PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?


miercuri, 20 ianuarie 2010

marți, 12 ianuarie 2010

UBICUITATEA MINTII



Ubicuitatea este un atribut al mintii noastre. 

Într-o clipa pe pamânt si-n cer!  De la marginile lumii si din adâncuri se reîntorc si ne spune-n soapta lor tot ce avem de îndeplinit – bine sau rau, dar tu, omule alege! Sunt cuvintele parintelui Arsenie Boca.

Mintea ne aduce trecutul dar si viitorul probabil si uneori cel cert, in prezent. Mintea ne arunca in lumi necunoscute, ne plimba prin cele cunoscute, ea ne dezvaluie si tot ea ne certifica adevaruri. Premonitia si retrocognitia nu pot fi incercate fara ajutorul ei. Este atunci mintea omului ubicua? Afirmatia Dumnezeu este totul si totul este Dumnezeu o intalnim in credinta a tot mai multor oameni. Daca asa este, cum se crede, atunci si noi, cu mintea noastra, suntem parte si participam la tot, dar din nefericire, prin concentrare, n-o putem fixa decat intr-un loc. Mintea fixata in doua puncte, desfasurand doua actiuni in paralel in plan constient, este considerata de catre psihiatri o maladie. Fie ca se lasa furata de fluxul memoriei involuntare, fie ca, gandurile nu se lasa dominate, faptul ca nu poate sa functioneze decat secvential ne impiedica sa ne dam seama de raspandirea ei in Tot. Si pentru ca Ea este dizolvata in Marele Tot iar El are multe usi de la care Eul nostru nu a dibuit toate cheile... vom avea trai permanent o Golgota a cunoasterii.

Cartea mintii - mintea ca o carte

Stiti cam cum ar putea arata mintea noastra?
Daca utilizam o analogie cunoscuta, atunci putem sa ne imaginam mintea ca o carte foarte mare si si voluminoasa. Daca o deschidem undeva, la orice pagina, acolo in acea pagina se va situa punctul de concentrare al mintii in acel moment. Dar mintea este de fapt toata cartea si ghinionul face ca nu putem citi toate paginile deodata. Pentru ca nu stim cum se face, pe parcursul unei vieti de om, marea majoritate a cartii ramane necitita, desi mintea "stie" ce se afla inauntru. Eul nostru nu poate lua la cunostinta decat despre putine lucruri, despre ceea ce stie si poate mintea.
Desigur ca ceea ce reiese din rationamentul de mai sus reprezinta un punct de vedere subiectiv, rezultat prin insailarea unor elemente. Ezoteristii care opereaza cu conceptul de Akasha, privit nu ca o carte, ci ca o biblioteca astrala, in care poti "citi" informatii din trecutul sau viitorul planetei sau din intreg Macrocosmosul, lasa impresia ca trag o linie de demarcatie intre mintea umana si mintea universala. Conceptul de Akasha sau al cincilea element, dupa pamant, apa, foc si aer, in hinduism reprezinta eterul subtil, substanta fundamentala care patrunde tot Universul si care permite si intretine viata. Citirea in Akasha  zic yoghinii, se realizeaza secvential sub forma unor clisee. Nu stiu cum citesc ezoteristii dar ar fi interesant de stiut.
Cartea timpului - timpul ca o carte

Timpul se zice ca este inseparabil de mintea omului, ca este un produs al mintii noastre, ca fara o minte umana care sa-l perceapa ca real, el isi pierde intelesul. In anul 1927 inginerul aeronautic militar britanic John Wlilliam Dunne publica "An Experiment with Time" o lucrare de referinta in incercarea de intelegere a premonitiilor.
El sustine ca timpul este etern prezent, ca trecutul, prezentul si viitorul se petrec toate deodata. Ca sa intelegem apelam tot la analogia care aseamana de data aeasta timpul, cu o carte. A trai prezentul, a percepe prezentul este ca si cum ai citi o anumita pagina din carte. Omul care “citeste” pagina prezentului este constient numai de ea in acel moment, dar celelate pagini ale cartii, trecutul si viitorul, exista si ele in acelasi timp cu pagina citita si, daca am putea citi toate paginile cartii simultan, toata cartea deodata, am intelege ce inseamna sa traiesti simultan prezentul, trecutul si viitorul.

Dunne sustine ca, in stare de veghe, omul “simte” timpul doar liniar – ca pe o curgere in linie dreapta, dinspre trecut spre viitor; in schimb, in somn, creierul functioneaza altfel si devine capabil sa interpreteze timpul in acest mod “simultan”. 

 Articolul pe care vi l-am propus este un biet exercitiu mental, sumar si schiop si ca intotdeauna fara pretentii - trebuie sa recunosc ca m-a sedus ideea analogiei mintii cu cartea, pe care am intalnit-o pe descopera.ro, dar ca analogie a timpului cu cartea. Ar putea fi un punct de plecare intr-un dialog care sa ne faca bine. Cine ne poate valida inafara altei minti omenesti, ca ceea ce am cunoscut am inteles si ceea ce am inteles si am procesat mental ne-a condus la concluzii corecte?  Oglinda mintii mele este totdeauna o alta minte umana. Ca sa stim daca suntem apti sa intelegem, ar trebui ca mintea umana sa se contrapuna unei altfel de minti, nonumane.
A Lui! veti spune. El insa ne-a creat mintea si nu putem sti daca ne-a pus toate ingredientele in ea. Dialogul cu El ar putea arata ca un dialog intre un om si o coropishnitza, sau intre o coropishnitza si euglena viridis. 
Inteligenta artificiala!? Nu, caci pe aceea am creat-o noi! Tare mi-e teama ca dupa ce ne-a facut, Dumnezeu ne-a incuiat o parte din minte si a inghitit cheia! Daca urmariti videoclipul de mai jos va puteti convinge de acest mare adevar.




joi, 7 ianuarie 2010

SOMNUL RATIUNII ZAMISLESTE INGERI ?

RASPUNS LA COMENTARIUL LUI ANDREIRADU DESPRE INGERI FILMATI, 100Ro


Andrei Radu zice:
"Daca tot credem in forma conventionala (a ingerilor n.a.) (ceea ce nu presupune ca concorda cu realitatea), de ce nu, chiar si credinta noastra poate fi una conventionala?
Oricum, cred ca, in curand, in mentalul nostru va fi potcovita o alta idee (pentru ca religia se reinventeaza pas cu pas, din instinct de supravietuire) si atunci, cu siguranta forma ingerilor va fi cu totul alta."

Pentru intelegerea mai buna a articolului va rog sa va rupeti doua minute si sa intrati pe articolul de desubt, pe care l-am modificat usor. Doar doua minute si veti vedea ingeri filmati pe "viu" .


Viata fara miracole e ca friptura fara muraturi.:) Orice iluzie frumoasa pe care o traiesti, te tine captiv o vreme si parca ai vrea s-o repeti... Un roman bun, o teorie seducatoare, o sculptura, o melodie, o piesa de teatru... pentru cateva momente din viata ESTI acolo si traiesti acea "realitate".
Credinta, ca si necredinta, dau un sens vietii, cu diferenta ca, prin credinta, prin simtire iar nu prin gandire, satisfactiile par mai mari si mai constante iar Miracolul pare ca incepe sa capete consistenta. Daca mintea nu se agata de "ceva", orice, pe care sa-l investeasca cu sens si care s-o stimuleze, partida este pierduta. Mintea copilului este preformata, dirijata de catre cei mari sa se orienteze intr-un anume sens, sa vada si sa se comporte intr-un anume fel fata de realitate. Nimeni n-o sa-si invete copilul sa nu creada si sa se indoiasca de tot ce va auzi de la cei mari, ca realitatea este alta decat cea pe care o percepe toata lumea. Daca l-ar indruma sa perceapa diferit - un "diferit" la fel de natural ca si naturalul comun al tuturor - l-ar sminti in raport cu societatea si l-ar termina ca om, caci copilul pana sa ajunga la armonie cu sine ca adult, are drum lung si greu de strabatut. Cat tip mintea copilului functioneaza ca un burete, e foate greu sa-l inveti sa gandeasca si sa se comporte dual. Adica pe de o parte sa aiba reactiile asteptate de societate de la el, iar pe de alta parte sa-i antrenezi mintea pentru "realiatea nevazuta". Nu s-a ajuns la modul acesta de intelegere a educatiei. Noi oamenii formam in continuare oameni din inertie. Ce s-ar intampla cu oamenii daca ar fi invatati de mici sa priveasca realitatea in esenta si nu in aparenta si sa reactioneze ca atare?  Mintea noastra este educata de parinti, scoala si societate sa priveasca lucrurile doar intr-un anume mod. Educatori in cele nevazute sunt putini si sunt re-modelatori de minti mature, pentru aceia care vor altceva de la viata. Copiii sunt evitati de la educatia in cele nevazute dar, pe de alta parte, li se spala de zor mintile cu Religia. In societatile inca primitive, "realitatea" este diferita de a noastra, iar copiii o invata pe aceea.   

"credinta noastra poate fi una conventionala?"
Raspunsul meu este DA. Chiar asa gandesc ca se intampla, fara sa ma consider sceptic sau nihilist. Dar, cum altfel decat prin speranta si cunoastere mai poti tine steagul sus? Sper si in acelasi timp imi promit: "Dar daca... reusesc sa intru Acolo si sa inteleg...?".  Pana sa ajungi la miezul nucii exista o gramada de caneluri exterioare ale cojii, care mimeaza labirintul dinauntru, al miezului. Coaja daca nu se lasa sparta, trebuie macar putin fisurata, astfel incat sa te poti strecura inauntru. Cu ce altceva decat cu mintea, cu credinta sa provoci fisura? "Credinta ta va muta muntii" poate fi inteleasa ca si: "credinta ta, chiar si conventionala, poate provoca fisura nucii." 
Convin acum cu voi, ca ceea ce am afirmat azi aici este doar pentru momentul "acum" si doar pentru acest aspect. Maine, privind credinta in alt context si in alta ordine de idei, s-ar putea sa ma contrazic, fara sa am catusi de putin sentimentul duplicitatii. Oricum, credinta poate fi considerata conventionala daca o privim critic si reala, sau adevarata, daca traim in ea.