
PERSOANE INTERESATE
O FI BINE, O FI RAU !?
vineri, 21 octombrie 2011
GĂURI CELEBRE

pentru gaura neagra este aura neagra.
pentru gaura alba este aura alba.
pentru gaura violet este aura violet.
"Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terms Dictionary" (SHIT-Dictionary), parte integranta a "The Bases of the Universal, Literary-Licentious, Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terminology" (BULLSHIT)
vineri, 30 septembrie 2011
ILUZII HALUCINOGENE
23.
ILUZIE – forma specifica de intelegere a realitatii
de catre spiritualistici, personala sau colectiva, inteleasa ca "uite popa - nu e popa !" , care, indiferent de felul cum
ar arata ea, in lipsa de diazepam devine generatoare de cele mai surprinzatoare
feedback-uri.
Dupa modul de manifestare, iluzia poate inteleasa in doua
acceptiuni:
a/ Iluzia realitatii exterioare este acea forma de iluzie
care se defineste dupa axioma ca realitatea exterioara in integralitatea ei
este o mare iluzie, care nu poate fi cunoscuta nici daca dai acatiste si prin
urmare este neinteresanta pentru spiritualisticii de orice fel.
b/ Iluzia realitatii interioare este acea forma perfecta sub
care se arata, poate fi cunoscut si trait in mod delirant, adevarul, oricare ar
fi el si care se refera in general la orisice teorie, idee, entitate, miracol, neaparat
nevazute vezi bine, si imposibil de verificat,
toate acestea aflate evident doar in capetele spiritualisticilor.
Dupa modul de constientizare, iluziile pot fi
produse de propriile minti sau induse cu buna stiinta si cu rea credinta de
catre spiritualistici patalamati si versati, in scopul obtinerii de profit.
Iluziile induse se mai numesc si creiereli, imbarligari sau clisme cerebrale.
Dupa modul limitat si imperfect de functionare ai
receptorilor umani, precum si dupa genul de farse pe care este in stare sa-l
produca creierul, iluzia generala, interioara sau exterioara este compusa din iluzii mai
mici, astfel:
Iluzii vizuale – sau iluzii optice - sunt acele iluzii care ii fac pe
spiritualisticii animati de iubire sa vada viata si haosul universal in roz.
Ele se manifesta tot timpul dar mai cu seama atunci cand isi vad nevasta in pat
cu guru, cand vad cai verzi pe pereti stiind bine ca de fapt ei sunt albastri,
cand le vin facturile de intretinere, amenzile si foaia de lichidare de la
serviciu, cand deschid frigiderul si il
vad de fiecare data plin cu bunatai si cand isi vad copilul alb, cand de fapt el e mulatru. In
planul realitatii suprasensibile sunt acele certitudini vizuale si care se lasa
cu aparitii de ingeri, arhangheli, extraterestrii, sfinte Vineri, Miercuri si
Joi la vale, spirite, pricolici, rusalce, texte din Akasha, apocalipse,
conspiratii mondiale si ozeneuri. Capacitatea pe care o reclama unii
spiritualistici de a vedea in timp, fara ochelari, intamplari neintamplate,
inainte si-napoi ca-n Banat la noi, se numeste
clarvedere.
Iluzii auditive – se manifesta atunci cand spiritualisticii isi aud prietenii
zicandu-Ie verde-n fata ca s-au smintit, cand le suna politia, camatarii sau
evacuatorii la usa,
cand nevestele ii anunta ca-i parasesc, cand doctorii le spun ca diagnosticul
lor se numeste schizofrenie. In plan esoteric, sunt vocile pe care spiritualisticii
mistici si demiinaltatii le aud frecvent in cap, fie in somn, fie in stare de
constiinta modificata de alcool sau droguri, atunci cand fac channeling, sau
cand le vorbeste contele escroc de Saint Germain, Dumnezeu, Mos Craciun,
Zamolxe, Muma Padurii, etc. sau atunci cand nu si-au luat tratamentul. Capacitatea
unor spiritualistici, chiar si surzi, de a auzi limpede fragmente de discutii
din trecut sau din viitor dintre personae mai mult sau mai putin cunoscute sau
profetii dubitabile pe termen scurt se numeste clarauditie..
Iluzii tactile - sunt acele iluzii care ii determina pe spiritualistici ca
pe-ntuneric sa creada ca nevasta este vecina mai tanara de vizavi si-n general sa
considere ca ce-i in mana e minciuna si in consecinta sa-si dea vrabia din mana
pe cioara de pe gard. In plan imaterial este acea senzatie de beatitudine pe
care o au atunci cand Dumnezeu le pune mana - pe care n-o are - in cap sau cand
ei il apuca pe El de piciorul pe care nu-l are. Capacitatea de a simti in mod
tactil invizibilul si inconsistentul se numeste clarpipait. In realitatea
iluzorie plina de iubire si cruda pe care o traim cu totii in viata de zi cu
zi, clarpipaitul practicat in mijloacele de transport in comun sau in spatiile
publice, este considerat fapta penala si se pedepseste cu inchisoarea. Daca
insa clarpipaita face reclamatie ca nu a fost clarpipaita ca lumea, atunci
clarpipaitorul are sanse la suspendarea pedepsei.
Iluzii olfactive - sunt acele iluzii in care tot
ce nu miroase-a bine de fapt miroase minunat si invers. In irealitatea imediata
este mirosul specific de trandafiri pe care il percep spiritualisticii atunci cand li se arata
un arhanghel intr-o latrina pestilenta sau la morga.
Iluzii gustative – sunt iluziile care apar in timpul practicarii urinoterapiei sau a
scatofagiei din timpul predarii cursurilor spiritualistice. In plan ideal este
gustul lasat de fiecare profetie in care au crezut si care nu s-a dovedit a fi
decat o parlita de desertaciune si goana dupa vant.
Iluzii kinetice – sunt acele iluzii care apar in mintea spiritualistilor atunci cand in
timpul caderii de pe cladirea spitalului au credinta ferma ca se inalta in alta
dimensiune. Daca inaltarea este transmisa in direct la televizor, atunci
iluziile se numesc telekinetice. Impactul dur cu asfaltul realitatii
exterioare iluzorii, rezultat in urma caderii prin suprainaltare de pe cladirea
spitalului este tot o iluzie si se numeste moarte clinica. Daca
spiritualisticul se arunca de pe o policlinica, atunci iluzia suprainaltarii se
numeste moarte policlinica. In plan
astral iluzia kinetica este perceputa ca viteza de zbor, de obicei cea cu care spiritualisticul
se deplaseaza in capul sau prin en planuri existentiale sau tzishpe dimensiuni
fizice.
Iluziile mesianice si
profetice, proferate de smecherii spiritualistici
patalamati daca nu isi gasesc suficient de multi fraieri raspandaci, in asa fel
incat sa se institutionalizeze ca secta, ajung de regula sa fie expuse intr-un
cadru restrans, in fata unei comisii medicale, ca apoi sa fie explicate pe
indelete, intr-un cadru largit dar bine pazit, in timpul plimbarilor zilnice
prin curtea spitalului, in fata unui auditoriu dezinteresat, compus din alti
dumnezei, isusi, mahomezi, stalini, napoleoni si cleopatre.
Definitii extrase din Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terms Dictionary (SHIT-Dictionary), parte integranta a lucrarii The Bases of Universal, Literary-Licentious, Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terminology (BULLSHIT)
Etichete:
clarauditie,
clarvedere,
ILUZIE,
mesianism,
profetie,
telekinezie
marți, 30 august 2011
DEFINITIA SUFLETULUI - SUFLETU' DEFINITIE
34. SUFLET – daca va asteptati la vreo definitie clara
despre suflet, apoi… sufletu’ definitie. Si iaca pozna! Chiar daca nimeni nu stie cu precizie ce este, in schimb, toata lumea stie ca el exista si ca are masa de 21 de
grame, iar casa, in corpul omului. Si cu toate ca are masa, el sfideaza legea gravitatiei,
caci la moartea omului, sufletul se ridica la ceruri sau dupa caz, umbla
brambura pe coclauri si face numai ce vrea muschiul lui, pe care nu-l are. Desi nu detine un sistem osteomuscular, are insa proprietatea de a-si procura unul si de a se
reincarna dupa capul lui, pe care care evident, nici pe acesta nu-l are sau de
a se lasa impins de niscai entitati nevazute, nu se stie precis de cine, dupa
un program si un calendar karmice, nu se stie care. Desi sufletul nu are nici
aripi, nici organe de simt si nici macar sistem nervos, el totusi se obstineaza
sa auda, sa vada, sa pluteasca, sa se orienteze in spatiu si, in functie de
numarul acatistelor, pomelnicelor, parastaselor si pomenilor el ajunge sa se chinuie sau
se desfete. Sufletul in stare gema, trece prin zid si se prezinta sub forma de strigoi telespectatorilor americani, sub forma de moroi in basmele populare romanesti si sub forma de spirit la interogatoriile sedintelor de spiritism. Calitatea trecerii prin zid si-o pierde insa atunci cand se afla intrupat, dar prezinta in schimb
urmatoarele proprietati:
a/ este comestibil conform vorbei: “
Mi-ai mancat sufletul” .
b/ se poate vinde ca o marfa, in general lui Satan sau dracarimii marunte,
pretul lui fiind masurabil in glorie, putere sau avere, fara obligatii din
partea vanzatorului de a spanzura pisici, de a decapita cocosi sau de a intoarce cruci in cimitir, aceste obiceiuri
neecologice ramanand in sarcina celor care o practica ca pe un hobby. Satisfactiile
fiind garantate, sufletul nu se mai restituie niciodata vanzatorului.
c/ se poate darui in cazuri de iubire conditionata maligna iubitului sau
iubitei, acestia din urma, avand prostul obicei de a-l folosi ca inlocuitor de
hartie igienica. In cazuri de iubire neconditionata, sufletul poate fi oferit
intr-un cadru organizat, de obicei in manastiri, sau in mod isteric,
spiritualistic, direct pe net, doar celor doua treimi din divinitate, mai
precis lui Dumnezeu si Fiului Sau dar niciodata Sfantului Duh. De ce? Nu se
stie cu precizie, dar nici nu se-ntreaba nimeni.
d/ cand este prea incarcat de pacate, el se poate curata si purifica cu
spovedanii, rugaciuni, meditatii sau plimbari in natura, cu observatia ca
spiritualisticul care isi da examenul oral la spovedanie sub patrafirul vreunui
lefegiu de-al Domnului, sa nu se mire daca trebuie sa-l sustina in termen relativ
scurt si pe cel scris, in fata organelor organelor (repetitie necesara) de Politie
sau la DNA.
e/ este nemuritor in capetele tuturor spiritualisticilor, exceptie facand o
mana de suflete moarte din romanul cu acelasi nume al lui Gogol de pe Google.
f/ ca marime se prezinta doar in doua feluri: suflet mic cu vibratii joase sau
suflet mare, cu vibratii inalte. Intermediar nu exista . Indiferent de marime
insa, el tot 21 de grame are, asa ca, daca veti auzi din intamplare vreun
spiritualistic spunand : “am sufletul
usor” sau “am sufletul greu si
impovarat” sa nu-l credeti. Minte!
g/ vibratiile sufletului pot fi ridicate sau coborate dupa plac, de catre
orice spiritualistic, fie ascultand muzica bisericeasca asezonate cu lovituri
repetate cu capul de podele, sunete din natura, ode, simfonii, liturghii, predici, sutre, filocalii,
conferinte spiritualistice despre entitati vorbitoare prin channeling, poezie
sau repetand delirant si isteric cuvantul “iubire”, fie preferand manele care
te ung pe suflet dimpreuna cu spritzuri si mititei, talk-showuri politice,
filme porno sau cu impuscaturi si
creieri pe pereti, stiri, sau bancuri de neam prost, meciuri de box sau de
fotbal, etc...
Nota : Atentie mare la “etc.”, caci dracul imbraca cele mai neasteptate forme, iar cea mai mare pacaleala pe care ti-o serveste este sa te faca sa crezi ca el nu exista.
Nota : Atentie mare la “etc.”, caci dracul imbraca cele mai neasteptate forme, iar cea mai mare pacaleala pe care ti-o serveste este sa te faca sa crezi ca el nu exista.
35. SUFLETE PERECHE – sunt acele
suflete care asemenea oualor cu doua galbenusuri sunt expulzate de catre Sursa
in mod divin, deci neinteligibil pentru mintea omeneasca si desperecheate
imediat dupa aparitie cu ratiunea de a se caute prin toate intruparile si
vietile urmatoare, in asa fel incat, atunci cand se intalnesc, caci nimic nu
este intamplator, sa se recunoasca si sa se iubeasca in nestire. Reimperecherea
- ca de altfel si desperecherea, ambele programate karmic -, este fericita, atat
in cazurile de heterosexualitate, cat si in cele de homosexualitate, caci nu le
garanteaza nimeni sufletelor pereche, care evident ca nu au sex, ca ele se vor
reintrupa in spiritualistici de sexe opuse.
Nota: desi nici sufletele pereche si
nici cele nepereche nu au sex, ele se inmultesc in draci si in progresie
geometrica, probabil prin diviziune sau inmugurire.
Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro
36. SUFLETE PARINTI – recte
SUFLET TATA si SUFLET MAMA sunt acele
parti ale sufletului comun care, dupa unii spiritualistici se afla in
dimensiunile D11 si D12. Asta doar in situatia in care exista doar 12
dimensiuni numarabile ale caror parametrii sunt necunoscuti si nu-i poate
nimeni defini. Dupa alti spiritualistici sunt 60 de dimensiuni, tot asa, doar
numarabile, aflate in planuri superioare nedefinibile exact, accesibile doar
lor, si atunci pot intra la socoteala si acele parti ale sufletului care
reprezinta rudele lui de gradele 2, 3, 4, 5 si 6 , inclusiv niscai SUFLETE
CUMETRE.
37.
SUFLETE BATRANE – sunt acele suflete care, desi sunt considerate
intelepte de catre majoritatea spiritualisticilor, ele nu au cap si in
consecinta nici creier. Toate provin din stravechime, din Paleozoic, Cretacic,
Juarsic Park sau Devonian, sau chiar de-acum 80 -100.000 de ani - aici nimeni
nu s-a pus de acord, pentru ca nu-si prea bate nimeni capul cu milioanele sau
cu sutele de mii de ani, din incarnari trecute prin trupuri de personaje de
basm, de atlanti sau lemurieni, ca apoi sa-si faca mendrele prin trupuri
spiritualistice umane. Si chiar daca sunt pe cale sa isi termine canoanele
karmice, sufletele batrane inca mai patrund in cate un corp uman ca sa-si reverse intelepciunea
si cunostintele capatate de catre posesorii lor, fie prin regresie, fie pe nepusa masa. Desi
ele nu ar trebui sa fie niste exceptii, doar spiritualisticii cu pretentii sau
cu tupeu trambiteaza ca sunt fericitii posesori ai unor astfel de suflete, si, in cazuri exceptionale, si
doar daca au la inima pe cate un spiritualistic ratacit, il mai anunta si pe el
bietul, ca si el, vezi Doamne, are un suflet batran.
Definitii extrase din Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terms Dictionary (SHIT-Dictionary), parte integranta a lucrarii The Bases of Universal & Literary-Licentious, Spiritualist, Hypnotic & Idealistic Terminology (BULLSHIT)
Sursa foto necunoscuta
Sursa foto necunoscuta
Etichete:
SUFLET,
suflete batrane,
suflete pereche
vineri, 19 august 2011
NOI, POPESCU
Popescu nu e bun, decât... de
Paul EVERAC
Când m-am ridicat în două picioare, n-am prea văzut niciun Popescu la
conducerea social-economică a acelui curăţel oraş de pe Mureş. Marele
făcător de bunuri şi conducător de economie era baronul Neumann; la
Andrényi era fierăria, la Appónyi pantofii, la Szabó sticlăria, la
Domány covoarele. Fabrica de vagoane Astra o conducea gentlemanul-evreu
Sapira. Popeştii (cu Popa, Popovici, Popovăţ, Popeanga) erau
funcţionari, profesori, clopotari, cantori, colonei e tutti quanti.
Grosul banilor şi managementul abia se infiltrau, cu ţârâita, la unii
Popeşti. Croitorul Ariton abia făcea faţă lui Huppert şi Goda; Zsédely,
Leipniker şi Karacsony ţineau restaurantele, zdrobindu-l pe Mohor;
librarul Munteanu răzbea greu de Kerpel; Meinel ţinea cafeneaua, Eisele
măcelaria, Königstorfer cofetăria, Sándor Ivan lozurile norocoase.
Am venit apoi la Bucureşti, capitala Popeştilor şi am mâncat pâine Herdan şi Gagel din făina lui Assan, mezeluri de la Rochus şi Podsudek. Industria o domina Malaxa şi Auschnitt, creditele Marmarosch-Blank. Mari monumente arhitectonice purtau semnătura lui Galleron, Gottereau sau Louis Blanc, până să ajungă la Maimarola. Medicina română luase elan de la Carol Davilla, învăţământul de la Spiru Haret, finanţele fuseseră promovate de Serurie şi Caradà, sub înţeleapta domnie a Regelui Carol I de Hohenzollern. În comedie strălucea dinastia Carageale, în istorie Xenopol şi genialul fiu al Zulniei Iorga. (Nu suna foarte popeşte nici numele lui Haşdeu sau Eminescu). Fabrica de lumină Wolf din Filaret era de obârşie nemţească, ca şi Cişmigiul, ca şi primele muzici, iar pe capacele de canalizare strălucea numele de Montaureanu, adică Goldberger. Primul mare prelat ortodox modern se numea Şaguna şi era “tantar” (adică macedon), ca şi marele poet Goga. În spate erau câteva secole în care nici domnii nu erau români, nici egumenii, nici marii preoţi şi dregători, iar limbile distinse în comerţul cu Dumnezeu sau la curte erau slavona şi elina.
Se pare că Popescu al nostru nu e bun să iniţieze nici să gestioneze afaceri esenţiale, n-a fost bun niciodată. N-a dat case mari, de export, n-a pus la punct vreo companie reputată în Europa, n-a făcut vreo afacere răsunătoare, vreo construcţie să rămâi hăbăuc. A fost mic politician, om de zurbă şi de mişcare, ţârcovnic de idei, gestionar mărunt şi nu foarte sigur, cântăreţ la lună , dar cu voce potolită, actor în toate chipurile, în felul său mulţumit de sine, oricâte bice şi palme a încasat. S-a ridicat, ca Ionescu, în forma dandy-ului Take, sau a filosofului Nae (despre care prietenul său C.Beldie scrie că a fost un escroc) sau, înnobilat cu o evreică, ca dramaturg absurdist la Paris. A fost şi niţel moşier, dar şi crâşmar şi arendaş. Mai mult a fost rob. A inventat, dar n-a întreprins. L-a dus de nas cine a vrut: sub numele de Tătărescu franţujii, sub numele de Maniu englezii, sub numele de Pătrăşcanu ruşii.
În 1989 i se lasă acestui nătărău Popescu o ţară bine investită, cu industrie, cu irigaţii, cu oraşe întemeiate, cu rezerve mineraliere şi energetice şi cu aproape patru miliarde de dolari creanţe în cont. Plus cu o clasă muncitoare relativ calificată. Dar Popescu n-are talent să conducă, să dezvolte, să administreze şi să cucerească. El e lălâu, pizmaş, chichiriţos, şmecher, tâmpit, face pe politicul căci nu ştie altceva, vrea pricopseală şi imagine, se lasă mituit, cumpărat, ca ultima jigodie, sau ia măsuri dubioase. Acest Popescu (numit şi Iliescu, Constantinescu, Băsescu ş.a.) dă cu ţara de pământ, o distruge într-un timp foarte scurt cu bună intenţie sau din prostie, îşi bagă mâinile ca funcţionar superior sau demnitar şi organele necurate în ea, o suge, o mozoleşte, o face praf. Fiindcă nu ştie altfel, nefericitul!
Şi acum mai vine un plăvan de chestor american şi-i pune apostilă: “Schimbaţi managerii, aduceţi unii întregi, din altă parte! Nevoiaşilor! Păguboşilor!”. Şi mă tem că are dreptate.
Popescu nu e bun decât să plătească. Să se aiurească, iar odată săltat, să-şi chinuie concetăţenii, să le facă gura amară. Popeştii, nesinceri, necinstiţi, cabotini politici, nu sunt buni decât să înghesuie pe ceilalti Popeşti,
să-i stoarcă, să-i ruineze, să-i fure, ca nişte vătafi de slugi pe niste japiţe de amărăşteni...
Nu-i talent! Nu-i cinste! Nu-i Dumnezeu!... Sau dacă este, nu-l chema Popescu !
Am venit apoi la Bucureşti, capitala Popeştilor şi am mâncat pâine Herdan şi Gagel din făina lui Assan, mezeluri de la Rochus şi Podsudek. Industria o domina Malaxa şi Auschnitt, creditele Marmarosch-Blank. Mari monumente arhitectonice purtau semnătura lui Galleron, Gottereau sau Louis Blanc, până să ajungă la Maimarola. Medicina română luase elan de la Carol Davilla, învăţământul de la Spiru Haret, finanţele fuseseră promovate de Serurie şi Caradà, sub înţeleapta domnie a Regelui Carol I de Hohenzollern. În comedie strălucea dinastia Carageale, în istorie Xenopol şi genialul fiu al Zulniei Iorga. (Nu suna foarte popeşte nici numele lui Haşdeu sau Eminescu). Fabrica de lumină Wolf din Filaret era de obârşie nemţească, ca şi Cişmigiul, ca şi primele muzici, iar pe capacele de canalizare strălucea numele de Montaureanu, adică Goldberger. Primul mare prelat ortodox modern se numea Şaguna şi era “tantar” (adică macedon), ca şi marele poet Goga. În spate erau câteva secole în care nici domnii nu erau români, nici egumenii, nici marii preoţi şi dregători, iar limbile distinse în comerţul cu Dumnezeu sau la curte erau slavona şi elina.
Se pare că Popescu al nostru nu e bun să iniţieze nici să gestioneze afaceri esenţiale, n-a fost bun niciodată. N-a dat case mari, de export, n-a pus la punct vreo companie reputată în Europa, n-a făcut vreo afacere răsunătoare, vreo construcţie să rămâi hăbăuc. A fost mic politician, om de zurbă şi de mişcare, ţârcovnic de idei, gestionar mărunt şi nu foarte sigur, cântăreţ la lună , dar cu voce potolită, actor în toate chipurile, în felul său mulţumit de sine, oricâte bice şi palme a încasat. S-a ridicat, ca Ionescu, în forma dandy-ului Take, sau a filosofului Nae (despre care prietenul său C.Beldie scrie că a fost un escroc) sau, înnobilat cu o evreică, ca dramaturg absurdist la Paris. A fost şi niţel moşier, dar şi crâşmar şi arendaş. Mai mult a fost rob. A inventat, dar n-a întreprins. L-a dus de nas cine a vrut: sub numele de Tătărescu franţujii, sub numele de Maniu englezii, sub numele de Pătrăşcanu ruşii.
În 1989 i se lasă acestui nătărău Popescu o ţară bine investită, cu industrie, cu irigaţii, cu oraşe întemeiate, cu rezerve mineraliere şi energetice şi cu aproape patru miliarde de dolari creanţe în cont. Plus cu o clasă muncitoare relativ calificată. Dar Popescu n-are talent să conducă, să dezvolte, să administreze şi să cucerească. El e lălâu, pizmaş, chichiriţos, şmecher, tâmpit, face pe politicul căci nu ştie altceva, vrea pricopseală şi imagine, se lasă mituit, cumpărat, ca ultima jigodie, sau ia măsuri dubioase. Acest Popescu (numit şi Iliescu, Constantinescu, Băsescu ş.a.) dă cu ţara de pământ, o distruge într-un timp foarte scurt cu bună intenţie sau din prostie, îşi bagă mâinile ca funcţionar superior sau demnitar şi organele necurate în ea, o suge, o mozoleşte, o face praf. Fiindcă nu ştie altfel, nefericitul!
Şi acum mai vine un plăvan de chestor american şi-i pune apostilă: “Schimbaţi managerii, aduceţi unii întregi, din altă parte! Nevoiaşilor! Păguboşilor!”. Şi mă tem că are dreptate.
Popescu nu e bun decât să plătească. Să se aiurească, iar odată săltat, să-şi chinuie concetăţenii, să le facă gura amară. Popeştii, nesinceri, necinstiţi, cabotini politici, nu sunt buni decât să înghesuie pe ceilalti Popeşti,
să-i stoarcă, să-i ruineze, să-i fure, ca nişte vătafi de slugi pe niste japiţe de amărăşteni...
Nu-i talent! Nu-i cinste! Nu-i Dumnezeu!... Sau dacă este, nu-l chema Popescu !
Sursa textului si a fotografiei: http://cititordeproza.ning.com/group/vrafuldecarti/forum/topics/popescu-nu-e-bun-dec-t-de-paul?xg_source=activity
Incepusem deunazi sa fac niste sapaturi statististice despre romani. Concluziile care se cereau trase una dupa cealalta, capatand contururi tot mai dezastuoase, m-au determinat ca pe parcursul sapaturilor mele sa mi se faca lehamite, asa l-am abandonat. Iata insa ca am primit pe e-mail articolul de mai sus si asta mi-a mai dat putin curaj sa-l caracterizez pe Popescu. Va las pe voi sa completati concluziile care inca nu au fost trase.
SANATATEA MINTALA A LUI POPESCU
Cu ceva timp in urma, un studiu european arata un clasament
al tarilor dupa criteriul sanatate mintala. Indicii de sanatate mintala
fusesera stabiliti dupa genul de afirmatii: “ma simt viguros si activ” , “ma
simt vesel si am o buna stare de spirit”, “azi a fost o zi plina de lucruri
interesante”, etc.., ceea ce ne indeamna sa constatam ca sanatatea mintala este
direct legata de bunastarea psihicului. Corect? Corect. Pana aici nimic
nou. Bine, bine, dar de unde porneste
aceasta bunastare a psihicului? De la satisfactiile spirituale sau de la cele
materiale? Tot din acel studiu reiese ca sanatatea mintala este dependenta de
nivelul venitului personal si in consecinta de nivelul de trai. Nu discut ca
Romania se afla in coada listei in ceea ce priveste nivelul de sanatate mintala
fata de al altor tari europene, nici despre faptul ca varstnicii au o sanatate
mintala mai fragila fata de a celorlalti care este mai solida, din pricina veniturilor
mai bune si nici ca populatia tarii noastre sufera de lipsa unor lucruri de
stricta necesitate de genul: o masa incluzand carne o data la doua zile,
incalzire, haine noi, o vacanta pe an, mobila noua… caci toate acestea nu mai reprezinta
nouati pentru niciunul dintre noi. Desi acesta este “normalul” situatiei pentru
Romania ,
ei bine, acest normal ne-a aruncat in diverse tipuri de depresie sau in alte
boli psihice. Iata ca rezultatele studiului ne conduc fara gres catre o singura
concluzie, aceea ca, bunastarea spirituala, recte sanatatea mintala este direct proportionala cu
bunastarea materiala.
Banii nu aduc intotdeauna fericirea dar cel putin se pare ca
te mentin sanatos la cap.
Dar sa fie aceasta singura concluzie? Ia hai sa mai vedem
putin!
1. Chiar daca concluziile
acelui studiu ne sunt nefavorabile sau ca ne place sau nu, ca suntem
saraci, evidentele arata pana la urma ca suntem o tara
plina de nebuni… Trist, dar vazand haosul care domneste in viata sociala,
economica si politica, concluzia contine in sine o enorma doza de adevar amar.
2.Ceea ce nu se vede din prima, urmarind acest studiu, este
nivelul scazut de educatie care decurge din lipsa mijloacelor financiare. De
unde reiese cel de-al doilea mare adevar amar, acela ca, dupa ce ca suntem
saraci si nebuni, pe deasupra mai suntem
si needucati, mai precis neinstruiti si in consecinta mai prosti…comparandu-ne
fireste cu populatiile tarilor bogate.
3. Frustrea de orice natura, toata lumea o stie, naste
agresivitate. Nici nu-i de mirare ca natiunea noastra este atat de nervoasa si
irascibila, dat fiind comparatia permanenta pe care trebuie sa o suporte, aceea
ca alte popoare traiesc in bunastare pe cata vreme traiul zilnic si acoperirea
cat de cat a unor nevoi zilnice reprezinta o Golgota. Butada precum ca sistemul
economic mondial se divide in doua parti distincte si anume sistemul mondial
capitalist si sistemul nervos este perfect adevarata. Asa ca cel de-al treilea
adevar amar arata ca, dupa ce ca suntem saraci, nebuni si tembeli, colac peste pupaza mai suntem si agresivi.
4. Nivelul scazut de cultura....
De-aici, daca aveti tragere de inima, continuati rogu-va voi
sâmbătă, 9 iulie 2011
ZANE BUUUNEEEEEEEEEEEEEEE....!!!
TOP 10 TAINE PE CARE NU LE STIATI DESPRE ZANE
Dincolo de faptul ca mi-a placut muzica Enyei, uitandu-ma cu atentie la videoclip, am observat ca exista anumite secrete specifice doar zanelor. Iata care:
1. Zanele fac parte din specii variate, caci unele sunt minuscule iar altele ditamai galigancele. Probabil de la alimentatie.
2.
Zanele sunt mutante. Ca sa nu mai vorbesc de cea cu palme de broasca, ramane totusi sa remarc ca ele au diferite feluri de aripi, ba de fluturi, ba de
libelule, ba de vultur, ba de voal... Aici chiar este o problema cu ele,
mai ales la cele cu pene, caci la vanturi puternice lor le merg fulgii... Cat despre cele cu aripi de voal nici nu se pune pronlema de zburat, decat poate in timpul unui ciclon sau al unui taifun...
3. Zanele sunt sau mai degraba par sa fie rezultatul unei inmultiri miraculoase tripartite. Dupa aspect ele se trag din
magari sau iepuri, dupa caz, din oameni si din insecte zburatoare sau pasari . Daca totusi se trag doar din oameni si pasari sau insecte, atunci, in copilarie, unele dintre ele au fost trase
zdravan de urechi, in timp ce altele au fost cuminti si nu au dobandit urechi de
magar, ci si le-au pastrat normale. Sunt convins ca cele cu urechile mari si alungite smechereste in sus sunt mai
ascultatoare si in consecinta aud mult mai bine.
4. Zanele
sunt fie sarantoace, sarace lipite pamantului, sau complet nerusinate - in special
cele vag imbracate sau complet in pielea goala - fie extrem de moderne si elegante, imbracate cu rochii de
seara somptuoase, cu drapaje impecabile...
5. Zanele sunt cam
sarace cu duhul. Majoritatea umbla desculte, desi exista printre ele si vreo doua
incaltate, dintre care una chiar cu coscogea tocurile de 15. Presupun ca
cele incaltate sunt foarte invatate, caci, dupa Zaharia Stancu,
oamenii, (ca si zanele) se impart in doua categorii: culti si desculti.
Si mai presupun eu ca cea cu 15, nu se-mpiedica in tocurile ei uriase
atunci cand alearga sau danseaza printre radacini si pietre dar nici nu
se tine de alte blestematii cu pricuricii padurii.
6. Zanele sunt
semicochete. Cochetaria specific feminina este firava... Desi toate, dar absolut
toate sunt perfect rimelate, machiate, epilate si rujate, doar vreo
doua-trei dintre ele se mai respecta cat de cat si mai poarta
mici bijuterii discrete...
7. Zanele
nu se coafeaza dar nici nu se prea omoara cu pieptanatul. C-apoi na, tot sarmul lor
consta in bogatia de par lung, drept, foarte rar ondulat, in permanenta
rascolit de vant si care constituie o atractie deosebita pentru flori,
pene, licurici, fulgi si stelute luminoase clipind des, ca la Las Vegas. Cum s-or aduna si s-or
infige toate fix in parul lor, nu stiu sa-mi explic.
8. Zanele
sunt mari circarese. Ele sunt contorsioniste si le place sa isi tina corpurile de 90-60-90 precum si picioarele de 200, in pozitii elegante
nefiresti, de unde trag concluzia ca ele nu danseaza batute :),
geamparale, sirtaki, sau sarbe, ci, in intimitate sau de cate ori
se-ntalnesc, doar baleteaza pe varfuri. Daca lucrurile insa nu stau asa, inseamna ca sufera de paraplegie congenitala.
9. Zanele sunt extrem de lenese.
Niciuna nu munceste. Toate zac in pozitii neglijente, atent studiate si
ba se fac ca se roaga, ba se fac ca tocmai vor sa faca ceva important dar total nedefinit,
ba se uita-n gol, visand la inorogi verzi pe pereti, cu exceptia uneia
care mediteaza si a alteia care canta la harpa.
10. Zanele sunt foarte serioase dar din pacate extrem de nefericite.
Niciuna nu rade si nici macar nu se strofoaca sa zambeasca. Probabil ca sunt cam
depresate de la statul degeaba si chinuite de crampele datorate statului indelungat in pozitii atragatoare...
sâmbătă, 18 iunie 2011
CUCUIUL COTCODACIC
*"CUIUL DACIC" *
Pe
data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intilnesc un prieten,
Tudor Pantiru - fostul Ambasador al Republicii Moldova la Natiunile
Unite, si sa ma reped pina
la Orheii Vechi, din ratiuni sentimentale
familiale. Am intilnit o multime de oameni minunati dar povestea unuia
dintre ei mi s-a parut deosebit de interesanta. L-am cunoscut pe Andrei
Vartic, de profesie
fizician-spectroscopist, un pasionat al
istoriei dacilor, care-mi spunea: "Este trist sa stai de vorba cu
"profesori universitari in arheologie" care sapa tot cu lopata veche de
20-40-100 de ani si nimic
altceva, mentinind cercetarea arheologica,
in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, negind or refuzind sa vada
radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii". A
face azi cercetare arheologica
fara laboratoare de teren, care sa-i spuna
cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob,
fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire
prin satelit a ceea ce se
intimpla in Carpati (ca de pilda
misterioasele "arsuri"), fara o echipa solida multi - disciplinara
incluzind sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in
cercetarea arheologica moderna un fel de
a juca turca pe rampa de lansare a unei
rachete, nevazind altceva decit tuiul.
L-am intrebat cum de ajuns sa fie
asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: "Pe vremea cind
eram student in anul I la
Fizica, in 1966 la Leningrad, unchiul meu,
Grigore Constantinescu - absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou cartea
lui Daicoviciu "Dacii" - pe atunci o carte interzisa pe teritoriul
Republicii Socialiste
Sovietice Moldovenesti. Am devenit asa de
indragostit de acei Daci, incit imediat dupa colapsarea imperiului
sovietic, am fugit repede "Acasa" in Muntii Orastiei, ca sa-i intilnesc
pe Daci ori pe urmasii
lor."
Ce
a realizat Andrei Vartic, in expeditia sa, este formidabil. Acesta
descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica - cea mai
avansata din lumea antica, descrie materialele
de constructie dacice, in special Betoanele
Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica, Moralitatea la Daci si ce
este cel mai important ii redescopera pe Daci, scriind carti ca:
"Ospetele Nemuririi",
"Enigmele Civilizatiei Dacice",
"Fierul-Piatra, Dacii-Timpul", "Magistralele Tehnologice ale
Civilizatiei Dacice", publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte
NATO. El, Andrei Vartic,
ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru
dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul Movilelor Ciclopice
de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx;
fiind un om corect, el cheama
Institutul de Arheologie din Cluj, care,
trimite pe cineva pe soseste peste noapte, o ridica si ... dispare.
"Ei,
asa or fi legile pe aici" si-a spus Andrei, putin necajit ca ei,
arheologii, nu au discutat si
cu el. Era vara, frumos, papadii galbeme
peste tot cind Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si
din nou corect ii anunta pe "tovarasii" arheologi care vin, iau si ...
pleaca. Tot el gaseste in
sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si
din nou "echipa" de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu dl.
prof. dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte
de ai da
"cadou" si lui Andrei ... un Cui Dacic "cu
tema" sa-l cerceteze. Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de
cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci,
dar despartiti
de niste politicieni care i-au convins pe
istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta
limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici
asemanari cu Limba Romaneasca, dar prea
mici pentru a fi luate in consideratie. Dar
ei politicienii din dreapta si din stinga Prutului, cind se intilnesc,
uita ca nu folosesc traducatori, ba de multe ori sint veri ori cumnati,
avind si aceleasi nume.
Dar
sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi
ningea, in alta ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita
cind pe geam, afara la ploaie, cind la Cuiul Dacic
vechi de peste 2000 de ani, primit ca "tema
de lucru", care nu era nici mincat, nici acoperit de rugina, o adevarata
minune. Astfel incepe istoria acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea
(spun eu), primit de la
profesorul roman, de arheologie, de din
dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la Institutul de
Metalurgie de la Balti unde, minune, X-Ray-ul arata ca, acel cui de
peste 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea
sa rugineasca, avea in componenta lui nici
mai mult nici mai putin decit alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de
impuritati, adica de compusi ai carbonului ce ramin de la prelucrare. O
"Minune Antica", care va
atrag atentia ca se poate obtine numai in
conditii speciale de laborator sau in cosmos! Pina la ora actuala sint
cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stilpul de
fier de la Delhi si un disc din
Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si
in laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea Harvard.
Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur este
mult mai complicat chiar decit obtinerea
lui, data fiind posibilitatea introducerii
in el a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in
cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau
aveau aceasi parere despre Cuiul
Dacic.
Andrei,
pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la
Institutul Metalurgic caci, fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata
lui sa fi fost vopsita cu vre-o vopsea speciala
"dacica", ca sa nu rugineasca. La Leningrad
cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai
tirziu. Vrind sa verifice minunea, Andrei ia "Cuiul lui Pepelea" si fuge
la Moscova.
Si de asta data rezultatul a fost acelasi:
Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din
alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3
straturi moleculare,
perpendiculare, care-l protejau impecabil,
pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia
va rog:
1. suprafata - Magnetita "Fe3O4"
2. oxid de fier "FeO"
3. alumo-silicati.
Prin
cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin,
utilizind metode de iradiere ci X-Ray aplicate la
pelicule subtiri de semiconductori (asa
numitele unghiuri mici) s-a putut observa peliculele protectoare despre
care am vorbit mai sus. Profesor Daria Grabco a studiat la microscop
microstructura deosebita a fierului
dacic si a mai observat ca acest fier are
foua straturi de "domene", unul central si unul de suprafata. Domenele,
si aici este "ciudatenia", sint orientate perpendicular unul pe altul
asta insemnind
ca, mai intii s-a solidificat (in cimpul
magnetic al Pamintului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in
stare lichid! un alt strat, care s-a solidificat si el, dar ... in alta
pozitie fata de cimpul magnetic al
Pamintului!!!
Ei
domnilor si asta se intimpla acum peste 2000 de ani, intr-o tara
salbatica, populata de tarani daci, primitivi si salbatici. Cuceriti mai
tirziu de romani (numai 14% din teritoriul
Daciei) care au sosit cu o "mica" armata de
150,000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa
cucereasca ce ... citiva kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a intrebat
cineva cum a putut rezista
in fata Romei, o simpla civilizatie
taraneasca? De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar si Burebista
au murit in acelasi timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise
sa porneasca razboiul impotriva dacilor)
si pina la cucerirea a numai 14% din Dacia,
de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani? De ce in toti
acesti 150 de ani romanii si dacii nu s-au avintat in conflicte directe?
De ce nici o armata romana nu
pleca la razboi fara sa aibe cel putin un
Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca
acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din
teritoriul Daciei, sa declare cea mai
lunga sarbatoare cunoscuta pina in zilele
noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in
care poporul roman putea sa manince si sa bea gratuit pe socoteala
statului ... 123 de zile? Ce or fi
sarbatorit de fapt romanii? Astfel se
demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai rezistente in fata
macinarii timpului decit cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt
limbaj decit in cel scris-vorbit.
Limbile sint si ele supuse distrugerii,
alfabetele la fel.
Ca dacii ne-au lasat mostre de "civilizatie" extraordinara ca:
- Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2000 de ani
- Metalurgie mai avansata decit ceea din zilele noastre - cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg,
cind romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25kg.
-
Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si desigur cele
Topografice, prin asezarea "asa ziselor cetati"
din Muntii Sureanului, Cindrelului,
Persanilor (Racos) intr-o ordine perfect geometrica de invidiat chiar si
azi.
Dar
nimanui, se pare, ca ii pasa acolo sus, la nivel "profesoral" de
acesti daci, iar Andrei Vartic in loc sa
gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor
romani, sa nu fie nevoit sa se duca in Rusia cu acel "Cui al lui
Pepelea", spre a-i cerceta
misterele. De ce nu s-a oferit Institutul de
Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu din sentiment patriotic,
macar interes stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele
de atunci, Ion Iliescu, pentru o
intrevedere de 15 minute, care a durat o ora
si jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a schimbat!
Istoria
poporului nostru Carpato-Dunarean nu a fost scrisa inca, iar
Sarmisegetuza este
inca un mister acoperit de paminturi care
poate ca o protejaza. Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis e (si)
Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice il citesc Sarmi Seget Usa,
adica "Eu ma grabesc sa
curg" (in sanscrita). Din nefericire azi
pling si caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste in "Zona
Sacra" a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu buldozere, nepasare, chiar
reavointa iau locul a ceea
ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie
a cetatilor dacice din Muntii Sureanului. Ce nume ciudat si acest
Sureanului, ce o fi insemnind domnilor arheologi, istorici, lingvisti?
Il
citez din
nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care
spunea ca "Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii Suryanului
(Surya, zeul soarelui la indienii arhaici, urmasi ai arienilor Carpato
Danubieni, spun eu) ne duce cu
gindul la Marele creator Divin, al poporului
dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa, aflata in contiuna,
ireversibila si cuantificata descoperire a Drumului Frumos, s-a
indragostit de ea. De aceea el daco-romanul cind
spune "buna ziua" de fapt spune "Bun e
Dyaus". El Dyaus Pitar (pitar - cel ce aduce pita - in sanscrita) a fost
primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la el
se trage Zeus,
Saturn, si intorcindu-ne la cea mai veche,
poate, poveste a genezei cind Zeului Suprem i-a placut Pamintul a dat
nastere prin respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avindu-l
conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta
dupa ce s-a uitat peste tot pe pamint a
gasit un loc unde ape albastre tisneau din munti impaduriti, dealuri
blinde ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de iarba, unde clima
era blinda si ... in timpul noptii a
populat acest spatiu sacru cu primii 10,000
de fii, fii lui iubiti Dacii "poporul ales".
Mai este un mare semn de intrebare: ce fel de arme aveau dacii? Acele cutitele/sabii ce le vedem in filme nu se regasesc in descoperirile arheologice. Ce s-au intamplat cu armele dacilor? Cum de au disparut?!
Daca scoatem susurul viorilor patriotardo-dacomaniace din textul semi-poetic, usor delirant, de mai sus, ramanem cu niste date aproape stiintifice. Andrei Vartic a murit in 2009 - Dumnezeu sa-l odihneasca! - iar cuiul pe care nu l-a vazut decat cetateanul daco-american, medicul neistoric Savescu Napoleon, a disparut fara urma. Povestea a picat in fantastic, adica mai pe sleau, in derizoriu, deoarece dovezile stiintifice insemnand inscrisuri, documente, rezultate ale analizelor de laborator ale institutelor metalurgice moldo-rusesti, obiectul fizic insusi - recte cuiul dacic, cel care nu putea fi obtinut "decat in conditii speciale de laborator sau in Cosmos", se afla indosariate si arhivate in Biblioteca din Akasha, deopotriva cu actele privind nasterea si diploma de absolvire a cursurilor Institutului Metalurgic din orasul Balti, ale lui Mos Craciun. Le gasiti la litera "C", la "cui" si "Craciun".
Am cautat pe net vreo doua ceasuri si am aflat ca domnul Profesor Dr.
Ioan Glodariu nu pomeneste nicaieri despre cuie dacice si ca Institutul
de Metalurgie din orasul Balti se afla doar in mintea prodigioasa
a domnului doctor, alaturi de ghiare de Sfincsi, discuri fabricate in
cosmos, capre plangacioase, Modele Matematice si alte asemenea si m-am dumirit, pentru a cata oara?, ca
cetateanul american Savescu, se ghideaza in teoriile dumisale dupa
dictonul:
SCORNESC - DECI EXIST
Asadar, privind din perspectiva "teoriilor revolutionare" ale
patriotului daco-american Savescu Napoleon, cum ca romanii (latinii) erau
daci la origine, atunci motivul celor doua razboaie fratricide dintre stramosii nostri daci, adica autohtonii si navalitorii romani, latino-daci, prin care
acestia din urma i-au cotarcit pe fratii lor de sange, bieti indigeni analfabeti de
prin partile noastre, n-a avut alt scop decat ca sa le fure cuiele. Bine
cel putin ca nu au dibuit si calupul de fier de 40 de kilograme din
mintea domnului Savescu. Aurul dacilor....he, heeee..., a fost asaaa...., ca un fel de
pleasca_colaterala... pe langa cuiele lor. Si pana la urma, iaca ma-ntreb si eu ca prostul, ce sa fi facut dacii cu niste parlite de cuie de o asemenea puritate, decat sa le bata in barne sau in peretii lor de beton... Si-atunci nu inteleg de ce nu au mai fost descoperite si alte cuie in siturile arheologice, caci lemnul putrezeste dar cuiele pure, ba...
Si apropo!
"Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca
acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din
teritoriul Daciei, sa declare cea mai
lunga sarbatoare cunoscuta pina in zilele
noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in
care poporul roman putea sa manince si sa bea gratuit pe socoteala
statului ... 123 de zile? Ce or fi
sarbatorit de fapt romanii?
Pai ce sa sarbatoreasca altceva decat jaful generalizat al calupurilor de fier de 40 de kg bucata si mai ales a cuielor dacice cu puritate de 99,97% fier, acoperite cu trei pelicule moleculare perpendiculare pe Modelele Matematice si Topografice de la Gradistea Muscelului, asezate intr-o ordine perfect geometrica, de n-a mai ramas niciunul pana in ziua de azi. Dar de o dovada, macar una singura, ca aici, in spatiul carpato dunarean s-a dezvoltat o industrie metalurgica ca in cosmos, care sa intreaca prin maretie si performanta orice referire la bazinele in care au parut si s-a dezvoltat tehnologia prelucrarii fierului, mentionate de orice sursa stiintifica, cu siguranta ca aveam nevoie. Ce daca nu ne mentioneaza nicio sursa ca avand intaietatea? Cui ii mai pasa de un asemenea afront, atata timp cat noi suntem mai tari decat oricare neam de pe mapamond, si asta doar aratandu-le cuiul care nu exista si scrisorica lui Napoleon, care vezi bine, exista.... A nuuu a Imparatului... A domnului doctor Savescu. Ce dovada mai pertinenta si mai stiintifica poate sa existe dincolo de acest inscris? Ai? Ia ziceti!
UNDE-I CUIUL? CARE CUI?
Clou-ul acestui basm este insusi cuiul.
Fara dovezi clare, atestate de catre oamenii de stiinta, toata istoria
se reduce doar la niste biete vorbe-nsirate. Mi-a placut sa regasec aici
dictonul: "Un om informat valoreaza cat doi", dar iaca pozna
ca mi-am pus problema cam cu ce fel de informatie este acel om informat.
Desigur, nu este rau sa ai mintea deschisa dar este foarte rau sa nu fii
atent atunci cand, odata deschisa, apar niste de-alde unii care iti varsa
laturi in ea..
Daca Institutul de Metalurgie din orasul Balti totusi exista, desi nu
este specificat pe net, atunci imi cer respectuos iertare fata de
eventualii cititori basarabeni. Daca nu, nu.
DAKSHA
Hooo-op, sh'asha-shashaaaaaa....!!!
foto Daksha
M-a intrigat maretul Zeu dac Daksha si l-am gasit pana la urma in folclorul hinduist. Inseamna, zice Wikipedia, Arian (adica daco-get-beget... ce sa maiiii...!), si este socrul lui Shiva, caci acesta din urma, care ulterior a devenit cel dintai, s-a casatorit cu fiica lui, Shakti. Daksha este un Prajăpati adica este unul dintre fiii lui Brahman, nascut fie din degetul cel mare de la picior al lui Brahma fie prin unirea cu Aditi. Hait! sau cum le place romanilor daco americani: "Ooooups!"- s-a stricat genealogia ! Mama lui de arbore ginecologic, cum ii strica el nenorocitul, socoteala genito-daca a domnului doctor! Si unde mai pui ca Shiva, care-i era ginere lui Daksha, dar in acelasi timp si unchi dupa tata, l-a omorat la furie pe socru-sau care-i era si nepot, tocmai pe el, pe Daksha, zeul cel nemuritor si i-a aruncat capul daco-zeiesc pe foc. Ce oroare! Vai cata lipsa de respect! Dar mai apoi s-a razgandit si l-a inviat, iar ca sa-l omagieze cum se cuvine, tineti-va respiratia va rog, i-a pus un cap de capra (plangacioasa din Muntii Orastiei)! Ei ca sa vezi pataranie! Iar Daksha, dincolo de faptul ca a patit-o ca zeu nemuritor, adicatelea sa moara, si basca sa-nvieze, mai tineti-va inca o data respiratia va rog, s-a mai si umilit in fata lui Shiva si l-a implorat in genunchi sa-l ierte (vezi foto). Ce rusineeeeee.....! Ce ditamai rusinea! Iaca nu m-asteptam la una ca asta din partea celui mai mare zeu dac, cat Zamolxe de mare.... Da' apropo, care-o fi mai mare-n grad? Hotarat lucru, Vedele sunt o rusine si o sfidare adusa sentimentului daco-patriotic si ar trebui rescrise de catre dacomaniaci... si chiar si de catre greci, caci dom'doctor i-a luat putin fata si lui "Zeus, Saturn?". Si iata cum bulibaseste dom doctor mitologia, aruncand pe tapet trei confuzii consecutive in doar cateva fraze menite sa-l bage pe cititor in transa: 1. Dyaus Pitar nu e Vel Pitar
Dyaus Pitar sau Dyauṣpitṛ, conform miturilor vedice nu inseamna catusi de putin "cel ce aduce pita" (si sa nu va ganditi imediat la vreun pitar, (brutar) strabun, asa cum va da sa subintelegeti dom'doctor, caci pita e "tata" si nu tocmai paine) ci, Dyaus Pitar inseamna Tatal Ceresc sau Tatal Stralucitor. Adica Dyu: cer, stralucire iar Pitar: Tatal. Ceea ce a dat la greci pe Zeus Pater iar la romani, pe Ju-Piter. Tatal Ceresc impreuna cu Prithvi Mātar sau Matr : Mama Pamant, au fost initiatorii lumii, iar inainte de separarea lor, ei au reprezentat unitatea primordială sau Dyavaprthivi.
2. Zeus versus Saturnus
Corespondentul lui Zeus la romani era Jupiter, nicidecum Saturn, care era de fapt corespondentul grec al titanului Cronos. Confuzia regretabila a domnului doctor Savescu face ca Saturn sa se substiuie tatalui sau Caelus (Cerul), care la greci este Uranus, si s-o aiba de sotie tocmai pe mama sa, Terra, careia grecii ii ziceau Gaya. Iar Jupiter, in conditiile nou create de dom doctor ar trebui sa preia mitul saturnian. Pai nu te bufneste rasu', daca nu te bufneste plansu'? Caci lucrurile, dupa cum toata lumea stie, numai dom'doctor nu, stau cam asa: la romani, Jupiter este fiul lui Saturn, care la randul lui este fiul lui Caelus, tot asa cum la greci, Zeus este fiul lui Cronos care este fiul Uranus. 3. Zeul Suprem si cei sapte pitici
Care Zeu Suprem? Ceata totala! Ia hai sa ne-ntoarcem la Vede, poate ca ceva se vede! Exista o trinitate compusa din Brahma - Creatorul, Vishnu - Pastratorul si Shiva - Distrugatorul, numita Trimurti? Exista. Creste Brahma intr-un lotus iesit din buricul lui Vishnu? Creste. Se nasc din mintea lui Brahma 10 copii? Se nasc. Se mai nasc din corpul sau inca 10 - adica 9 baieti si o fata? Vezi bine ca se nasc 10. Este intaiul nascut din aceasta a doua serie Daksha? Desigur. Atunci de unde scoate dom' doctor, ca pe iepuri din palarie, 7 copii expirati de catre Zeul Suprem, cu Daksha in frunte, cand ei sunt cu totii fo 20 de frati, iar Brahma nu este Zeul Suprem, ci parte a trinitatii? Raspunsul doamnelor, domnisoarelor si domnilor, daca inca va mai tineti respiratia, este unul singur: din palarie.
Asa ceva nu se mai poate tolera...!!! Urgent, dar urgent, dacomaniacii ar trebui sa trimita pe unul dintre cei mai viteji dintre ai lor cu o solie la Zamolxe... dupa obiceiul dac, bineinteles. Dar poate totusi, vazand intinderea pocinogului, un sol grec ar fi mai indicat de aruncat in sulite.
Ei, acum ca am gasit si solul, puteti respira in voie. Relaxati-va ca mai urmeaza.
HAI CU MOLECULARA NEAMULE !
Nu vreau sa fac acum pe desteptul si sa-ntreb daca straturile moleculare sunt perpendiculare unele pe celelalte sau pe circumferinta sectiunii orizontale sau pe sectiunea longitudinala a cuiului si nici daca mai exista si altfel de straturi in literatura de specialitate, bunaoara paralele sau tangente si nici care anume alumo-silicati nespecificati intra in componenta lui, alaturi de cei doi oxizi specificati si nici daca acesti oxizi reprezinta rugina sau nu, caci i-as lasa mai degraba pe chimisti sa-si puna astfel de intrebari stupide si total nepatriotice
SARMISEGETUZA
Sarmi Seget Usa
Recunosc ca nu stiu o iota de sanscrita dar am constatat ca nici Goagalu nu prea stie, na! Am cautat cele trei cuvinte insirate ca sa le verific intelesul dar nu nu am gasit nimic. Atunci le-am luat unul cate unul si am aflat ca Sarmi inseamna "Sarma" in bulgareste, ca "Seget" poate fi "Szeged" si ca "Usa".... Apoi na, ca de USA stim cu totii. In traducere daco-romaneasca moderna, cele trei cuvinte ar putea insemna: "Sarmaua la Szeged via Statele Unite ale Americii", adica, altfel spus, un fel de apa la moara data teoriei roesleriene, care pica manusa istoricilor maghiari revizionisti, gratie scrisorii fulminante a medicului Savescu Napoleon de la New York si a "lectiei de isterie, pardon istorie", a domniei sale. De ce Roesler? Daca va intereseaza subiectul puteti citi un articol extrem de bine documentat si argumentat aici. Merita! Cat despre intelegerea sanscrita:"Eu ma grabesc sa
curg" ar trebui schimbata in aceasta noua acceptiune in "Eu ma grabesc sa
curm" ideea continuitatii neamului romanesc pe teritoriul actual. Dom' doctor, nu eu!
GRAMATICA?
E PENTRU FRAIERI...
A! Ca era sa uit! Ia mai cititi rogu-va inca o data, bucatica aceasta de text, poate va socheaza ceva:
"Mai este un mare semn de intrebare: ce fel de arme aveau dacii? Acele
cutitele/sabii ce le vedem in filme nu se regasesc in descoperirile
arheologice. Ce s-au intamplat cu armele dacilor? Cum de au disparut?! "
Acest fragment de text nu apare in postarea de pe site-ul: http://dacia.8m.net/Diverse/Cuiul_dacic/cuiul_dacic.html al carui link era trecut in subsolul mesajului venit pe e-mail, care continea scrisoarea domnului doctor Savescu Napoleon, in schimb, in varianta de pe site-ul indicat, la final, apar urmatoarele:
"Bun e Dyaus" domnilor daco-romani, trezitiva si va redescoperiti trecutul pina nu
vi-l fura or distruge altii, daca nu o veti face voi insisi."
Etichete:
CUIUL DACIC,
dacomaniaci,
napoleon savescu
miercuri, 15 iunie 2011
miercuri, 8 iunie 2011
miercuri, 1 iunie 2011
KARMAPA
Sfinţia Sa Karmapa vorbeşte despre felul în care a fost descoperit ca fiind reîncarnarea unei personalităţi venerate a budismului tibetan. Prin povestea sa el ne îndeamnă să nu ne străduim doar pentru tehnologie şi design, dar şi la tehnologia şi design-ul inimii.
SI ACUM PUTINA RECULEGERE NU FACE RAU NIMANUI
Abonați-vă la:
Postări (Atom)








