PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?

UNIVERSUL SI DUMNEZEU FUG DE SUB LENTILELE TELESCOAPELOR SI MICROSCOAPELOR NOASTRE.
O FI BINE... O FI RAU... ?

“Vom fi iarăşi ce n-am fost si încă mai puţin decât atât”.
Faustinus

sâmbătă, 1 decembrie 2012

PARTICULA LUI SATAN

   
PSIHONUL BENDER – PARTICULA LUI SATAN        
DESCOPERIRE EPOCALĂ ÎN PSIHOTRONICA CUANTICĂ      
noi, prin descoperirea psihonului Bender am pătruns deja în mintea lui Satan”
            La foarte scurtă vreme după decernarea Premiului Nobel pentru Fizică pentru anul 2012, ai căror protagonişti au fost francezul Serge Haroche, de la College de France şi Ecole Normale Superiore, Paris, Franţa, şi americanul David J. Wineland, de la   şi University of Colorado Boulder, CO, USA, o echipă de cercetători şi savanţi ruşi de renume mondial de la acceleratorul cuantic „Voniucii Pukaet” - din cadrul Institutului de Psihotronică aplicată din Novosibirsk, au dat publicităţii un anunţ care a cutremurat din temelii comunitatea ştiinţifică internaţională. Desigur că presa română, care se ocupă doar de cancanuri politice şi de veşti proaste, ca de obicei a vorbit extrem de puţin şi de evaziv !           
            Cercetătorii ruşi au anunţat reuşita separării pentru prima dată în istoria cuanticii mondiale a psihonului Bender, o particulă subatomică, denumită astfel după numele descoperitorului ei, general psihotronist, prof.dr. Ostap Petrovici Benderovsky. Potrivit
publicaţiei ştiinţifice moscovite Akademika Nauka Lejit Psihotronovo, gradul de certitudine al descoperirii este 7 Sigma, respectiv de 99,9999999% cu 2 Sigma mai mult decât în cazul descoperirii bosonului Higgs.
   

   

        
    „Sigur că afirmaţiile extraordinare cer dovezi extraordinare, zice un principiu fundamental în ştiinţă, aşa că studiile şi măsurătorile suplimentare şi independente au fost deja efectuate de către fizicienii ofiţeri ruşi la Laboratorul Psihotronic de Stat  - Gasudarstvenoi Psihotronik Laboratior - GPL - din Moscova dar şi la Institutul de Cercetare a Fenomenelor Complexe din Novosibirsk.”, a declarat presei savantul O. P. Benderovsky.
            ”Lucrurile sunt clare, a mai precizat el, dacă bosonul Higgs, supranumit şi particula lui Dumnezeu, reprezintă cheia formării Universului, deoarece cu ajutorul lui se poate afla ce s-a întâmplat în momentul Big-Bang-ului, ei bine noi am descoperit cheia deformării sau a reformării lui. Graţie psihonului, vom cunoaşte ce a fost înaintea Big-Bang-ului... După o minuţioasă muncă de cercetare de peste 32 de ani, am trecut pragul ipotezelor ştiinţifice şi al teoretizării. Suntem pe cale de a demonstra experimental existenţa particulelor supersimetrice, ce constituie materia întunecată şi avem deja semnale ale existenţei extradimensiunilor, ceea ce va deschide o nouă eră în fizică.”  
            Pe ce ne-am bazat până astăzi           
             Reputatul astrofizician Andrew Cristhopher Fabian, de la Universitatea Cambridge şi membru al Royal Society din Marea Britanie zicea mai în glumă, mai în serios că dacă vrei să testezi rezistenţa stâlpilor fizicii, atunci trebuie să-i mai scuturi din când în când. Da, de acord, am spune noi, dar degeaba îi mai scuturăm, atâta vreme cât sunt luaţi în calcul doar patru stâlpi reprezentaţi de cele patru forţe care descriu şi guvernează Universul.   
            Aşa cum probabil vă este cunoscut deja, prima forţă ţine de fizica relativistă şi se referă la forţa gravitaţională şi care din păcate încă nu este suficient de clară, deoarece naşte încă întrebări fizicienilor despre cum apare masa corpurilor. Celelalte trei forţe sau interacţiuni, cum mai sunt ele numite, ţin însă de mecanica cuantică, respectiv
forţa nucleară tare, forţa nucleară slabă şi forţa electromagnetică şi au fost unificate într-o singură teorie, denumită de către fizicieni, Model Standard al particulelor elementare.     
            Ceea ce nu toată lumea ştie însă, este faptul că Modelul Standard al particulelor elementare, departe de a fi un model perfect, aşa cum se crede de regulă, este de-acum o teorie ştiinţifică depăşită şi insuficientă. Nu doar faptul că experimentul Opera efectuat de cercetătorii de la CERN a atacat bazele teoriei şi doar 60 de nanosecunde au lipsit, ca teoria relativităţii a lui Einstein să fie răsturnată şi ca tahionii să fie confirmaţi din punct de vedere ştiinţific şi nici faptul că gravitonul nu a fost dovedit experimental, determină ca această teorie să fie insuficientă, ci simplul fapt că particulele subatomice descrise de Modelul Standard reprezintă doar o mică parte din masa şi structura Universului. Iar acest lucru din păcate nu rezolvă cunoaşterea ştiinţifică integrală a lui.       
            Fără masă, nici noi şi nici Universul aşa cum îl cunoaştem noi azi nu ar exista. Dar nu toate particulele subatomice au masă, aşa cum sunt bunăoară fotonii. Şi iată că acum noi am dovedit că alături de fotoni, nici psihonii Bender, chiar dacă sunt purtători de informaţie nu au masă. Acum se ştie cu siguranţă că particulele subatomice eliberate imediat după producerea Big Bang-ului, nu deţineau masă, ci ele, doar cu excepţia fotonilor şi a tahionilor, datorită mecanismului Higgs, la câteva nanosecunde după Big Bang, au ajuns să deţină masă.
Universul aşa cum îl cunoaştem, este compus în proporţie de 95% din substanţe a căror compoziţie este încă necunoscută: materie întunecată (cca. 21%) şi energie întunecată (cca.75%). Restul, cam de 4,5% este format din materie obişnuită numită barionică (protoni, neutroni). 
          

           
  
          Visul lui Einstein                  
            Celebrul fizician Albert Einstein a avut o ambiţie ştiinţifică aproape nebunească şi anume, aceea de a cuprinde într-o singură teorie care să fie descrisă printr-o singură ecuaţie, toate formulele care descriu toate fenomenele fizice. Din păcate însă formula prin care Dumnezeu a creat lumea nu s-a mai materializat, deoarece între timp el a decedat, lăsându-i pe fizicieni să-i viseze visul mai departe. Bosonul Higgs a devenit astfel speranţa tuturor. Dar ca visul de aur al lui Einstein să poată deveni real, iar teoria întregului preconizată de el să prindă viaţă, ar trebui mai întâi ca descoperirea bosonul Higgs să fie validată prin măsurători exacte, adică el să fie exact ceea ce au aşteptat fizicienii de la el să fie şi nu altă particulă subatomică.  
            De ce tocmai bosonul Higgs !?, aţi putea să întrebaţi, şi pe bună dreptate. Pentru că doar el, susţin fizicienii, este veriga de legătură care datorită proprietăţii pe care o are de a conferi masă celorlalte particule elementare poate face ca toate cele patru forţe fundamentale din Univers să fie strânse într-o singură teorie care să fie descrisă printr-o formulă unică. 
   
           
            „Dacă ar fi să înţelegem corect, cine anume dă masă tuturor particulelelor elementare, inclusiv bosonului amintit, atunci nu bosonul Higgs reprezintă cheia de boltă care ar putea să unifice cele patru forţe fundamentale ale Universului şi nici măcar mecanismul Higgs nu este acela, ci omul, şi mai precis mintea lui este cheia formulei lui Dumnezeu, a declarat savantul rus O. P. Benderovsky. Nu este deloc greşit ceea ce se afirmă în Geneză şi anume că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea sa, ca o replică hologramică în miniatură a Universului inteligent, însă trebuie avut în vedere faptul că, faţă de restul creaţiei sale, El i-a mai adăugat lui şi conştiinţa.          
            Noi suntem lumea de mijloc, cea care face legătura între micro şi macrocosmos, iar noi, faţă de orice formă materială sau energetică generată de Big-Bang avem conştiinţă. Scânteia divină, purtătoare de voinţă şi informaţie, izbucnită din punctul de singularitate, cea care a făcut ca din nimic să apară totul, se află şi în noi, iar psihonul  Bender stă astăzi mărturie. Iată de ce, dacă vrem să cunoaştem formula completă a lui Dumnezeu, iar ca teoria întregului să capete contur real şi să devină adevărată, atunci trebuie să mai adaugăm şi cea de-a cincea forţă fundamentală la cele patru încă neunificate, şi anume Conştiinţa.   
            Şi da, acum după descoperirea psihonului care îmi poartă numele, pot afirma fără să am niciun dubiu că aş putea greşi, că Universul nu este cel pe care îl vedem noi de la nas încolo, caracterizat de 4 dimensiuni, trei spaţiale şi una temporală şi nici de 11 dimensiuni aşa cum presupune teoria superstringurilor, ci de 12 dimensiuni, cea de-a douăsprezecea fiind Conştiinţa.”
    
            „Acum, odată cu descoperirea psihonului Bender, şi adăugarea forţei Conştiinţei ca a cincea lege fundamentală a fizicii, psihotronica a ieşit din conul de umbră în care pe nedrept a înghesuit-o comunitatea ştiinţifică, ea devenind alături de psionică, radionică, orgonemie, radiestezie, angelologie, piramidologie, cabală, numerologie şi astrologie o ştiinţă la fel de exactă ca şi celelalte ştiinţe consacrate.   
            Psihonii Bender pe care i-am observat şi testat noi, ca subclasă a particulelor elementare a tahionilor readuc pe tapet nu neapărat fenomene aşa zis paranormale ca telepatia, clarvederea, clarcunoaşterea şi telekinezia - sau teletransportul cum o mai numesc fizicienii -, care s-au dovedit din punct de vedere experimental că sunt fizic posibile, ci chiar teleportarea temporală sau călătoria în timp, în trecut şi în viitor, şi lucru extrem de important, cu posibilitatea modificării istoriei. Cu ajutorul psihonilor care sunt purtători de informaţie vom putea rescrie istoria lumii şi chiar a Universului, dacă va fi necesar"
           
           
         
   Noua Energie - declaraţii şocante     
           
„Dacă spiritualiştii au intuit că odată intraţi în Noua Energie ei intră de fapt în Lumină, ei bine, astăzi putem confirma că aşa este, cu observaţia că noi am reuşit să demonstrăm, odată cu descoperirea psihonului Bender, supranumit şi particula lui Satan, că acest tip de aşa zisă „nouă” energie nu este altceva decât  binecunoscuta energie întunecată care compune trei sferturi din Univers, iar lumina către care se îndreaptă ei cu ardoare este lumina neagră. Cercetătorii de la CERN aşteaptă ca prin confirmarea măsurătorilor asupra bosonului Higgs să poate intra în mintea lui Dumnezeu. Ei bine noi, prin descoperirea psihonului Bender am pătruns deja în mintea lui Satan. Desigur că  spiritualiştiilor sau persoanelor religioase ar putea să li se pară  şocant dar pe noi oamenii de ştiinţă nici nu ne exataziază dar nici nu ne înspăimântă aceste denumiri religioase, ele fiind din punctul nostru de vedere simple convenţii lingvistice, pentru că atât Dumnezeu cât şi Satan sunt în fond două faţete complementare ale Inteligenţei Universale.”
 

         
   Ultimele declaraţii explozive    
.        
   „Dincolo de faptul că vom putea cunoaşte ce s-a întâmplat înainte de Big Bang, că vom putea găuri spaţiul şi că deţinem deja primul proiect viabil al Maşinii Timpului, chestiunea cea mai importantă este aceea că vom putea în sfârşit să răspundem celor trei întrebări esenţiale ale omenirii care o chinuie de milenii: de unde venim, cine suntem şi încotro ne îndreptăm ? Din nefericire însă, a mai precizat savantul rus Ostap Petrovici Benderovski, oricât de neconvenabil, de puternic şi de dureros va fi impactul deziluzionării la aflarea adevărului, va trebui să acceptăm ca realistică denumirea peiorativă de „particula lui Satan” dată psihonului de către colegii mei. Deocamdată nu se pot prevedea toate implicaţiile de natură religioasă, socială, psihosocială, filozofică, şi mai ales cât de profund şi de catastrofal va afecta această descoperire umanitatea în credinţele ei, atunci când va trebui să-şi găsească un sens al existenţei.
            Trecând totuşi peste aceste inconveniente şi peste eventualele pierderi  colaterale de vieţi umane, un lucru este totuşi cert: Rusia este din acest moment singura superputere mondială. Singura. Dispunem astăzi de capacitatea tehnologică psihotronică necesară pentru a modifica orice fel de decizie, de a anihila orice strategie militară şi de a paraliza orice armată ostilă. Armamentul nuclear este de prisos.”
a concluzionat el.            
          
  Ultima parte a afirmaţiilor cercetătorului rus au stârnit un val de proteste din partea comunităţii ştiinţifice internaţionale.
„Domnul profesor O. P. Benderovski, în pofida meritului ştiinţific deosebit de a fi descoperit psihonul Bender, dă dovadă de un cinism îngrozitor. Noi nu putem tolera o astfel de declaraţie, chiar dacă vine din partea unui general al armatei ruse. Ştiinţa şi tehnologia începând de azi trebuie puse în slujba păcii şi a omenirii.” a declarat pentru postul de televiziune CNN-Science astrofizicianul John Doe, cercetător ştiinţific la NASA, despre care multă lume vorbeşte că este ofiţer superior CIA sub acoperire.        
            Savantul rus nu a dat însă curs protestelor şi rumorilor, dar nici pe vreun post de televiziune nu a mai apărut, deşi unele voci din culisele cercurilor diplomatice suţin că în cadrul unor dezbateri cu caracter confidenţial pe teme de apărare ar fi declarat că
„Nu este important ce crede domnul... care nici nu-mi mai amintesc bine cum îl cheamă, care de altfel nici nu contează în momentul acesta. Putem să facem astfel ca el să nu se fi născut niciodată, cum tot aşa de bine putem face ca Actul de Securitate Națională din 1947, prin care s-a înfiinţat CIA să nu mai fie semnat de presedintele Harry S. Truman, iar CIA să nu mai existe ca denumire, darămite ca agenţie. Putem face orice.”            
           
         
   Ultimele ştiri 
          
  Potrivit agenţiilor internaţionale de ştiri, zilele trecute în faţa camerelor de televiziune şi a milioanelor de telespectatori a fost deschisă scrisoarea lăsată de Albert Einstein care urma să fie deschisă dupa 50 de ani de la decesul lui. Şi nu este aceea care a intrat la licitaţie pe e-Bay cu trei milioane de dolari, în care declara : "Cuvântul Dumnezeu nu înseamnă nimic pentru mine decât expresia slăbiciunii umane, Biblia - o colecţie onorabilă dar totuşi primitivă de legende puerile. Nicio interpretare, oricât de subtilă, nu mă poate face să privesc altfel", ci cea care până atunci nu fusese încă deschisă. Înăuntru era o singură formulă şi... stupoare generală... !  Formula era chiar a psihonului Bender.


duminică, 11 noiembrie 2012

SALTĂ LEANO CU ROOSEVELT !


   
SALTUL CUANTIC 
    

           
Am trecut astă-primăvară prin piaţa cunoaşterii... Tarabe frăţiculeee... cât vezi cu ochii... Erau de toate. Erau tarabe cu cărţi de credinţă şi necercetare, cu cristale, cu îngeri, cu semicristale, cu iubire mistică, cu pietre, cu iubire cristică, cu orgoni, cu iubire de aproapele, cu fofârlici, cu iubire de departele, cu anse, cu transe, cu cardiopatie iubirotică, cu rugăciuni, cu făcături, cu desfăcături, cu blesteme, cu....
            M-am oprit în faţa unei tarabe şi m-am uitat la nişte cărţi cu salturi...  Hmmm... salturi de toate felurile, cu tumbe şi salturi gimnastice, dublu şi triplu Axel, salturi înainte grupat pe două picioare, salt înapoi cu deschidere, Tsukahara simplă grupată, Yurcenko cu două șuruburi, salturi înainte cu baioneta la armă, niscai saltimbanci şi zburători la trapez cu salturi mortale - da' cu plasă să ne-nţelegem, niscai dansuri săltăreţe, salturi cu parapanta, salturi de la trambulină, nişte învăţături despre cum să salţi portofelele fraierilor, altele despre cum trebuie săltaţi jmecherii de către gabori, salturi în gol cu bungee-jumping şi salturi de-astea cuantice ca la balamuc. Am pus ochii pe una,  cu salturi cuantice în 7 paşi în dimensiunea a cincea din Noua Energie. Am săltat-o iar vânzătorul mi-a săltat banii.
           
M-am dus acasă şi am citit cartea pe nerăsuflate. Era mortală, iar salturile erau şi mai mortale. Mi-a plăcut aşa de mult, încât am hotărât să evoluez şi să fac şi eu saltul cuantic. Am citit instrucţiunile cu foarte mare atenţie, le-am subliniat şi le-am memorat. Trei luni am exersat mişcările preliminare saltului. Semănau foarte bine cu cele de la bârnă... Am respectat procedeele preliminare de curăţire a organismului şi a psihicului şi de ridicare a vibraţiilor personale: două zile de morcovi, apoi clismă cu stat în cap, două zile de meditaţie, trei zile de prune pe wc cu cureaua de la pantaloni după ceafă, apoi iară clismă, alte două zile de meditaţie, una de prana, clismă mentală cu coborârea minţii în inimă, patru zile doar apă, două doar prana, trei de meditaţie în patru labe, cinci de clisme, trei de prana şi trei zile de meditaţie binemeritate în poziţia culcat cu mâinile pe piept.  
            În toată această perioadă am avut toate semnele trezirii spirituale ale căror drepturi de autor le deţine Geoffrey Hoppe, Golden, CO, 2001, primite de el prin canalizare de la unul inventat de el, unul Tobias, din Consiliul Crimson care le-a inventat primul. I le-am distribuit gratuit şi nevesti-mii, fără scopuri comerciale, dar mi-a zis că ea e ocupată să plece la restaurant cu vecinul de la doi şi că dacă o să aibă chef o să le citească peste trei zile, dacă se va mai întoarce. Semnele au fost exact cum le-a descris autorul, deşi nu în ordinea anunţată de el. Întâi şi-ntâi s-a produs o schimbare bruscă a locului de muncă, de la job-ul meu la alt job pe care încă nu l-am găsit. Apoi mi s-au deranjat relaţiile cu familia biologică, şi de-abia după aceea au început durerile de cap, vorbitul de unul singur, lipsa pasiunii, plânsul fără motiv, tristeţile, sentimentul de singurătate, coşmarurile, insomniile, dezorientarea fizică şi nevoia impetuoasă de a părăsi această viaţă şi de a mă căra Acasă. Când m-am surprins cotrobăind înfrigurat după lame de ras în baie am realizat că mi-am încheiat ciclul karmic şi că sunt în sfârşit pregătit să fac saltul în Noua Energie, pentru că aia veche devenise un iad...     
            A venit şi ziua saltului. Am ieşit din apartament cu băgare de seamă ţinându-mă de pereţi. Asta s-a-ntâmplat joi. Vineri urcasem deja trei etaje şi, spre marea mea satisfacţie, ajutându-mă de trepte, sâmbătă am ajuns pe bloc. Între timp nevastă-mea a chemat pompierii. Treaba ei ! Nu e vina mea că nu vrea să evolueze. Vecinii, trecătorii şi telereporterii de-abia au catadicsit să le facă loc pompierilor să-ntindă plasa. Aşteptau cu sufletul la gură şi cu camerele pregătite să vadă pe viu un salt în Noua Energie şi probabil că-i deranjau somaţiile şi urletele din portavocile poliţiştilor de proximitate, dar eu nu le-am dat importanţă că eram prea concentrat. A fost ca un fel de ritual magic. Am respectat instrucţiunile memorate şi mi-am comandat singur:           
            - “urcare din lateral pe cornişa acoperişului blocului; danilova aterizată pe ambele picioare; flic; salt înapoi aterizat pe ambele picioare; piruetă 360 de grade cu piciorul la 90 de grade; danilova; flic; salt înapoi cu deschidere; împușcă-cioara cu întoarcere 360 de grade; danilova laterală; cloche; salt înainte grupat pe două picioare; două salturi artistice; rondă flic cu 180 de grade întoarcere.     
           
Notă: Dacă nu vă iese cu 180 de grade, coborâţi la 40 de grade, trageţi o duşcă zdravană şi încercaţi cu 1.800, hai 2.000 de grade.          
            În aplauzele asistenţei am executat totul impecabil. Am respectat şi nota, am mai tras două gâturi şi am aruncat sticla. Am făcut 7 paşi din care 5 au fost foarte hotărâţi pentru că am văzut fără să vreau că pompierii încă mai desfăşurau plasa, şi în ovaţiile şi sfaturile asistenţei, am ridicat mâinile spre cer şi... am executat saltul final.        
            Câteva fracţiuni de secundă aş fi vrut să mă pot întoarce pe acoperiş...     
            Primul lucru pe care l-am văzut atunci când am aterizat în dimensiunea a cincea în Noua Energie au fost nişte stele. Verzi. Apoi am auzit vocea nevesti-mii: “Futu-ţi Dumnezeii mă-tii de idiot !” după care o voce bărbătească uşor alarmată a zis: “Băăăăăă.... opreşte bă Nicule, că i-a rămas lu’ ăsta picioru-acolo !”   
           
” Aha, mi-am zis... Carevasăzică am reuşit ! Şi ce dacă am rămas şchiop ! Sunt eu acum în Noua Energie ? Sunt. ” Îmi venea să chiui şi să sar într-un picior de bucurie. După cum mi-a zis doctorul din dimensiunea a cincea două luni mai târziu, se pare că atunci chiar am încercat...    
             
            Ieri mi-am luat cârjele şi am trecut din nou prin piaţa cunoaşterii. Am pus ochii pe o carte cu un salt în dimensiunea a douăsprezecea. Am săltat-o imediat.


miercuri, 5 septembrie 2012

HIPERBOREENII ŞI SHAMBALLA



O descoperire senzaţională zguduie lumea  oamenilor de ştiinţă. Istoria trebuie rescrisă.        

            BOMBA
            În cursul lunii februarie 2012, o echipă de geologi, româno-canadiană, urmărind rămăşiţele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârşi în urmă cu 5.500 de ani la Roşia Montană au făcut din întâmplare o descoperire care ar putea răsturna toată istoria omenirii. Ei au descoperit la baza galeriei capătul rectangular al unei lespezi aurii care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, din rezultatele analizei de laborator a reieşit că era vorba într-adevăr de o piatră compozită, obţinută din amestecul a 15% praf de granit, 30% wolfram şi 55%  pulbere de aur de 50 de karate, după o tehnologie imposibil de reprodus în condiţiile ştiinţei actuale.

            HIPERBOREANUL           
            Faptul este cu atât mai surprinzător cu cât galeria unde a fost semnalată lespedea, supranumită şi Galeria Hiperboreană şi aflată pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Roşia Montană, fusese cercetată în urmă cu 36 de ani, mai precis pe tot parcursul anului 1976 şi, datorită uluitoarelor descoperi arheologice şi antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost închisă şi apoi sigilată la comanda Securităţii. Printre mineri încă se mai vorbeşte în şoaptă despre această galerie şi nu sunt puţini cei ai căror taţi sau fraţi mai mari, foşti mineri la Roşia Montana, care au luat parte la consolidările şi săpăturile arheologice din galerie la acea vreme, au dispărut de-acasă şi s-au întors bătuţi după câteva săptămâni. Între timp cei mai mulţi dintre ei au murit datorită bolilor profesionale. Cei patru martori rămaşi în viaţă nici măcar nu mai doresc să-şi amintească. Unul dintre ei, domnul Ion Moiş, fost şef de echipă pe timpurile acelea, după o îndelungă chibzuială, s-a hotărât totuşi să rupă tăcerea. Iată relatarea faptelor petrecute atunci, aşa cum le-a trăit martorul ocular Ion Moiş:           
            „Poate că nu trebuia să zic nimic, că doară am jurat la comunişti, dar eu mă trag de fel din Albac, chiar din neamul de moţi al lui Avram Iancu, aşa că nu pot să tac. Uite cum a fost: în iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul şef şi am primit dispoziţie să redeschid, să consolidez şi să electrific vechea galeria 13, rămasă închisă încă de pe vremea austroungarilor, urmând ca după consolidare să vină doi tovarăşi geologi să prospecteze. Galeria era veche, rămasă aşa neexploată încă de pe vremea agatârşilor, care la vremea aceea scoteau din ea şi prelucrau aurul şi argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole înainte să ajungă romanii stăpâni pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum le plăcea lor să le spună. E drept că se văd urme de căutare şi din partea romanilor, dar este limpede că ei s-au lămurit foarte repede şi că au abandonat. Lucrările de consolidare şi electrificare au durat aproape până în vara lui 76 şi am avut nişte probleme cu golirea de apă a unei părţi a galeriei care se inundase. Atât vâlvele din mină cât şi electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am găsit şi un os spălat de ape, aşa de mare, cum nu ne mai fusese dat să vă niciodată. Nici ortacii mei nu mai văzuseră. După ce l-am arătat directorului minei acesta l-a predat securistului Întreprinderii Miniere de Stat Roşia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Că unde era osul când l-am găsit? Că în ce poziţie? Că cine a mai fost cu noi în mină? Că cine mai ştie de existenţa lui? Câţi am intrat şi câţi am ieşit din şut în ziua aia? Mă rog, tot felul de întrebări aiuritoare ca să ne sperie şi să ne facă să tăcem. Am tăcut cu toţii evident iar după ce ne-a pus să semnăm declaraţiile, ne-au trimis înapoi în galerie. Acasă n-am suflat o vorbă. Mi-era frică pentru ai mei.           
            Atunci când treaba noastră a fost terminată au intrat în mină doi oameni de la Bucureşti din care unul sigur era geolog.  Ce au lucrat ei acolo nu ştiu, dar aşaaa... ca la vreo săptămână, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tânăr, cu o cicatrice la ochiul stâng, care a zis că e arheolog. La două zile după el au venit o echipă întreagă de civili daar şi câţiva arheologi cu nişte echipamente cam ciudate, împreună cu un echipaj de Miliţie care a blocat accesul la galeria 13 şi a început să ne controleze nouă legitimaţiile la poartă. După încă vreo lună jumate am fost chemaţi din nou, eu şi ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidări şi care deja semnasem declaraţiile, să cărăm sterilul din fundul galeriei 13 şi să-l scoatem cu  vagonetele afară din mină.  
            Atunci am văzut grozăvia. Arheologii scoseseră la iveală din stâncă un schelet uriaş, cam de 10 metri lungime, care zăcea pe o parte cu picioarele strânse. Osul pe care îl găsisem eu era legat cu o fundă roşie şi de-abia atunci am văzut că era de fapt o vertebră. Mamă da’ ce mai vertebră! Civilii se foiau de colo-colo! Unii îşi notau câte ceva din ce ziceau arheologii, alţii făceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densuşianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare că să-şi vadă ăla cu Densuşianu de treabă, că Densuşianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu şi cu securitatea. Altul, şi ăsta era arheologu cel tânăr, că l-am recunoscut după cicatrice, a scapat una  cum că scheletu ăla era de hiperborean şi că ar putea fi chiar strămoşul nostru! „ Nu se poate tavarişce! Ce hiperborean visezi!” -  a răcnit la el unul gras în haine de piele şi cu accent rusesc! - „Omul se trage din maimuţă! Unde ai mai pomenit tu maimuţă de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim!? Scheletul ăsta pleacă la Moscova!... Ia luaţi-l pă reacţionaru’ ăsta d-aici! Bîstro, bîstro!” Atunci ne-a cuprins groaza pe toţi. Doi gealaţi au sărit pe el, l-au legat şi l-au târât afară din mină. „Ia hai! Strângeţi, împachetaţi în lăzi şi duceţi totul la gară! Şi dacă mai suflă vreunul vreo vorbă v-arunc kaghebeu-n ceafă! ” Tot pe noi a căzut măgăreaţa cu strânsul şi cu căratul.           
            S-a făcut dimineaţă când am terminat de împachetat, de cărat şi de urcat lăzile în tren. Dar nici pe noi nu ne-au lăsat să mai mergem acasă. Ne-au suit în două dube fără geamuri şi ne-au dus undeva. Unde?, nu ştiu.... Dar ştiu că am mâncat bătaie vreo săptămână încheiată şi că m-au pus să semnez că n-am văzut şi că nu cunosc nimic, că am un unchi legionar care e bandit şi împuşcă securişti prin munţi şi mi-au zis că dacă suflu vreo vorbă îmi saltă nevasta şi copiii iar pe mine mă bagă în puşcărie. Am semnat şi am tăcut, ce era să fac...!? Nici cu ortacii mei pe care i-am întâlnit din nou la mină nu am mai vorbit despre asta.       
            Ceva de bine totuşi mi s-a întâmplat după aceea. La o săptămână după ce m-am întors la mină, unul de-l aveam mereu coadă după mine când intram şi ieşeam din şut, a venit la birt şi s-a aşezat la masa mea. Cinstit să fiu când l-am văzut mi-a îngheţat sângele în vine. „Uite Ioane, - mi-a zis -, şi eu sunt moţ ca şi tine. Şi tot ca şi la tine, neam de neamul meu au fost băieşi la Roşia Montana. Am fost acolo când s-a descoperit scheletul uriaşului. Acum e la Moscova. Eu ca şi tine am fost martor. Ia plicul ăsta şi păstrează-l ca pe ochii din cap. Înăuntru ai poză. Să ştii de la mine că acolo în galerie se afla scheletul unui dac hiperborean, strămoş de-al nostru. Păstrează poza şi arat-o nepoţilor tăi. Eu nu ştiu dacă scap pentru că am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar pe noi ăştia din securitate care nu ne speriem aşa de uşor, de noi se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ţi-am dat nimic! Ai priceput?” „Da, am priceput!”. S-a ridicat şi a ieşit repede pe uşă. Doar două zile l-am mai văzut cum păşea ca o umbră în urma mea, apoi nu l-am mai văzut niciodată . Dar mai am în schimb poza cu hiperboreanul de la el”.
    

           
LESPEDEA 
            Dar să revenim la lespede...   
            Ne aflăm în luna aprilie 2012. În urma discuţiilor purtate cu uşile închise la Ministerul Minelor Petrolului şi Geologiei, partea canadiană a opinat ca această descoperire să nu fie făcută publică iar galeria să fie închisă de urgenţă. Partea română a fost de acord cu păstrarea secretului însă a insistat să continue cercetările şi să trimită o a doua echipă, de data aceasta de arheologi condusă de un arheolog bătrân cu o cicatrice în colţul ochiului stâng. Timp de trei luni, săpăturile în jurul lespezii s-au derulat în secret, rezultatul fiind decopertarea integrală a lespezii. Nu a durat foarte mult deoarece deasupra lespezii se aflase cu 36 de ani în urmă scheletul uriaşului dac hiperborean, aflat acum la Moscova iar parte din munca cu săpatul rocii şi cu decopertarea o făcuseră arheologii de atunci. Măsurătorile au scos la iveală faptul că lespedea, perfect şlefuită, avea o lungime de 12 metri, o lăţime de 6 metri şi o înălţime de 3 metri, cântărind cu aproximaţie 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decât a fost estimată “piatra femeii insarcinate” respectiv lespedea descoperită la Baalbek, numai aurul conţinut în ea reprezentând cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decât s-ar fi putut obţine prin reciclarea integrală timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de milenii la Roşia Montană în urma exploatărilor aurifere, şi de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras de la suprafaţă şi din toate galeriile de agatârşi pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari şi de români la un loc.     
            Zona a fost imediat închisă cu gard de sârmă ghimpată şi pusă sub pază militarizată iar săpăturile preliminare pentru forarea unui puţ cu diametrul de 12 metri care să ajungă până la lespede au demarat la începutul lunii mai 2012.        
            La sfîrşitul lunii iunie, mai precis pe data de 23 ale lunii, lespedea a fost scoasă la suprafaţă, segmentată în 80 de calupuri egale, încărcată în containere şi transportată de urgenţă noaptea, sub escortă militară către o destinaţie necunoscută. Totuşi există unele informaţii din surse demne de încredere, din care rezultă că fragmentele containerizate au fost predate Combinatului Siderurgic SIDEX Galaţi şi că au deja topite şi transformate în lingouri de aur şi wolfram, dar locul secret unde se află ele depozitate acum încă nu se cunoaşte.


            SCRIEREA DACICĂ VECHE     
            Faptul că lespedea a dispărut şi nu s-a păstrat nici măcar o fotografie a ei este lesne de înţeles. Un lucrător care a participat la dezmembrarea ei suţine că există totuşi  un set de fotografii care au fost făcute de către un bătrân arheolog român de prestigiu, care au fost date spre studiu unui paleolingvist şi care, a atras atunci atenţia autorităţilor că lespedea prezintă o valoare culturală şi istorică inestimabilă pentru poporul român şi pentru întreaga umanitate şi în orice caz incomensurabil mai mare decât valoarea ei economică. Pentru argumentarea afirmaţiei arheologul a prezentat atunci câteva fotografii ale lespezii în care se putea observa că toată suprafaţa ei era acoperită de o scriere în basorelief, de un verde smarald, total necunoscută după spusele paleolingvistului, dar cu probabilitatea cea mai mare de a fi pelasgă, dispusă în trei şiruri paralele care porneau din partea stângă sus şi şerpuia în diagonală încolăcindu-se în spirală în jurul unui cap de lup, şi sfârşind apoi la baza ei, în colţul din dreapta. Se pare că autorităţile române au rămas insensibile la aceste atenţionări şi dovezi şi au dispus tăierea şi topirea lespezii, urmând ca după vânzarea aurului să verse la vistieria Statului contravaloarea procentului de  19,31% negociat cu partea canadiană, conform contractului de exploatare a aurului şi a metalelor rare ale zonei.  

            SHAMBALLA ?          
            „Lucrurile însă au devenit de-a dreptul uluitoare atunci când, - declară de data aceasta reputatul arheolog, al cărui nume din motive de siguranţă personală nu-l putem face public - la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de puţ cu diametrul de 4 metri în interiorul căruia cobora o scară elicoidală ale cărei trepte erau săpate în pereţii puţului, de parcă fuseseră tăiate cu laserul. Din interiorul puţului emana o lumină lăptoasă, violacee. Deşi cei câţiva lucrători, geologi şi arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii şi-au revenit după o vreme din uimire, totuşi înafara paleolingvistului care s-a precpitat ca un apucat pe scări în jos, nimeni nu a mai avut curajul să coboare şi să verifice ceea ce se afla în puţ, iar a doua zi a fost deja prea târziu. Am aşteptat cu toţii ca paleolingvistul să apară, dar el nu s-a mai ridicat la suprafaţă. Peste noapte, SRI-ul şi armata au acoperit cu scânduri intrarea în puţul care ducea spre interiorul muntelui şi-apoi au turnat ciment şi au sigilat-o. A doua zi au fost închise gura puţului exterior precum şi intrarea în galeria săpată in vremuri imemoriale de către agatârşi. Tot a doua zi, eu, dimpreună cu toţi martorii care au asistat la prelevarea lespezii, a descoperirii puţului din adâncul minei, precum şi cei care au participat la ştergerea urmelor, am fost puşi să semnăm nişte documente care garantau păstrarea Secretului de Stat şi-apoi am plecat cu toţii speriaţi înapoi pe la casele noastre, care-ncotro.” 
            La sediile Ministerului Minelor Petrolului şi Geologiei şi al Institutului de Arheologie din Bucureşti, aşa cum de altfel era şi de aşteptat, nimeni nu ştie nimic. Peste toate aceste evenimente s-a aşternut tăcerea. Există unele voci carea firmă că persoane suspuse de la Guvern au muşamalizat toată afacerea şi că bancherii elveţieni îşi freacă mâinile satisfăcuţi. Ultima dată când s-a mai putut discuta cu bătrânul arheologul şi cu lucrătorul martor a fost în după-amiaza zilei de 28 iulie 2012. După această dată aceşti doi martori care s-au expus şi au rupt tăcerea nu au mai putut fi găsiţi la domiciliu. De fapt ei nu au mai putut fi găsiţi nicăieri. Vecinii povestesc ceva despre nişte ridicări cu dubele, cu agenţi mascaţi în miez de noapte, dar nici acest lucru nu este prea sigur.
            
            ÎN ATENŢIA CITITORILOR!     
            Dacă veţi avea vreodată curiozitatea să vă aventuraţi singuri prin pădurile din jurul Sarmisegetuzei Regia, să nu vă miraţi dacă veţi întâlni un om cu o privire luminoasă, violacee, care susţine că a fost în Shamballa şi că ştie un tunel pe sub Sarmisegetuza care duce către minele de aur de la Roşia Montană. Iar dacă începe să vorbească într-o limbă necunoscută, probabil pelasgă, ascultaţi-l cu atenţie, chiar dacă nu înţelegeţi ce spune în acel moment. Va veni o vreme când veţi pricepe.

Foto: Paul Ilie - www.kompania7.wordpress.com

marți, 26 iunie 2012

DACIA FRIGIANO-HIPERBOREANO-PELASGĂ ŞI ATLANTĂ



Silogisme de trei lei!

M-am împiedicat de curând de un articol dacomaniac, protocronist fireşte, în care se susţine nici mai mult nici mai puţin că_căciula dacilor a devenit simbol mondial.
Articolul poartă titlul acesta: "Căciula dacilor- prezenţă în simbolistica mondială." Luaţi rogu-vă de citiţi şi vă minunaţi!
L-aţi citit! Păi citiţi-l, citiţi-l!
Aşaaaa.....! Bun! Ce înţelegem de-aici? Păi ce să înţelegem decât că dacă frigienii erau traci, iar dacii erau şi ei tot traci, rezultă ce le place dacomanicilor să rezulte şi anume că.... nu că dacii ar fi putut fi niscai frigieni, ci că frigienii erau daci. În fapt erau bine merci veri, din "marele neam al tracilor". Dar asta nu contează atunci când tragi lucrurile de păr.
Şi dacă şi unii şi ceilalţi îşi acopereau capul, ce mai contează dacă o pârlită bonetă de lână ajunge o coşcogea căciulă de blană....
Ete na!
Ia hai mai bine să vedem niscai definiţii!

Definiţii

- cui îi mai pasă !? - 


BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = un fel de căciuliță de lână cu vârful îndoit înainte, devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății. – Din fr. bonnet.

CĂCIÚLĂ ~i f. 1) Acoperământ pentru cap confecționat din blană de miel sau de alt animal; cușmă.

PILEUS vezi
Enciclopedia Britannica Dacă dai un clic afli că este un cuvânt grecesc şi că era un acoperământ al marinarilor greci, însuşit ca port şi de către cei romani. Ups!
Şi uite-aşa continuăm să ne furăm căciula singuri, că doar la asta ne pricepem cel mai bine!
FRIGIA

Încercaţi vă rog acest articol, deoarece vă garantez că este interesant.
Gata? L-aţi citit? Şi-acuma hai să alegem una dintre legendele despre Frigia, oricare, deoarece toate provin din surse istorice credibile şi să vedem cum o înşurubăm în Dacia.... Ia hai să încercăm! Iese ceva? Iese pe dracu! Dar să nu deznădăjduim căci dacă ne opintim puţin şi o mai întindem sau o mai ciopârţim oleacă pe la colţuri patul lui Procust, ne iese o teorie protocronistă de numa-numa! 

A! Na că uitai! Dincolo de faptul că în articol se vorbeşte de fapt despre boneta frigiană în simbolistica internaţională iar nu în cea gonflat mondială mai lipseşte şi un cuvânt esenţial din titlu, foarte relevant în înţelegerea simbolisticii bonetei frigiene. Lipseşte cuvântul "modernă".
Titlul corect al articolului ar fi trebuit să fie:
"BONETA FRIGIANĂ - prezenţă în simbolistica INTERNAŢIONALĂ MODERNĂ "
Ar fi trebuit fireşte, dar din păcate nu este, că nu mai iese la teorie, ci din contră, ar răsturna-o cu susul în jos! Ba pardon! Ar fi pus chestiunea în lumina corectă, aceea în care o găseşti în toate articolele despre boneta frigiană.