PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?


marți, 1 martie 2016

CABANA


            Cabana©         
 
           
           
În timp ce dădea cu ciocanul geologic în căciula frigiană de pe capul Sfinxului din Bucegi, în faţa ochilor domnului inginer Salahoru s-a deschis un fel de poartă care aducea binişor cu portalul din Star Trek, decât că avea clanţă.       
            “Am pus-o! Una din trei, s-a gândit el imediat, ori e poarta de ieşire de la peştera de sub muntele Kogaionon a lui Zamolxe, ori poarta de intrare în
tunelul care duce la Amfiteatrul Înregistrărilor Eterne şi care face legătura cu tunelurile sub formă de cap de lup de sub Carpaţi, ori e portalul spre Şamblabla”.
            Domnu’ inginer Salahoru din Fundul Bârgăului a fost un student eminent, visător, ahtiat după taine, mistere şi secrete şi a terminat Politehnica după 10 ani, cu nota 5 şi asta nu pentru că la subiectele de la examene se uita ca viţelu’ la poarta nouă, ci pentru că muncea noaptea. Sigur, nu-i nicio ruşine să-mpingi cărucioare în gară, căci munca nu te abrutizează, ci dimpotrivă te înnobilează şi-ţi creează o aură de erou al muncii, însă toţi banii lui se duceau pe chefuri kamasutrice de evoluţie spirituală.  
           
Datorită profesiei de inginer geolog însă, avea o privire extrem de inteligentă, decât că nu prea vorbea. Ştia în schimb să înjure binişor în limba dacă vulgară, foarte asemănătoare cu latina vulgară şi identică vezi bine, cu româna de azi. Sigur, de vorbit vorbea el, atunci când bujbecăia singur pe coclauri şi dădea cu ciocanu’n piatră, dar nu vorbea cu lumea, decât dacă altă cale de comunicare, dincolo de grimase şi gesturi obscene nu găsea. Rămăsese traumatizat de câte porţi noi văzuse pe la examene în viaţa lui de student iar asta din Bucegi pe care se strofocase natura să i-o scoată în cale şi s-o deschidă special pentru el ca să evolueze spiritual, i-a pus capac şi l-a făcut să devină uşor nervos.           

            Deoarece a observat că poarta avea urme de căcat spiritual pe clanţă, necesar evoluţiei personale, evident, domnu’ inginer Salahoru a luat un băţ, cum văzuse el în filmele SF unde există în mod real astfel de porţi care nu există şi l-a băgat experimental pe poartă. De dincolo de poartă s-a auzit un glas iritat:
            - Băăăăăăă... care pizda mă-tii arunci cu beţe în Şamblabla?          
            - Ba p-a mă-tii, băi şamblablagiule! Las'că mă duc io acuma la cabanier şi-o să vezi tu atunci pă dracu! i-a răspuns domnu inginer Salahoru furios.      

           
Şi inginerul nostru s-a dus la cabanier şi i-a povestit toată tărăşenia. Cabanierul, care nu era un inginer, ci un ortodox securist care îl văzuse pe Arsenie Boca trecând prin pereţii închisorii a înţeles imediat unde dispăruseră cele cinci oi ale sale pe care i le dăduse acum un an unui cioban mioritic să le pască... “Aha, carevasăzică mi le-au furat şambalagiii din celălalt univers.”, şi-a zis cabanierul.       
            - Mama lor de evoluaţi! Stai că le-arăt io lor universuri paralele...! Băi inginere, n-ai un alt băţ?      
            - N-am să moară mama, decât o riglă de calcul second hand...       
            - Nu e bună... acum există calculatoare. Altceva nu mai ai prin buzunare? l-a întrebat precipitat cabanierul.           

           
- Ba da. Am o revistă porno, o carte de Jules Verne şi nişte seminţe... şi ziarul Sport... cam astea...   
            - Poţi să ţi le bagi în cur. Nu ne-ajută. Va trebui să intrăm pe poartă să vedem universul acela.         
            - Şi cum facem dacă între timp s-a închis poarta?   
            - Simplu! Ia întinde mâna!    
            Domnu inginer Salahoru întinse precaut mâna iar cabanierul îi puse în palmă o foaie din revista “Formol în Nas”. 
           
- Citeşte asta! îi zise el indicându-i o notiţă la un articol despre astrologie mintală încercuit cu pixul.     
           
PORTALUL AVALANŞEI 
            În ziua de 27 martie la orele 24,00 pentru câteva secunde ţi se va deschide un portal în palma dreaptă, numit portalul avalanşei. El este un amplificator al tuturor energiilor tale malefice pozitive şi pe-acolo se va scurge tot ce e mai rău în tine.     
            Astrologii avertizează ca în toată această perioadă să ai grijă să nu ţii nimic în mâna dreaptă, în special portofelul, paşaportul sau telefonul, deoarece rişti să le pierzi în altă dimensiune. De asemenea nu este indicat nici ca împins de curiozitate să apeşi prea tare cu degetul în podul palmei, căci există pericolul să fi absorbit cu totul prin portal, într-o dimensiune paralelă cu realitatea.”
 
            - Te bagi? îl întrebă curios cabanierul pe inginer.   
            - Unde să mă bag?     
            - În Şamblabla, unde...!?       
            - Ă?    
            - Nu te uita la mine ca râma la stâncă, te bagi sau nu te bagi!? Astăzi este 27 martie, şi-s ceasurile 22,30. Uite, dacă mergi cu mine acum, îţi dau o oaie.           
            - Păi cum ajungem noi acolo dacă poarta nu-i deschisă? Şi mai e şi-ntuneric.       
            - Prin portalul avalanşei din palme, n-ai citit!?       
            - Păi ăla te-aruncă tot în capul tău, aşa zicea în articol, într-o dimensiune paralelă cu realitatea...     
            - Păi şi Şamblabla, unde crezi tu că e?         
            - În capul Sfinxului.  
            - Io unu’ nu cred că-i aşa. În capul Sfinxului este doar portalul, Şamblala este de fapt în capul nostru. Fiecare cu Şamblabla lui. Ai auzit de contele Incapuciatu care zicea că a fost în Şamblabla, dar care întrebat mai apoi n-a ştiut să spună cum se face salutul tibetan?
Păi de ce crezi tu că îşi zice el incapuciat!?           
            - Ca să-i facă pe fraieri de parale.     
            - Greşeşti. El şi-a ales intenţionat numele acesta ca să demonstreze că toate cunoştinţele ezoterice şi experienţele extrasenzoriale, nu vin de aiurea, din realitatea imediată, ci toate câte se petrec în nevăzute se-ntâmplă doar în capu’ omului.
Ce, tu nu vrei să vezi ce-i dincolo, vrei doar să caşti gura numa’ la scornelile lor?
Băiii.. fi deştept că ţara geme de treziţi!                                 
            - Stai bre, nea cabaniere, ce te inflamezi aşa!? Vrei senzaţii tari? Ia-o-n pana mea pe calea mâinii stângi, ocupă-te serios de satanism - nu cu pisici spânzurate şi cu cruci întoarse-n cimitir -, dă ochii cu Întunericitu dacă ai curaj, iar El o să-ţi arate tot ce-ţi doreşti. Că până la urmă tot mintea ta îţi arată ce vrea ea... Aşa că io zic să te ţii departe de sfaturile şi informaţiile ezoterice de prin reviste ale tuturor binevoitorilor iniţiaţi, căci întotdeauna binevoitorii aplică principiul “trei la curul altuia”....
            - Băi inginere, încă o dată te întreb: tu chiar nu vrei să vezi ce-i dincolo ?            

            - Nu, nu cre’că-i bine să vezi ce-i dincolo, că s-ar putea să nu-ţi convină şi să ai o mare decepţie... Părerea mea. Dacă Doamne fereşte în loc de Şamblabla ajungi în Limbo, de-acolo nici dracu nu te mai scoate.           
            - Este posibil şi asta. E-adevărat, noi nu avem un maestru spiritual care să ne ţină sub control şi să ne aducă înapoi dacă o luăm p-o pleană, în schimb ne avem unul pe celălalt, ceea ce crede-mă, nu-i de colea. Şi mai avem încă un avantaj.     
            - Care?           
            - Unul mare de tot. Acela că putem fi martori unul pentru celălalt, pentru tot ceea ce vom vedea şi auzi şi mai cu seamă pentru tot ceea ce ni se va întâmpla acolo. Tu îţi dai seama că va fi o premieră mondială, căci toţi care se plimbă prin nevăzute se bălăcesc în iluziile din capu’lor doar de unii singuri!? Îţi dai seama că e o şansă unică!? Şi-apoi când suntem doi facem mult mai uşor faţă la orice situaţie neprevăzută. Başca că ţi-am promis şi-o oaie la întoarcere. Poate nimereşti una vorbitoare...     
            La auzul acestor argumente irefutabile, domnu’ inginer Salahoru din Fundul Bârgăului a căzut pe gânduri.            Mda, avea dreptate cabanierul. Şi-apoi na, după asemenea experie       nţă puteau să scrie o carte de călătorii iniţiatice împreună şi să tragă un tun literar. 
            - Nea cabaniere, sincer, n-am ce face cu oaia matale. Dacă mi-o dai însă la proţap şi pui şi-o ladă de bere lângă ea, primesc. Să zicem că m-ai convins şi c-o să mâncăm oaia împreună. Întrebarea mea e alta: cum facem să intrăm amândoi deodată chiar în Şamblabla, şi nu în altă parte?     
            - Păi ca să intrăm amândoi deodată folosim portalul avalanşei, dar nu fiecare pentru el, ci fiecare pentru celălalt. Dacă ne strângem mâna deasupra portalului Şamblablei la orele 24,00 vom intra unul în mintea celuilalt, vom forma o minte comună, şi-aşa, uniţi, vom pătrunde simultan. Acum nu ştiu să spun în ce dimensiune vom fi noi proiectaţi, dar mai întrebăm acolo unde-i Şamblabla. Hai că mai avem fix o oră până la miezul nopţii.
Io zic s-o luăm din loc! Batem palma?
            - Batem.         
            - Gi me five!   
            Entuziasmat peste poate, domnu’ inginer Salahoru din Fundul Bârgăului a bătut palma cu cabanierul
à l’americaine” şi în momentul acela au rămas înmărmuriţi. Deodată, în jurul lor s-a făcut o lumină orbitoare de culoare violet care s-a văzut până în satele din vale. Când lumina a dispărut, cei doi nu se mai aflau în cabană. De fapt nu se mai aflau nicăieri. Doar crainica de la ştiri mai tulbura puţin liniştea care se aşternuse peste cabana Ciumagi:        
            ”Stimaţi telespectatori, pentru aceia dintre dumneavoastră care nu şi-au dat ceasurile înainte cu o oră, vă reamintim că astăzi, începând cu ora 0,00, România a trecut la ora de vară. A fost ora 24,00. Încheiem aici emisiunea şi vă dorim noapte bună.”
            După ce Poliţia împreună cu Procuratura şi Salvamontul au răscolit o săptămână încheiată munţii în căutarea dispăruţilor iar ancheta a luat sfârşit şi dosarul clasat, în cabană au început să se întâmple lucruri stranii. Noul cabanier trimis imediat la post a dat faliment în doar o lună şi de la el s-a aflat la minister despre cabana
Ciumagi cum că ar fi fost bântuită, dar cine să mai creadă în mileniul al treilea în basme cu moroi. Noul cabanier, precum şi următorii trei care i-au succedat la post, aflaţi cu toţii în stare de şoc au fost trimişi pe rând la un consult medical de specialitate şi mai apoi internaţi de urgenţă la Spitalul de Veseli din Gătaia, pe termen nelimitat. Puţinii turişti care au mai poposit în răstimpul acesta la cabană au fugit a doua zi mâncând pământul. Ei au declarat oricui avea chef şi răbdare să-i asculte, că noaptea în cabană nu se poate dormi din cauza unor fulgere violet care mişcă paturile şi mai ales a unor urlete înfiorătoare şi a unui potop de pizduieli şi de alte înjurături inginereşti care nu pot fi reproduse. Şi toţi, fără excepţie ziceau ceva neinteligibil, ceva gen Şamblabla de parcă ar fi fost cu toţii bâlbâiţi.

Text şi colaj foto de Dan Ioaniţescu
©