Motto:
Spiritul nu e de vanzare, iar cei ce fac bani din asta sunt niste
impostori, sau, mai rau, cad in plasa propriei ignorante egotice.
PLATA
IN CER SAU PE PAMANT?
Tot ce poate aduce profit
spiritual, pentru cel care ravneste sa inteleaga mai mult, aduce si
unul material pentru cel care ii vinde informatia sau setul de
cunostinte spirituale. Firea lacoma si mercantila a omului isi va spune
intotdeauna cuvantul. S-a facut un studiu in sensul acesta, in care
subiectilor li s-a dat de ales intre a primi 100 de euro azi sau 1.000
peste cinci ani, iar rezultatul a fost ca aproape toti subiectii au ales
prima varianta, caci nu-i asa, "ce-i in mana nu-i minciuna"!? Daca
cineva are de ales intre o plata in cer sau una pe pamant, grosul celor
care se asteapta la rasplata, o prefera intotdeauna pe cea din viata de
acum si sunt mai putin interesati sa-si primeasca rasplata pe lumea
cealalta sau intr-o viata viitoare... si asta chiar daca contextul in
care se afla cunostintele vandute includ o iluminare virtuala, o
reducere a numarului de reincarnari viitoare sau o mantuire si o viata
confortabila in rai...
PATALAMATII
"Realizarile spirituale se
platesc greu, cu suferinta, rabdare si jertfa…nu cu bani la un curs de
weekend." (Luize)
Componenta morala a platii
pentru cunoastere, desi controversata, caci exista doua tabere, pro si
contra, in esenta ei este deplorabila. Daca maestrul, in calitatea sa de
diseminator de cunostinte spirituale, accesate prin truda proprie,
revelatie sau iluminare stie ca facand un bine poate accesa o plata
intr-o viata viitoare sau chiar vesnicia sufletului, prefera sa se
bucure imediat de binele facut si cere plata, lucrul acesta pune sub
semnul intrebarii insasi credinta sa si ceea ce este si mai grav, buna
sa credinta. El decade din functia de mediator al cunoasterii si devine
un simplu vanzator de cunostinte spirituale. Daca dimpotriva, maestrul a
fost nevoit el insusi sa plateasca ca sa se instruiasca, daca si-a
platit patalamaua, atunci mecanismul mental rutinard si primitiv al
platii si al rasplatii, constituit in justificare pentru efort isi spune
in mod automat cuvantul. Rare vor fi persoanele care vor intelege si
vor aplica in practica sacrificiul raspandirii luminii. Argumentul
linistitor pentru constiinta, pe care il aduc de regula profesorii si
maestrii spirituali este acela ca daca invatacelul nu plateste, el nu va
lua in serios invataturile primite. Haida de! Sa fim seriosi! Dorinta
de evolutie, daca o masuram in bani isi pierde intelesul. S-a ajuns
bunaoara ca in Japonia, un maestru reiki sa perceapa o taxa de 10.000 de
dolari in schimbul efectuarii unor acordaje. Desigur ca platitorul
simte imediat mirosul sangelui si cum devine la randul lui el insusi
maestru se repede sa-si deschida un cabinet si sa-si faca o scoala, de
preferinta cu niste idei de-ale lui personale si sa toarne la initieri.
Asa s-a ajuns ca un sistem taumaturgic eficient, bazat pe o cunoastere
spirituala corecta si onesta, rod al muncii si al aspiratiilor de o
viata a unui mare om, asa cum a fost Maestrul Mikao Usui, sa ajunga
peste trei generatii pe mana diversilor "pedagogi de scoala noua" si sa
faramiteze invaturile unei scoli de reiki in peste alte trei sute de
intelegeri occidentale personale, toate cu initieri si toate generatoare
de noi adepti, initiati si viitori maestri. Si asta se poate numi
evolutie spirituala si materiala. Oare nu faceau bine maestrii antici
sa-si tina invataturile departe de ochii poftitorilor de bani si sa-si
aleaga cu mare grija succesorii? Asa au ramas nealterate peste veacuri,
anumite cunostinte si tehnici, dar asta pana cand unul, Gutenberg, a
avut o idee.
Biserica a fost prima care s-a infruptat materialiceste din darurile
divine. Dihotomia rai-iad fluturata prin fata ochilor
dreptcredinciosilor precum si oficierea Sfintelor Taine s-au dovedit
dintotdeauna aducatoare de profit. Vrei mantuire? Vrei botez, nunta
inmormantare, sfestanie la masina? Marca banu'! Ce exemplu mai bun de
urmat si ce justificare morala mai buna puteau sa gaseasca grosul
maestrilor spirituali, gurushii moderni, cei care, paralel cu Biserica,
si-au asumat raspunderea sa te indrepte catre cunoastere. Lumina costa,
vezi bine, dar pretul ei nu ar trebui sa se regaseasca in conturile
maestrilor ci, pentru fiecare om care si-o doreste cu toata fiinta sa,
pretul platit sa ramana cel al renuntarii la tipare, la tipul de viata
si de comportament diferite pe care si le asuma, la scara personala de
valori care va intra in conflict cu scara de valori imprimata de
societate si altele asemenea. Acesta-i pretul.
SPIRITUALISMUL DE MASA
Iata ce zice
buna mea prietena Luize:
"E grav ca spiritualitatea a
ajuns o industrie in zilele noastre, parca pana si cuvantul spirit si-a
pierdut semnificatia. Acum toti sunt maestrii spirituali, sunt unii
mai evoluati decat altii, cu vibratii mai inalte si mai frumos
colorate. Poate gresesc, insa simt ca foarte multi pierd esenta."
Nota: Acest articol ii exclude pe toti spiritualistii de buna credinta.
Va urma
