-Spune-mi Colecţionarule rogu-te, tu ţi-ai citit Cartea?
-Cartea !? Eu am citit multe cărţi... La care carte anume
te referi?
-Cartea Minţii tale, despre ea încerc să îţi vorbesc... Ai
citit-o?
-Nu, nu ştiu despre ce vorbeşti. Cartea Minţii... Hmmmm... există o asemenea carte? Ai văzut-o?
-Tot ceea ce mintea noastră imaginează, bun sau
rău ajunge să existe până la urmă pe un anumit plan al conştiinţei personale şi
de aici odată plasmuirile cunoscute şi de către alte minţi umane, ele alunecă
mai departe în conştiinţa colectivă. De aceea şi există în Astral, pe lângă
ordinea şi rigoarea pe care i-o datorăm creaţiei Lui şi debandada şi haosul
provocate de materializărie plăsmuirilor minţilor noastre.. În acest fapt
surprinzător de plăcut sau neplăcut, depinde cum vrei să o iei, rezidă şi aptitudinea
sau harul nostru de cocreatori. Da,
CarteaTa există, trebuie doar să ţi-o imaginezi. Eu,
chiar am văzut-o pe a mea, dar pe vremea aceea eram mult prea mic ca să mă
bucur de ea.
-Nu, nu ştiu despre ce vorbeşti. Cartea Minţii... Hmmmm... există o asemenea carte? Ai văzut-o?
...............................................................................................................................................................
- Vezi tu, această
minune de minte umană dăruită nouă cu haruri nebănuite de către, hai să-i
spunem Dumnezeu sau Inteligenţa Universală, care ne conţine creierul, poate să ne
fie şi cea mai dulce binecuvântare dar şi cel mai cumplit blestem dacă nu o
înţelegem şi nu-i dibuim resorturile. Ea, mintea, nu trebuie nici minimalizată
şi nici înlăturată în procesul cunoaşterii şi al devenirii, ci doar observată
atent şi de bună seamă ţinută sub control. Iar ca ea să-şi păstreze savoarea,
prospeţimea şi să ne dăruiasca nouă înţelepciune şi cunoaştere adevărată iar nu
mincinoasă, trebuie avut în vedere că Sinele Superior la rândul lui, să nu
trebuiască câtuşi de puţin să fie controlat şi manipulat de către minte, chiar
dacă pe majoritatea planurilor de acţiune şi manifestare mintea cu Sinele
Superior fac corp comun, ci Sinele, înţeles ca legătură între mintea noastră şi
Mintea Universală, doar trebuie lăsat să facă ce vrea el, căci în ultimă
instanţă tot ce vrea el face....
”Bine, bine, - ai să mă întrebi – dar cum pot eu să îmi controlez şi să îmi strunesc propria-mi minte atâta vreme cât controlul nu îl pot efectua decât tot prin intermediul ei? Cum să o separ în fragmente opozabile şi cine sunt eu atunci, scos în afara minţii mele?”

