
Zbori în soare
Cântatoare
Si revina
Din lumina
Pe pamânt
Cu dulce cânt!

Poate numai pentru melodia lui George Enescu care te inalta si te cutremura si am merita sa ne consideram Buricul Pamantului.

Apoi, daca este sa fim drepti si sa ne uitam mai atenti la noi, nu micuta ciocarlie este cea care ne mai defineste astazi sufletul de roman, ci din pacate cel cu care ne identificam este ciocarlanul, un fel de terci manelizat de ciocarlie cu marlan. Sau poate cu tiganusul (plegadis falcinellus)?

Eheeee... ! Daca Decebal i-ar fi invins pe romani, alta ar fi fost soarta lumii astazi. S-ar fi rugat Uniunea Europeana cu cerul si cu pamantul de noi, ca s-o primim in Dacia. N-a fost sa fie! Baieti buni, da' n-am avut noroc! Dar daca totusi suntem unici, irepetetabili si geniali si nu ne dam inca seama?

NISCAI VIBRATII, DAR MAI INALTE

2010-11-13T17:46:00.000+02:00

CONVERSAND CU I-NIMA

Nimeni nu-i perfect.... Pe diverse straturi si niveluri deconstiinta si vibratii, fiecare dintre noi este mereu altcineva. De ce ne-amferi de ceea ce suntem cu adevarat? Sa nu ne imaginam ca suntem doar intr-unanume fel croiti sau autoconstruiti, si ca vezi Doamne, de-acum suntem niste speciali. Geneticvorbind, diapazonul uman este foarte larg, cel putin in ceea ce priveste „vibratiile”personale ale fiecaruia.. Un amestec de de toate, asta suntem, caci daca nu arfi asa, nu am putea comunica cu Universul, cu realitatea inconjuratoare sau unii cu ceilalti, iar lumea s-ar stratifica pe comunicariparalele unele fata de celelalte: prostii cu prostii, mediocrii cu mediocrii siinteleptii intre ei. Si-atunci, in planul uman al comunicarii directe si imediate, niciocomunicare oblica nu ar mai fi posibila si ar aparea de-adevaratelea un nou TurnBabel al intelegerii intre oameni. Caci uite, cu limbile pamantului chestiuneacomunicarii sa zicem ca s-a rezolvat. Ne descurcam cat de cat in engleza... sauin alta limba sau dupa caz, cu limbaje conventionale. Dar cu comunicarea cuaproapele cum vom proceda atunci cand spiritualisticii vor capata vibratii atatde inalte incat ei, vor deveni de neinteles pentru noi, muritorii de rand?Bineinteles asta doar in cazul sperantele lor de vibratii inalte se vormaterializa in ceva concret, caci de la o vreme incoace am inceput sa maindoiesc si de aceasta noua profetie paradigmatica. Pe unde vor scoate camasabietii maestrii spiritualistici in 2013, atunci cand invataceii le vor ciocanila usa sa le dea banii pe cursurile de suprainaltare a vibratiilor inapoi?

Daca este sa ne luam dupa profetiile indienilor Hopi, acum, dupa ce tocmai ne-am pacalit cu cele cu cutremurul si cu al treilea razboi mondial ale Babei Vanga si Mosului Nostradamus, parerea mea este sa va cumparati telescoape, caci:

“Va veni o vreme când o stea albastră va apărea pe cer, iar strălucirea ei va lumina întunecimea nopţii. Această lumină albastră va aduce un vânt, un vânt care n-a mai fost văzut înainte pe Pământ de mult timp. Această stea albastră va aduce şi un foc, un foc atât de mare şi de fierbinte, încât va transforma materia Universului. Lumina albastră de la acea stea este semnalul că cea de a patra lume se va sfârşi. Steaua albastră va face ca oceanele să se ridice şi să inunde lumea. Aproape toate vietăţile vor pieri în această mare catastrofă”.

Hai! Gata cu povestile despre 2012 si cu necredinta! Ochii pe cer si fiti atenti sa nu dati in gropi!

Nota: remarcile mele nu reprezinta rautati la adresaezoteristilor autentici, ci, dupa cum bine stiti, sagetile suntindreptate ca de obicei, asupra impostorilor.

DOAMNE IARTA-MA!

2010-10-20T00:42:00.000+03:00

Doamne iarta-ma pentru prostia mea! Si pentru orgoliul meu! Iar pentru suferintele pe care le-am provocat aproapelui meu, cu voie sau fara de voie, te rog Doamne sa ma ierti! Da drumul inimii mele Doamne, sa se se umple de iubirea Ta. Amin!

Va rog din suflet sa comentati de cinci ori inauntrul vostru si doar o singura data inafara, dar nu inainte de a asculta videoclipul.. Va multumesc, prieteni.

INGERI, ANGELOIZI, DEMONI, DEMONOIZI

2010-10-13T11:37:00.000+03:00

Dragi prieteni si cititori,

Iata un om despre ale carui pareri despre Nevazute, socotesc eu ca ar trebui sa ne apropiem cu mai multa atentie. Ceea ce spune este trecut prin filtrul propriei sale experiente in nevazut, ceea ce, fie vorba-ntre noi, nu-i de colea. Il cheama Eldariel pe numele lui de autobotez si l-am gasit printre prietenii lui Adi. Bine ai aparut Eldariel! Iti multumesc ca ai acceptat sa postez acest articol si ma simt onorat sa-ti fiu gazda.

Ingeri, angeloizi, demoni, demonoizi

Observatie: De la inceput atentionez ca termenii folositi aici, i-am folosit cu sensul dat de mine lor, si nu ii asociati cu sensuri din alte parti, altfel veti rata mesajul. Mai mult, nu va agatati de denumirile din acest articol, ci incercati sa aveti o perspectiva mai larga despre subiectul in cauza.

In cea mai mare parte pana acum s-a discutat pe scara larga despre ingeri si demoni. Cele mai mari culturi spirituale umane vorbesc despre aceste doua grupuri de fiinte la comun. Mari invatati, profeti, maestri spirituali pomenesc de ingeri si demoni, dar ce sunt acestia de fapt ?

Eu am inteles (de pe urma experientelor mele) ca ingeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, tronuri, etc., si demoni, sunt de fapt denumiri foarte subiective ale unor fiinte mult mai variate decat aceste catalogari. Nu e atat de importanta denumirea lor, pe cat ceea ce sunt, ceea ce reprezinta ca si entitati in raport cu noi. Evident, si noi ca oameni suntem tot niste fiinte spirituale, insa posedam o proiectie fizica, pe cand ingerii si demonii nu au sau au avut candva (sau unii spun ca mai au si azi, rar).

Ideal ar fi sa luam pe rand toate referirile din Biblie (spre exemplu) si sa le analizam si sa detaliem, dar voi incerca sa fac o sinteza.

Incep prin a spune ca precum si noi avem un Spirit, asa si ingerii si demonii au o Sursa a lor, un Spirit care nu este nici inger nici demon, ci o forma de constiinta care experimenteaza Creatia prin aceste forme.

Trebuie sa fie clar faptul ca exista asa-numitul regn angelic care nu mereu a fost acelasi cu ingerii biblici. Regnul angelic este caracterizat, ca si tel evolutiv, de servire, oferire a propriei fiinte altor fiinte, de ajutor, asa cum se stie in general despre ingeri. Dar ei nu ajuta doar fiintele umane si nu se gasesc doar in zona Sistemului Solar. Aceste fiinte se afla pe o treapta de vibratie nu superioara, ci mai energica decat corpurile noastre fizice, avand o energie careia candva i se putea atasa o proiectie fizica. Cu alte cuvinte, candva ADN-ul uman permitea conectarea vibratiei unui Inger cu vibratia unui corp neinsufletit, dar in formare, in trupul unei mame om.

In prezent astfel de contopiri au loc mai rar, si doar in conditii speciale, deoarece acel Inger trebuie sa-si constranga vibratia constiintei sale intr-atat incat sa poata faca legatura cu un corp fizic in care sa se nasca. Daca nu poate realiza aceasta conversie sau este realizata defectuos, viitorul copil om-inger poate muri inainte de nastere, la nastere sau in primii ani de viata. In schimb, cand conversia este potrivita, un inger poate sa devina om. Acest privilegiu este rezervat doar unui grup restrans de fiinte angelice, care au atins un anumit stadiu in evolutia lor de constiinta, stadiu in care se poate detasa complet de forma sa angelica si poate sa patrunda intr-un corp uman. Este greu de inteles poate, dar a trai ca om este foarte diferit de a trai ca Inger. Exista diferente pe atat de mari pe cat ar fi pentru un om sa traiasca precum o planta, sau o planta sa traiasca precum un om. Adaptarea cere un efort mare.

Acum, despre asa-numitii "ingeri" care nu apartin rasei angelice, pot sa spun ca apartin multor rase galactice. Ei s-au prezentat oamenilor ca niste fiinte de o radiatie foarte pregnanta si puternica, care este insasi constiinta lor prin care percep Creatia in profunzime. Profetii sau maestrii carora li s-au aratat au perceput aceasta radiatie ca fiind lumina foarte intensa, desi nu are de-a face cu lumina fizica (pentru ca, spre exemplu unii din cei prezenti ii puteau vedea pe acesti "ingeri" si altii nu, desi se aflau unii langa altii). Dupa cunostintele mele exista peste 80.000 de rase de fiinte spirituale (fizice sau nefizice) in toata Galaxia Calea Lactee, desi numarul acesta poate urca la miliarde. Din numarul acesta imens, un grup relativ restrans au intrat in contact cu oamenii, si multi i-au numit in vechime "ingeri", fiecare cu caracteristicile sale mai mult sau mai putin asemanatoare cu ingerii autentici. Ca sa facem diferenta, eu ii numesc Ingeri si Angeloizi.

Spuneam mai sus de pseudo-lumina entitatilor spirituale care au fost confundate cu ingerii (desi si ingerilor adevarati li se aplica aceasta descriere a radiatiei constiintei lor). Aceasta radiatie la unele fiinte are un efect intepator, ofensiv, sau aspirator (de energie vitala in principal). In perceptia multor oameni, apareau in forme hidoase (reprezentand insasi ofensivitatea fiintelor fata de oameni) si culori sau nuante negricios-rosiatice de multe ori. Prezenta lor era insotita de mirosuri de sulf, ars, sau altele greu de suportat. Din nou, este vorba de aceasta radiatie a constiintei lor care in plan fizic sau pe planul constiintei oamenilor care le vedeau, aparea ca si ceva respingator, daunator, infricosator. Aceste fiinte au fost denumite cel mai des drept demoni. Acum, exista doua categorii de "demoni", la fel ca la ingeri: asa-numitii demoni reali din regnul demonic, si "demonii" generali, care sunt fiinte confundate cu cele din regnul demonic. Pentru diferentiere, i-am numit Demoni si demonoizi.

Sa spun cate ceva despre cei autentici. Precum Ingerii, acestia au o cale evolutiva a lor proprie. Se spune despre demoni ca sunt "decazuti" ca au fost candva ingeri si au fost alungati din "Rai". Alungarea asta mi se parea o mare aiureala, motiv pentru care am cercetat mai atent. Ce am gasit a fost faptul ca demonii nu au fost deloc alungati de nicaieri. In schimb au fost emisi candva din Creator ca si entitati de "lumina" (dar nu ingeri!), adica cu o constiinta radianta, puternica, expansiva, insa ulterior constiinta lor s-a restrans si a capatat alte caracteristici; s-a "intunecat". De-a lungul evolutiei lor, unii au ales sa exploreze calea evolutiei lor prin a-si nega Creatorul si Sursa, precum si Sinele lor spiritual, desi asta era doar o alegere a Spiritului lor, de a cunoaste si calea asta. Unii dintre ei au ajuns sa inteleaga ca totusi, exista un Creator si ca oricat L-ar respinge, tot vor face parte din El pe vecie.

Exista in randul lor demoni care isi folosesc constient fiinta pentru a testa alte fiinte, a le supune sclaviei si controlului, pentru ca aceste fiinte sa invete o lectie dura dar necesara: cum sa fie stapanii propriei lor fiinte. Apoi exista entitatile demonice planetare, care se gasesc in sferele de energie ale diferitelor planete, din nou cu diverse roluri printre care si cel mentionat mai sus. Lista poate continua mult.

Maleficitatea nu este o trasatura intrinseca a vreunei fiinte. NU EXISTA FIINTE ABSOLUT MALEFICE IN UNIVERS !

Maleficitatea este determinata de interactiunea dintre doua entitati: felul cum se comporta una fata de alta. Eu prefer sa evit "malefic" si sa folosesc "daunator" sau "distrugator". Focul este pe-atat de malefic fata de corpul nostru fizic, pe cat este un demon fata de sufletul nostru; este in propria lui natura sa ne ofenseze, sa ne atace, sa ne distruga sau sa fure ceva din noi, dar asta nu-i face pe ei cu nimic malefici unul fata de celalalt. Este totul un subiectivism. Cu atat mai mult, nu exista fiinte absolut intunecate in Univers: fiecare detine "samanta" Sinelui lor, Spiritul vesnic al iubirii Creatorului, iubire care este forta ce tine toate la un loc si mentine formele tuturor lucrurilor si fiintelor din Creatie. In cazul de fata, iubirea nu este un sentiment! Este o forta, omniprezenta, in tot si toate, fie demon sau inger sau ce o mai fi.

In Univers, demonii au fel si fel de roluri, diverse, pe care omul poate nu va ajunge vreodata sa le cunoasca in intregime. Nu am cum sa vorbesc despre toate...

Apoi, sa vorbim despre demonoizi. Demonoizii sunt de fapt diverse fiinte, din diverse rase, a caror constiinta se manifesta similar cu a demonilor, dar nu apartin acelui regn. Aici lista poate fi foarte mare. Demonoizi sunt din nou un grup de fiinte subiectivizate, a caror catalogare in felul asta depinde de felul cum interactioneaza cu alte fiinte. Este atat de iluzorie si periculoasa aceasta catalogare (legat de oricare entitate), incat se pot rata extrem de multe lucruri daca cineva ramane fixat pe ea. O fiinta trebuie perceputa, simtita; nu trebuie sa fie intrebata "ce esti, inger sau demon?"

Daca voi vreti sa percepeti cu adevarat o fiinta spirituala, simtitii adevarata natura prin a empatiza cu ea si a percepe emisiile constiintei sale, si nu prin a sta si a va gandi oare asta ce e, dupa cum "arata". Pana si imaginile ce va apar in minte in contactul cu unele fiinte spirituale sunt doar niste iluzii menite sa "traduca" o parte din vibratia entitatii in ceva inteligibil voua, dar conversia asta este de cele mai multe ori foarte eronat interpretata, desi multi nu vor sa accepte sau sa creada asta. Lasati imaginile, lasati catalogarile, si simtiti adanc entitata cu care comunicati.

Permiteti intuitiei voastre sa va "dicteze" tot ce trebuie sa aveti la cunostinta despre fiinta cu care interactionati si ramaneti la acel nivel, nu mai convertiti senzatia intr-o denumire sau o catalogare.

HABAR N-AVEM !

2010-10-01T18:48:00.084+03:00

Este de-a dreptul uluitor ce s-a intamplat....!!! Astazi am fost avertizat pe e-mail de catre descopera.ro ca a aparut acest articol. Constat ca tematica se potriveste manusa la gama de probleme care s-au ridicat in comentariile precedentului articol de pe Buricul Pamantului si anume "Locul unde se ascunde sufletul". Am preluat integral pentru voi de pe descopera.ro articolul si imaginile de mai jos.

Top 10 mari enigme ale Cosmosului

Candva, pe cand oamenii credeau ca Pamantul e plat, aceiasi oameni credeau ca bolta cereasca e cu adevarat o “bolta” – o cupola solida, tintuita cu stele, dincolo de care se gaseste… ma rog, ce-si imaginau ei ca se gaseste a variat in cursul timpului, de la o cultura la alta, si asa s-au nascut religiile, filosofia… Astazi, datorita unor mai nou-aparute stiinte precum astronomia, astrofizica si altele, stim ca “bolta” nu exista: ceea ce se intinde deasupra si dedesubtul Pamantului (despre care, intre timp, am aflat ca e rotund, sau aproape) e Universul – ceva imens, coplesitor, o alternanta de enorme portiuni de vid cu mult mai mici portiuni de materie, solida, gazoasa, lichida ori plasmatica, organizata sub forma unui numar colosal de corpuri ceresti, totul intinzandu-se pana… Pana unde? Nu stim.

Nu stim cu exactitate daca Universul e finit sau infinit, iar ideea unui Univers care nu se termina niciunde ne ravaseste si ne ameteste, pe noi, care, in lumea noastra mica, suntem obisnuiti ca orice lucru sa aiba margini si sfarsit. Si acesta e, poate, cea mai tulburatoare intrebare pe care ne-o punem despre lume.

Dar nu e singura. De cand omul a capatat constiinta, s-a tot intrebat, probabil, ce sunt acele puncte luminoase presarate pe cerul noptii si ce se afla dincolo de ele. Iar raspunsurile au adus dupa ele si mai multe intrebari.Dupa milioane de ani de privit cerul, milenii de religie si secole de cercetari stiintifice, Universul are inca atat de multe taine, incat stradania omeneasca de a le deslusi pare asemeni celei de a numara firele de nisip dintr-un desert sau picaturile de apa din mare.

Dar, dintre multele mistere pe care ni le pune in fata Lumea, iata 10 care, de multa vreme, ne bantuie cel mai tare intelectul si ne rascolesc imaginatia: mistere despre timp, despre spatiu, despre materie, despre fenomene naturale si despre formele de viata (inclusiv omul) care populeaza acest straniu si neinteles Univers.

10. Inteligenta extraterestra

Intrebarea e una simpla: exista si alte fiinte inteligente in univers, altele decat oamenii si altunde decat pe Pamant? Raspunsul, in schimb, nu-i deloc usor de dat. Precum poanta unui banc (nepotrivit pentru a fi scris integral aici): unii zic ca da, altii zic ca nu.

Mai toata lumea tinde sa creada ca exista forme de viata pe alte corpuri ceresti din Univers, si cum e in firea noastra sa dorim ce-i mai bun si, in antropocentrismul nostru, consideram ca omul e cel mai bun produs din gama formelor de viata de pe Terra, pare firesc sa vrem sa gasim, in primul rand, niste fiinte asemenea noua, macar ca nivel al inteligentei.
Dar sa vedem ce zic niste reprezentanti ai comunitatii stiintifice, savanti seriosi care chiar au reflectat profund asupra problemei.

Carl Sagan: din moment ce exista deja o forma de viata inteligenta (omul), atunci, indiferent cat de rar ar aparea asa ceva in lume, ar trebui totusi sa mai gasim ceva asemanator, avand in vedere cat de urias e Universul.
Francis Drake: se pot calcula sansele de a gasi viata inteligenta pe alta planete, cu ajutorul unei ecuatii (complicate rau); Drake a estimat ca - iarasi, data fiind vastitatea Universului - chiar daca numai o planeta dintr-un miliard ar gazdui o forma de viata dotata cu inteligenta, tot ar putea exista inca 6 miliarde de planete cu asemenea specii.
Enrico Fermi: daca e asa de probabil sa existe fiinte inteligente pe alte planete, cum se face, totusi, ca n-am detectat pana acum nici un semn care sa indice existenta lor? (Or avea motivele lor sa se fereasca de noi…)
Stephen Hawking: ideea existentei extraterestrilor este perfect rationala, insa intalnirea cu ei s-ar putea dovedi devastatoare pentru specia umana, asa ca poate n-ar trebui sa ne straduim atata sa intram in contact cu ei.

Intre timp, vastul program SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) si ufologii amatori cerceteaza de zor cerurile, in speranta de a recepta, candva, mult-asteptatul salut de bun-gasit din partea extraterestrilor.

9. Antimateria

Teoretic, antimateria exista. Practic, nimeni nu se poate lauda ca a gasit-o in spatiu.

Ceva mai detaliat (dar nu mult): in teorie, unul si acelasi eveniment creeaza, concomitent, atat materie, cat si antimaterie. E un fel de teorie yin-yang aplicata la fizica particulelor: de pilda, unui barion - o particula compusa din trei particule elementare numite quarci - ii corespunde un antibarion, format din trei anti-quarci. (Cele mai cunoscute tipuri de barioni sunt protonii si neutronii, din care sunt alcatuite nucleele atomilor. Parca-parca va mai amintiti ceva, de la fizica din liceu, nu-i asa?)

Se presupune, logic, ca Big Bang, evenimentul cosmic care a dat nastere Universului, ar fi creat in numar egal particule si antiparticule.

Ca Universul e plin de materie si materia e alcatuita din particule, asta vedem. Dar unde e cantitatea aceea egala de antimaterie, care ar trebui sa coexiste cu materia? Mister total: Universul e plin de barioni, dar antibarionii nu sunt nici pe departe cati ar trebui sa fie. Si nu avem o teorie care sa explice asta in mod satisfacator.

8. Constiinta

Mintea omeneasca… ce miracol! Dincolo de metafora, s-ar putea ca "miracol" sa fie totusi un termen potrivit pentru a caracteriza mintea umana, caci inainte de toate, e ceva inexplicabil. Sau, poate, doar neexplicat inca, pe deplin.

Problema preocupa omenirea de multa vreme si, in ciuda progreselor facute in neurologie, tot nu stim cum e posibil ca dintr-o masa de celule care secreta niste substante chimice si transmit impulsuri electrice sa ia nastere ganduri.

Sa fie vorba doar despre niste raspunsuri conditionate, cum sustin unele teorii ale savantilor behavioristi?

Sa fie un efect secundar al modului in care functioneaza creierul? Pai atunci, se intreaba unii, oare intr-o buna zi nu vor vrea si calculatoarele sau robotii - ajunsi la un anumit grad de inteligenta artificiala - sa fie considerate persoane si sa li se recunoasca niste drepturi?

Dar, de fapt, chiar exista o constiinta umana sau, in simularea in care traim, suntem facuti sa credem ca exista? (Ati constatat ca aici vorbesc adeptii acelei teorii a conspiratiei conform careia viata noastra, viata omenirii, nu-i decat o uriasa simulare, un proiect de realitate virtuala, iar noi nu suntem constienti ca suntem doar personajele unui joc pe computer, la scara planetara.)

Oare constiinta e independenta de "gazda", supravietuieste ea mortii corpului fizic in al carui creier s-a adapostit pentru o vreme? (In "Primul val", un serial americano-canadian de fictiune, constiintele unor fiinte extraterestre inteligente - si invadatoare - , numite Gua, erau tinute in niste mici sfere argintii, ce calatoreau spre Terra prin gaurile de vierme - un fel de scurtaturi ale spatiului -, pentru a fi implantate in trupuri special proiectate, cu aspect uman, dar cu puteri speciale, conferite de AND-ul extraterestru adaugat la fabricare. Ce imaginatie au unii!) Mintea umana, e, deci, un mister maret si ametitor. Mai e mult pana sa ne dam seama ce este, cum ia nastere, cum si daca moare. Asta daca nu inchide cineva simularea si atunci n-o sa ne mai batem capul.

7. Materia neagra/Energia neagra

Studiem Universul din ce in ce mai profund, cu instrumente tot mai performante, deslusim tot mai bine infatisarile materiei existente in el, dar, dupa cat se pare, ceea ce vedem (sau ne dam seama ca exista, fiindca isi semnaleaza prezenta intr-un fel) reprezinta doar vreo 4% din ceea ce se afla acolo. Restul e… materie neagra.

Nu se vede, nu se simte… dar e acolo, spun savantii. Mai mult, acestei materii negre ii este asociat si un tip special de energie pe care, de asemenea, nu-l putem percepe/inregistra direct. Energie neagra, i s-a spus; un nume potrivit, caci negrul simbolizeaza necunoscutul. Noi, oamenii, fiinte vizuale prin excelenta (vazul e, pentru om, simtul prevalent, 80% din informatia despre lumea din o jur o primim pe cale vizuala) nu putem vedea in intuneric, deci ceea ce e negru, intunecat, ramane pentru noi misterios si ascuns.

6. Timpul

Incercati sa dati o definitie a timpului fara sa folositi nici un termen care sa se refere la timp! Puteti? Nu-i cazul sa va simtiti jenati, practic, nimeni nu poate. O definitie a timpului e una dintre marile pietre de incercare pentru savantii si filosofii de acum si dintotdeauna.

Timpul, e, oare, o dimensiune (precum dimensiunile spatiului) ? E o insusire a materiei? E o iluzie? E adevarat ca timpul nu exista daca nu-l masoara cineva? Si alte intrebari dintr-astea, spargatoare de capete. Mister total.

5. Inceputul Universului

Aici avem, e drept, o teorie larg cunoscuta - chiar destul de larg acceptata - cea a Big Bang-ului, o brusca si masiva imprastiere exploziva a intregii materii si energii existente azi in Univers, pornind dintr-un singur punct (in care era condensat totul), imprastiere care continua si azi si e numita expansiunea Universului. Big Bang a generat spatiul, materia si timpul. Asta s-a intamplat, dupa spusele multor specialisti, acum 13,7 miliarde de ani.

Si aici incep nelamuririle: cum e posibil sa apara "ceva" si mai ales ceva asa de mare ca Universul - din "nimic"? Daca Universul cuprinde totul, adica si timpul, cum putem vorbi despre "inainte" de Big Bang si "dupa"? Ce a declansat Big Bang-ul?

Cred ca fiecare savant pozitivist are momente cand ii invidiaza pe adeptii creationismului: aceia nu-si mai bat capul, spun si cred ca Dumnezeu a facut totul si cu asta basta. Macar de-ar fi asa de simplu…

4. Sfarsitul Universului

Orice lucru care are un inceput trebuie sa aiba si un sfarsit, nu? Asa gandim, noi oamenii, conditionati de durata limitata a vietii noastre si obisnuiti sa impartim timpul (dar ce este Timpul?) in perioade care incep si se termina: atatia ani de gradinita, atatia de scoala, atatia pana la pensie…

Evident, oamenii au ajuns sa-si puna intrebarea cand va disparea Universul si cum se va petrece sfarsitul sau. Intrebarea, insa, nu primeste, in prezent, decat un raspuns cu totul nesatisfacator: nu se stie cand va inceta sa existe Universul. Despre anumite galaxii, sisteme solare sau stele se pot face predictii, dar despre Univers, in totalitatea sa… Modelele de predictie s-au bazat, intotdeauna, pe tendintele trecute si prezente; or, de vreme ce nu stim limpede nici ce intampla in prezent prin tot Universul, cum am putea prevedea ceea se va intampla?

Oricum, ca sa nu ramanem chiar asa, fara nimic, iata cateva teorii privind modul in care se va sfarsi Universul.

Expansiunea va continua la nesfarsit, pana cand, din multimea de planete, comete, stele si alte corpuri ceresti nu va mai ramane decat un nor de materie difuza, un masa uniforma de pulbere de stele…
Gravitatia va pune stapanire, in cele din urma, pe intreg Universul, va coplesi totul, facand ca totul sa-si incetineasca rotirea, pana cand Universul va recadea in sine, reducandu-se la un singur punct… de unde, candva, dupa cine stie cat timp (ce-i aia Timp?) ar putea aparea, printr-un nou Big Bang, un nou Univers.
Particulele barionice - care, sa reamintim, sunt particule compuse, deci susceptibile sa se desfaca in elementele componente - s-a putea dezintegra, rand pe rand, iar Universul s-ar stinge incetisor, asemeni unei lumini care paleste, pana cand n-ar mai ramane decat Marele Nimic…

Oribil. Bine ca mai e mult pana atunci.

3. Universurile multiple

Autorii SF au visat intotdeauna la calatorii in universuri paralele, dar pana acum asemenea voiajuri n-au fost decat imaginare.

In lumina descoperirilor fizicii cuantice, unii dintre savanti intrevad, totusi, posibilitatatea existentei mai multor universuri, fiecare avand o istorie proprie, poate functionand dupa propriile legi ale fizicii, altele decat cele pe care le cunoastem noi. Toate aceste universuri ar exista simultan, interactiunile lor fiind insa limitate.

Teoriile acestea sunt, deocamdata, prea vagi pentru a fi bine intelese, chiar si de catre oamenii din bransa, cat despre aplicarea lor in practica… deocamdata suntem tot la faza imaginatiei. Dar, cum totul incepe cu o idee, cine stie daca, intr-o buna zi, nu vom putea calatori intr-un alt Univers, ca sa gasim acolo ceva ce n-am gasit intr-al nostru?

2. Forma Universului

Pai, de vreme ce nu-i vedem marginile, cine poate sti ce forma are? Ar putea fi oricum. Insa chestiunea e de mare insemnatate. Printre altele, felul in care se va sfarsi Universul depinde si de forma lui, asa ca ar fi important de stiut cum arata. Dar, daca nu se poate, nu se poate. Deocamdata.

Oricum, sa nu va imaginati ca oamenii de stiinta s-au resemnat, pur si simplu, sa ofteze si sa spuna ca n-avem cum sa aflam ce forma are Universul. Exista teorii asupra acestei chestiuni si au fost propuse cateva modele.

Aproximatic plat: un model realizat pe baza unor masuratori precise ale temperaturii radiatiei de fond, de catre WMAP (Wilkinson Microwave Anisotropy Probe - sonda spatiala lansata in 2001) aduce in prim plan ideea unui Univers cu o geometrie plata (curbura spatiului, chiar daca exista, e asa de mica incat poti zice ca e plat); NASA sustine ca, in conformitate cu rezultatele obtinute de WMAP, aceste model e corect cu o marja de eroare de doar 2%.
Aproximativ sferic: mai corect spus, acest model - propus in 2003 - descrie geometria globala a Universului drept un "spatiu dodecaedric Poincaré". Un dodecaedru este un poliedru cu 12 fete pentagonale plate, iar un spatiu dodecaedric Poincaré - sau sfera Poincaré - ar fi un spatiu de forma dodecaedrica, ale carui fete, in loc sa fie plate, ar fi usor curbate in sus (convexe). Mai simplu spus (desi e cam prea simplu), seamana cu mingea de fotbal, facuta din petice poligonale usor curbate (sub presiunea aerului din interior) care, unite, formeaza un corp sferic.
Palnie: pe baza studiului radiatiei cosmice de fond, numita si fond cosmic de microunde (o radiatie remanenta, foarte veche, datand din stadiile timpurii ale dezvoltarii Universului; e un fel de amintire, de urma, de ecou al Big Bang-ului, ceea ce a mai ramas din radiatia produsa de acel eveniment de proportii cosmice) a fost elaborat asa-numitul model Picard, al unui Univers de forma palniei unei trompete (publicat in 2004).

1. Teoria Totului

O mare teorie care sa explice TOTUL, sa descrie absolut toate fenomenele fizice cunoscute (si inca necunoscute), sa includa orice fel de interactiune fundamentala care are loc in natura, la orice nivel, sa imbine armonios, fara nici o fisura, fizica clasica, cea relativista (aplicabila la scara foarte mare; in speta, la scara astronomica) si fizica cuantica (ce desrie interactiunile la scara foarte mica, la nivel de particule)… asa ceva e un fel de piatra filosofala a fizicii, echivalentul descoperirii Panaceului, medicamentul-miracol in stare sa vindece ORICE boala, TOATE bolile, de la guturai pana la cancer.

Ei, cum n-avem (inca) Panaceul, asa n-avem nici o Teorie a Totului (TOE - Theory of Everything, in engleza) unanim acceptata, desavarsit confirmata experimental, care sa adune la un loc, in pace si buna intelegere, toate tipurile de interactiuni fundamentale care au loc in natura.

Interactiunile fundamentale, sau fortele interactive, sunt modurile prin care particulele elementare din Univers interactioneaza unele cu altele. O interactiune e numita fundamentala atunci cand nu poate fi descrisa cu ajutorul altor tipuri de interactiuni. (Da, stiu ca e greu. Daca fizica ar fi fost usoara, am fi fost cu totii fizicieni.)

Pana acum, cunoastem patru astfel de interactiuni fundamantale: gravitatia, electromagnetismul, forta nucleara slaba si forta nucleara tare.

De-a lungul vremii, au fost elaborate teorii tot mai cuprinzatoare, ce au adunat doua, apoi trei dintre forte sub umbrele tot mai largi (precum teoria corzilor), explicand, cu ajutorul unor ecuatii tot mai complexe, modul in care materia si energia din Univers se comporta la nivel macro si microcosmic.

Dar nimeni nu le-a putut cladi tuturor celor patru un acoperis comun, unificand teoriile asociate lor intr-o singura, totala, perfecta, de neclintit Teorie a Totului.http://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/descopera-misterele-universului/7433022-top-10-mari-enigme-ale-cosmosului

LOCUL UNDE SE ASCUNDE SPIRITUL

2010-09-24T12:09:00.006+03:00

UITE POPA - NU E POPA

Spiritul ne locuieste in timpul vietii noastre. Se stie. Sau se spune. Sau nu intereseaza pe prea multa lume. Sa acceptam ca asa este. Cum arata nu stim. El este "ceva". Ce? Substanta non corporala? Nonsubstanta? Manifestare a lui Dumnezeu? Dumnezeu? Numele este latinesc si inseamna respiratie, suflare - spiritus- Crestinii il numesc Duhul Sfant de la slavonul - dusha - suflet. Suflet sau spirit? Pentru unii este totuna, pentru altii nu. E greu sa defnesti Nedefinibilul. De unde vine? Nu conteaza, El este peste tot. Ce stim despre El? Tot felul de lucruri de foarte mare insemnatate, metafizico-mistico-filozofico-spiritualistico-religioase dar in ultima instanta, NIMIC. Niscai vorbe mestesugite in teorii de catre mintea omului, care imbraca frumos simtaminte, intuitii, efecte, imaginatie, care ne acopera sau ne descopera cuvantul dar care nu reusesc sa-i devoaleze esenta. Pentru cei care cred, SPIRITUL ESTE. Punct. Pentru ceilalti, ramane un obiect de glume sau glumele insesi. Pentru mine Spiritul este, dar sa nu ma intrebati ce este caci s-ar putea sa va raspund cu o teorie neconvenabila, atat pentru voi cat si pentru mine. Mai bine urmariti cele doua videoclipuri contrapuse, in care primul face cat toate vorbele si teoriile spiritualistice "la moda", raspandite cu rost sau fara, la un loc. Primul te lasa sa visezi iar cel de-al doilea te invata cum si mai ales ce sa visezi.

Uneori misterul este mai important decat adevarul.

Sursa foto: illusionsetc

MINTEA-N PIELEA GOALA

2010-09-08T20:06:00.003+03:00

"Ia, am fost şi eu, in lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă insufleţită din"... univers

CU CE ERA UMPLUTA MINTEA UNUI OM ACUM 7.000 DE ANI?

Mintea ca o ceapa

Hei! Nu va grabiti sa radeti, ca nu e vorba despre o ceapa degerata, chiar daca raportata la inteligenta Universului sau a Lui mintea omului nu valoreaza nici macar atat. Aidoma foilor de ceapa, mintea prezinta diverse invelisuri adaugate de straturile de educatie, cunostinte si informatii care se incheaga in paradigme care mai de care mai elaborate, mai imbarligate si mai cilibii, cu care ne coloram trecerea prin lume. Ce-ar fi sa dezbracam pentru o vreme mintea de ceea ce a acumulat despre "realitate" din momentul nasterii si pana acum si s-o lasam putin in pielea goala. Este doar un simplu exercitiu de imaginatie. Nu imi propun sa fac un demers creationist sau evolutionist, nu doresc sa aduc in discutie atlanti si lemurieni, adami si eve, maimute antropoide sau neandertalezi si nici clone sau mutanti extraterestri ci, cu voia domniilor voastre, pentru inceput, sa incerc sa fac doar o paralela stangace intre mintea omului din stravechime si a omului modern. Iata, daca avem in vedere volumul si circumferinta craniului uman, ramase nemodificate de milenii, nu suntem astazi nici mai destepti si nici mai prosti decat stramosii nostri, ci doar mai multi si mai bine organizati. Desigur ca si atunci, ca si acum, existau prostii satului, mediocrii si inteleptii. Numarul de circumvolutiuni dobandite in procesului cunoasterii, care ne diferentiaza ca indivizi stim cu totii ca ne arata cam ce volum de informatii traite sau gandite am reusit sa acumulam si sa procesam in timpul vietii noastre. Si-atunci, daca nu am evoluat structural, se naste intrebarea fireasca: cu ce putea fi umpluta mintea oamenilor acum 7- 8.000 de ani? Raspuns corect si imediat: dracu' stie! Desigur, nu ma indoiesc ca el stie, dar ce ne-mpiedica sa incercam sa aflam si noi? E foarte dificil acum, cand universul nostru interior este populat cu ce vrei si mai ales cu ce nu vrei, sa mai cunoastem care era si cum arata perceptia asupra realitatii a stramosilor nostri.

Cum aflam?
Ezoteristii ne ofera cateva mijloace de investigare ale trecutului, practicate intr-o stare de constiinta modificata, din pacate insa, dupa opinia mea neavizata, caci nu am experimentat niciunul dintre ele, toate prezinta un grad de subiectivism si improbabilitate foarte ridicat. Retrocognitia ar putea fi o cale, regresia prin hipnoza, alta, dar la oricare dintre ele ne poticnim de cunoasterea subiectiva a unui singur individ, recte a subiectului, care plonjeaza doar in trairile si perceptiile lui personale, din incarnari trecute. Si asta daca admitem teoria reincarnarii. Channelingul ar reprezenta si el, la randul lui o cale, doar daca, auzitul unor voci in cap, oricat de celebre ar fi ele, nu ar cadea sub incidenta diagnosticului de schizofrenie, pe care orice medic psihiatru ar fi bucuros sa ti-l inmaneze. Nu resping aceste cai pentru ca vezi Doamne, strugurii sunt acri, ci din precautiunea ca ar putea fi iluzorii. Smintelile pe care le-am intalnit in literatura spiritualistica, pe net sau aiurea, cel putin in materie de channeling si retrocognitie teosofico-spiritualistico-ezoteristico-religioase, ma determina sa raman circumspect. Ce a mai ramas in instrumentar? Doar logica si calea deductiva si bunul simt, care din nefericire, sunt aproape lafel de inselatoare ca si celelalte. Dar este putin mai mult, decat nimic.

Hrana mintii
Sa admitem totusi ca hrana mintii oamenilor vechi era cu totul alta decat cea cu care se hranesc mintile noastre astazi. Pe masura ce felul hranei mentale s-a modificat, ca urmare fireasca a progresului in cunoastere si a lacomiei de avere, putere si glorie care ne defineste, panorama mintii umane, incet-incet, s-a schimbat si ea. O fi bine, o fi rau? Nu stim. Si nu avem cum sa stim nici macar daca ceea ce se intampla astazi cu mintea noastra, amestecata cu inteligenta artificiala pe care tot ea a produs-o se poate numi evolutie sau e tocmai pe dos. Noi oamenii, ca specie, nu am ajuns inca la capatul existentei noastre pentru a fi capabili sa efectuam o evaluare retrospectiva completa si corecta. De un lucru insa putem sa fim siguri: mintile noastre astazi sunt categoric umplute cu altceva, decat erau mintile stramosilor in preistorie. Ei vorbeau firesc cu spiritele naturii, comunicau cu zeii, pe cand noi astazi, datorita tehnologiei pe care o stapanim - sau mai degraba care ne stapaneste mintile, vorbim de fapt singuri, caci vai! - evoluatii de noi, am pierdut contactul cu zeii. Noi civilizatii, noi modernii, noi zeii, amusinam pe langa ulucile Edenului si doar vorbim si ne dam cu presupusul despre spiritualism, pe cata vreme ei, primitivii, ignorantii, erau fara macar sa o stie, in mod firesc si natural, deja inauntru. Pentru contactul cu spiritele naturii puteti plati niste cursuri de samanism. E gratis!

Adaptare versus uitare
Adaptarea la un mediu extrem de ostil socotesc ca in vremurile vechi era o prioritate, caci omul isi disputa acerb varful lantului trofic cu pradatorii. Daca pe vremea aceea eram o mana de cateva zeci sau sute de mii de oameni, imprastiati pe patru continente, fata de cele sapte miiliarde cati suntem azi, pradatorii, pe are intre timp am reusit sa-i imputinam iar pe unii chiar sa-i eliminam definitiv de pe planeta, ne copleseau numeric. Iata ratiunea pentru care cred ca simturile si instinctele omului de atunci erau mult mai puternice si mult mai ascutite data cele ale omului de azi. Miopia, mirosul sau auzul deficitar ii putea costa viata. Atentia la mediul in care evoluau, constituit ca parte vazuta si parte nevazuta, acoperea zone care astazi au iesit din atentia si preocuparile noastre cotidiene. Capacitatile pe care astazi le numim paranormale, cum ar fi telepatia, clarvederea, clarauzul sau telekinezia, trebuie sa fi facut parte integranta din arsenalul lor de adaptare la mediu. Poate de la triburile primitive, care au ramas izolate si pierdute prin jungla sa mai avem o speranta de a intelege ceea ce mintea noastra a "uitat" sa faca, dar si aici exista cateva semne de intrebare legate de cat de autentica le-a mai ramas viata dupa intalnirea cu omul modern. Adaptarea la realitate a oamenilor vechi - considerati de noi astazi din punct de vedere tehnologic "primitivi", spiritualmente insa, complet diferiti fata de oamenii "moderni" - realitate care pentru ei era nediferentiata intre vazute si nevazute, era desigur mai anevoioasa si diferita fata de cea actuala. Astazi avem toate mijloacele de a rezista in aproape orice tip de mediu, asa ca adaptarea atasata aproape exclusiv realitatii vazute, nu mai reprezinta pentru noi o prioritate. Teoria bazata pe sintagma: "filogenia repeta ontogenia" prin care ar trebui sa vedem acea perioada straveche ca pe o adolescenta a omenirii, mi se pare corecta. Dezvoltarea fiecarui individ uman in parte repeta istoria dezvoltarii speciei umane si daca acesta este un adevar acceptat de evolutionisti, atunci capacitatile "paranormale" pe care le manifesta in mod spontan un individ, cu precadere in adolescenta sa, nu face altceva decat sa repete istoria adolescentei omenirii. Mintea ne poate insela, programul genetic insa ramane sincer cu noi.

Mintea poate mai mult
Ceea ce este surprinzator este modul cum mintea poate fi dresata sa poata tot mai mult. Nu ma refer aici la antrenamentul pe care ni-l ofera educatia si instructia scolara, caci acest dresaj se refera la a putea mai mult in lumea vazutelor, ci la stiinta mintii invatata si practicata de calugarii budisti tibetani si accesul catre anumite zone ale mintii din realitatea nevazuta, care altminteri pot ramane incuiate toate viata. Si dincolo de spectacolul la care asisti urmarindu-ti propria minte in calatoria ei in nevazut, uluitoare mi se par si performantele pe care tot ea, mintea, le poate induce corpului fizic si pe care il determina sa raspunda la comanda mentala in reglarea temperaturii si in controlul volitiv al functiilor vitale - vezi ritmul cardiac si respiratoriu, pe care dealtfel ea le coordoneaza automat - sa reziste fara hrana si apa timp indelungat, sa dezvolte o forta si o rezistenta osteomusculara peste limitele de suportabilitate la care corpul uman pare sa fie programat genetic. Si afirm ca doar "pare", caci daca anumiti indivizi antrenati pot sa o faca, aparent fara dificultate, inseamna ca genetic suntem cu totii programati pentru a putea mult mai mult decat ne lasa mintea sa credem. Trist si tragic pentru toata lumea ramane totusi faptul ca din pacate, traim si murim cu aceste supercapacitati, niciodata utilizate. Si uite-asa apar intrebarile.... Unde ne sunt limitele fizice si mentale si mai ales de ce detinem supercapacitatile, daca nu le putem folosi? Le-am folosit noi vreodata in mod curent, constient sau nu, de-a lungul existentei noastre ca specie, iar mintea le-a abandonat? Si daca da, cand si in ce fel de conditii? Si daca nu, de ce le avem si de ce trebuie sa ajungem atat de greu la ele? Cineva se pare ca ne-a anesteziat memoria, ne-a incuiat mintea si a inghitit cheia. Poate chiar noi insine dar din nefericire pentru noi... am uitat.

VACUUM MENTAL?

NTZ!

Poate pentru a scapa de stress, pentru cateva clipe de liniste si de armonie cu El sau cu tine insuti sau pentru scopuri mai inalte cum ar fi o iluminare sperata, unii oameni intra in starea de meditatie si incearca sa goleasca mintea de ganduri. Undele cerebrale devin predominate de alfa, emisferele cerebrale tind sa se echilibreze, apoi daca meditatia avanseaza, undele theta devin dominante, ca mai apoi sa fie inlocuite de delta. In timpul meditatiei omul pierde simtamantul de separare care il incearca in mod obisnuit, egoul lui se estompeaza tot mai mult si incepe sa simta comuniunea cu Universul. Dupa practici de meditatie avansata si repetata, omul poate sa-si produca starea de meditatie instantanee dupa vointa, caci caile neuronale nou create ii permit sa faca acest lucru. Rezultatul practicarii consecvente a meditatiei, benefic pentru sanatate, este acela ca limita superioara de aparitie si manifestare a stressului este impinsa mult mai departe.
In practica meditatiei, care se desfasoara dupa un tipic, concentrarea initiala este asociata cu golirea mintii, ea facandu-se fie pe concentrarea asupra propriei respiratii sau pe flacara unei lumanari, fie prin repetarea unor mantre, fie prin alte tehnici, toate ducand in final, repet, la echilibrarea celor doua emisfere. Nu stiu sigur, insa indraznesc sa presupun ca aceasta echilibrare pentru omul vechi era o chestiune naturala. In timp, datorita preocuparilor si folosirii abilitatilor pe care i le cerea realitatea vazuta, dezechilibrul intre emisfere s-a accentuat, prin folosirea excesiva a uneia dintre ele, care a devenit dominanta. Astazi se cunoaste faptul ca barbatii, vanatori si razboinici prin excelenta, folosesc mai intens emisfera stanga iar femeile, datorita preocuparilor domestice ancestrale, au o atentie distributiva mai accentuata, perimetrala chiar, si folosesc cu precadere emisfera dreapta. Probabil, respectand principiul dualitatii, nu a fost niciodata altfel. Si totusi.... ii suspectez pe stramosii nostri ca cel putin in perioada matriarhatului, functiile emisferelor lor cerebrale au fost usor alterate, poate inversate dar in orice caz, foloseau frecvent, automat si natural echilibrarea lor. Nu mi-i pot imagina facand zilnic meditatii individuale sau de grup, in conditiile in care lupta pentru supravietuire era mult mai acerba decat azi.

Mintea in pielea goala.
Reprezinta golirea mintii o solutie viabila prin care sa izbutim sa ne intoarcem cu spiritul in copilaria si adolescenta omenirii? Este ea necesara pe calea transformarii spirituale si a "ridicarii vibratiilor personale pentru intrarea in noua dimensiune"- cum se repeta acum pana la saturatie in noul limbaj de lemn spiritualistic? Oare cati dintre cei care practica frecvent golirea mintii ajung la iluminare, asa cum si-au propus? Asa cum va invitam la inceputul articolului, o incercare mai lesnicioasa mi s-ar parea aceea de a incerca sa ne dezbracam mintea de hainele cele noi si stralucitoare, sa o lasam de izbeliste cateva momente in pielea goala, in asa fel incat sa-si aprecieze orgoliile cum se cuvine, si de-apoi sa-i dam sa-mbrace hainele ei cele vechi, pe care le-a uitat abandonate prin colturi intunecoase ale memorie. In fine, ca sa nu va mai obosesc cu bla-blaurile mele, de ale caror rasuciri de frazare m-am plicisit pana si eu, chestiunea, in esenta ei, ar trebui sa fie cam asa:
Luati-i omului povara (ne)fericirii sale cotidiene, brand-urile, pantofii, televizorul, religia, mobilul, masina, ziarul, cartile, fotbalul, etc., si goliti-i creierul de progresul tehnico-economic si de teoriile filfizonico-filozofice si puneti-i in loc spiritele padurii, vazduhului, apelor, muntilor si vietatilor, dezgoliti-i mintea si dati-i inapoi nevazutul si puteti spune ca ati reusit sa-i goliti mintea de efectele hipnozei vietii cotidiene. Daca nu innebuneste este salvat. Si-atunci omul nu va mai sta atarnat de poala lui Dumnezeu, ci va sta chiar in poala lui.

Daca ceea ce v-am propus mai sus, dezgolirea si reinvestmantarea mintii ar putea fi taxata pe buna dreptate de utopie, atunci golirea completa a mintii pana la obtinerea unui vacuum mental este fara indoiala o iluzie nebuneasca si periculoasa. Cel putin in timpul vietii noastre. Nu doresc nimanui ca prin meditatie sau alte tehnici mai mult sau mai putin orientale, sa i se indrepte, Doamne feri, EKG-ul.

HAI CU SCHIMBAREA!

In materie de construit universuri mentale nu ne intrece nimeni. Asta pana cand ne vom ciocni de o minte non umana, nu neaparat artificiala, pe care sa o pricepem si sa o vedem ce poate. Catre ce se indreapta mintea noastra in nebunia ei de a intelege Universul si/sau pe Dumnezeu atata vreme cat nu este in stare de a se intelege pe sine insasi? Ce modificari de adaptare ale mintii la noile paradigme se vor transforma in timp in serioase modificari de structura, asa cum s-a intamplat in devenirea ei, din preistorie si pana azi? Cine vom fi? Greu de presupus, cel putin pana nu aflam cine suntem. Cine suntem? Iata vesnica intrebare cu o multitudine de raspunsuri care luate separat, fiecare dintre ele pare sa fie cel corect. Printre ele insa exista unul mai nou, care isi reclama dreptul la existenta, acela ca noi oamenii suntem de fapt biete holograme inteligente care ne miscam local intr-o felie de univers holografic inteligent si ca, fiind parte integranta a lui suntem de fapt omnipotenti, omniscienti si omniprezenti. Trebuie numai sa constientizam acest lucru. Dau curs atentionarii prietenului Adi si ma intreb ce-ar insemna sa ignoram aceasta realitate cu care mintea noastra s-a (ne-a) obisnuit, si sa incercam sa traim intr-o maniera constienta si permanenta in universul cuantic aflat intr-o miscare bizara, pe ale carui mecanisme fie vorba-ntre noi, nici macar nu le cunoastem, atenti la toate particulele care ne compun pe noi si lumea noastra? Chiar daca ar fi posibil, ar insemna o nebunie curata, sa ne vedem compusi, descompusi si recompusi la simultane, dupa vectori de nestapanit si cu o viteza mai mare decat cea a luminii, de catre niste parlite de cuante cu aparenta de inteligenta, care ne pot spulbera intr-o clipita, in toate lumile posibile. E greu si-asa, cu pardon! curu-n doua luntri, suspendati intre lumea vazuta si cea nevazuta, daramite cu el imprastiat in tot Universul. Ce gen de logica si morala am mai putea practica in atari conditii? Sa fie aceasta o alta utopie sau chiar raspunsul mult asteptat la "cine suntem?"

Si a propos de tema articolului! Imi face o deosebita placere sa va comunic ca autorul lui am fost eu, un boţ cu ochi, o bucată de humă insufleţită , o biata holograma, care de fapt sunt una cu voi, cei ce ma cititi, asa ca, chiar daca nu v-a convenit abordarea, sa nu va mire daca va multumesc din sufletul meu personal, ca m-ati ajutat sa-l scriem impreuna.

Sursa foto iluminare
Desenul antetului de Dan Ioanitescu

CRISTIANA ANTONOVICI

2010-08-13T12:52:00.000+03:00

DESPRE SPIRITUALITATE

motto: Spiritualitatea ar trebui, după mine, să ne ajute să ne adaptăm mai bine realităţii, nu să evadăm din aceasta.

Faustinus

Cu mare drag, astazi sunt gazda bunei noastre prietene, Cristiana Antonovici, (www.blogulunuiomcuminte.blogspot.com).
Vorbeste-ne Cristiana!

Părerea mea este că nu există un nivel al realităţii înafara spiritului. Realitatea este formată şi mereu reformatată de creşterea experienţei spirituale. Există doar nivele ideale pe care le dorim aplicabile, ori aplicate deja in lumea în care ne nastem.

Avem în noi o experienţă de acest fel şi de aceea o dorim. Ea nu e rezultatul unui vis si nici nu ne incumbă cineva acelaşi vis unei părţi importante a populaţiei umane. teoria conspiratiei are si ea niste limite, sa râdem un pic!!
Lumea noastra ESTE spiritualitatea celor care o formează. Cand spunem SPIRITUALITATE ne referim la partea ideala a religiei si culturii? Se pare că da. Dar de fapt nu este aşa. Toată lumea este spiritualitate. Unde principiul Dumnezeu si principiul Porc se împletesc, nu chiar pe o curba Moebius (!!). Deşi principiul este că, experienţial, nu-l putem ajunge pe Dumnezeu, dar ca încredinţare şi lucrare după principiile Sale, putem ajunge în acelaşi Gând şi putem acţiona după acelaşi Principiu, la care, cândva, va ajunge şi porcul, şi virusul, şi fiecare părticică din particulele subatomice pe care le cunoaştem sau nu azi!!

Spiritualitatea este manifestarea spiritului. Ce numim spiritualitate azi este de fapt "inalta, maxima spiritualitate" la care doar teoretic se fac abordari din partea celor care abia au pasit pe aceasta cale (nici macar nu iubesc munca, de aceea pretuiesc roadele ei si dispretuiesc creatorii!!)
Aceasta este "lumea lor". Exista. Noi nu vrem sa facem ca ei. Unii lupta, altii dau exemplul de la partea diametral opusa.
Unii doar prin atitudine, altii prin vorba, prin fapta. Fiecare ofera ce poate.

Sursa foto: ziarul de Iasi

Practica religioasă, prin efortul fizic (al mataniilor) echilibreaza efortul emotional-mental al rugaciunilor. Spălatul picioarelor este efectul final - care incepe cu efortul fizic. Umilinţa este efectul intermediar - de la hatâr la altruism şi sacrificiu, dar care porneste in invataturi de la fizic (concret) şi pastrează permanent toate ramificaţiile (chiar dacă rafinate până la subtil). Spalatul picioarelor o dovedeste.... ....pentru mine nu ar fi o umilinta, ci un ajutor pe care înţeleg sa-l ofer fara nici un fel de problema, fara sa-i cer ceva schimb. Pentru alt om poate fi o umilinta acceptata (o face) sau nu face (nu se "umileste" ca "prostul".. am discutii zilnice pe aceasta temă.Dar spiritualul prin asta incepe, prin efort fizic. Este o cale foarte lungă de la munca fizică la spiritualul altruist, dar este foarte corect că spiritualul include, şi se sprijină pe fizic, în timp ce fizicul poate să nu cunoască (încă) spiritualul avasat: sacrificiul, altruismul, iubirea.

EU SUNT CEL CE SUNT

2010-07-16T12:13:00.002+03:00

A TZASHPEA DIMENSIUNE

Motto:

De ce sa-l caut pe Dumnezeu in padure, in aer, in muzica, in biserica sau in poezie, cand pot sa-l gasesc la sinagoga?
butada bunului si minunatul meu prieten Sergiu

Spiritualisticul- episodul al III- lea

Ei ia sa vedeti si voi, dupa atata imbuibare cu spiritualism, la ce concluzie ma impinge mintea mea cuminte, care ma minte.

In Univers se contrapun energii antagonice sau nu, de mica intensitate sau uriase, practic de toate felurile, inclusiv de iubire sau de ura (magnetul cu cei doi poli ai sai poate constitui un palid exemplu), desi in ochii Creatorului, zic si eu, curatand pusca, ca iepurasul, este putin importat pana la urma care ar trebui considerate energii bune si care rele, caci o Creatie, ca sa prinda contur si sa se desavarseasca, are nevoie de amandoua felurile de energie. Nu poti construi nimic fara sa strici un echilibru, iar odata constructia desavarsita si daca e de bine, undeva, in alta parte a Universului se intampla ceva de un rau intens pentru ca echilibrul universal sa fie restabilit. Asa ar fi logic, dupa logica mea umana de doi bani care nu are nimic de-aface cu Logica LUI care face toti banii, pe care fie vorba-ntre noi, nu o vom pricepe in veacul vecilor, indiferent pe a cata dimensiune sau pe ce treapta de evolutie ne vom ridica in devenirea si transformarea noastra spirituala. Si stiti de ce ? Pentru ca daca noi, prin cunoastere permanenta tindem sa devenim Dumnezeu - si nu numai noi, toate formele de spirite, asa cum ni se spune in literatura de specialitate - si daca prin eforturile de cunoastere si de transformare la care ne supunem dupa un algoritm conceput si cunoscut doar de El, inseamna ca la sfarsit, daca am deveni El sau macar o infima parte a Lui, nu putem trage decat concluzia ca El insusi are nevoie de primenire prin autocanibalizare. Si o face prin spiritele care dupa cazne infernale de cunoastere, transformare si evolutie, ajung sa devina ca El, apoi chiar EL. Ce simplu ar fi daca ar fi, iar daca ar fi, nu s-ar mai povesti.

Asta pe de o parte.
Pe de alta parte insa, ca sa se scape de intrebari inutile, unii spiritualistici au simplificat atat de tare lucrurile, incat afirma cu tupeu ca noi suntem Dumnezeu. Cata nerusinare!!! Cata lipsa de respect si recunostinta...!!! Noi, buricul pamantului? Noi, buricul Universului? Noi, Insusi Bunul Dumnezeu? Cum adica NOI suntem Dumnezeu, cand Dumnezeu este doar Unul si acela sunt eu!? :)))

PS Pentru cei care doresc sa Ma cunoasca mai bine, atunci sa stie de la bun inceput ca Eu Sunt Cel Ce Sunt. Pentru detalii suplimentare si o cunoastere mai apropiata va rog sa-Mi scrieti pe e-mail sau sa ma cautati la sinagoga.:))

Program de lucru cu publicul: Sambata in al doisprezecelea ceas.

Lumina si patalamalele sunt gratuite, dar sa nu va puna Uciga-l Toaca sa va dati in stamba si sa cereti bani pe Cuvantul Meu, caci pe Cuvantul Meu ca arunc cu toate Armaghedoanele dupa voi, indiferent de rasa, sex, apartenenta politica si religioasa.
Amin.

Distribuie

TREZIREA

2010-07-15T18:57:00.001+03:00

Nu-mi luati vorbele-n seama! Vorbesc in somn!

Acum treizecisicinci de ani m-am trezit. Am mai atipit vreo doi, apoi m-am culcat la loc. De-atunci visez la trezire, cu ochii larg deschisi.

Asculta mai multe audio Muzica

BURICUL PAMANTULUI

ASTRALOPITECUL

SOLOMONARII

BABELE SE OUA

APNEE

GAURI CELEBRE

Nota: Definitia face parte din dictionarul meu numit : "Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terms Dictionary" (SHIT-Dictionary), parte integranta a "The Bases of the Universal, Literary-Licentious, Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terminology" (BULLSHIT)

ILUZII HALUCINOGENE

DEFINITIA SUFLETULUI - SUFLETU' DEFINITIE

NOI, POPESCU

ZANE BUUUNEEEEEEEEEEEEEEE....!!!

CUCUIUL COTCODACIC

MIERCUREA FARA CUVINTE

MIERCUREA FARA CUVINTE

KARMAPA

NOI DACII

PREA MULTE VORBE, PREA MULTE

METEMPSIHOZA

9 argumente ale celor care cred în reîncarnare

EFECTUL DE PIRAMIDA

ABSURDUL SI MIRACOLUL

PE NIL CU SALOME

"Să învăţăm să ne iubim pentru a putea iubi… Drumul de la iubirea de sine la iubirea pentru celălalt"

PRICURICIUL PADURII

CIOCARLANUL

NISCAI VIBRATII, DAR MAI INALTE

DOAMNE IARTA-MA!

INGERI, ANGELOIZI, DEMONI, DEMONOIZI

Ingeri, angeloizi, demoni, demonoizi

HABAR N-AVEM !

Top 10 mari enigme ale Cosmosului

Top 10 mari enigme ale Cosmosului

LOCUL UNDE SE ASCUNDE SPIRITUL

MINTEA-N PIELEA GOALA

CRISTIANA ANTONOVICI

EU SUNT CEL CE SUNT

TREZIREA

"Să învăţăm să ne iubim pentru a putea iubi…
Drumul de la iubirea de sine la iubirea pentru celălalt"