PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?

UNIVERSUL SI DUMNEZEU FUG DE SUB LENTILELE TELESCOAPELOR SI MICROSCOAPELOR NOASTRE.
O FI BINE... O FI RAU... ?

“Vom fi iarăşi ce n-am fost si încă mai puţin decât atât”.
Faustinus

vineri, 26 februarie 2010

AGLOMERATIE MARE

Aglomeratie mare este in lumea nevazutelor, locul magic, plin de promisiuni sau de spaime, lume despre care  tot omul are pareri. In lumea nevazutelor se afla deopotriva sofisticata ierarhie a sfintilor, a ingerilor, arhanghelilor - chiar si a arhanghelitelor si dumnezeitelor cu nume saxone, cum am intalnit prin literatura de "specialitate", a serafimilor, a dracilor si varcolacilor, a heruvimilor - fabulosii tauri inaripati, a personajelor din povesti, acolo este lumea lui Zamolxe, a zeitatilor hinduse, a spiritelor cu care dialogheaza samanii, a Raiului si a Iadului, a Nirvanei, a Campiilor Elizee, a Taramului Celalalt, a Walhallei, acolo este Shamballa, tot acolo si purgatoriul, daca ar fi sa il credem si pe Dante si a cator multe altele, incat ar trebui sa trecem in revista toata istoria religiilor si a lumilor paralele inchipuite pana azi. Ce mai! Aglomeratia este foarte mare.... entitatile se calca pe picioare unele pe altele... Pentru aceasta lume nevazuta, imaginata in fel si chip, de-a lungul istoriei oamenii si-au organizat si trait vietile sau si-au luat gatul unul-altuia, asa incat tot ce vine ca informatie din aceasta lume trebuie atent cantarit, masurat, judecat si nu inghitit pe nemestecate. Toti, dar absolut toti cei care au crezut si cred in continuare in tot felul de lumi nevazute s-au bazat si se bazeaza pe certitudini, cel putin in mintile lor.
Decupati un metru cub imaginar de lume nevazuta si numarati-i va rog entitatile. Nevazute, evident.

Va salut cu mare drag,
pricuriciul padurii

duminică, 21 februarie 2010

SAVANTUL ZEN

 "Imparatia lui Dumnezeu este in voi" (Luca 17.21)
Academicianul isi avea rezervate sase ore de cercetare pe zi, pe langa alte patru ore de catedra. De cinci ani se straduia sa dreseze o cuanta, din pacate niciodata aceeasi. In dimineata in care iesi din casa si simti  mirosul de primavara si trase de mai multe ori cu nesat aerul in piept, ei bine, in acea dimineata, baga de seama pentru prima data, ca usa Institutului se deschide in ambele parti. Atunci se ilumina.

vineri, 19 februarie 2010

BACIUL ZEN

"Dumnezeu este totul si totul este Dumnezeu "  
Baciul sedea rezemat in bata pe marginea santului cu privirea pierduta in departare si cugeta. "Dumnezeu este in toate". Cainele sari sa prinda o musca dar aluneca si cazu cu botul intr-o balega proaspata. Se ridica si-i arunca baciului o privire nedumerita. In acel moment baciul se ilumina.

marți, 16 februarie 2010

MICII HOLOGRAFICI

 
Micii - iluzie sau realitate?
Daca materia este doar o iluzie si totul este energie si constiinta, o imensa holograma, ce sunt micii? Constiinta sub alta forma? Campuri vibrationale prajite? Fragmente de constiinta adunate la un loc apartinand unor forme de energie denumite empiric de mintea umana: carne de vita, carne de oaie, piper, sare, etc? Fiind parte a constiintei si stiind ca orice este in mare este si in MIC, au micii constiinta? Sau ei nu exista deloc, ci sunt doar un produs al mintii noastre? Noi oamenii, care suntem doar o iluzie de materialitate, caci nu-i asa suntem vibratie, atunci cand mestecam si inghitim cativa mici, care reprezinta o alta iluzie de materialitate, inseamna ca iluzia mai mare o inghite pe cea mica, si o transforma prin digerare si excretie intr-o iluzie de c....? Iluzia cea mare isi bate joc de cea mica dezalchimizand-o sau pur si simplu sau ii acorda o noua sansa de existenta? Iata cateva intrebari ale caror raspunsuri nu le-am gasit in filmuletul de mai jos, foarte interesant dealtminteri.
Filmul va rog!

luni, 15 februarie 2010

MARTIRUL ZEN

"Tine minte ca sa nu obtii ceea ce vrei este adeseori un noroc incredibil."
Dalai Lama
Martirul vazu cum leul ii taraste mana siroind de sange la capatul arenei. Nu simtea durerea. Ii venea sa fuga dupa el sa-si ia mana inapoi dar nu se putea clinti. "Doamne Isuse Cristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul!"
Un raget infiorator acoperi urletele de placere ale multimii si il facu sa-si intoarca privirea. Al doilea leu se pregatea sa sara. Vazu ochii fiarei. Atunci se ilumina!

joi, 11 februarie 2010

APEL

Am nevoie urgent pentru tatal meu, de o infirmiera de  zi, o persoana care a lucrat cu bolnavi la pat, cu experienta in domeniul medical
Tata este paralizat din anul 2004 iar acum este la reanimare la spitalul Colentina. 
Condiile de plata sunt foarte bune. 
Multumesc celor care mi-au sarit in ajutor pana acum, fie macar si cu o vorba buna!

IARNA VRAJBEI NOASTRE

FATA MORGANA
Cand vorbim despre Adevar, vorbim despre o multime uriasa de adevaruri mici si subiective care trebuie obiectivate, acceptate de toata lumea si care odata acceptate, sa ajunga fie recompuse prin diverse combinatii, in adevaruri mai mari. Acestea din urma, recombinate ar trebui sa dea Adevarul cel mare cel care trebuie sa scoata realitatea de sub imperiul realitatilor iluzorii si sa o legitimeze ca pe realitatea ultima.
Lucrul acesta il face in minte fiecare cautator in Lumina, dupa priceperea sa.
Realitatea din pacate nu este fixa si vesnica, ci este intr-o continua miscare si transformare, asa ca intelegerea ei intr-un anumit moment si o anumita secventa, nu ajuta cu nimic percepera ei in devenirea sa perpetua. De aceea nici adevarurile cunoscute nu au decat o valabilitate temporara, termenul lor de garantie fiind determinat de puterea de patrundere si de cunoastere a mintii umane la un moment dat.
Ramanem asadar ancorati in cateva impresii fotografice, iar nu filmate, ale realitatii, niste biete flashuri cu valoare de adevar, doar pentru momentul cand au avut loc ele.
Adevarul meu sau al celuilalt au valoare pur subiectiva. Aparatul cu care cautam, cernem, discernem si valorizam adevarurile, respectiv mintea noastra este programat sa functioneze pe o banda de frecventa, ca la radio. Foarte greu, daca nu imposibil, este sa faci un astfel de aparat sa prinda posturi straine. Asa ca daca vrei sa zici ca ai dreptate sa afirmi ca ai cunoscut ceva cu valoare de adevar, acest lucru poate fi crezut doar daca ai avut si confirmarea altor genuri de minti, de pe alte benzi de frecventa, caci altminteri acele adevaruri neconfirmate pot fi niste iluzii, gen Fata Morgana.

miercuri, 10 februarie 2010

CU FATA LA PERETE?

Draga Anonim unisex! :)
.............................................................................
Ca sa raman sincer, de la un punct incolo, din discretie, nu am mai citit comentariile reprezentand dialogul dintre Tzugulea si Camelia, dar uite ca sa pot sa-ti raspund, voi fi nevoit sa o fac. Daca ei au considerat ca e bine sa se lupte pe un teren neutru, i-am lasat s-o faca. Era razboiul lor si eu ca prieten le-am oferit separeul. :)


Spre rusinea mea, iata ca nu am citit nici dialogurile lui Tzugulea cu Cristiana, desi am stiut ca ele exista. Si-apoi cand intr-un tarziu m-am hotarat s-o fac, am vazut ca aceste dialoguri nu mai exista. Am considerat ca fiecare este suficient de stapan pe propria fiinta, incat sa poata plonja intr-un dialog cat de neplacut si nenecesar il considera.

Concret, la rece, ar trebui sa-i spun lui Tzugulea ceva, sa-l determin intr-un fel sa inceteze sau sa plece. N-o fac si cu riscul de a-mi pierde marea majoritate a prietenilor, n-o voi face nici in viitor. Poate ca uneori limbajul lui virulent pare socant. Dar intreb eu pe oricine, chiar niciunul dintre oamenii porniti pe calea spiritului spre Lumina, n-o fi pizduit sau dracuit, macar in gand? Macar o data? Nimeni sa nu fi gandit si in alti termeni decat cei acceptati? Vorbesc despre o zona, despre un anume tip de abordare a realitatii, despre "socant" in general si nicidecum despre demersul concret a lui Tzugulea, care doar pare socant.
Iertata-mi fie exprimarea licentioasa, dar suntem oameni facuti din carne si spirit, iar latura groasa si neplacuta a fiintei noastre pe care nu dorim sa o lasam sa se exhibe, pentru ca vezi Doamne, nu da bine la spiritualitate, totusi exista. Este parte a vietii. Vibratii joase sau inalte, sau amestecate... astia suntem! Nu latura sexuala este vizata aici, ci totalitatea instinctelor primare dresate si reprimate de fiecare, pe de o parte, si gandurile cu care ne autoimbrobodim, fie ale noastre, fie preluate nedigerat de aiurea, pe de alta parte. Pe acestea din urma le vaneaza Tzugulea. Exista in noi un colt de realitate oribila, pe care ori nu-l stim, ori nu vrem sa-l acceptam, ori ne este rusine cu el, dar cu voia sau fara voia noastra, el exista. Si daca nu vrem sa-l constientizam, acest fapt este o chestiune grava de constiinta personala, atata vreme cat dorim sa evoluam catre Lumina. Daca Andrei Radu, bunul NOSTRU prieten Tzugulea, ridica covorul de pe acel colt, evident disconfortul este mare, dar orice chirurg taie tesut bun, ca sa ajunga la raul dinauntru. Este traumatizant sa vezi si ceea ce nu-ti place, dar nici privelistea nu este toata, si nici bucuria deplina, daca nu-ti dai ochelarii, eventul de cal, deoparte. Clandestinitatea si impostura in care ne vom afla atunci in fata Lui sau a Ei :)- sa traiesti Camelia! - va fi mult mai dureroasa. Si mai grav va fi daca minciunile personale, multe-putine cate le avem, sa nu cumva sa ne conduca catre NICAIERI. Nu mi-am pus problema daca acest lucru ii face placere lui Tzugulea, nu am avut o discutie separata cu el pe aceasta tema, dar sunt absolut convins ca primul om care s-a supus unei astfel de razuiri radicale, a fost el insusi. Altfel nu ar sti pe ce sa apese. Si l-am perceput ca pe un prieten adevarat, care iti vrea binele. Egregorul lui este foarte volitiv, daca ii pasa. Si-i pasa. Si pentru acest lucru il apreciez in mod deosebit.
Tu trebuie sa intelegi cel mai bine deviza : "toti pentru unul si unul pentru toti! "

Asa ca Anonim, draga Anonim, daca esti gata, intra si tu intr-un dialog despre fiinta, adevar, minciuna, iluzie si realitate cu Andrei Radu. Fa-ti un blog sau incearca un dialog pe blogul oricarui prieten bun de aici. Bineinteles daca si el va considera ca merita. Dialogurile fac bine. Monologurile te pot arunca in haos si disperare. In orice caz, insist: esti binevenit! :)

duminică, 7 februarie 2010

VAI DE EGREGORII MEI!

Cati egregori poate avea un om?
Parerea unui maestru reiki este ca  fiecare om are un egregor. Exista scrieri de specialitate in care se arata ca numarul de egregori pe cap de locuitor este mai mare decat unu.
Dar ce este el, egregorul?
Am cules pentru voi o definitie dintr-un:
 Acest material contine informatii sensibile de a fi peste nivelul dvs. de acces transcendent"
Dintr-o abordare prin prisma teoriei morfogenetice (a unui articol scris cu cinci ani jumate inainte de catre Prof. Dr. Psiholog - Parapsiholog Lucian Iordănescu si copiat in halci mari si fara nicio trimitere de catre Atlamith), desi peste nivelul meu de acces la transcendent, reiese ca:
"Egregorul este o acumulare impersonala de inforenergii, bune sau rele, care au apartinut indivizilor, grupurilor de indivizi, societatii, popoarelor, natiilor, planetelor. Aceste inforenergii acumulate se comporta ca niste acumulatori-tampon dpdv IE, indivizii pot urca informatie si energie in egregor sau pot primi informatie si energie din egregor. Se creeaza astfel o interdependenta , egregorul reprezinta sii de multe ori influenteaza deciziile subtile ale indivizilor, nuanta de bine sau rau, etc.
         Fiecare grupare, fiecare mişcare religioasă, politică, artistică, fiecare ţară,
formează un “egregor”. Egregorul se comporta ca o fiinţă psihică emanată de o colectivitate, fiind format din gândurile, dorinţele, fluidele tuturor membrilor care au ganduri in comun." 
 Detaliile care vin sa consolideze definitia sunt mai numeroase si daca sunteti curiosi puteti sa aprofundati. Eu nu am facut-o caci m-am speriat de moarte de avertismentele cu care incepea si se termina materialul. La sfarsitul articolului cititorul este amenintat cu alzheimerul, caci se mentioneaza urmatoarele:
"Daca vi se pare ca va depasiti drepturile de acces la informatii sau apar manifestari care sugereaza ca depasiti CENZURA TRANSCENDENTA , nu va incapatanati sa cititi. Va puteti pierde memoria sau o parte importanta din ea. De asemenea puteti antrena si declansarea unor protectii mai dure." 
Totusi clasificarea pe trei categorii a egregorilor mi s-a parut interesanta. In mare lucrurile arata asa:
"1/ Egregori normali, obisniuiti, al caror simbol este un concept abstract ( idee, popor, partid, obicei, credinta, etc) . Acestia sunt „proprietate comuna” a celor care se conecteaza la egregor, cota de influenta a fiecarui individ fiind direct proportionala cu puterea sa de concentrare si timpul alocat gandurilor trimise spre egregor...... 
2/ Egregori extraordinari, al caror simbol este o persoana vie sau o entitate . Acestia sunt proprietatea cvasi-exclusiva a persoanei care este simbolul egregorului, egregorul fiind constituit din gandurile titularului si din gandurile celor care se gandesc la el si la actiunile desfasurate de el......  
3/ Exista si un tip intermediar de egregori , si anume cei al caror titular este o colectivitate mica , unita de un tel si un simbol clar definit. Cel mai clar exemplu este cel al unei echipe de fotbal. ( Deoarece jucatorii de fotbal nu prea stiu parapsihologie avansata acesti egregori se comporta in practica ca egregori de tip1 cand e vorba de titulari si ca egregori de tip 2 cand e vorba de useri ...)."
Pe de alta parte trebuie ca avem o multime de egregori depinzand de grupurile care ne atrag.
Dar cum suntem atrasi de foarte multe lucruri si grupuri in viata, se pare ca depindem de mai multi egregori.
Un egregor ar trebui sa fie cel care patroneaza gasca cu care iesim la bere, apoi mai este unul care reprezinta apartenenta la grupul care urmareste acelasi serial cu noi, apoi mai sunt cele care ne aduna pe net cum a fost egregorul lui Oreste sau egregorul 100Ro, apoi cei care ne aduna pe la concerte, al celor care asteapta apocalipsa, al colegilor de serviciu, al vecinilor de bloc....etc .
 Aglomeratia mi se pare ca este cam mare! :)
Si-mi pun si eu o intrebare ca neofitul, la care ma astept sa-mi raspunda cei care pricep mai mult in spiritualitate, oare egregorii astia multi se plac intre ei sau se ignora?  Uite ar fi interesant de stiut daca egregorul de bere si cu cel de fotbal se plac cu egregorii de stiinta spirituala si cu cei religiosi? Ba mai mult...  oare egregorul spiritual il agreaza pe cel religios sau numai se face? Egregorul meu personal l-o placea pe-ala national? Tare l-as inghesui eu cu niste intrebari pe egregorul national daca l-as prinde! :)
Oricum daca voi afla nu voi spune la nimeni, pentru ca in articolulul domnului Profesor Dr. Psiholog-Parapsiholog Lucian Iordanescu se specifica foarte clar: 
"...aceste detalii consistente nu pot fi puse la îndemana vulgului, acestuia ne-rămânându-i decât postura de a acţiona  la o comandă dată subliminal, el (vulgul) considerand că acţioneaza din proprie iniţiativă...." 
Pai e frumos sa procedam asa pe sestache, dom'profesor doctor psiholog parapsiholog? Vedeti ca va vede Egregoru' Universal si va pedepseste! 

P.S.Am incercat sa gasesc o imagine de egregor pe Google dar nu exista o imagine unitara. Nu stie nimeni cum arata asa ca presupun ca egregorii sunt un concept.


miercuri, 3 februarie 2010

GANDESTE CU INIMA !

Da repede clic aici ca avem treaba! 
Am schimbat cateva opinii cu bunul meu prieten Elvis si m-am gandit ca nu ar fi rau sa analizam putin lucrurile impreuna. Socoteam pana nu demult ca frica de Dumnezeu nu se-mpaca bine cu iubirea de Dumnezeu si faptul ca El ne-a lasat ca sa ne infricoseze de maretia si putere Lui si in acelasi timp sa ne iubeasca in aceeasi masura, mi se parea un nonsens.
Pe un plan mai mic, convenind ca Dumnezeu ar putea fi personificat si religia spune ca poate, caci s-a aratat sub chipul lui Isus, si ramand in acceptiunea ei, prin extrapolare, relatia Dumnezeu-om ar fi aidoma dresajului pe care il face un tata cu copiii lui prin educatie, ca sa poata sa ii domine. Sau cel putin asa arata (si din pacate mai arata si astazi) conceptia gresita despre educatie "eu te-am facut eu te omor".
Deunazi am stat de vorba cu o buna prietena, o bioenergica, excelent practician si de asemenea foarte avansata si evoluata in ale spiritualitatii si am  ridicat aceasta chestiune, cum ca ar trebui sa inlocuim ideea fricii fata de Dumnezeu cu ideea respectului pentru El.
Iata ce povesteste ea:
"Gresesti - mi-a zis - caci si eu gandeam la fel, cum ca mie nu trebuie sa-mi fie frica  de El dar a venit un moment cand mi s-a intamplat sa ma apropii si teama care te cuprinde in apropierea Lui, fata de acel Ceva cu o putere greu de descris, nu poate fi stapanita. Teama este si se manifesta independent de vointa si credinta omului "- mi-a  mai marturisit. Tot ea mi-a mai zis ca sfintii si ascetii cunosteau bine acest simtamant pentru ca, prin practica rugaciunii au ajuns comunice cu El si ca din punctul ei de vedere teama trebuie sa ramana bine infipta in mintea noastra. Reteta pare sa fie pe cat de simpla pe atat de incomoda: rugaciune, rugaciune si iar rugaciune. Dupa care evident urmeaza rugaciune. Nu discut aici moraliatatea Celui care te iubeste, de care trebuie sa te rogi cu Cerul si cu Pamnatul ca sa binevoiasca sa ti se arate, ci la faptul ca prin actul rugaciunii se induce, acceseaza banuiesc, o stare modificata a constiintei, care iti permite comuniunea cu El. Presupun, nu sunt sigur.
Personal, neavand experienta ei mistica ar trebui sa-i dau crezare. Ratiunea imi zice insa sa-mi vad de treaba si sa nu ma tem.  Dar  tot ea, prietena mea bioenergica a specificat:
"Mintea in fata lui Dumnezeu nu valoreaza nimic. Prima grija cand ne indreptam catre El este ca prin rugaciune sa lasam mintea  sa coboare in inima si-atunci lucrurile devin mult mai simple".
Acum ce se intelege prin coboratul mintii in inima eu numai intuiesc dar nu stiu sa explic, pentru ca sintagma "gandeste cu inima"  luata ca atare, devine cel putin ciudata  si de neinteles. Probabil ca sunt persoane evoluate care ar putea explica bine aceasta chestiune. Nu o data mi s-a spus sa gandesc cu inima. Cum este sa gandesti cu inima? Ca poetii? Ca artistii? Ca muzicienii? Ca dansatorii? Pe arhitecti nu-i aduc in discutie ca ne-ar cadea casele in cap. Din dialogul purtat de curand cu buna noastra prietena Camelia reiesea ca sufletul are discernamant. Daca asa stau lucrurile atunci sintagma capata sens daca si numai daca sufletul isi are sediul in inima si maicuseama daca totul este real si nu o metafora. Din ceea ce stiam pana acum sufletul cam tot prin cap isi are salasul, desi multa lume sustine ca locuieste in inima. Sau sunt in eroare?  Gandirea, fie ea si a  sufletului,  este pana la urma o rezultanta a unui anumit tip de chimie. Cum adica sa gandesti cu inima? Cate functii poate sa aiba un singur organ? Inima in cazul de fata ar avea vreo trei functii: pompeaza sangele, adaposteste  sufletul si...gandeste. Si culmea, independent de creier! (asta cel putin pana la momentul cand mintea coboara in inima:)) Poate ca putina teorie despre corpurile energetice ale omului nu ne-ar strica. Aici poate s-ar afla singurele explicatii plauzibile despre gandirea  cu inima.
PS: Intampinarea a fost o gluma pe care am s-o sterg.
Sursa foto

luni, 1 februarie 2010

POTI AMANA ?

Poti amana moartea? Poti negocia? Aceasta este tema din filmuletul de exceptie Come Again In Spring pe care va propun sa dati clic. Chiar daca se incarca putin mai anevoie, merita vazut.

Yoghinii sustin ca se poate precipita sau amana moartea folosind tehnici speciale. Iata un extras de pe net: 
"CHAYA UPASANA este o tehnica in fond simpla dar foarte speciala de intensa concentrare mentala DHARANA.
Ca rezultat al acestei tehnici practicate, yoghinul obtine informatii precise asupra starii sale vitale, psihice sau mentale si poate sa isi cunoasca cu anticipatie momentul mortii, ce va putea astfel sa fie amanat prin anumite procedee YOGA secrete de compensare sau anihilare a rezonantelor karmice, care in mod normal, daca el nu ar fi intervenit, l-ar fi condus in mod ireversibil catre parasirea planului fizic."
  


Post scriptum: 
 Tema controlului mortii, desi nu este o tema foarte atractiva, consider ca nu este una morbida si nici macar macabra si ca face parte din viata  noastra, asa scurta si chinuita sau frumoasa si suficienta (?) cum este ea pentru fiecare dintre noi.