GLUME PROASTE

Glume proaste si pe deasupra si toxice. E plin internetul!

Imaginea: www.egenial.ro

Daca sufletele ar avea laringe.....

PRAFUL SI PULBEREA

Daca  vei auzi pe cineva vreodata  urandu-ti "sa ti  se-ndrepte EKG-ul!" nu-i purta pica! Zambeste-i!

Moartea nu-i deodata! Moartea este un un proces cu istorie  lunga, care incepe din momentul in care te nasti si sfarseste... Ei aici avem o problema cu totii. Cand sfarseste?

Intai va trebui sa te obisnuiesti cu ideea. Desi multa lume stie ca "dincolo" e mai bine, nimeni nu se grabeste sa moara. Si uite-asa, putin cate putin, murim in fiecare zi in capul nostru. Dar vine si ziua  aceea. "Ah, daca as mai fi avut macar o zi, cate lucruri importante as mai fi bifat...". Ma rog, a venit..!? Ghinion! A venit!!

Ghinion!? Ce ghinion? Din contra este ziua ta norocoasa! Acum vei avea confirmarea si vei sti clar daca a fost corect din partea ta sa fii ateu sau credincios. Acum iti primesti raspunsurile la intrebarile majore. Acum e momentul cand VEI STI. Ce vei sti? Ai rabdare, asa cum am si eu si vom afla. Fiecare la momentul sau nu? mai bine mai tarziu decat prea devreme. Zicea odata parintele  Pompiliu :"venim in viata pe rand dar plecam pe sarite!"

Moartea nu-i deodata. O porti deja in tine. Mintea incearca sau refuza sa primeasca ideea mortii dar  trupul tau deja stie. Ca si-al meu. S-a pregatit cu putrescina si cadaverina. Atza, fie ea mai lunga sau  mai scurta este pentru fiecare dintre noi, intotdeauna mai subtire intr-un loc. Boala, dezagregarea sistemului, e pornita mai demult. Si uite-asa, putin cate putin, murim in fiecare zi in trupul nostru. Vine ceasul! Ups! Inima se opreste. Moarte cilnica daca se intampla la spital sau policlinica daca te prinde intr-o policlinica. Stai, stai (ca oricum stai)! Nu esti inca mort de tot. Creierul tau, desi poate EKG-ul e doar o linie, nu este inca mort. Esti inca  acolo si nici macar obiect nu te poti numi pentru ca mai ai inca viata in tine. Ii auzi pe cei dragi plangand si cainindu-te dar tu te duci catre lumina. Acum e momentul adevarului! Acum vei stii daca credintele tale au fost corecte. Unii zic ca pleaca sufletul. Ba nu, zic altii, pleaca spiritul. Ba nu frate, amandoua! Ba nu, nici unul si nici celalalt din moment ce ele nu exista, ar zice ateii. Oricum indiferent ce pleaca, de un lucru  poti  sa fii sigur: cel plecat esti tu. Dar nu de tot.... Staaaiii! unde te grabesti asa sa mori!?  Stai-oricum stai, chiar daca creierul tau a  tacut, tu  nu esti  mort de  tot... mai ai viata in tine.

Acum am sa va rog pe voi, cititorii si prietenii mei dragi sa-mi spuneti ce se-ntampla cu spiritul si cu sufletul dupa moarte. Ca toata lumea , tare imi doresc sa pricep in avanpremiera.

Moartea nu-i deodata. O parte a corpului tau este inca vie. Acum depinde de tine cat de egoist ai fost si ce-ai  hotarat pe cand traiai sa se-ntample cu viata care a ramas in corpul tau. Daca ai hotarat sa fi incinerat sa stii ca mi-ai stricat povestea ... Si-atunci ar trebui sa te opresti cu cititul aici si sa ne revedem la postarea urmatoare. :) Daca nu-ti pasa, hai sa mai vedem... mai departe!  Parul si unghiile continua sa-ti creasca si in orice caz un ochi, un matz, o pipota, un rinichi, inima...sunt inca vii, traiesc, iar daca ai fost un om de omenie, ele pot ajunge in trupul altui om si pentru o vreme il poti ferici . Chiar daca-i negru sau ungur sau evreu...:) Ce-ar fi rau in asta? Daca astepti invierea mortilor la Judecata de Apoi si socotesti ca atunci organele inca ti-ar mai fi de folos... poti sa nu le donezi. :) Totuna-i! Cadaverina, putrescina  si  viermii cei neadormiti iti manaca pana si genomul.

Chiar asa! Ce-ar putea sa se-ntampla cu fenotipul? Tiparul nostru  genetic, unicitatea noastra,  digerat de  bacteriil  si viermi se va pierde definitiv sau va continua sa "calatoreasca" in natura? 

Moartea nu-i deodata. Poate dura sute si chiar mii de ani daca te lasi imbalsamat. In oasele care se vor mai alege de pe urma ta se vor mai gasi celule in care sa ti se poata citi inca identitatea." Aaaa! Uite-l pe Basescu" vor exclama geneticienii viitorului, extaziati in fata astragalului sau.Care Basescu?

Sa presupunem  prin absurd ca ai vrea sa te clonezi caci acum nu mai este imposibil. Daca te-ai clona la infinit ai avea astfel sansa sa  devii nemuritor. Si apare intrebarea fireaca: clona ta ce fel de suflet va avea? Acelasi? Unul nou? Oare sufletul se cloneaza  sau alt suflet vine  sa-ti ocupe clona? Vei ramane tu sau te replici in altcineva?

In orice caz dragi prieteni, stati linistiti ca moartea nu-i deodata...

DEPENDENTILOR...!!!

Am hotarat sa postez acest fragment de articol deoarece ma suspectez atat pe mine cat si pe voi prietenii si cititorii mei, de dependenta de net. Doresc sa trag un semnal de alarma pentru bloggeri. Daca sa fii blogger este astazi o placere si o onoare, maine s-ar putea sa fie denumirea unui bolnav de net. Pe mine m-a ajutat sa aflu de ce fumez atat de mult si de ce sunt din ce in ce mai obosit. Si nu ma mai mir cand vad cate un blog inchis... Chiar incep sa zambesc complezent.  Trei prieteni au inchis pana acum: Camelia, Cornelia si Anonimulpamantean.Desigur, nu acesta pare sa fie motivul parasirii net-ului. In orice caz noi ii asteptam cu drag sa revina.

Recuperarea din IAD: 

cand internetul dauneaza grav sanatatii

Se numeste Internet Addiction Disorder (IAD) si a facut in ultimii ani obiectul mai multor studii si controverse. Desi deocamdata nu este inclusa in nomenclatorul bolilor psihice, multi considera ca problema dependentei de web (dar si de videogame-uri de soiul World of Warcraft) este una reala. 

 In luna august a acestui an, dezbaterile pe aceasta tema au revenit in centrul atentiei, dupa ce Heavensfield Retreat Center din Fall City, Washington, a anuntat lansarea primului program de dezintoxicare de web din Statele Unite, amplasat, in mod ironic, la doar cateva mile de cartierul general al Microsoft din Redmond, Seattle. In aceeasi perioada, in Romania, un raport prezentat de Comisia Europeana arata ca 64% din romani nu au folosit niciodata internetul.
Si totusi, nu se poate sa nu-i fi observat, pe cei care nu se pot detasa psihologic si comportamental de lumea jocurilor online sau de cea a social networking-ului sunt peste tot. Poate chiar tu esti unul dintre ei. Ridica mana daca te consideri dependent de internet. Hai, ca n-o sa te judece nimeni (de altfel, cine ar putea s-o faca, doar toata lumea e online?!).

Bun venit in IAD! Afla daca esti dependent

In opinia psihiatrului american Jerald Block, dependenta de internet este o dereglare compulsiva atat de raspandita incat ar trebui inclusa fara doar si poate in urmatoarea editie a nomenclatorului bolilor psihice (DSM-V), programat sa apara in 2011.
DSM ("Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder"), publicat din 1952 incoace de Asociatia Americana de Psihiatrie, reprezinta un soi de "biblie" a psihiatriei mondiale, instrumentul de referinta preferat al specialistilor din lumea intreaga. Se stie deja ca noua versiune, la care se lucreaza de ani buni, va cuprinde printre cazurile de dereglare psihica si asa-numitul "shopping dezinhibat", raportul obsesiv cu mancarea si problemele legate de identitatea sexuala. Si de ce nu, si dependenta de internet.

Intr-adevar, exista o psihopatologie in toata puterea cuvantului asociata asa-numitei dependente cauzate de abuzul de internet, ale carei simtome sunt considerate de unii specialisti similare cu cele ale dependentei de substante. Vi s-a intamplat vreodata sa va treziti noaptea si sa simtiti nevoia incontrolabila de a va controla e-mailul? Sa inchideti computerul si sa simtiti un gol teribil pentru ca lumea reala nu ma are nicio consistenta? Sa va identificati cu avatarul atribuit propriului nickname? Acestea sunt semnele evidente ale acestei boli, termenul de "Internet Addiction Disorder - IAD" datorandu-se psihiatrului american Ivan Goldberg, autorul criteriilor de diagnosticare a acestei maladii. Iata care sunt principale simptome ale IAD, conform criteriilor lui Goldberg.

1. Nevoia de a petrece tot mai mult timp in retea pentru a obtine satisfactii emotionale;
   
2. Reducerea semnificativa a interesului pentru alte activitati care nu au legatura cu internetul;
   
3. Dezvoltarea, dupa suspendarea sau diminuarea utilizarii netului, a unei stari de agitatie psihomotorie, anxietate, depresie, ganduri obsesive cu privire la ceea ce se intampla online, clasicele simptome ale abstinentei;
   
4. Necesitatea de a fi online tot mai des sau pentru perioade de timp prelungite fata de intentia initiala;
   
5. Imposibilitatea de a intrerupe sau de a tine sub control utilizarea internetului;
   
6. Petrecerea a peste 8 ore / zi online si dedicarea unui timp indelungat activitatilor corelate netului.
   
7. A continua utilizarea internetului in pofida unor probleme generate de utilizarea excesiva a acestuia, fie ele fizice, sociale, psihologice sau la locul de munca.
   

Si inainte sa va ingrijoreze eventualul "exces de emailuri sau de sms-uri", e bine sa stiti ca orice dependenta implica niste mecanisme specifice:

• toleranta (care constrange la cresterea continua a "dozei" pentru a obtine efectul dorit, cel de la inceput),
• abstinenta (cu aparitia simptomelor specifice reducerii sau suspendarii unui anumit stimul)
• si asa-numitul "craving", pofta nepotolita care, nesatisfacuta, cauzeaza suferinta psihica intensa, uneori chiar fizica, insotitta de ganduri fixe, lipsa foamei si a setei, iritabilitate, insomnie, depresie si in cazurile cele mai grave, senzatii de depersonalizare.

Prin urmare, cat de dependenti sunteti de internet?

Sursa: http://www.descopera.ro/tags/dependenta-de-internet

2012 - UN FEL DE SANCHI

Inteleptii mayasi ne anunta ca s-a amanat

Sfarsitul Lumii

Cu toate ca previziunile sumbre din calendarul mayas anunta anul 2012 drept sfarsitul lumii, un batran lider mayas ne linisteste in privinta datei fatidice de 21 decembrie 2012.

Apolinario Chile Pixum, un mayas din Guatemala contrazice tot curentul actual de opinie declarand ca teoria apocalipsei mayase este o idee catastrofala occidentala care nu ar avea acoperire totala in stravechile surse ale civilizatiei maya. Entuziastii pro-apocalipsa sunt insa convinsi ca alinierea planetelor din anul 2012 se va concretiza intr-o catastrofa de proportii gigantice care se manifesta ciclic pe Terra o data la 25.800 ani.

Batranul mayas declara ca este singur in fata avalansei de filozofi New Age, astronomi Pop, anunturi ultimative care impanzesc Internetul si producatori de televiziune care in cautare de senzational amesteca in mod voit predictiile lui Nostradamus cu textele mayase. "In plus, mult anuntatul film "2012" nu face decat sa sporeasca isteria mondiala", comenteaza Chile Pixum.

De aceeasi parte a baricadei cu inteleptul mayas se situeaza numerosi specialisti care se declara ingrijorati de proportiile isteriei in masa care cresc pe masura ce ne apropiem de asa zisa data fatidica.

"Situatia este foarte grava, deoarece primim din ce in ce mai multe e-mailuri de la copii de 7-10 ani care ne scriu ca sunt prea mici sa moara, ca nu au facut pacate si ca le este frica de viitor. Dramele personale ale oamenilor nu se opresc aici, am avut spre exemplu cazul emotionant al unei mame cu doi copii mici care se declara sfasiata la gandul ca nu va trai sa-si vada copiii crescuti mari", anunta Ann Martin, cercetatoare in cadrul Cornell University din Statele Unite. Descoperite in anul 1960, in mijlocul unor ruine obscure din sudul Mexicului, textele cu pricina descriu ca se va intampla ceva anume in anul 2012, un eveniment care il va avea in prim plan pe Bolon Yotke, un misterios zeu mayas al razboiului si creatiei. Din nefericire, eroziunea si unele crapaturi in pietrele pe care erau gravate textile, fac ca ultimul pasaj sa fie imposibil de descifrat.
Arheologul mexican Guillermo Bernal este de parere ca fragmentul erodat contine mesajul: "El va veni din Cer".

Sursa : TheTelegraph

Articol preluat de pe: http://www.descopera.ro/dnews

UNDE-I BUDA?

       - Nu, nu am reuşit să devin budist după seminarul lui Chamtrul Rinpoche din Dharamsala, care pregăteste în mod frecvent indieni şi occidentali, cu învăţătura lui Buddha. Ca să ne dea fiecăruia dintre noi un nume spiritual în tibetană, chiar dacă unii nu-i urmaseră tot cursul, printre care din păcate mă număram şi eu bineînţeles, Chamtrul Rinpoche ne-a zis pe un ton ritos că, deşi venim din religii şi credinţe diferite, chestiunea aceasta nu are nicio relevanţă, căci budismul nu este o religie (poate în aparenţă, pentru ca în esenţă este exact invers) el totuşi ne dă tuturor câte un nume spiritual nou (aşaaaa..., ca un fel de nou botez). Daaar.... Atenţie!... şi-aici a-nceput să vorbească pe un ton foarte grav şi apăsat, să nu carecumva să credem că budismul este o joacă, pentru că atunci n-o să se-ntâmple nimic în evoluţia noastră spirituală, ba din contra, o să ne facă rău!

            I-auzi! De ce adică să-mi facă rău? În secunda a doua eram în picioare, iar în secunda a treia afară din sala. Şi spre uimirea mea, în momentele următoare au ieşit mai puţin de jumătate dintre cei prezenţi. Păi nu eram eu prea bine lămurit nici măcar cu credinţa mea ortodoxă, darămite să mă mai arunc într-un ceva pe care nu-l cunoşteam, cu pleiada lui de monştri pictaţi pe pereţii mănăstirilor budiste. Cartea "Marea iniţiaţi ai Indiei şi părintele Paisie" pe care o citisem cu câteva zile înainte de plecarea în India îşi spusese cuvântul. Poate dacă ar fi fost s-o citesc dupa aceasta călătorie, mă semnam astăzi cu un alt nume. N-a fost să fie! Spiritual vorbind, am fost, m-am întors şi sunt şi acum.... varză.

          Odată revenit acasă, lucrurile s-au mai aşezat puţin şi parcp de la sine. Poate Chamtrul Rinpoche a exagerat, poate eu... nu ştiu acum să spun. Şi chiar dacă India cu ritualurile şi templele ei budiste m-au fascinat, eu în continuare nu sunt budist sau cel puţin nu practic. In ceea ce priveşte insa ştiinţa mintii, căci cu aceasta se îndeletnicesc budiştii tibetani de fapt, eu le dau lor tot mai mare crezare. Şi chiar mă interesează.

        Cam acesta a fost răspunsul pe care i l-am dat lui Sorin di Rokko cu ceva timp în urmă, la întrebarea lui firească dacă sunt budist.

GENE PE SPRANCEANA

Sa convenim ca miturile creatiei in acceptiunea biblica ar putea fi interpretate tale quale.

Daca acceptam aceasta conventie putem sa tragem cateva concluzii foarte interesante. Iata faptele: Adam, biet om, a fost facut si nu nascut, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Eva, biet om, clonata din coasta lui Adam a fost si ea la randul ei facuta si nu nascuta. Adam, din carnea caruia s-a intruchipat Eva, i-a fost intr-un anume fel mama, caci Eva era carne din carnea lui. Fiind creatia Domnului, au avut parte de informatii genetice putin diferite fata de cele pe care le-am mostenit noi astazi, presupun eu, caci informatiile primare pe care le-au primit la facere trebuie sa fi fost de natura divina. Desigur, parte din ele le-am mostenit si noi oamenii de azi, parte s-au pierdut in mod natural iar cele mai multe pe care le posedam acum sunt dobandite. Acum insa, daca ne punem intrebarea carei rase ar fi apartinut primii oameni nu mai putem raspunde exact, dar putem accepta conform ultimelor cercetari paleogenetice, ca genele cele mai vechi pe care le detine omenirea in zestrea ei genetica provin de la rasa neagra.

Asadar, Dumnezeu creandu-l pe om s-a replicat pe Sine. E adevarat ca desi creati ca o oglinda a lui Dumnezeu, cele doua clone, Adam si Eva au avut cateva limitari. Dupa Facere au ramas condamnati la locul creatiei, in rai si cu interdictia de a nu cunoaste tot, concluzia fireasca pe care am tras-o intr-o postare anterioara fiind ca Dumnezeu nu a dorit concurenta. Ei erau tot un fel de Dumnezeu dar de rangul doi, creati in scopul propriei adoratii. Legea data de Dumnezeu ulterior a fost clara: sa nu ai alti dumnezei inafara de Mine. Mult mai tarziu de la actul Genezei, dupa alungarea din rai, potop si fenomenul Babel, acela cu segmentarea omenirii pe rase si limbi, Dumnezeu simtind necesitatea predarii pe viu a lectiei iubirii s-a servit de omul pe care il crease ca de un vehicul, spre a se naste pe Sine. A ales in acest scop o femeie fecioara de rasa semita, pe Maria.

Si atunci hai sa facem un salt in timp si sa avansam pana la momentul aparitiei lui Dumnezeu pe Pamant sub infatisarea lui Isus. Isus, desi nascut om, adica un fel de Dumnezeu de rangul doi, ca toti oamenii de altfel de la Geneza incoace era in acelasi timp insusi Dumnezeu. De data aceasta Dumnezeu nu a mai dorit sa se autocloneze ci a dorit sa se nasca firesc. Dumnezeu si-a dorit o mama. Barbatul Isus, in esenta un semizeu daca-l consideram intr-o acceptiune mitologica greaca, spre deosebire de barbatul Adam a fost nascut si nu facut. Dumnezeu s-a replicat pe Sine, prin nastere, dar acum survine o chestiune de interpretare: nu stim daca de data aceasta Dumnezeu s-a aratat lumii prin Isus dupa chipul si asemanarea Sa sau intr-un chip diferit. Sfintele Scripturi si Evangheliile omit sa ne mai precizeze aceste amanunte. Ale cui gene le purta Isus Dumnezeul? Genele Fecioarei Maria ar fi putut sa devina dominante in combinatia cu un "ceva" divin? Spun "ceva" pentru ca in cazul unui miracol, cuvantul gene nu mai poate fi pronuntat, gene insemnand informatie transmisa ereditar, ceea ce nu putem admite in cazul lui Dumnezeu, el fiind necreat, deci fara ereditate. Indraznind sa cercetez miracolul (ooo..., afurisita blasfemie!) logic ar fi ca:

a) genele lui Isus sa fi avut o informatie "speciala", divina. Asta ma indeamna sa cred ca Isus ar fi trebuit sa ii semene lui Adam, care purta aceste gene speciale, create special pentru el. In acest caz, semanandu-i lui Adam, Isus ar fi trebuit sa fie negru. Dar nu avem nici o atestare cum ca Isus era negru si atunci

b) El sa fi mostenit genele stramosilor pe linie materna, ca un fel de clona a Fecioarei, asa incat logica aparenta cum ca ar fi trebuit sa fie un exemplar umano-divin nascut cu chipul si asemanarea lui Dumnezeu, pica. Sau mai bine, in aceasta logica ar trebui sa renuntam la chip si sa ne concentram pe asemanare care in cazul de fata ar trebui sa fie inteleasa ca esenta divina. Dar ce putem considera esenta divina in cazul lui Isus? Mintea? Sufletul? Amandoua?

c) Isus sa nu fi avut nici un fel de gene, caz in care se poate presupune ca Dumnezeu s-a autoprogramat sa nu aiba mostenitori si si-a gandit destinul cu crucificarea, cu alchimizarea completa a materiei trupului si cu inaltarea, inca inainte de imaculata conceptie.

Daca asa au stat lucrurile in privinta destinului personal - si presupun ca in oricare dintre cele trei ipoteze asta s-a intamplat - inseamna ca prin interactia cu Isus, toti oamenii din jurul Lui au avut destinul modificat, prestabilit, cu deznodamantul dinainte cunoscut, atunci si legea liberului arbitru (chiar si in contextul legii karmei cu care crestinismul nu este de acord) a fost temporar golita de continut. Cel putin in privinta celor care L-au cunoscut si au relationat cu El cat a fost in viata. Odata cu inaltarea, legea liberului arbitru pentru omenire a reinceput sa functioneze normal. Ma rog, de-acum aceasta este o alta tema.

Si totusi, sa fi avut barbatul Isus genele lui David? Si conform unor prezumtii sa le fi preluat si progeniturile Mariei Magdalena? Aceasta teorie are tot atatea sanse la adevar cat are si aceea ca Isus a fost negru. Si-atata timp cat nu stim nimic, miracolul inca functioneaza.

Cine are mai mare nevoie de mistere si miracole, omul sau Dumnezeu?

MEDITATIE cu KARMAPA

Articolul care urmeaza reprezinta un raspuns mai detaliat la comentariile prietenilor mei Camelia, Sorin si Elvis la postarea anterioara, MEDITATIA.

Am ales articolul despre meditatie datorita temei si mai ales a fotografiei. Am avut onoarea in toamna anului trecut, sa-l cunosc pe omul din fotografie, pe Karmapa, aflat la a saptesprezecea reincarnare. El, ca si Dalai Lama este Buddha in viata. Onoarea desigur a fost numai de partea mea pentru ca nu sunt convins ca-si aminteste chipurile celor cateva mii de turisti care i se inclina anual prin fata. Karmapa merita gugalit, are o istorie a reincarnarilor succesive foarte interesanta, el fiind unul dintre cei patru stalpi spirituali in viata, mai precis al compasiunii - Bodhisattva Compasiunii, pe care se sprijina budismul tibetan. Dalai Lama aflat la paisprezecea reincarnare a lui Buddha este principalul, supremul in rang. El e cu capu':)))(mentalul).

"Karmapa se remarca prin calitatile sale deosebite si mai ales prin activitatea sa vasta si continua. Foarte putini maestri s-au manifestat ca activitate a lui Buddha in aceasta lume. Numele de Gyalwa Karmapa indica tocmai faptul ca nu este vorba despre o fiinta obisnuita. Gyalwa inseamna "Buddha", o fiinta trezita deplin, iar in linia Kagyu exista doar doi maestri care au fost numiti astfel, Karmapa insusi si cea de-a doua sa manifestare, Shamarpa. Karmapa inseamna "maestrul activitatii iluminate" sau "maestrul karmei", karma insemnand aici activitate. Karmapa este un asa-numit tulku, incarnarea constienta a unei fiinte, care a ajuns deja la realizare. Dar Karmapa se deosebeste de alti tulku: el este deja total iluminat si este considerat o manifestare a lui Buddha compasiunii iluminate, Ochi Iubitori (in tibetana Cenresi, in sanskrita Avalokiteshvara) si prin urmare cinstit ca un Buddha viu. Aceasta inseamna ca Karmapa nu mai parcurge un drum personal al eliberarii. El vine in aceasta lume din compasiune pura, pentru ca exista fiinte care au nevoie de sprijin si ajutor." http://www.karmapa.ro/

De fapt sunt doi Karmapa in India, cel despre care va vorbesc cunoscut sub unul dintre numele Gyalwang Karmapa sau Karmapa Lama sau Ogyen Trinley Dorje si un anume Trinlay Thaye Dorje Karmapa, reincarnati la simultan, amandoi tineri, amandoi indeplinind aceeasi functie spirituala, dar recunoscuti separat de catre calugarii budisti, amandoi dovedind inca din copilarie semnele de recunoastere ale aceleiasi entitati spirituale. O parte a calugarilor initiati tibetani de rang inalt, inclusiv Dalai Lama l-au recunoscut pe Gyalwang Karmapa, o alta parte, guvernul chinez inclus, pe celalalt. Situatia pare destul de ambarasanta asa cum am privi-o noi, paradoxala chiar, dar cat se poate de normala in viziunea lor, cu toata implicarea partinitoare a chinezilor.Aveam la plecarea cu grupul din Romania o prezumtiva intalnire cu Dalai Lama care din pacate nu s-a mai consumat, caci Dalai Lama inca se mai resimtea in urma interventiei chirurgicale suportate de curand in Statele Unite. Si pentru ca toata lumea stie ca in viata nimic nu este intamplator, conducatorul grupului de romani, maestrul Lucian Kenchock (pe care il puteti gasi pe http://infinityspirit.ro/fondator.htm) a schimbat obiectivul si asa l-am intalnit pe Karmapa Lama, unul dintre principalii demnitari ai guvernului din Tibet aflat in exil.
In manastirea Gyoto Tantric de la poalele Dharamshallei unde isi avea resedinta, potrivit rangului si importantei pozitiei sale, Karmapa Lama la fel ca si superiorul sau Dalai Lama, era foarte bine pazit de armata. Verificarea pasapoartelor si abandonarea in custodie a camerelor si obiectelor personale in vederea intalnirii au fost obligatorie. In timp ce asteptam dupa un grup de americani, Lucian ne-a instruit asupra protocolului de intalnire. Nu intru in detalii, nici nu ar fi prea multe, esenta era ca manifestarea respectului sa se petreaca conform traditiei budiste. Desi eram pregatiti sa nu ne aratam surprinderea asupra varstei lui Karmapa, am ramas imresionat de aspectul fizic placut, statura inalta si tinuta demna a tanarului, frumos si armonios alcatuit, a carui pace si echilibru interioare dublate de o voce cu timbru vital placut, de un discurs calm dar totodata ferm, m-au fermecat. Nu pot sa spun daca educatia si antrenamentul la care fusese supus din copilarie, amprenta scolii engleze sau divinitatea fiintei sale sau toate la un loc creau aceasta impresie puternica.
Dupa cuvantarea plina de miez a lui Karmapa au fost puse trei intrebari de catre Gabriela, prietena lui Lucian . V-o redau pe cea mai indrazneata:
-Anul 2012 va aduce modificari esentiale pe Terra?
Raspunsul lui Karmapa a fost intelept de echivoc.
-Omenirea a avut parte de dezastre si suferinta si inca va mai avea.
A urmat apoi o cerere din partea gabrielei care a surprins pe toata lumea, inclusiv pe Karmapa. Pentru el nu era o cerere obisnuita:
-Va rugam sa acceptati sa facem o scurta meditatie impreuna.

Putin descumpanit de aceasta cerere Karmapa a acceptat. Si am facut-o. Nu sunt foarte familiarizat cu tehnica meditatiei, singurele lectii fiind luate de la Lucian, la un curs preliminar de Yoga de numai trei zile, dar am izbutit cred sa meditez pret de cateva minute, asa cum am crezut eu de cuviinta. Imi amintesc ca imi imaginam o lumina alba venind de sus pe care o indreptam cu iubire asupra fiecarui membru al familiei mele pe rand si a prietenilor. Desigur as fi facut-o si pentru voi daca ne-am fi intalnit mai din timp. :) Oricum erati acolo pentru ca dorinta "fie ca toate fiintele din univers sa fie fericite" am spus-o in gand asa cum fusesem invatat. :) Odata acoperirea cu lumina terminata am avut o viziune, de data aceasta neprovocata de gandul meu, in care mi-a aparut un chip de femeie in semiprofil, careia ii siroiau lacrimile pe obraz. Asa s-a incheiat meditatia. La plecare Karmapa ne-a daruit fiecaruia dintre noi cate un plic sigilat care continea cate trei bilute colorate diferit. La ce foloseau bilutele este insa alt subiect.
Pe coridor, la iesire entuziasmat de viziune si cu gandul ca a fost indusa de Karmapa dau sa povestesc uneia din noile amice cunoscute in calatorie, si-o intreb:
-Tu ai avut vreo viziune?
-Da ce crezi ca numai tu ai viziuni ? Si pan'la urma nu e treaba ta! mi-a retezat-o pe un ton oribil si-atunci am observat ca avea figura ravasita si ochii rosii de plans. M-am retras complet uluit de reactia ei nepotrivita, baiguind scuze si m-am adresat lui Lucian si Gabrielei:
-Uite, am avut o viziune in timpul meditatiei si vreau sa stiu daca si voi ati avut.
-Nu ne spune, mi s-a raspuns. Asteapta zece zile si hotarasti apoi daca ar mai trebui sa povestesti.

Dupa zece zile nu am mai deschis discutia cu nici un alt om al grupului si nici in clipa de fata nu stiu daca ceilalti au "vazut" acelasi lucru. Aceasta a fost prima lectie despre implicarea in meditatie si consecintele ei. Cine a pus femeia aceea in viziunea mea, ca am pus-o eu, ca mi-a trimis-o Karmapa sau ca a venit singurica din sala sau de aiurea, nu stiu sa spun. Voi ce parere aveti?

MEDITATIA

MEDITATIA ASUPRA ZEITATILOR PROTECTOARE AJUTA SPIRITUL UMAN

Meditatia din budismul tibetan a fost practicata de secole drept o cale eficienta de a calma sufletul si a atinge pacea interioara. Potrivit unui nou studiu publicat in prestigiosul Psychological Science, exista acum dovada care confirma ca meditatia in care se vizualizeaza diferite zeitati din budism, duce la amplificarea maxima a abilitatilor vizual-spatiale.

Studiul s-a axat pe observarea efectelor secundare a doua tipuri distincte de meditatie budista tibetana: Yoga Vizualizarii Zeitatilor Protectoare si Yoga Prezentei Deschise.
In timpul primei forme de meditatie, practicantul se concentreaza intens pe imaginea zeitatii protectoare. Pentru realizarea acestei etape, persoana in cauza trebuie sa isi creeze in minte o imagine tridimensionala foarte detaliata a zeitatii, precum si o recreare a campului si aurei emanate de zeitate. In contrast, practicantii metodei Prezentei Deschise, sunt de parere ca atentia perfecta nu poate fi atinsa prin concentrarea asupra unei anumite imagini, ci pe evitarea oricarui gand sau imagine care apare in minte cand persoana in cauza este in sesiunea de meditatie.

Cercetatorii au studiat grupe de adepti ai ambelor metode de meditatie tibetana, notand toate detaliile si etapele in care se afla mentalul uman. Subiectii experimentului au meditat neintrerupt timp de 20 de minute, iar datele obtinute au fost comparate cu cele oferite de alti subiecti angrenati in diverse activitati zilnice. Concluzia a fost unanima: practicantii celor doua tipuri de meditatie prezentau abilitati superioare de memorie vizuala in care isi aminteau perfect detaliile unei imagini tridimensionale, precum si un calm mental desavarsit, comparativ cu ceilalti voluntari care au participat la acest experiment.

Sursa : Science Daily

Articol preluat de pe:
http://www.descopera.ro/dnews/4250166-meditatia-asupra-zeitatilor-protectoare-ajuta-psihicul-uman

MORALA'N CUI ?

Odata treaba terminata, Dumnezeu, dupa ce a organizat Raiul, Le-a interzis lui Adam si Evei sa manance fructe din pomul cunoasterii binelui si al raului. Oare de ce Dumnezeu a avut nevoie de aceasta opreliste, ma intreb, atata timp cat ii crease pe ei dupa chipul si asemanarea Lui? Sa fi fost doar chipul si asemanarea, nu si esenta Lui? Nu, asemanarea ma indeamna sa cred ca este vorba chiar de esenta! Concluzia fireasca care apare de aici este ca etica si morala nu ar fi trebuit cunoscute de om. Si de ce nu ar fi trebuit sa fie cunoscute? Numa El, bunul Dumnezeu poate sti.

Omul perfect ar fi insemnat in conceptia divinitatii, imediat dupa Facere, omul amoral.
Toate bune si frumoase dar ce s-ar fi facut omenirea azi fara morala- nu ca ar da dovada de prea multa, ci ce haos, ce crime abominabile, ce incesturi, inselaciuni, talharii s-ar fi produs ca niste fapte firesti, daca Adam si Eva nu ar fi avut curiozitatea sa cunoasca? Curiozitate in ochii lor, nelegiuire in ochii Domnului. De ce ne-ar fi vrut Dumnezeu amorali si s-a maniat cand Omul (el si ea) au aflat ce este binele si raul? I-a si repudiat pentru acest lucru. Ca sa-i faci pe plac Domnului in ziua de azi, va intreb, este bine sa fii moral, amoral sau imoral?
Lumea, influentata de religie considera ca incalcarea poruncii este un pacat. Pacatul originar. Eu chestiunea o vad exact pe dos. Incalcarea poruncii divine l-a absolvit pe om de nestiinta cunoasterii pacatului si mai ales a notiunii de "pacat". El nu a comis nici un pacat. El, gustand din fruct, incercand sa cunoasca, a inteles esenta pacatului si odata cu ea a dimensiunii groaznicei oprelisti ce i se impusese... Si nu cred ca i-a picat deloc bine ceea ce a aflat.

Odata călcat consemnul pus de El, a tainei de neaccesat, Dumnezeu i-a luat ceva omului, poate cel mai important lucru in existenta lui si anume fericirea si lipsa vesnica de griji si l-a dat afara din sistem, din Rai. Pur si simplu! Doar era creatia Lui. In orice caz arhanghelii cu sabii de foc sau ce-o fi pus la poarta Edenului au fost si raman ecranul, scutul Lui de protectie, pentru totdeauna.
Ce sa mai inteleg de aici?
Ca sa fii fericit trebuie sa fii neaparat amoral?
Ca niciodata nu vom avea acces la toate valentele Lui? Ca prin cunoastere castigi intotdeauna ceva important dar imediat pierzi definitiv altceva, la fel de important?

Iata ce alt gen de concuzie ar putea reiesi!
Faptul ca Dumnezeu ca Sursa, a facut omul complet in cuplu, In si Yang, pe Adam si Eva si i-a dat posibilitatea comunicarii neconditionate cu El, dar le-a interzis cunoasterea totala, inseamna ca a dorit ca omul, prin cunoastere nelimitata sa nu poata deveni el insusi sursa prin dialog egal cu El, Sursa. Ar fi creat astfel un element disturbator, de bruiaj in univers, o competitie nedorita pe cata vreme, din oprelistea pusa, pastrand totusi un as in maneca, lasandu-l pe om sa calce legile universale, astfel incat sa stea pe o pozitie inferioara, este limpede ca prin facerea omului, Dumnezeu nu si-a dorit un partener egal, ci doar o oglinda in care sa se rasfete.

Iata cateva intrebari nevinovate care izvorasc din studiul Genezei biblice:
Suntem sau nu suntem creatia Sa perfecta? Raspuns logic: nu suntem creatia Lui perfecta!
Ne vrea sau nu ne vrea Dumnezeu ? Raspuns logic: Nu e clar daca ne vrea sau nu, din moment ce ne lasa sa ne chinuim.
Iubirea omului pentru Dumnezeu este la fel cu a cainelui pentru stapanul care l-a batut? Raspuns logic: da.

Bineinteles ca nu pledez pentru amoralitate si nici pentru arbitrariul oricarui fel de opinii fata de divinitate care, privite prin prisma pacatului originar, chiar ar trebui sa fie permise, ci pentru cat de repede calificam ceva drept blasfemie, atata timp cat nu cunoastem esenta lui Dumnezeu, pentru ca El nu ne permite acest lucru.
Isus, care este Dumnezeu, dupa cum se zice ca ar fi spus chiar El, nu a scris nimic cu mana lui, desi ar fi putut s-o faca. Divinul a ramas pe mai departe imaginar, el neavand sansa, sau nedorind ca sa ne ramana sub forma unui DIVIN CONCRET. Divinul este doar ceea ce putem simti si in cel mai rau caz, doar vorbe revorbite in fel si chip de catre altii, care au ramas sa hotarasca ce este divin si ce nu. Traim intr-un divin povestit si scris de autori necunoscuti. Si-atunci se naste intrebarea naturala: ce poate fi mai important? Povestile despre Dumnezeu sau faptul ca Il putem trai si fara ajutorul lor?

GLUMA TRISTA

Isus dintr-un om candva real, a devenit in timp o legenda, o conventie, mai mult sau mai putin sacra. Obiect de credinta, obiectiv de atins, model de urmat, imagine comercializabila si lucrativa, atitudine inghetata in piatra sau pe panza, motiv de cotropire, jaf si genocid, figura sacra, Isus a venit manusa pe nevoia fireasca a omului de a-l vedea pe Dumnezeu, de a converti abstractul in concret, de a-i da posibilitate mintii sa se agate de ceva. Simbolurile, cuvintele, diferitele reprezentari conventionale ale lui Dumnezeu s-au putut materializa de atunci incoace in concret. Dar si acest concret este pana la urma iluzoriu, caci Isus, odata incaput pe mana pictorilor, zugravilor, sculptorilor, povestitorilor de legende biblice, regizorilor a redevenit o conventie. El apare in icoane, sculpturi, filme, in fel si chip pentru ca odata cu moartea Sa, nimeni n-a mai stiut sa spuna de era inalt sau pitic, gras sau slab, blond, brun sau saten, tuciuriu sau slab. Din istorisirile apostolilor nu se mai pastreaza nicio descriere a fapturii Lui, ci numai a faptelor si spuselor Lui.

Asa ca din lipsa de informatii s-a facut apel la imaginatie si mai precis la harul divin si s-a convenit prin diverse sinoade ca plasmuirea Lui va trebui sa-L arate ca pe un barbat gracil, saten, cu tenul alb, eventual ochi albastri, fata blanda si armonioasa, fara trasturi semite sau semne particulare, nas drept... etc, etc. Cine mai are cum sa stie in ziua de azi aparenta Omului!? Esenta a fost si este totdeauna mai importanta in orice circumstanta dar in cazul de fata s-a insistat si pe aparenta Lui de Dumnezeu. El ar fi putut fi un evreu roscat, pistruiat, cu nasul coroiat, cu cel putin una dintre urechi pleostita, buze subtiri, pipernicit si cu burta. Eventual cracanat. Cine sa aiba nevoie de reprezentarea unui astfel de Dumnezeu? Dumnezeu trebuie sa fie, cel putin ca reprezentare, perfect, nu? Si atunci, pe vremurile acelea, ca de altfel si acum in zilele noastre, a trebuit sa se umble "putin" la imagine. Cum sa crezi ca ai putea vinde o marfa, fie ea si religioasa, daca din punct de vedere marketing nu este bine ambalata!?

Alaturi de Isus, toti suntem creatia lui Dumnezeu si il avem pe El in noi. Din acest punct de vedere diferenta dintre noi si Isus este ca prin spusele si atitudinea Sa, la El chiar s-a si vazut. Sau macar, luandu-se dupa aparente, apostolii asa L-au perceput. Ei ne-au transmis aceasta.

Am certitudinea mea interioara, bazata desigur doar pe intuitie, ca lui Isus i-ar fi placut umorul, ca semn al inteligentei. Dar in acelasi timp ma si intreb daca nu cumva umorul este un atribut doar al inteligentei umane si nu si al celei divine. Nu stiu sa-mi raspund, ci doar presupun, convin, asa cum procedez si atunci cand vad o reprezentare a lui Dumnezeu prin conventia formala numita Isus, ca intr-adevar umorul ar trebui sa fie apanajul Inteligentei Universale. Ba inca am un exemplu foarte concludent in acest sens: este vorba chiar de noi, noi oamenii, care nu suntem altceva decat o gluma trista a divinitatii.