PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?


vineri, 13 august 2010

CRISTIANA ANTONOVICI


DESPRE SPIRITUALITATE
motto: Spiritualitatea ar trebui, după mine, să ne ajute să ne adaptăm mai bine realităţii, nu să evadăm din aceasta. 
Faustinus
Cu mare drag, astazi sunt gazda bunei noastre prietene, Cristiana Antonovici,  (www.blogulunuiomcuminte.blogspot.com).
Vorbeste-ne Cristiana!
Părerea mea este că nu există un nivel al realităţii înafara spiritului. Realitatea este formată şi mereu reformatată de creşterea experienţei spirituale. Există doar nivele ideale pe care le dorim aplicabile, ori aplicate deja in lumea în care ne nastem.
Avem în noi o experienţă de acest fel şi de aceea o dorim. Ea nu e rezultatul unui vis si nici nu ne incumbă cineva acelaşi vis unei părţi importante a populaţiei umane. teoria conspiratiei are si ea niste limite, sa râdem un pic!!
Lumea noastra ESTE spiritualitatea celor care o formează. Cand spunem SPIRITUALITATE ne referim la partea ideala a religiei si culturii? Se pare că da. Dar de fapt nu este aşa. Toată lumea este spiritualitate. Unde principiul Dumnezeu si principiul Porc se împletesc, nu chiar pe o curba Moebius (!!). Deşi principiul este că, experienţial, nu-l putem ajunge pe Dumnezeu, dar ca încredinţare şi lucrare după principiile Sale, putem ajunge în acelaşi Gând şi putem acţiona după acelaşi Principiu, la care, cândva, va ajunge şi porcul, şi virusul, şi fiecare părticică din particulele subatomice pe care le cunoaştem sau nu azi!! 
 Spiritualitatea este manifestarea spiritului. Ce numim spiritualitate azi este de fapt "inalta, maxima spiritualitate" la care doar teoretic se fac abordari din partea celor care abia au pasit pe aceasta cale (nici macar nu iubesc munca, de aceea pretuiesc roadele ei si dispretuiesc creatorii!!)
Aceasta este "lumea lor". Exista. Noi nu vrem sa facem ca ei. Unii lupta, altii dau exemplul de la partea diametral opusa.
Unii doar prin atitudine, altii prin vorba, prin fapta. Fiecare ofera ce poate.
Sursa foto: ziarul de Iasi 
Practica religioasă, prin efortul fizic (al mataniilor) echilibreaza efortul emotional-mental al rugaciunilor. Spălatul picioarelor este efectul final - care incepe cu efortul fizic. Umilinţa este efectul intermediar - de la hatâr la altruism şi sacrificiu, dar care porneste in invataturi de la fizic (concret) şi pastrează permanent toate ramificaţiile (chiar dacă rafinate până la subtil). Spalatul picioarelor o dovedeste....  ....pentru mine nu ar fi o umilinta, ci un ajutor pe care înţeleg sa-l ofer fara nici un fel de problema, fara sa-i cer ceva schimb. Pentru alt om poate fi o umilinta acceptata (o face) sau nu face (nu se "umileste" ca "prostul".. am discutii zilnice pe aceasta temă.Dar spiritualul prin asta incepe, prin efort fizic. Este o cale foarte lungă de la munca fizică la spiritualul altruist, dar este foarte corect că spiritualul include, şi se sprijină pe fizic, în timp ce fizicul poate să nu cunoască (încă) spiritualul avasat: sacrificiul, altruismul, iubirea.