PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?


vineri, 7 mai 2010

21 DE GRAME DE SUFLET

SI SUTE DE MII DE TONE DE SENTIMENTE 
Motto 1: "...suntem niste tentacule ale sufletul suprem, ale Divinitatii. vrem nu vrem suntem toti o apa si un pamant nu exista nici o diferenta intre noi.
Sorin DiRokko 
Motto 2: "Sunt clipe de nedefinit, acelea in care doua suflete isi vorbesc intr-o limba care nu poate fi inteleasa decat de ele, cand tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viata acestei lumi." 
Victor Hugo
In fata lui Dumnezeu,  indiferent daca ai fost credincios sau nu, chiar daca ai fost un sfant sau un criminal notoriu toate sufletele cantaresc la fel. Blasfemie! ar striga unii dintre dumneavoastra. Minciuni sfruntate! ar striga altii. Ei bine doamnelor si domnilor, ne place sau nu, acesta este adevarul. Acum o suta de ani, mai precis in 1907, doctorul american de origine scotiana Duncan MacDougall, directorul spitalului Stephen Henry Gale din Haverhill a cantarit cu probitate stiintifica corpurile unor muribunzi, inainte si dupa instalarea mortii. Indiferent de sexul. greutatea sau varsta subiectilor ajunsi obiecte in urma expiatiei, diferenta de greutate intre ceea ce au fost si ceea ce au devenit a fost invariabil aceeasi si anume, 21 de grame.
Carevasazica daca sufletul poate fi cantarit inseamna ca are masa. Si daca are masa inseamna ca este material. Daca este material inseamna ca are volum, ca ocupa un spatiu si ca este compus dintr-o anumita substanta, iar daca este asa, inseamna ca elementele chimice care il compun ar trebui regasite in tabelul lui Mendeleev. M-as mira! Dar va intreb: cine a reusit  pana acum sa puna sub microscop o farama de suflet? Nimeni. Cine a reusit sa determine cu exactitate locul pe care il ocupa sufletul in corpul omului? Tot nimeni, chiar daca toata lumea in diverse timpuri a avut pareri, ba ca ar fi insusi sangele, cum sustinea Hipocrat, ba ca se afla in cap in glanda epifiza, cum afirma Rene Descartes, ba ca umbla prin vene transportat de sange, cum credeau vechii evrei, ba ca locul in care-si duce veleatul este in inima, cum cred masonii inspirati de credintele vechilor egipteni...  asa ca, fara certitudini, ramanem in continuare captivi in mlastina speculatiilor cu privire la  felul si locul atomilor de suflet. Legatura lui cu inima este insa evidenta caci, numai dupa ce inima se opreste dispare si sufletul, niciodata inainte, exceptie facand evident sufletele de politicieni.

Deoarece materia(?) pe care o cunoastem(?) se prezinta in patru forme de agregare, lichida, solida, gazoasa si plasmatica, si pentru ca sufletul nu se vede cu ochiul liber desi au fost cateva inregistrari foto si video, e drept contestate, ar fi corect sa respingem din start formele de plasmatic, lichid si solid ale sufletului si sa ramanem la varianta de gaz, desi chiar si in aceasta varianta se ridica niste semne de intrebare. Ca sa aiba 21 de grame si sa ocupe un volum rezonabil ar trebui ca sufletul sa fie lichefiat, iar acest lucru presupune o presiune foarte mare si o temperatura extrem de scazuta, chestiune care nu a putut fi determinata in corpul omului. Si-atunci singura concluzie ar fi ca sufletul nu este nici macar gaz. Vibratie, energie ar spune spiritualistii. Pac la razboiu cu eticheta! Pardon? Pai atunci o galeata de curent nu ar mai fi o gluma, ci un adevar. Oricum, stim cu totii povestea din 1001 de nopti, a celui care a reusit sa prinda un djin, intr-un chiup cu gin si sa-i puna si dop, dar aceasta ne-ar indemna sa punem semnul egal intre spirit si suflet iar ezoteristii nu ar fi de acord in unanimitate, iar eu stiti bine, nu doresc sa-i deranjez pe ezoteristi.
Citez de pe descopera. ro: "Cand inventatorul si, in egala masura, farsorul Thomas Edison a murit in anul 1931, bunul sau prieten, milionarul Henry Ford, a colectat intr-o sticla pusa la gura muribundului, ultima rasuflare pe care a dat-o Edison. Sticla a fost pastrata nedesfacuta pana in ziua de astazi si nu este de vanzare, urmasii lui Ford refuzand o oferta de 20 milioane $ venita recent din partea unui miliardar."
Dar chiar si-asa, plutind printre credinte bazate pe rationamente apodictice avem totusi un indiciu, masa sufletului, ceea ce este suficient  sa ne duca cu gandul la legea gravitatiei. Luati o moneda de 50 de bani si aruncati-o catre inalt. Moneda, in greutate aproximativa de 21 de grame se va incapatana invariabil sa nu-i placa Imparatia Cerurilor si va reveni cu obraznicie inapoi. Daca nu te feresti la timp s-ar putea ca repetand experimentul, rezultatul sa devina foarte neplacut. In orice caz, daca nu ar fi impiedicata de scoarta terestra s-ar duce invariabil catre centrul Pamantului.

UNDE SE DUC CELE 21 DE GRAME 
Indiferent sub ce forma de agregare s-ar prezenta sufletul, sa vedem totusi ce concluzie putem sa tragem din relatia lui cu legea gravitatiei! 
 Sufletul respecta legea gravitatiei 
Cu riscul contrazicerii celor care au "vazut" inaltarea sufletului in momentul mortii, daca se conformeaza legii gravitatiei atunci el va fi atras catre centrul Pamantului. De-aici se pot bifurca doua concluzii: 
a - se comporta ca moneda si se prabuseste vorba lui Creanga, palanca la pamant sau se raspandeste in mii farame ca mercurul sau ca nisipul.   
b - avand o alta forma de agregare, necunoscuta, sufletul  chiar se repede in pamant, inaintea trupului. 
Sufletul nu respecta legea gravitatiei 
Asadar el contrazice legea gravitatiei si se supune altei legi. Care? Habar n-am. De aici putem sa tragem orice alte concluzii ne convin, bazate evident pe imaginatie, adica cu alte cuvinte pe nimic: ori ca sufletul e viu si inteligent, ori prost facut gramada, ori ca este doar o simpla forma de energie purtatoare sau nu de informatie. Daca este inteligent inseamna ca la plecare ia si mintea si memoria defunctului cu sine, sau ca pur si simplu are propria sa inteligenta si memorie, independente de cat de dumnezeu s-a crezut defunctul? Nu stim, dar si-aici avem alte doua variante de relocatie: 
a - sufletul ramane sa bantuie in stare coloidala pe langa casa in care a locuit si locurile unde s-a simtit el bine, pe langa rude, prieteni si cunoscuti  sau
b - o sterge englezeste in vazduh si nu se mai uita inapoi . Acum unde se duce biet sufletul omului intrebati diversi ezoteristi si veti afla ca el cu siguranta se afla in cele mai inedite locuri si dimensiuni, intotdeauna variabile ca numar, dar niciodata cu zecimale, raspunsurile fiind date fie din lecturile preferate ale ezoteristului, fie din propriile sale concluzii ale unor experiente in nevazut, mai mult sau mai putin rationale sau macar "simtite", dar argumentate neaparat cu alte cazuri de channeling, de neverificat, de obicei celebre. Raspuns exact? Sufletu'!
CONCLUZIA NR. 1 
In momentul de fata exista pe suprafata pamantului circa 126.000 de tone de suflet captiv in corpurile oamenilor care sunt in viata. Socoteala puteti s-o faceti si singuri inmultind 6 miliarde de suflete cu 21 de grame. Mai exista inca multe alte sute de mii de tone, ca or fi in pamant, ca or pluti in aer sau in alte dimensiuni, care isi asteapta cuminti randul la reincarnare, ori s-au pulverizat in spatiu.
CONCLUZIA NR.  2 
Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului vesnic laudat! 
21 de grame primesti , 21 de grame trebuie sa dai inapoi negresit! 
Da, de acord, dar cand si cum primesti cele 21 de grame?  Toate gramele buluc sau iti incepi fiintarea cu un nanogram?
Daca se primesc in bloc, deodata, toate cele 21 de grame inseamna ca embrionul uman care ar trebui sa fie beneficiarul, nu poate sa aiba suflet, cel putin pana la un moment dat. In prima saptamana de sarcina el cantareste doar 1 gram, iar inima incepe sa ii bata abia in a 25-a zi de la conceptie, pe motiv ca pana atunci n-o are si ca de-abia se formeaza, apoi in primele doua luni de-abia atinge 28 de grame si este putin probabil ca din putina lui greutate, sa fie 21 de grame de suflet si doar 7 grame de copil. De aceea spiritualistii zic, bazandu-se probabil pe bunul simt mai mult decat pe clarvedere sau revelatie cum pretind de regula, ca in momentul nasterii, iar nu in momentul conceptiei, in trupul copilului intra si sufletul. Corect si lautareste ar fi ca sufletul, anima, viata, sa porneasca imediat ce ovulul a fost fecundat de catre spermatozoid. Dar ne impiedicam in cele 21 de grame. O prezumtie fara nicio alta sustinere decat una logica, ar putea fi ca sufletul exista din momentul conceptiei, dar ca el ar tebui sa atarne cat o cuanta dresata sa stea nemiscata la cantarit.
Si vrand nevrand, cand vorbim despre suflet si despre eventuala lui nemurire, ajungem iar la teoria reincarnarii. Si uite cu ce nelamuriri ma lupt:
 Sufletul cu mentalul fac corp comun?
Sufletul se desprinde de trup si apoi se reincarneaza, asa se zice. Da, sa admiten acest lucru, dr cand apare fenomenul de regresie, amintirile din vietile anterioare ale celui care "regreseaza" presupun memorie si in consecinta mai presupun si un mental al vietilor trecute pastrat intact.
In channeling memoria mortului chemat la parloar se vadeste a fi activa.
Ereditatea si reincarnarea sunt disjuncte?
Din punct de vedere ereditar pastram caracterul de rasa, preluam genele cu trasaturile morfologice si chiar patologice cum ar fi de exemplu nebunia, cancerul sau sindromul Down, din zestrea genetica a antecesorilor, dar cu totul sufletul cu memoria vietilor trecute poate proveni dinalta persoana, din alta rasa, supusa si ea la randul ei, pe cand inca traia, unei zestre genetice diferita de cea pe care o posedam noi  dupa reincarnare.
De unde vin intr-una sufletele noi?
In prezent sunt cateva miliarde de suflete traitoare pe Terra, fata de cele cateva cu care a plecat omenirea la drum. Asta ma duce cu gandul la faptul ca procesul creatiei omului nu s-a incheiat, ci ca dimpotriva este in plina desfasurare. Ba mai mult, ca are si acceleratie.
De ce nu apar suflete noi, bune calitativ? 
Daca tot se fabrica pe banda - iata sunt sase miliarde acum in viata, de ce oare nu apar unele mai performante, astfel incat sa nu mai fie nevoie de reincarnare? Ar exista cateva raspunsuri logice la aceasta intrebare dar nu stiu pe care sa-l aleg ca adevarat:
-ori masinaria (Creatorul) nu a obtinut rezultatul asteptat cu primele suflete si de-atunci tot incearca, ori s-a defectat, ori nu-i pasa, ori isi bate joc
sursa foto

12 comentarii:

  1. Da. E interesnt si sunt multe de spus pe tema asta.

    Eu cred ca sufletele vin din noi odata cu momentul imperecherii o farama de suflet, daca pui suflet, de la barbatus o farama de la femeiusca si se formeaza un intreg care creste pana la dimensiune de 21 de grame... daca e veridica treaba. Unde nu-i dragoste, daruire din suflet in secunda procreeri si nu numai, se spune in multe cazuri despre omul rezultat ca nu are suflet. Ca e doar o masinarie care gandeste cum sa-si coordoneze cat mai bine verticalitatea in lupta cu gravitatia. Geaba nu se condamna onansimul pe vremuri. Era un avertisment asupra pierderii samantii divine din noi.
    99% cred dintre pamanteni se sperie in momnetul mortii. Eu cred ca cele 21 de grame pierdute sunt din cauza spaimei.
    Sufletul e antimateria care da consistenta si chintesenta materiei din care e format universul nostru material. trupul nu ar fi decat o gramada de elemente chimice daca antimaterialul suflet nu le-ar atrage si le-ar aduna in forma pentru care e pregatiti si dirijat sa o faca. De cine e dirijat? Aici vine blasfemia (poate)..suntem niste tentacule ale sufletul suprem, ale Divinitatii. vrem nu vrem suntem toti o apa si un pamant nu exista nici o diferenta intre noi. Un suflet desavarsit care a trecut prin toate formele existentei materiale,aruncat dincolo de frontiera univerusurilor perceptibile si neperceptibile,acolo unde este doar presupunere,lasat singur cu doi atomi de oricare poate creea un univers ,poate deveni Dumnezeul acelui loc.
    Asta e mai bine profit de reteta de la carul cu bere. Multam pentru email.Cine stie poate in alta experienta suflteasca am sa fiu eu cel care sfaraie pe gratar. Multam ptr.mail.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sorine,
    Sa stii ca nu umblu cu periuta dar iti spun ca ai cateodata niste intuitii cu totul extraordinare. Nu exagerez! Ti-am luat o bucatica de comentariu si l-am pus motto. Nu m-am putut abtine! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Am încercat să citesc postarea aseară şi mi s-au împupăzat ochii din cauza literelor mici şi gri. Multumim că ai revenit la sentimente mai bune faţă de vederea noastră şi aşa afectată de multele ore petrecute la monitor!

    Acum, să vedem cum ar putea sta treaba:

    1. Dacă porneşti de la o premisă greşită? Ţi-ai pus problema că cele 21 grame diferenţă dintre viu şi mort pot veni de la aerul expirat la "ultima suflare"? Aerul (un gaz) poate avea masă, deci...

    2. Dacă ne jucăm puţin cu expresiile, atunci avem:
    -"şi-a dat ultima SUFLare"(a încetat să mai respire);
    -"şi-a dat SUFLetul" (a încetat să mai fie însufleţit).
    Ce se întâmplă atunci cu cei care sunt ţinuţi în viaţă de aparate, cei care respiră printr-un plămân artificial, mai sunt ei însufleţiţi ori ba?

    3. Embrionul nu respiră, cel puţin nici nu schiţează mişcările respectivului act reflex, până - dacă nu mă înşel- prin al treilea trimestru de sarcină. Prin urmare, n-ar trebui să aibă suflet?! Cu toate acestea este foarte receptiv la stările afective ale mamei şi la sunetele din jur, cunoscut fiind că reacţionează la ele.

    Scuze, trebuie să ies. O să revin fiindcă e f interesant subiectul!

    RăspundețiȘtergere
  4. wow,iata o insemnare pe deliciul sufletului meu!..nici ca se putea o clipa[acum inteleg eu sensul expresiei"traieste clipa!"]mai nimerita,in a-mi usura pacatele mele,in ce priveste sadismul cu care imi chinuiesc eu trupul in ale dietelor de slabire...uff!..bine macar ca pe lumea cealalta,avem toti aceeasi greutate..sa nu mai am eu complexe de silueta:)))))..mai serios vorbind,ce sa mai spun ca vorba unui om de stiinta ce la intrebarea de ce nu ni se spune adevarul despre OZN-uri,ar fi raspuns ca daca am afla ne-ar exploda creierul in aflarea celor reale[ma intreb cum de nu i-a explodat respectivului probabil si posibil el stiind ceva acolo..ca nu intimplator o fi si declansat careva subiectul..zic si eu..]..dupa a mea parere sufletul e in stomac..hai ca am facut praf audienta..dar cum creierul meu dupa atare constatari si cercetari in a mea curiozitate,s-a dovedit a cantari cat al unui creier de gasca[cu caciula la a..ca altfel imi pun gasca;ups,lumea in cap:))]..ma scuz su eu cumva..ce-i ceri omului ce n-are...sau are..precum la scoala ana are mere...mama n-ar mere..eu de ce nu am mere?...:)))))

    RăspundețiȘtergere
  5. Iris, Iris, muah, muah!!! :)))

    Mi-a luat mai mult timp aseara sa refac corpul articolului decat sa il scriu. Nu vreau sa-ti mai zic la cate mascaricisme m-am dedat ca sa-mi reapara textul, ca sa il aduc la aeeasi culoare. L-am plimbat si prin inbox, l-am desfacut in bucatele, l-am recompus, l-am selectat de 100 de ori, i-am micsorat apoi i-am marit corpul de litere... Am ceva neplacut la setari, caci imi schimba automat caracterul de litere si partial mi le face gri in loc de albe. Pastele mumei dumnealui....! :)

    Sa revenim dara.
    Sufletul poate avea aceasta conotatie DOAR in limba romana.
    Mi-am facut ca de obici temele foarte bine. Dr. MacDougall era un tip foarte scrupulos. A scazut cantitatea de apa rezultata din transpiratie si urina si invariabil a ajuns la acelasi rezultat. Aerul este extrem de usor. Ca sa obtii 21 de grame de aer ar trebui un volum extrem de mare, imposibil de captat in plamani. Fa un exercitiu acasa pe cantar si trage aer in piept, apoi cantareste-te din nou dupa ce il expiri. Ai sa vezi ca nu este nicio diferenta.

    Cat despre starile de agregare am descoperit un articol mirobolant. O sa ti-l trimit si tie si lui Sorin. Magistral!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Aaaaa... Ryana... ce placere ...!! :)
    Cuscra mea preferata!

    Mi-ai luminat weekendul! parol!
    Sa-ti spun si de ce!

    Butada ta cum ca pe lume-ailalta toti avem aceeasi greutate este antologabila si am s-o trec in citatele din antetul blogului, ca e prea buna sa nu fie gustata de oricine.

    Decizia ta de a trimite sufletul sa locuiasca in stomac presupune pericolul digestiei incomplete si drumul lui pana la colon si de acolo in Marea Neagra nu este atat de lung! :)))

    RăspundețiȘtergere
  7. Ai vazut ce pot face cele 21 de grame de suflet?..ca pe aici suntem exact precum in eter..nu ne cunoastem nu ne-am vazut dar ne simpatizam..ba mai mult, ne mai si incuscrim:)....acum mai adaug..gandindu-ma la cele ce am afirmat...sunt din ce in ce mai convinsa ca spun un adevar,daca pun in discutie ritualul ce oriunde in lume indiferent de apartenenta religioasa,dupa ce moare careva se ofera mancare…si ce poate fi mai exemplificativ in sustinerea teoriei mele,daca nu pomenile ce se fac defunctilor si expresia ce insoteste farfuria de mancare daruita celor inca in viata.."sa fie de sufletul lui sau a cutarui/a...."mort fara lumanare si ne/impartasit" etc...prin urmare ce sa mai intelegi?....clar ca amprenta stomacului urca la cer odat cu sufletul ca doar nu o manca trupul ce mancat este de,stim noi ce prin ale taranii cimitire….brrr!...unde ma duse gandul..:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ai dreptate, Dane. E foarte corect ce spui, fiindcă altfel omul ar trebui să aibă plămânii cât o băşică de balenă. E la fel de adevărat că m-am legat de aspectul respirator, fără să specific că tot atunci încetează si celelalte procese fiziologice normale, toate adunate putând să diminueze greutatea cu cele 21 gr.

    In legătură cu limba, aici te contrazic, fiindcă - chiar dacă moartea este un fenomen universal, oamenii au modalităţi diferite de a se raporta la ea, în funcţie de cultura din care fac parte. Cum limba este o componentă esenţială a culturii unui popor, pot să spun că partea cu "sufletul" şi "suflarea" este modul în care am exprimat noi, românii, această experienţă. Iar tu vrobeşti aici de suflet nu de ... soul, âme, seele, anima, alma etc. Probabil că, dacă am cunoaşte foarte bine o altă limbă/cultură, am găsi şi acolo corespondenţe curioase.

    Şi mie mi se pare foarte interesantă varianta lui Sorin. Totuşi, "antimaterie"!!
    Dacă ar fi să ne luam după ce ştie fizica, atunci sufletul ne-ar consuma, sau exploda trupul. Nu ştiu, sună interesant, poate dezvoltă puţin chiar autorul teoriei... Osatura teoriei este după mintea mea corectă şi posibilă, cu singura remarcă că sufletul ar trebui să fie altceva decât antimaterie,sau nu în sensul acceptat de ştiinţele contemporane.

    RăspundețiȘtergere
  9. De ce ar avea sufletul inteligenta trupului si n-ar avea una absolut independenta, care nu ar fi neaparat inteligenta ci doar o chestie pura si atat, o energie? Daca sufletul ar avea inteligenta sa proprie si s-ar reincarna, de ce nou-nascutul "reia" invatatura (si aici nu ma refer la limba ci la materiile din scoala)? de ce reincarnarea dintr-un spirit inteligent nu conduce la evolutia omului (mental, stiintific etc)? din acest motiv nu cred in reincarnare, nici in hipnoza (chiar regresiva fiind). Toate sunt povesti. Sufletul, din punctul meu de vedere, este doar energie si atat. Energia este peste tot si in toate fiintele.

    la fel de intrigata sunt si cu karma. cum adica "asta e karma mea". de ce sa platesc eu ceva pentru o viata - presupusa anterioara - neconstientizata, dar continuu ma automint deoarece alta explicatie n-am gasit :"Sigur oi fi facut io ceva de am un destin nenorocit. Oi fi fost un pacatos. Asta e Karma mea si mi-o duc mai departe. Eventual incerc schema cu ... flacara violet :)) sau ma straduiesc sa ma purific prin tot felul de meditatii transcedentale...

    Cred ca ne punem prea multe intrebari la chestiuni imposibil de solutionat ca om viu!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ryana,
    Eu cred ca masa si bautura sunt necesare pentru a te bucura ca tu cel care mananci si bei esti INCA viu... Un fel de antidepresive... :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Limbile...

    Uite incurcatura chiar in limba romana. Una din acceptiunilr cuvantului "duh" este cea de suflet. Omul isi da sufletul dar la fel de bine isi da si duhul. Sufletul vine de la suflare cu origine necunoscuta, cel putin eu nu am reusit sa i-o determin, iar duh vine din limba slavona care tot suflet inseamna.
    In Geneza Duhul lui Dumnezeu umbla pe deasupra apelor. Adica sufletul lui. Adica Dumnezeu are suflet. Cat o cantari?

    RăspundețiȘtergere
  12. Shanti,

    Bajbaim cu totii, acesta-i adevarul. De atatea mii de ani si uite discutam si ne dam cu parerea in continuare despre aceleasi lucruri.

    Nici eu nu ma pot aseza pe o pozitie clara. Odata ce accepti o varianta cazi vrand-nevrand in tot felul de nerozii conexe.

    RăspundețiȘtergere

Eu, buricul pamantului zic asa: