Articolul este dedicat bunei mele prietene Livia Anda Busu
M-am uitat cu mare atentie atat la secventa prezentata de Gregg Braden in filmul documentar "Trezirea la punctul zero" cu privire la tabloul lui Salvador Dali adus de el in atentie ca exemplu ( pozitionati cursorul pe bara videoclipului la 1:47:51). M-am oprit la aceasta secventa la sugestia Liviei, pentru implicatiile pe care le comporta in intelegerea modului de abordare a realitatii.
Gala contepland Mediterana care la douazeci de metri se transforma in portretul lui Abraham Lincoln - 1976
Analizand tabloul, care este una dintre iluziile optice pictate de Dali, la prima vedere, creierul privitorului percepe si recunoaste ceea ce ii vine la indemana, i se potriveste si este pregatit sa recunoasca. Adica o femeie (pe Gala), stand la o fereastra sub forma de cruce si privind marea. Mesajul ascuns este portretul lui Abraham Lincoln. Acesta poate fi un exemplu de mesaj subliminal, cand ti se transmite un mesaj care pare unic si ferm, cand de fapt el contine si un alt mesaj, menit sa iti induca un tip de comportament asteptat din partea celui care ti-l transmite si care in acest fel te manipuleaza in sensul dorit de el. Daca vreti sa aflati mai multe despre manipularea prin mesajele subliminale intrati va rog pe SUBLIMINAL . Nu aduc acum in discutie faptul ca mesajele subliminale sunt transmise in starea de constienta a receptorului si ca prin urmare suprarealismul care se manifesta in arta ca un joc oniric, te-ar impinge la ideea, corecta de altfel, ca poti primi mesaje subliminale de la subconstient si in timpul somnului - vezi visele cu intelesuri criptate - aceasta este o chestiune care ar merita o atentie separata. Dar sa revenim.
Doua sunt situatiile in care poti percepe cel de-al doilea mesaj (cel ascuns) al tabloului, recte portretul lui Abraham Lincoln:
1/ fie te dai inapoi cu 20 de metri din fata tabloului aflat la dimensiunile lui reale,
2/ fie il privesti pe display sau intr-o fotografie, printre gene sau te retragi la o distanta convenabila, situatie in care amanuntele ce configureaza prima imagine devin insesizabile si se recompun in portret. Ce ne propune Gregg Braden este este o imagine micsorata a tabloului iar nu tabloul la dimensiunea reala. El zice ca a folosit aceasta imagine pentru a sti cum va arata in exterior in situatia in care ea va fi vazuta si inteleasa de catre oameni diferiti. Doua sunt situatiile in care poti percepe cel de-al doilea mesaj (cel ascuns) al tabloului, recte portretul lui Abraham Lincoln:
1/ fie te dai inapoi cu 20 de metri din fata tabloului aflat la dimensiunile lui reale,
Ce au facut cei din laboratoarele Bell Labs din New Jersey a fost din ceea ce se vede pe ecran, o descompunere pe calculator in fragmente nerecognoscibile de catre creierul uman, daca le iei separat. Reasamblarea acestor fragmente insa da sens portretului. Piesele puzzle-lui astfel recompuse pot genera efecte diferite pentru grupuri de oameni traind in realitati cotidiene diferite. Gregg Braden are dreptate cand afirma ca pentru americani , chipul lui Abraham Lincoln este emblematic si ca-l vor recunoaste imediat, investindu-l cu un sens psiho-afectiv special, caci el reprezinta o intreaga istorie de formare si devenire a lor ca natiune si-atunci ei vor reverbera intr-un anume fel, pe cand pentru un alt grup, sa zicem ignorant in ale istoriei americane, va reprezenta chipul unui barbat oarecare, fara sa le produca nicio miscare interioara. Ca o paranteza plina de umor amar, daca vei arata portretul lui Lincoln unor irakieni, sarbi, afgani, vietnamezi sau coreeni, acestia vor avea sentimente contrare celor pe care le incearca americanii.
Cercetatorii au dorit sa dovedeasca faptul ca mintea omului, desi ca mecanism de functionare este pregatita sa "vada" acelasi lucru, totusi ea da sensuri si induce comportamente diferite fata de aceeasi "realitate" si ca de fapt fiecare persoana aflata in fata unui obiect real sau a unui eveniment in desfasurare, "vede" si proceseaza o cu totul alta realitate, una personala. De unde concluzia ca realitatea, pe are toata lumea o considera obiectiva, deindata ce este trecuta prin filtrul mintii omului devine subiectiva si in consecinta relativa. Realitatea inseala mintea si nu poate fi cunoscuta exact, prin intermediul unui singur privitor. Sunt foarte dese cazurile cand martorii chemati la un proces ca sa descrie un fapt, il descriu in mod surprinzator diferit, caci fiecare martor, desi a fost prezent si a vazut, a inteles doar o parte a evenimentului petrecut, mintea fiecaruia filtrand si eliminand automat anumite detalii pe care le-a considerat neimportante sau pe care pur si simplu nu le-a sesizat.
Sursele imaginilor: semnatura Dali, tabloul "Gala contempland Mediterana" , foto de Cristophe Gilbert parvenita prin e-mail - sursa necunoscuta.
