CEAS DE CEAS

World Clock by Poodwaddle.com

AKASHA - în pericol

O ŞTIRE CARE A ZGUDUIT ASTRALUL©

           
            Biblioteca din Akasha a început să colapseze. Tot mai mulţi rătăcitori în Lumină întorşi de curând din Astral, în încercarea lor disperată de a trece dincolo de orizontul evenimentului semnalează un fapt neobişnuit, apărut în preajma Bibliotecii din Akasha. Ei au observat de la distanţă că în preajma Bibliotecii, valoarea acceleraţiei gravitaţionale akashice divine a scăzut de la 7, cât a fost dintotdeauna, la 6,66, iar asta în favoarea gravitaţiei satanice, ale cărei valori au atins cote îngrijorătoare, de până la 666,7. Aceasta a condus la o uşoară, dar vizibilă curbare şi restrângere în sine a spaţiului sacru aferent. Biblioteca, ale cărei colţuri au început să se rotunjească are acum forma unei polimercabale elipsoidale, tinde să se torsioneze şi să devină vermiculară.
      

            Chestiunea însă este şi mai evidentă cu cât, datorită acceleraţiei gravitaţionale crescute, în jurul ei au fost atrase cu putere, pe lângă numeroasele entităţi de Lumină şi o droaie de entităţi malefice tenebroase şi turme mari de draci. Iar dacă entităţile luminoase se zbat, vibrează înalt şi nu se mai pot dezlipi de pereţi din cauza nivelului mare de iubire care le-a cotropit, ceea ce desigur, îi conferă acum Bibliotecii o culoare metafizică strălucitoare, curcubelioză, în schimb entităţile întunecate dau târcoale tot mai strânse, încercând, pe de o parte să pătrundă în subsolurile secrete ale Bibliotecii, iar pe de altă parte să torsioneze spaţiul sacru.      

            Cu toate eforturile reunite ale agenţilor Poliţiei Astrale Călare pe Heruvimi şi Serafimi, care folosesc dezintegratoare cuantice, precum şi ale Arhanghelilor Călare pe Arhangheliţe şi pe Tronuri utilizează aruncătoare de flăcări ghenice şi de Duh Sfânt, precum şi tunuri cu agheasmă, pentru a împrăştia şi alunga duhurile rele, numărul lor este în continuă creştere. 
             
            „Nu doresc să afirm că în cadrul Bibliotecii noastre a început să se instaureze Haosul, însă două chestiuni mă îngrijorează teribil în momentul de faţă, a declarat Bibliotecarul Şef al Marii Biblioteci din Akasha, reporterului nostru Azazel, de la Radio Vocea Iluminării Deşarte. Prima chestiune supărătoare este aceea că au dispărut 7 bibliotecari akashici multiversici, a căror identitate, din motive de securitate nu o putem dezvălui, şi odată cu ei şi Codul de Legi Kybaliluzice, Tratatul de Drept Divin la Bani, Manualele de vindecare spiritualistică_cu cristale, cu mantre, prin chirurgie energetică, cu usturoi, reconectivă, cu rugăciuni, lemuriană, cuantică, cu lipitori, cu îngeri şi cu apă minerală, Compendiul Legendelor Urbane şi Codexul Hoax-urilor Suburbane, precum şi câteva cuvinte şi sintagme cheie de prin Cărţile Sfinte, gen „mântuire”, „apocalipsă”, „viaţă veşnică”, păcat”, „Împărăţia Cerurilor”, „focul Gheenei”, cu care se îmbârligau în mod uzual minţile dreptcredincioşilor.        
            A doua chestiune, mult mai gravă şi mai periculoasă decât cea petrecută la Departamentul de Trancafleancamereacreologie este aceea că unul dintre izvoarele informaţionale din fântâna Cunoaşterii, din centrul Bibliotecii din Akasha, fântână la care, din potire graalice îşi potolesc setea rătăcitorii în Lumină a secat şi s-a metamorfozat într-o găurică neagră metafizică_căreia, scuzaţi cacofonia, nu i se vede evenimentul orizontului din cauza orizontului evenimentului şi care are tendinţa să absoarbă tot mai multe cunoştinţe de la celelalte izvoare ale cunoaşterii.   
            Nu este admisibil să permitem ca aşa ceva să se întâmple! Noi, ca Înalţi Funcţionari Akashici nu putem să lăsăm Fiii Tatălui Ceresc şi ai Mamei Gaia să se deshidrateze informaţional şi să se ofilească de setea cunoaşterii. Dacă nu înfundăm prin intromisionare de urgenţă găuric-aia neagră, cu Noua Energie, cu salturi cuantice, cu treziri în dimensiunea a cincea sau cu orice alt căcat spiritualistic, a mai declarat extrem de nervos Bibliotecarul Şef, este foarte posibil ca în viitorul apropiat, ea să se lărgească şi să se transforme în ditamai găuroiul negru tuci. Iar acest lucru am şi început să-l facem; şi chiar şi cu riscul de a infesta Cunoaşterea Pură, eu am dat un exemplu personal şi am aruncat-o pe soacră-mea în fântână. Riscul asumat însă are un grad de destul de mic de producere al vreunei catastrofe, deoarece soacră-mea a fost o scorpie pură, iar Cunoaşterea Pură, ca şi până acum, mai mult decât de gargară metafizică, nu poate fi folosită.     
            Asta ne-ar mai trebui acum, ca din pricina unui nenorocit de punct de singularitate metafizic, toată Marea Bibliotecă, cu Akasha cu tot să colapseze în găuroi, şi, vă rog să mă scuzaţi, să se ducă pulii de suflet. Şi-atunci, la revedere speranţe de iluminare moca, flămânzind în meditaţie, zgâlţâindu-ne tantric sau cerşind şi dormind vara prin parcuri, înveliţi cu ziare, ca nea Tolea! Vorba lui Lemaître: „Pofta-n cui, ura şi la gară!”   

         
            Deşi ancheta desfăşurată de Obersturmbannführerul Poliţiei Criminale Astraliene, a cuprins aproape tot Astralul şi mahalalele celeste din dimensiunile imediat superioare, până acum nu s-a descoperit niciun vinovat pentru producerea găuricii negre din Biblioteca din Akasha. Nu se ştie dacă ea a apărut din cauze naturale sau divine, sau dacă la mijloc a fost o mână criminală, deşi gurile rele spun că la o beţie cruntă din Limbo, Baphomet i-ar fi strigat în gura mare Tălpii Iadului, de-a auzit toată lumea: „Daţi-mi o singură constantă şi un singur punct de singularitate gravitaţională şi pun un nou Univers în mişcare!”. Şi asta s-ar fi întâmplat de faţă cu Arhimede, Max Plank, Boltzmann, Euler, Avogadro, Hall şi Huble. Şi se mai zice că atunci, Leonhard Euler, care tocmai ce muşcase din mărul lui Newton şi avea gură plină n-a fost în stare să scoată decât un „e...!”, Arhimede i-ar fi zis „da’mai du-te-n bă-n Pi...” iar preotul catolic cosmologist Georges Lemaître, uitându-se aiurea către un punct al sălii, acolo de unde se auzea vocea lui Baphomet, crezând că i-a vorbit Dumnezeu, dar văzând cu groază că volumul punctului se face tot mai mic şi tinde spre zero, iar masa tăcerii la care stătea aşezat cu Brâncuşi şi bea ţuică tinde către infinit, ar fi exclamat: „Fir-aş dracului, alt Big Bang...!? Pofta-n cui, ura şi la gară!”. Cercetările continuă.

ICRE DE SIRENĂ©

V-ar plăcea să ieşiţi din nebunia lumii moderne şi să duceţi o viaţă proaspătă, pură şi transparentă? V-ar plăcea ca în fiecare dimineaţă să vă râdă soarele în obraz, iar seara să vă joace în păr razele de lună? Dacă vreţi să aveţi o astfel de viaţă va trebui să vă duceţi pe lângă lacurile şi bălţile însingurate din pădurile seculare unde se bat munţii-n capete sau chiar să urcaţi pe munţii cei de negăsit, pe Kogaionon bunăoară, pe unde nu a călcat şi nici nu calcă vreodată picior de om. Acolo, departe de ochii curioşi şi impuri ai oamenilor, în pacea şi profunzimea adâncimii universului lor umed, spiritele slujitoare ale apei domnesc peste emoţiile şi sentimentele lumii şi purifică şi împrospătează viaţa. Este menirea lor, de spirite ale apei. Cu mult înainte ca Iisus sau Pazvante Chioru să se nască, pe vremea străbunilor străbunilor noştri, oamenii trăiau în armonie cu spiritele naturii, iar spiritelor apei ei le ziceau ştime, iele, sirene, naiade, rusalce, ondine sau îngeri.

  Cu îngerii e puţin mai ciudat, deoarece ei constituiau mediul în care trăiau celelate spirite ale apei... Iar după părerea notoriului spiritualist antroposofo-angelolog Rudolf Steiner, îngerii nu aveau corpuri fizice, deoarece acestea se ascundeau prin diluţie în apele curgătoare sau stătătoare şi prin evaporare deveneau adieri de vânt. Dar, dacă erai un bun clarvăzător, afirma Steiner, îi puteai la fel de bine găsi în fulgerele de pe cer. El este cel care, clarvăzător fiind a socotit cu precizie că optzeci de îngeri adunaţi la un loc pot să aibă drept corp fizic o anumită întindere de apă, iar o sută, o mie sau un miliard de îngeri, alte suprafeţe. Acum desigur, nu trebuie să fim cârcotaşi şi să ne agăţăm de faptul că el nu a specificat cât de mari trebuie să fie întinderile de apă, şi dacă are vreo importanţă pentru mulţimile de îngeri că ele sunt băltoace, bălţi, lacuri sau fluvii. În definitiv ce importanţă mai are faptul că nu putem şti câte hectare de luciu de apă sunt necesare la un număr finit de îngeri, din moment ce un clarvăzător izbuteşte să vadă în nevăzute, că în văzute văd toţi văzătorii!? Amănuntul acesta cu mărimea suprafeţei luciului de apă este nesemnificativ faţă de puterea lui de a clarvedea fenomenul îngerilor acvatici şi, în orice caz, bunul simţ ne îndeamnă să bănuim că apele erau destul de măricele, căci altminteri e greu să numeri cu atâta precizie bulucul de îngeri într-o băltoacă.

Odată însă ce am aflat această taină angelică, putem să afirmăm cu siguranţă că spiritele apei trăiau, şi încă mai trăiesc şi astăzi, într-un mediu îngeresc umed şi că este imposibil să te întâlneşti cu ele, fie şi întâmplător, în deşert, care este un mediu uscat satanic. Acest lucru devine şi mai clar, dacă ne amintim faptul că dracii, iar nu spiritele apei erau cei care îi ispiteau pe anahoreţi în deşert. Şi tot după spusele clarvăzătorilor, mai ştim despre ele că nu au formă precisă, ele putând lua diferite forme şi înfăţişări, având totuşi tendinţa de a imita forme umanoide şi uneori chiar umane, dar în orice caz mai mici şi de o frumuseţe nepământeană.

  Dar de ce totuşi aceste minunate fiinţe se ascund cu atâta dibăcie de noi? De ce sirenele nu ne plac? Să aibe ele un motiv puternic atât de puternic încât să se ferească din calea oamenilor? Se pare că aşa este, deoarece, deşi în vremurile vechi, paradisiace şi de bună seamă idilice, oamenii convieţuiau natural cu miraculoasele şi inteligentele fiinţe ale apelor, totuşi, la un moment dat, ele au întrerupt orice contact, din pricină că oamenii, în nesăbuinţa lor au făcut mult rău sirenelor atunci când au constatat că pulpiţele şi aripioarele de păsare sau coada lor de peşte sunt delicioase la proţap, la grătar sau în oală. Borşul şi plachia de coadă de sirenă au făcut deliciul străbunilor noştri. Multă lume ar mai mânca şi astăzi icre de sirenă cu ceapă, dar nu mai are de unde, pentru că fraţii şi surorile noastre sirenii şi sirenele, care pe timpuri au fost pândiţi, hăituiţi şi vânaţi pe plaje sau pescuiţi cu harponele şi mâncaţi fără milă dar cu poftă de către strămoşii noştri nu se mai arată decât în cazuri excepţionale şi doar oamenilor cumsecade.

Unii oameni găsesc că era şi normal ca ele să rupă contactul şi să se ascundă de noi, atâta timp cât genocidul fratricid şi semicanibalismul pe faţă la care au fost supuse secole de-a rândul le-au creat lor resentimente holo-caustice... Alţii însă, poate un pic mai avizaţi, consideră că vina o poartă exclusiv sirenele şi că, dimpotrivă, resentimentele create de ele oamenilor, prin faptele reprobabile ale străbunicelor lor, sirenele jumătate femei şi jumătate păsări îi absolvă pe aceştia de tratamentul bestial la care le-au supus ulterior pe toate.

Indiferent însă din ce parte s-au rostogolit ostilităţile, urmarea a fost una singură, aceea că, peste milenii, din marea şi numeroasa familie a sirenelor primordiale, singurele supravieţuitoare au rămas în mări şi oceane doar câteva sirene din specia celor cu coadă albastră de peşte şi probabil prin fluvii şi lacuri nişte ondine. Celelalte specii, cum ar fi străbunicele lor, cele pe care le-au cunoscut iniţial temerarii marinari greci din vechime şi cărora le cântau cântece indecente vrăjite de-i făceau să se arunce în valuri de plăcere, ei bine, acelea au dispărut fără urmă în negura vremurilor şi nu se mai ştie nimic despre ele. Sau poate că nu au dispărut definitiv, dar în orice caz nu mai există de foarte multă vreme vreo mărturie scrisă legată de ele.

Tot ceea ce se ştie sigur despre sirenele păsări descrise ca având picioare şi aripi de vrabii, asemănătoare întrucâtva cu harpiile, însă tinere şi negrăit de frumoase, este faptul că ele nu erau nici pe departe uşi de biserică. Şi deşi nu erau decât trei surori cu toatele, multe nenorociri au mai adus oamenilor, jefuindu-i fără milă de speranţa de viaţă. Dar dacă se ţineau de tot felul de drăcii se pare că nu aveau încotro, deoarece fuseseră blestemate că dacă vreun muritor care va asculta cântecul lor va reuşi să treacă vreodată viu de insula fermecată unde-şi aveau sălaşul, atunci ele vor muri... Acompaniindu-se cu un flaut fermecat libian şi cu o liră sterlină, ele îi amăgeau prin diverse strâmtori pe bieţii marinari cu cântecele lor dulci, cântate de una dintre ele cu glas şi triluri de privighetoare, până ce aceştia uitau de sine şi se izbeau năpraznic cu corăbiile de stânci. Iar dacă marinarii, atraşi şi fermecaţi de cântec se aruncau de pe corăbii şi înotau până la insulă, ei iarăşi uitau de sine şi rămâneau ţintuiţi locului, în extaz. Niciunul dintre ei însă nu avea scăpare, deoarece atât cei care naufragiau, cât şi cei care veneau de bună voie la ţărm erau devoraţi de sirene. Chiar şi centaurii care au fugit din calea lui Hercules căutând scăpare, fermecaţi de cântecul de sirenelor, au uitat să mai mănânce și au pierit.

Unii povestitori din vechime ai faptelor sirenelor, poeţi sau istorici ne relateză cum Ulise, sfătuit de o nimfă vrăjitoare, circăreasa Circe, după ce în prealabil îşi îndesase bine urechile cu ceară sieşi, dar şi micimanilor şi matrozilor argonauţi de pe corabia sa, i-a rugat apoi pe ei să-l lege de catarg, ca nu cumva să cadă pradă cântecului sirenelor şi să fugă înot de pe corabie pe insula lor. Şmecheria lui a ţinut iar corăbierii au scăpat cu viaţă. Alţi povestitori spun că strămoşul nostru argonaut, traco-daco-getul masaget Orfeu avea o voce atât de puternică şi o liră atât de sonoră, încât atunci când micimanii şi matrozii argonauţi au trecut pe lânga insula sirenelor, deşi în mod cert aveau urechile nespălate şi înfundate cu ceară l-au auzit pe el cântând, iar nu cântecul sirenelor şi astfel au scăpat şi ei de la moarte.

Aici părerile povestitorilor asupra soartei sirenelor păsări, după trecerea pe sub nasul lor a corăbiilor înţesate de semizei, muritori, argonauţi şi eroi surzi la cântecul lor fermecat sunt împărţite. Unii spun că de ciudă s-ar fi aruncat în mare şi ar fi crăpat instantaneu de la prima decepţie, transformându-se în stânci, alţii că ar mai fi trăit cât să se răzbune de afrontul suferit din partea lui Orfeu, prinzându-l în mrejele cântecului lor pe fiul acestuia, pe Telemac şi ducându-l la pierzanie, cert este că blestemul nu a mai funcţionat imediat sau poate niciodată, iar destinul le-a rămas necunoscut, căci nu se cunoaşte decât un singur mormânt, cel al sirenei înaripate Partenopa aflat la Napoli.

Toată lumea care a văzut filme de desene animate şi SF-uri ştie că strămoşii noştri, oamenii din Atlantis, sau atlanţii se mai numeau şi mermen, iar atlantele, adică sirenele, mermaids şi că englezii de la ei au învăţat engleza britanică şi australiană, iar americanii au învăţat altă limbă pe care ei au numit-o engleză americană. Puţini însă mai ştiu cum se înmulţeau fraţii noştri sirenii şi surorile noastre sirenele-peşte. Astăzi nu se mai cunoaşte dacă sirenele aveau crampe şi se scremeau îndelung, sau din contră, le venea lesne atunci când ouau pe plajă sau expulzau icre în apă, după cum nu se mai ştie cu precizie prin ce orificiu se-ntâmpla, că în tatuaje nu se specifică. Dacă în cazul sirenelor păsări nu au existat martori care să asite la ouat, deoarece erau devoraţi cu toţii pe insula unde-şi duceau ele veleatul, ascultând cântecele lor vrăjite, în cazul sirenelor peşte, oamenii îşi mai amintesc doar că, după ce icrele erau eliminate în apa de mare veneau sirenii cântând melodii lichide, nerăbdători să-şi depună lapţii peste ele. Peste icre... desigur.

 Va urma...
 Toate drepturile aparţin lui Dan Ioaniţescu©

CREDE ŞI NU CERCETA !

PARTICULA LUI SATAN

   

PSIHONUL BENDER – PARTICULA LUI SATAN        
DESCOPERIRE EPOCALĂ ÎN PSIHOTRONICA CUANTICĂ      
”noi, prin descoperirea psihonului Bender am pătruns deja în mintea lui Satan”

            La foarte scurtă vreme după decernarea Premiului Nobel pentru Fizică pentru anul 2012, ai căror protagonişti au fost francezul Serge Haroche, de la College de France şi Ecole Normale Superiore, Paris, Franţa, şi americanul David J. Wineland, de la   şi University of Colorado Boulder, CO, USA, o echipă de cercetători şi savanţi ruşi de renume mondial de la acceleratorul cuantic „Voniucii Pukaet” - din cadrul Institutului de Psihotronică aplicată din Novosibirsk, au dat publicităţii un anunţ care a cutremurat din temelii comunitatea ştiinţifică internaţională. Desigur că presa română, care se ocupă doar de cancanuri politice şi de veşti proaste, ca de obicei a vorbit extrem de puţin şi de evaziv !           
            Cercetătorii ruşi au anunţat reuşita separării pentru prima dată în istoria cuanticii mondiale a psihonului Bender, o particulă subatomică, denumită astfel după numele descoperitorului ei, general psihotronist, prof.dr. Ostap Petrovici Benderovsky. Potrivit publicaţiei ştiinţifice moscovite Akademika Nauka Lejit Psihotronovo, gradul de certitudine al descoperirii este 7 Sigma, respectiv de 99,9999999% cu 2 Sigma mai mult decât în cazul descoperirii bosonului Higgs.    
   
            „Sigur că afirmaţiile extraordinare cer dovezi extraordinare, zice un principiu fundamental în ştiinţă, aşa că studiile şi măsurătorile suplimentare şi independente au fost deja efectuate de către fizicienii ofiţeri ruşi la Laboratorul Psihotronic de Stat  - Gasudarstvenoi Psihotronik Laboratior - GPL - din Moscova dar şi la Institutul de Cercetare a Fenomenelor Complexe din Novosibirsk.”, a declarat presei savantul O. P. Benderovsky.
            ”Lucrurile sunt clare, a mai precizat el, dacă bosonul Higgs, supranumit şi particula lui Dumnezeu, reprezintă cheia formării Universului, deoarece cu ajutorul lui se poate afla ce s-a întâmplat în momentul Big-Bang-ului, ei bine noi am descoperit cheia deformării sau a reformării lui. Graţie psihonului, vom cunoaşte ce a fost înaintea Big-Bang-ului... După o minuţioasă muncă de cercetare de peste 32 de ani, am trecut pragul ipotezelor ştiinţifice şi al teoretizării. Suntem pe cale de a demonstra experimental existenţa particulelor supersimetrice, ce constituie materia întunecată şi avem deja semnale ale existenţei extradimensiunilor, ceea ce va deschide o nouă eră în fizică.”  
            Pe ce ne-am bazat până astăzi           
             Reputatul astrofizician Andrew Cristhopher Fabian, de la Universitatea Cambridge şi membru al Royal Society din Marea Britanie zicea mai în glumă, mai în serios că dacă vrei să testezi rezistenţa stâlpilor fizicii, atunci trebuie să-i mai scuturi din când în când. Da, de acord, am spune noi, dar degeaba îi mai scuturăm, atâta vreme cât sunt luaţi în calcul doar patru stâlpi reprezentaţi de cele patru forţe care descriu şi guvernează Universul.   
            Aşa cum probabil vă este cunoscut deja, prima forţă ţine de fizica relativistă şi se referă la forţa gravitaţională şi care din păcate încă nu este suficient de clară, deoarece naşte încă întrebări fizicienilor despre cum apare masa corpurilor. Celelalte trei forţe sau interacţiuni, cum mai sunt ele numite, ţin însă de mecanica cuantică, respectiv forţa nucleară tare, forţa nucleară slabă şi forţa electromagnetică şi au fost unificate într-o singură teorie, denumită de către fizicieni, Model Standard al particulelor elementare.     
            Ceea ce nu toată lumea ştie însă, este faptul că Modelul Standard al particulelor elementare, departe de a fi un model perfect, aşa cum se crede de regulă, este de-acum o teorie ştiinţifică depăşită şi insuficientă. Nu doar faptul că experimentul Opera efectuat de cercetătorii de la CERN a atacat bazele teoriei şi doar 60 de nanosecunde au lipsit, ca teoria relativităţii a lui Einstein să fie răsturnată şi ca tahionii să fie confirmaţi din punct de vedere ştiinţific şi nici faptul că gravitonul nu a fost dovedit experimental, determină ca această teorie să fie insuficientă, ci simplul fapt că particulele subatomice descrise de Modelul Standard reprezintă doar o mică parte din masa şi structura Universului. Iar acest lucru din păcate nu rezolvă cunoaşterea ştiinţifică integrală a lui.       
            Fără masă, nici noi şi nici Universul aşa cum îl cunoaştem noi azi nu ar exista. Dar nu toate particulele subatomice au masă, aşa cum sunt bunăoară fotonii. Şi iată că acum noi am dovedit că alături de fotoni, nici psihonii Bender, chiar dacă sunt purtători de informaţie nu au masă. Acum se ştie cu siguranţă că particulele subatomice eliberate imediat după producerea Big Bang-ului, nu deţineau masă, ci ele, doar cu excepţia fotonilor şi a tahionilor, datorită mecanismului Higgs, la câteva nanosecunde după Big Bang, au ajuns să deţină masă. Universul aşa cum îl cunoaştem, este compus în proporţie de 95% din substanţe a căror compoziţie este încă necunoscută: materie întunecată (cca. 21%) şi energie întunecată (cca.75%). Restul, cam de 4,5% este format din materie obişnuită numită barionică (protoni, neutroni).           
           
            Visul lui Einstein                  
            Celebrul fizician Albert Einstein a avut o ambiţie ştiinţifică aproape nebunească şi anume, aceea de a cuprinde într-o singură teorie care să fie descrisă printr-o singură ecuaţie, toate formulele care descriu toate fenomenele fizice. Din păcate însă formula prin care Dumnezeu a creat lumea nu s-a mai materializat, deoarece între timp el a decedat, lăsându-i pe fizicieni să-i viseze visul mai departe. Bosonul Higgs a devenit astfel speranţa tuturor. Dar ca visul de aur al lui Einstein să poată deveni real, iar teoria întregului preconizată de el să prindă viaţă, ar trebui mai întâi ca descoperirea bosonul Higgs să fie validată prin măsurători exacte, adică el să fie exact ceea ce au aşteptat fizicienii de la el să fie şi nu altă particulă subatomică.  
            De ce tocmai bosonul Higgs !?, aţi putea să întrebaţi, şi pe bună dreptate. Pentru că doar el, susţin fizicienii, este veriga de legătură care datorită proprietăţii pe care o are de a conferi masă celorlalte particule elementare poate face ca toate cele patru forţe fundamentale din Univers să fie strânse într-o singură teorie care să fie descrisă printr-o formulă unică.    
           
            „Dacă ar fi să înţelegem corect, cine anume dă masă tuturor particulelelor elementare, inclusiv bosonului amintit, atunci nu bosonul Higgs reprezintă cheia de boltă care ar putea să unifice cele patru forţe fundamentale ale Universului şi nici măcar mecanismul Higgs nu este acela, ci omul, şi mai precis mintea lui este cheia formulei lui Dumnezeu, a declarat savantul rus O. P. Benderovsky. Nu este deloc greşit ceea ce se afirmă în Geneză şi anume că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea sa, ca o replică hologramică în miniatură a Universului inteligent, însă trebuie avut în vedere faptul că, faţă de restul creaţiei sale, El i-a mai adăugat lui şi conştiinţa.          
            Noi suntem lumea de mijloc, cea care face legătura între micro şi macrocosmos, iar noi, faţă de orice formă materială sau energetică generată de Big-Bang avem conştiinţă. Scânteia divină, purtătoare de voinţă şi informaţie, izbucnită din punctul de singularitate, cea care a făcut ca din nimic să apară totul, se află şi în noi, iar psihonul  Bender stă astăzi mărturie. Iată de ce, dacă vrem să cunoaştem formula completă a lui Dumnezeu, iar ca teoria întregului să capete contur real şi să devină adevărată, atunci trebuie să mai adaugăm şi cea de-a cincea forţă fundamentală la cele patru încă neunificate, şi anume Conştiinţa.   
            Şi da, acum după descoperirea psihonului care îmi poartă numele, pot afirma fără să am niciun dubiu că aş putea greşi, că Universul nu este cel pe care îl vedem noi de la nas încolo, caracterizat de 4 dimensiuni, trei spaţiale şi una temporală şi nici de 11 dimensiuni aşa cum presupune teoria superstringurilor, ci de 12 dimensiuni, cea de-a douăsprezecea fiind Conştiinţa.”    
            „Acum, odată cu descoperirea psihonului Bender, şi adăugarea forţei Conştiinţei ca a cincea lege fundamentală a fizicii, psihotronica a ieşit din conul de umbră în care pe nedrept a înghesuit-o comunitatea ştiinţifică, ea devenind alături de psionică, radionică, orgonemie, radiestezie, angelologie, piramidologie, cabală, numerologie şi astrologie o ştiinţă la fel de exactă ca şi celelalte ştiinţe consacrate.   
            Psihonii Bender pe care i-am observat şi testat noi, ca subclasă a particulelor elementare a tahionilor readuc pe tapet nu neapărat fenomene aşa zis paranormale ca telepatia, clarvederea, clarcunoaşterea şi telekinezia - sau teletransportul cum o mai numesc fizicienii -, care s-au dovedit din punct de vedere experimental că sunt fizic posibile, ci chiar teleportarea temporală sau călătoria în timp, în trecut şi în viitor, şi lucru extrem de important, cu posibilitatea modificării istoriei. Cu ajutorul psihonilor care sunt purtători de informaţie vom putea rescrie istoria lumii şi chiar a Universului, dacă va fi necesar"            
           
            Noua Energie - declaraţii şocante     
            „Dacă spiritualiştii au intuit că odată intraţi în Noua Energie ei intră de fapt în Lumină, ei bine, astăzi putem confirma că aşa este, cu observaţia că noi am reuşit să demonstrăm, odată cu descoperirea psihonului Bender, supranumit şi particula lui Satan, că acest tip de aşa zisă „nouă” energie nu este altceva decât  binecunoscuta energie întunecată care compune trei sferturi din Univers, iar lumina către care se îndreaptă ei cu ardoare este lumina neagră. Cercetătorii de la CERN aşteaptă ca prin confirmarea măsurătorilor asupra bosonului Higgs să poate intra în mintea lui Dumnezeu. Ei bine noi, prin descoperirea psihonului Bender am pătruns deja în mintea lui Satan. Desigur că  spiritualiştiilor sau persoanelor religioase ar putea să li se pară  şocant dar pe noi oamenii de ştiinţă nici nu ne exataziază dar nici nu ne înspăimântă aceste denumiri religioase, ele fiind din punctul nostru de vedere simple convenţii lingvistice, pentru că atât Dumnezeu cât şi Satan sunt în fond două faţete complementare ale Inteligenţei Universale.”
 
            Ultimele declaraţii explozive    
.           „Dincolo de faptul că vom putea cunoaşte ce s-a întâmplat înainte de Big Bang, că vom putea găuri spaţiul şi că deţinem deja primul proiect viabil al Maşinii Timpului, chestiunea cea mai importantă este aceea că vom putea în sfârşit să răspundem celor trei întrebări esenţiale ale omenirii care o chinuie de milenii: de unde venim, cine suntem şi încotro ne îndreptăm ? Din nefericire însă, a mai precizat savantul rus Ostap Petrovici Benderovski, oricât de neconvenabil, de puternic şi de dureros va fi impactul deziluzionării la aflarea adevărului, va trebui să acceptăm ca realistică denumirea peiorativă de „particula lui Satan” dată psihonului de către colegii mei. Deocamdată nu se pot prevedea toate implicaţiile de natură religioasă, socială, psihosocială, filozofică, şi mai ales cât de profund şi de catastrofal va afecta această descoperire umanitatea în credinţele ei, atunci când va trebui să-şi găsească un sens al existenţei.
            Trecând totuşi peste aceste inconveniente şi peste eventualele pierderi  colaterale de vieţi umane, un lucru este totuşi cert: Rusia este din acest moment singura superputere mondială. Singura. Dispunem astăzi de capacitatea tehnologică psihotronică necesară pentru a modifica orice fel de decizie, de a anihila orice strategie militară şi de a paraliza orice armată ostilă. Armamentul nuclear este de prisos.” a concluzionat el.            
            Ultima parte a afirmaţiilor cercetătorului rus au stârnit un val de proteste din partea comunităţii ştiinţifice internaţionale. „Domnul profesor O. P. Benderovski, în pofida meritului ştiinţific deosebit de a fi descoperit psihonul Bender, dă dovadă de un cinism îngrozitor. Noi nu putem tolera o astfel de declaraţie, chiar dacă vine din partea unui general al armatei ruse. Ştiinţa şi tehnologia începând de azi trebuie puse în slujba păcii şi a omenirii.” a declarat pentru postul de televiziune CNN-Science astrofizicianul John Doe, cercetător ştiinţific la NASA, despre care multă lume vorbeşte că este ofiţer superior CIA sub acoperire.        
            Savantul rus nu a dat însă curs protestelor şi rumorilor, dar nici pe vreun post de televiziune nu a mai apărut, deşi unele voci din culisele cercurilor diplomatice suţin că în cadrul unor dezbateri cu caracter confidenţial pe teme de apărare ar fi declarat că „Nu este important ce crede domnul... care nici nu-mi mai amintesc bine cum îl cheamă, care de altfel nici nu contează în momentul acesta. Putem să facem astfel ca el să nu se fi născut niciodată, cum tot aşa de bine putem face ca Actul de Securitate Națională din 1947, prin care s-a înfiinţat CIA să nu mai fie semnat de presedintele Harry S. Truman, iar CIA să nu mai existe ca denumire, darămite ca agenţie. Putem face orice.”            
           
            Ultimele ştiri 
            Potrivit agenţiilor internaţionale de ştiri, zilele trecute în faţa camerelor de televiziune şi a milioanelor de telespectatori a fost deschisă scrisoarea lăsată de Albert Einstein care urma să fie deschisă dupa 50 de ani de la decesul lui. Şi nu este aceea care a intrat la licitaţie pe e-Bay cu trei milioane de dolari, în care declara : "Cuvântul Dumnezeu nu înseamnă nimic pentru mine decât expresia slăbiciunii umane, Biblia - o colecţie onorabilă dar totuşi primitivă de legende puerile. Nicio interpretare, oricât de subtilă, nu mă poate face să privesc altfel", ci cea care până atunci nu fusese încă deschisă. Înăuntru era o singură formulă şi... stupoare generală... !  Formula era chiar a psihonului Bender.

SALTĂ LEANO CU ROOSEVELT !

   

SALTUL CUANTIC 
    
            Am trecut astă-primăvară prin piaţa cunoaşterii... Tarabe frăţiculeee... cât vezi cu ochii... Erau de toate. Erau tarabe cu cărţi de credinţă şi necercetare, cu cristale, cu îngeri, cu semicristale, cu iubire mistică, cu pietre, cu iubire cristică, cu orgoni, cu iubire de aproapele, cu fofârlici, cu iubire de departele, cu anse, cu transe, cu cardiopatie iubirotică, cu rugăciuni, cu făcături, cu desfăcături, cu blesteme, cu....
            M-am oprit în faţa unei tarabe şi m-am uitat la nişte cărţi cu salturi...  Hmmm... salturi de toate felurile, cu tumbe şi salturi gimnastice, dublu şi triplu Axel, salturi înainte grupat pe două picioare, salt înapoi cu deschidere, Tsukahara simplă grupată, Yurcenko cu două șuruburi, salturi înainte cu baioneta la armă, niscai saltimbanci şi zburători la trapez cu salturi mortale - da' cu plasă să ne-nţelegem, niscai dansuri săltăreţe, salturi cu parapanta, salturi de la trambulină, nişte învăţături despre cum să salţi portofelele fraierilor, altele despre cum trebuie săltaţi jmecherii de către gabori, salturi în gol cu bungee-jumping şi salturi de-astea cuantice ca la balamuc. Am pus ochii pe una,  cu salturi cuantice în 7 paşi în dimensiunea a cincea din Noua Energie. Am săltat-o iar vânzătorul mi-a săltat banii.
            M-am dus acasă şi am citit cartea pe nerăsuflate. Era mortală, iar salturile erau şi mai mortale. Mi-a plăcut aşa de mult, încât am hotărât să evoluez şi să fac şi eu saltul cuantic. Am citit instrucţiunile cu foarte mare atenţie, le-am subliniat şi le-am memorat. Trei luni am exersat mişcările preliminare saltului. Semănau foarte bine cu cele de la bârnă... Am respectat procedeele preliminare de curăţire a organismului şi a psihicului şi de ridicare a vibraţiilor personale: două zile de morcovi, apoi clismă cu stat în cap, două zile de meditaţie, trei zile de prune pe wc cu cureaua de la pantaloni după ceafă, apoi iară clismă, alte două zile de meditaţie, una de prana, clismă mentală cu coborârea minţii în inimă, patru zile doar apă, două doar prana, trei de meditaţie în patru labe, cinci de clisme, trei de prana şi trei zile de meditaţie binemeritate în poziţia culcat cu mâinile pe piept.  
            În toată această perioadă am avut toate semnele trezirii spirituale ale căror drepturi de autor le deţine Geoffrey Hoppe, Golden, CO, 2001, primite de el prin canalizare de la unul inventat de el, unul Tobias, din Consiliul Crimson care le-a inventat primul. I le-am distribuit gratuit şi nevesti-mii, fără scopuri comerciale, dar mi-a zis că ea e ocupată să plece la restaurant cu vecinul de la doi şi că dacă o să aibă chef o să le citească peste trei zile, dacă se va mai întoarce. Semnele au fost exact cum le-a descris autorul, deşi nu în ordinea anunţată de el. Întâi şi-ntâi s-a produs o schimbare bruscă a locului de muncă, de la job-ul meu la alt job pe care încă nu l-am găsit. Apoi mi s-au deranjat relaţiile cu familia biologică, şi de-abia după aceea au început durerile de cap, vorbitul de unul singur, lipsa pasiunii, plânsul fără motiv, tristeţile, sentimentul de singurătate, coşmarurile, insomniile, dezorientarea fizică şi nevoia impetuoasă de a părăsi această viaţă şi de a mă căra Acasă. Când m-am surprins cotrobăind înfrigurat după lame de ras în baie am realizat că mi-am încheiat ciclul karmic şi că sunt în sfârşit pregătit să fac saltul în Noua Energie, pentru că aia veche devenise un iad...     
            A venit şi ziua saltului. Am ieşit din apartament cu băgare de seamă ţinându-mă de pereţi. Asta s-a-ntâmplat joi. Vineri urcasem deja trei etaje şi, spre marea mea satisfacţie, ajutându-mă de trepte, sâmbătă am ajuns pe bloc. Între timp nevastă-mea a chemat pompierii. Treaba ei ! Nu e vina mea că nu vrea să evolueze. Vecinii, trecătorii şi telereporterii de-abia au catadicsit să le facă loc pompierilor să-ntindă plasa. Aşteptau cu sufletul la gură şi cu camerele pregătite să vadă pe viu un salt în Noua Energie şi probabil că-i deranjau somaţiile şi urletele din portavocile poliţiştilor de proximitate, dar eu nu le-am dat importanţă că eram prea concentrat. A fost ca un fel de ritual magic. Am respectat instrucţiunile memorate şi mi-am comandat singur:           
            - “urcare din lateral pe cornişa acoperişului blocului; danilova aterizată pe ambele picioare; flic; salt înapoi aterizat pe ambele picioare; piruetă 360 de grade cu piciorul la 90 de grade; danilova; flic; salt înapoi cu deschidere; împușcă-cioara cu întoarcere 360 de grade; danilova laterală; cloche; salt înainte grupat pe două picioare; două salturi artistice; rondă flic cu 180 de grade întoarcere.     
            Notă: Dacă nu vă iese cu 180 de grade, coborâţi la 40 de grade, trageţi o duşcă zdravană şi încercaţi cu 1.800, hai 2.000 de grade.          
            În aplauzele asistenţei am executat totul impecabil. Am respectat şi nota, am mai tras două gâturi şi am aruncat sticla. Am făcut 7 paşi din care 5 au fost foarte hotărâţi pentru că am văzut fără să vreau că pompierii încă mai desfăşurau plasa, şi în ovaţiile şi sfaturile asistenţei, am ridicat mâinile spre cer şi... am executat saltul final.        
            Câteva fracţiuni de secundă aş fi vrut să mă pot întoarce pe acoperiş...     
            Primul lucru pe care l-am văzut atunci când am aterizat în dimensiunea a cincea în Noua Energie au fost nişte stele. Verzi. Apoi am auzit vocea nevesti-mii: “Futu-ţi Dumnezeii mă-tii de idiot !” după care o voce bărbătească uşor alarmată a zis: “Băăăăăă.... opreşte bă Nicule, că i-a rămas lu’ ăsta picioru-acolo !”   
            ” Aha, mi-am zis... Carevasăzică am reuşit ! Şi ce dacă am rămas şchiop ! Sunt eu acum în Noua Energie ? Sunt. ” Îmi venea să chiui şi să sar într-un picior de bucurie. După cum mi-a zis doctorul din dimensiunea a cincea două luni mai târziu, se pare că atunci chiar am încercat...    
             
            Ieri mi-am luat cârjele şi am trecut din nou prin piaţa cunoaşterii. Am pus ochii pe o carte cu un salt în dimensiunea a douăsprezecea. Am săltat-o imediat.