ILUMINAREA SACRALĂ - SACROPSIHONII

        Iluminarea sacrală©

            Sacropsihonii - o descoperire de senzaţie care pune într-o lumină nouă teoria iluminării.
 
            Potrivit postului internaţional de televiziune Ezo-Terra, afiliat BBC-Medical, care a preluat o ştire de senzaţie din publicaţia americană New Conscience Discoveries, cercetătorii americani cerebrocardiologi de renume mondial, în colaborare cu o echipă de cercetologi psihocuantici ruşi, de la Institutul de Psihohotronică Aplicată din Novosibirsk au reuşit să răstoarne şi să revoluţioneze teoria ştiinţifică potrivit căreia psihonii Bender, descoperiţi de ruşi în urmă cu patru ani, precum şi cardiopsihonii, descoperiţi de americani la începutul anului 2013 ar constitui “materia primă” din care este plămădită conştiinţa, arătând că pe lângă aceste două particule subatomice psihice elementare mai există structural şi acţionează consonant încă o categorie de particule subatomice, pe care ei le-au identificat şi denumit sacropsihoni.   
                 
            Paradigmele ştiinţifice se modifică foarte repede. Câmpul de iubire cerebro-cardiac despre care se ştia că este circumsferic şi că rezonează şi se uneşte cu Conştiinţa Universală - sau în altă accepţiune, cu Duhul Sfânt - odată cu descoperirea sacropsihonilor s-a dovedit a fi de fapt un câmp circumsferopiramidal cerebro-cardio-sacral. Chiar dacă pare mult prea savant şi complicat de pronunţat denumirea noului câmp descoperit de către oamenii de ştiinţă, cert este că această descoperire epocală schimbă total modul de înţelegere al Conştiinţei Individuale de către conştientologi, ea nemaifiind percepută ca până acum din punct de vedere cuantic, ca jumătate mentală şi jumătate emoţională, ci, odată cu identificarea şi punerea în evidenţă a sacropsihonilor ca subparticule atomice ele-mentale, conştiinţa s-a dovedit a fi preponderent mentală, adică două treimi mentală şi o treime emoţională. 

            Şi iată cum s-a întâmplat!     
            Deoarece tot mai mulţi spiritualişti evoluaţi acuzau dureri pulsatorii şi migrene puternice în zona osului sacru, precum şi deranjamente stomacale cauzate de emoţiile puternice pe care le aveau atunci când rezonau cu anumite cuvinte sau idei, în urma analizelor de specialitate şi a colonoscopiilor efectuate s-a constatat că aceştia deţineau un plex neuronal sacral de o mărime neobişnuită, asemănător celui aflat pe cord. Acest lucru a dat de gândit neurocercetologilor şi în special cardioneurologilor şi cerebrocardiologilor americani care au trebuit să admită că deşi plexul neuronal sacral, nu este o noutate, deoarece el este prezent în organismul oricărui om în zona sacrală - descrisă ezoteric ca o piramidă sacră cu vârful în jos spre rădăcina chakrei muladhara - înfăşurând colonul ca un manşon, totuşi mărimea lui neobişnuită ar trebui să aibă o cauză fie intrinsecă, fie extrinsecă.    
           
            După o serie de teste conştientologice efectuate pe un eşantion foarte larg de spiritualişti care s-au declarat evoluaţi, treziţi şi/sau iluminaţi, neurocercetologii au ajuns la o concluzie bulversantă. Ei au constatat că mărirea fără precedent a plexului neuronal sacral este o consecinţă a gânditului excesiv cu inima şi mai cu seamă a rezonării exagerate cu anumite teorii mai puţin ortodoxe. Dacă în prima fază, cea în care intră orice aspirant la o evoluţie spirituală rapidă, mai precis atunci când îşi “face creierul să tacă” şi îşi “coboară mintea în inimă”, transferul gândirii are loc din zona chakrei sahasrara către chakra anahata, ei bine, în a doua fază, odată gânditul cu inima consolidat, din pricina reverberaţiei cauzată de rezonarea continuă cu genul de teorii susmenţionate are loc un transfer de gândire din zona chakrei anahata spre zona chakrei muladhara, ceea ce determină dezvoltarea fără precedent a plexului neuronal muladharo-sacral.        
           
            “Da, au afirmat cerebrosacrologii care se ocupă acum de cognoscibilitatea muladhariană, iluminarea sacrală este posibilă chiar dacă şarpele Kundalini continuă să doarmă, deoarece ea se poate produce la fel de bine şi prin muladhara. De aceea noi îi îndemnăm pe toţi spiritualiştii care doresc o evoluţie spirituală rapidă şi o iluminare instantanee astfel: “Gândeşte cu muladhara!”

  

 text şi colaj foto de Dan Ioaniţescu©

COCOŞELUL CUANTIC

            COCOŞELUL CUANTIC©   
           
            Am zece găini pitice cumpărate din piaţă de vecinul meu, de la un găinar spiritualistic, toate cuantice, toate miraculoase. Una a făcut ouă de aur, alta ouă Fabergé, alta oul lui Columb, alta face ouă cu trei virgulă paişpe gălbenuşuri, alta le face Kinder, alta Benedict, alta umplute, alta de raţă, alta încondeiate, alta eco... mmm... o minunăţie...!!! Câte sunt, nouă ? Nouă, da. E bine, deoarece am şi-un cocoşel pitic pe lângă ele. Şi chiar dacă nu nasc pui vii, nu-mi vine să tai niciuna. Sunt preţioase. Doar eu mă ocup de ele. Aia cu ouă de aur a căzut cloşcă şi-acum am cinci puicuţe de aur şi doi cocoşei de 40 de karate, exact ca aurul ăla dacic găsit la Roşia Montana.  
      
            Când i-am arătat nevesti-mii ouăle mi-a zis să mă duc la psihiatru cu ele, că ce-am înnebunit, că ce-i arăt eu ei cocoloaşe de poleială şi-o prostesc că-s ouă fermecate... !? Că dacă sunt fermecate să mi le bag undeva. Că mai bine am mânca găinile alea, că şi-aşa sunt pricăjite, vai mama lor, că ce prost am fost, că uite poliţaiu’ s-a ales cu zece găini-curcan, de-alea mari, de carne, din rasa Brahma, de opt kile una, pe când ale mele dacă atârnă patru kile toate.
      
            Nici n-o bag în seamă, că ea nu ştie ce-nseamnă oul lui Columb, darămite un ou Fabergé! Şi-apoi cum să mănânci minuni!? E o impietate. E la mintea cocoşului că miracolele, ca şi teoriile spiritualistice, conspiraţionistice, extraterestrofilice, dacomaniace, medico-holistice, homeopatice se gustă şi se savurează cu inima. N-ai nevoie de minte, că dacă îndrăzneşti să înlături absurdul din ele, le strici tot hazul.  
   
             Ştii... uneori rămân perplex de aşa minuni. Bunăoară uite, mă intrigă foarte tare găinuşa care face ouă . Mă intrigă şi ea, dar şi ouăle ei, că nu sunt niciodată nici trei, dar nici patru gălbenuşuri într-un ou, ci întotdeauna găseşti numai gălbenuşuri de-alea iraţionale sau transcendene, cu 3,14159265358979323846264338327950288… - dracu’ să le pieptene de zecimale! - , a căror valoare pe piaţa spiritualistică, am citit, este este egală cu raportul dintre circumferința și diametrul oricărui cerc ovoid într-un spațiu euclidian. Îţi dai seama că dacă chiar le-aş mânca aş topi un mic infinit în mine? Îţi dai seama!? Şi e clar că, chiar dacă infinitul este un produs al minţii, el trece obligatoriu prin stomac, şi de-aici o parte se din el transformă în gândire infinită, iar cealaltă parte se duce la canal, unde se topeşte în marele infinit.  
    
            Vedeţi!? Cine a spus că infinitul este indivizibil? Aiurea! Nu este adevărat! Ia daţi-mi o foarfecă! Păi dacă luăm una bucată infinit şi o tăiem în două, ce obţinem? Răspuns corect: obţinem totul. Adică mai clar, pe de o parte obţinem o infinitate de fenomene şi procese naturale raţionale şi logice, iar pe de altă parte, o infinitate de portaluri, şambale, universuri paralele, antigravitaţii, îngeri, ethere, extratereştri, împărăţii ale cerurilor, energii, mântuiri, treziri, moaşte şi icoane făcătoare de minuni, profeţii, reîncarnări, conspiraţii mondiale, nemuriri, judecăţi de apoi, armaghedoane, apocalipse, conştiinţe dilatate şi extrudate, numere sacre, macre, ... nu mai continui, căci lista e infinită.   
      
            Dar de ce mă intrigă, totuşi şi găina!? Ha ! Păi cum să nu mă intrige când picoteşte toată ziulica !? Şi cre’că de la numărul Pi i se trage, că se uită la mine ca curca-n lemne. Zici că-i în transă. Aşa o fi rasa ei, mă gândesc, dar când o văd cum se uită pe sub pleoape, cu ochii daţi peste cap, mai c-aş zice că se roagă. Nu, nu se roagă, că n-are la cine, că nu există un Dumnezeu al găinilor, ci omul este Dumnezeul lor. El le îngrijeşte, le hrăneşte, le duce la veterinar, se joacă cu ele când sunt puişori, ca mai târziu să le fure ouăle. Şi la urmă, colac peste pupăză, le ia gâtul şi le înfulecă. Un hoţ, un tâlhar şi-un călău. Aşa că Dumnezeul lor, omul, deşi seamănă binişor cu al nostru, fie-i Numele veşnic lăudat, nu-i tocmai la fel. Al nostru nu se preface că ne iubeşte, ci chiar ne iubeşte pe toţi, decât că înainte să ne omoare, ne chinuie bine cu foamete, sărăcie, războaie sau cu boli grave. Desigur, nu pe toţi, ci doar pe marea noastră majoritate. Eu n-o să fac aşa ceva cu ele, că sunt milos din fire.    
            Dar parcă totuşi găina nu picoteşte. Mai degrabă cred că meditează şi poate că în timpul acesta face şi regresii în timp, în vieţile trecute. Hmm... să fie oare posibilă transgeneraţionalitatea la găini...!? Nu ştiu, nu m-am gândit... Dar s-ar putea să aibă totuşi memorie ancestrală... să-şi amintească de când era ea Archaeopterix, sau o monocelulară. O găină se bagă uşor în transă. Mai uşor decât în cuptor.  
    
            Hopaaaa... ia stai aşa! Dar dacă nu găinuşele sunt fermecate, ci cocoşelul face toate miracolele...!? Ă? Că uite, găinile care nu prea au parte de cocoşel sunt astenice, triste, pică în depresie, fac crize de isterie, sunt nervoase, irascibile, cotcodăcesc tot soiul de aberaţii, mânâncă prea mult sau devin anorexice, ouă anapoda, au insomnii... Şi uite, ca dovadă, ale mele sunt echilibrate, ouă regulat, sunt disciplinate, vesele... Să ştii că aceasta ar trebui să fie explicaţia. Cocoşelul meu e cuantic. 
     
            Sunt norocos! Să ai un cocoşel cuantic care face minuni, nu-i de colea. Şi e real, nu trebuie să-l obserevi cuantic, chiar dacă spiritualisticii au altă părere, că cică, susţin ei, realitatea nu există decât dacă o observi cuantic. Da!? I-auzi. Dar atunci cum procedezi ca să te chiombeşti la o revistă porno, sau la facturile de gaze bunăoară, cu microscopul? Orbii sunt plini de cucuie şi vânătăi de la realitatea obiectivă pe care nu o pot vedea şi observa nicicum, darămite cuantic, ci trebuie s-o pipăie.  Ştii ce cred eu? Ei bine, eu cred că dacă prin absurd, cineva declară că a reuşit printr-o metodă necunoscută să privească la nivel cuantic realitatea şi că ea există doar teoretic, dar practic nu, nu este tocmai sănătos la cap. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că la nivel cuantic, conform teoriei, nici observatorul nu ar trebui să existe. Părerea mea. 
      
            - Vezi că ţi-am vândut maşina, mi-a zis nevastă-mea, care venise foarte veselă de la serviciu învârtindu-şi chiloţii pe deget, ca pe-o morişcă. Să n-o mai cauţi! Şi ţi-am luat şi toţi banii de la saltea şi am dat avansu’ pentru un apartament în blocul de vizavi de blocul de nefamilişti.
            - Care bloc de nefamilişti, că sunt două.      
            - Ăla de bărbaţi în care locuieşte prietena mea, şamanca, pe care tocmai ce l-am vizitat ca să-mi cunosc vecinii. Şi nu mă mai întrerupe te rog. Uite ce e: mai ai de plătit încă treizeci de ani, sau dacă nu-ţi convine, vinde-ţi casa de la maică-ta în care stăm acum şi du-te să semnezi contractu’!        
            - Ce să fac...!? Apartament la bloc ne trebuia nouă... !? Nu stăteam noi bine la curte !? De ce-ai făcut asta?  
            - C-aşa a vrut Dumnezeu. Lăptăreasa a visat-o pe Maica Domnului şi mi-a transmis prin şamancă, vorbele ei. Măicuţa i-a lăsat vorbă lăptăresei să-mi zică neapărat că i-a spus ei Iisus, că ăia care locuiesc la bloc au prioritate în Împărăţia Cerurilor.   
            - Ei asta-i ! De ce ?    
            - Fiindcă Dumnezeu crede că ăia de la bloc sunt mai săraci decât ăia cu casă, că statu’ îi scuteşte mereu de datorii, de-aia !    
            - Şi crezi că e bine ce-ai făcut ?        
            - Da. Mi-a dat în bobi ţaţa iluminata, tot de la blocul ăla de nefamilişti şi mi-a ghicit că am o karmă excelentă, că trei salahori de la ea din bloc sunt în limbă după mine, că tu eşti un bou şi că Mintea Universală, în conformitate cu Legea Binelui Universal mi-a pregătit un nou mediu ambiant şi o fericire personală pe care, evident le merit. Şi nici la serviciu n-o să mă mai duc. Ai ceva împotrivă ? Obiecţii, ceva... ? 
          
            Nu pot răspunde la această întrebare deoarece nu sunt deloc convins că mediul este construit de către cineva anume, care construieşte medii ambiante pentru diverse fiinţe pe care ulterior le vâră în ele, nici că mediul ar avea seturi de şabloane pregândite ca să ne chinuie sau să ne fericească pe noi şi mai ales nici faptul că ar exista vreo lege universală care să fie cea a binelui.
       
            Am răbdat toate explicaţiile pe care i le dăduseră şamanca şi ţaţa iluminata nevesti-mii, care mai de care, vezi bine, mai pline de aplombul cunoaşterii în nevăzute. Foarte frumos, decât că această presupusă minte universală, din nefericire, tot o ipoteză confortabilă este. Căci pfff...mvaaaaiii...!!!, ce de-a mai dantele frumoase şi adevăruri fulminante şi tulburătoare pot să ia naştere dintr-o aşa de atrăgătoare presupunere!   
     
            Nu mai am nouă găini miraculoase. Nu mai am niciuna, nici măcar pe cocoşelul cuantic nu-l mai am. Ba mint, am doar opt, dar la drept vorbind sunt în congelator. Nevastă-mea le-a tăiat când ne-am mutat la bloc. Pe drum, călare pe bagaje, am mâncat două sandwichuri cu găini cuantice miraculoase fripte, mai precis le-am mâncat pe fabergeoică şi pe-aia cu gălbenuşurile Pi. Nestemate ferecate în aur şi numere transcendentale, alunecând pe gât cu oleacă de ţuică... Un deliciu... Pentru o clipă m-am simţit Nicolae. Nicolae Labiş! Dar mi-a trecut, căci după ce mi-am şters lacrimile am avut impresia şi imediat şi certitudinea, că planetele s-au aliniat şi că am făcut saltul cuantic în dimensiunea acincea din Noua Energie. Când am intrat în apartament, certitudinea a dispărut complet şi am rămas doar cu impresia. Acum m-am convins: realitatea este o bomboană electrică. Până să te omoare definitiv, te chinuie de te iau toţi dracii.

Text şi colaj foto de Dan Ioaniţescu©