Yoghinii sustin ca se poate precipita sau amana moartea folosind tehnici speciale. Iata un extras de pe net:
"CHAYA UPASANA este o tehnica in fond simpla dar foarte speciala de intensa concentrare mentala DHARANA.
Ca rezultat al acestei tehnici practicate, yoghinul obtine informatii precise asupra starii sale vitale, psihice sau mentale si poate sa isi cunoasca cu anticipatie momentul mortii, ce va putea astfel sa fie amanat prin anumite procedee YOGA secrete de compensare sau anihilare a rezonantelor karmice, care in mod normal, daca el nu ar fi intervenit, l-ar fi condus in mod ireversibil catre parasirea planului fizic."
Post scriptum:
Tema controlului mortii, desi nu este o tema foarte atractiva, consider ca nu este una morbida si nici macar macabra si ca face parte din viata noastra, asa scurta si chinuita sau frumoasa si suficienta (?) cum este ea pentru fiecare dintre noi.
Superba imagine! Eu zic ca nu poti! Poti interpreta si a te amagi ca amani! E ca si cum ai spune ca parul din capul tau isi amana trecrea pe la frizer!:)Acuma depinde ce ai vrut domnia ta sa intrebi...::))
RăspundețiȘtergereNu ti s-a deschis filmuletul?
RăspundețiȘtergereIntrebarea mea era daca poti amana moartea. Era legata de filmulet.
In principiu nu, depinde , de ce-ti doresti...
RăspundețiȘtergereDaca eu vreau sa triesc 100 de ani, s-ar putea sa mi se implineasca.:)
suuuuuperb!
RăspundețiȘtergereNope!
Nu poti!
Sau ... poti, cu o singura conditie: ca ata de pe mosoras sa iti permita inca o sansa.
Greu am vazut filmul..la 30 de secunde se intrerupe cate alte 30' pentru a se incarca, dar a meritat efortul! :)
RăspundețiȘtergereDin pacate, eu cred ca moartea ca si nasterea vin fara sa ne intrebe. Sunt scrise dinainte. In schimb, viata ne-o scriem singuri!
In filmulet ideea era ca o mai poti amana o zi doua... dar destinul e destin si nimeni nu ne poate acorda o amanare de la moarte,noroc ca viata ne pregateste incet,incet sa stim sa acceptam moartea,El stie pentru fiecare cand a sosit momentul.
RăspundețiȘtergereSa-ti povestesc ceva Dan...ceva ce am trait atunci cand l-am pierdut pe tata si de care mi-am reamintit vazand filmuletul...
RăspundețiȘtergeredoua zile inainte, vorbea cu mama lui, cu bunica, despre serbarea la care trebuia sa spuna poezia...nu mai vorbea cu noi, privea fix spre ceva si auzeam franturi de cuvinte...incerca sa invete o poezie, despre iarna, ca era si saniuta, si bradut...a facut asta aproape cu indarjire,era dus cu mintea undeva in copilarie... cand a tacut, a zambit minute in sir... nu a mai spus decat " e bine mama?" si gata...
cred ca moartea nu o putem amana...
Dane. Eu cand am vazut noua ta postare pe blog am vazut doar fotografia. Textul ce o urmeaza acum,atunci nu era. Bine ca fotografia m-a dus cu gandul exact la tema flmuletului tau. SAU bine ca nu ai pus o fata tanara sa ma duca gandul la printesa lunii ca cine stie ce raspuns mai dadeam. Cum ti.am zis; n-are nici o treaba parul cu programarea la frizer!::))
RăspundețiȘtergereDragii mei,
RăspundețiȘtergereCa de obicei cand mi se pare ca totul e clar, ceva tocmai mi-a scapat. Desigur, m-am prins tarziu ca site-ul de pe care am luat filmul, mi-a blocat accesul asa ca a trebuit sa pun acel link. Filmuletul este prea bine facut ca sa nu fie vazut. Apoi mi-am dat seama ca trebuia sa specific ce era cu intrebarea din titlu, asa ca a trebuit s-o fac si pe-asta, iar daca tot am facut-o am adus in discutie si posibilitatea controlului mortii. Tema consider ca nu este una morbida si ca face parte din viata noastra, asa scurta si chinuita sau frumoasa si suficienta (?) cum este ea pentru fiecare dintre noi.
Mariana,
RăspundețiȘtergereAsa socotesc si eu. Exista totusi ceva (sau Cineva?) care uneori suceste lucrurile: un cutremur, un tsunami, o molima, un razboi, un Titanic(?:)), chestiuni neprevazute in care vointa si dorintele noastre amutesc. Desigur, vorbesc despre cazuri particulare care pot intari regula: MINTEA CREAZA REALITATEA.
Alina,
RăspundețiȘtergereBa cateodata moartea ne mai si intreaba. Cum o face? Simplu, prin boala. Si daca boala este rezultatul propriilor tale greseli de intelegere asupra modului cum trebuie sa-ti traiesti viata si ce faci pentru a tine organismul cat mai putin expus la factorii distructivi, atunci ai de ales: faci mai departe greseli sau incerci sa dregi busuiocul.
Pana la un punct, evident... asa cum zicea Andrei cu "mosorasul":)
Tasha,
RăspundețiȘtergereiata ca acum se pune problema destinului pe care l-am ocolit in discutie cu buna stiinta. Desigur, uneori destinul pare ca are un cuvant de spus si tocmai dadeam exemplul accidentelor catastrofale, daca bineinteles nu ai o catastrofa in genele tale despre care nu stii si care la un moment dat izbucneste.
dar punand moartea pe seama destinului ca pe o fatalitate atunci nu se mai verifica legea cauzei si a efectului pentru ca o moarte nu poate avea doua cauze deodata.
Mai clar: sa zicem ca o persoana se afla la locul si momentul nepotrivite. Ii cade un ghiveci in cap de la etajul unui bloc. Daca a fost destinul cel care te-a adus acolo inseamna ca tot el a actionat si asupra ghiveciului. dar privind prin prisma legii cauzei si a efectului alte forte fizice au concurat la prabusirea lui. Destinul nu este o persoana cu vointa, el este un concept.
Andreiule,
RăspundețiȘtergereSe pare ca totusi poti. Undeva, cred ca pe "iesirea din matrix" nu mai stiu exact sa-ti spun dar am sa caut filmuletul si am sa-l postez spre rusinea mea tot la acest articol, exista un ascet yoghin, foarte batran dar cu o aparenta de om inca tanar, care isi modifica optiunea de a trece dincolo si mai ramane intre ai lui, inca o bucata de vreme pentru a-i lumina. Desigur aceasta inseamna cunoastere care nu este la indemana oricui caci degeaba cunosti teoretic daca nu si actionezi in practica prin tehnicile specifice.
"Ata de pe mosoras" sa fie numarul de batai de inima pentru care esti maxim programat genetic?
Caci altfel dam in desstin... si din destin in karma si de-aici stii ce urmeaza... Tragi de-un fir si iese-un par... :))
Xia,
RăspundețiȘtergereTi-am scris un comentariu prea lung pe care bloggerul nu avrut sa-l posteze si pe carel-am pierdut. Dar e mai bine caci iti rezum:
Bunicul meu a trecut prin acelasi gen de intamplari si nu numai el ci si alti apropiati ai mei. Ba inca bunicul ne-arata tuturor doi oameni investmantati in alb care venisera sa-l ia.
Apoi mai era ceva. Uite noi, sora-mea si cu mine ne obligam intr-un fel parintii sa traiasca. Noi le amanam moartea. Mama zice ca s-a saturat si ca vrea sa plece iar tata are creierul distrus in cea mai mare parte si nu comunica.
Ce se-ntampla ma intreb cu exercitarea dreptului de liber arbitru de catre fiecare in situatii de genul acesta. Noi deja hotaram pentru ei.
Sorine imi cer mii de scuze pentru ceea ce ti s-a intamplat. Bine cel putin ca esti foarte perspicace si-ai prins ideea fara probleme! :)
RăspundețiȘtergereTu zici ca nu putem interveni asupra propriei morti in sensul de amanare. Cu precipitarea producerii ei stam mult mai bine. :) Desigur ca in conditii normale nu, dar in mod special eu as zice ca da. Am cunoscut un maestru Reiki, Tarasescu se numeste care zicea ca in situatia de boli incurabile in care nici taumaturgul nu mai poate interveni atunci bolnavul este initiat de urgenta si se autotrateaza prin Reiki. El zicea ca sunt persoane, care acum sunt in viata dupa o asemenea initiere. Si-l cred pentru ca chiar cunosc pe cineva. In aceasta situatie, vointa bolnavului de o practica si o credinta adecvata a eludat inevitabilul iminent si a produs amanarea despre care discutam.
Uite, am sa caut filmuletul despre care ii povesteam lui Andrei Radu, acela cu batranul guru.
Dan,
RăspundețiȘtergereSufletul nostru al fiecaruia alege cand sa plece.De asta sunt sigura 100%. Ce amanam noi( personalitatea umana) facem tot cu voia Lui.
Pt ai mentionat si despre mintea creaza realitatea , mentionez ca da, fiecare ne cream realitatea personala dar specific si ca dincolo de acesta e un sistem pe care nu toti ajungem sa l percepem.
Buna seara Camelia, :)
RăspundețiȘtergereDaca sufletul alege momentul inseamna ca sufletul are discernamant. Daca are discernamant sintagma "gandeste cu inima" care mie imi este improprie deocamdata si pe care nu stiu cum s-o apuc - si uite chiar am pregatit un articol despre acest lucru - aceasta sintagma chiar ar trebui sa functioneze.
Daca sufletul alege cand sa plece inseamna ca nu este obligat s-o faca, ca nu altceva sau altcineva il obliga sau ii dicteaza sa procedeze astfel si de-aici se deschid doua cai de intelegere:
1/ Sufletul urmareste un program, o traiectorie in care este deja inscris si astfel dam peste legea Karmei si/sau
2/ Hotaraste sa se autodizolve, sa se "sinucida" si dispare definitiv si irevocabil in neant.
Care interpretare este acum cea corecta?
Cat despre minte si ce face ea cu realitatea... face si desface. Creaza atat realitatea, cat si irealitatea si-aici vreau - nu vreau, imi amintesc de "realismul socialist" inventat de anumite minti inrosite si propagat pe toate caile, astfel incat, la un moment dat albul sa poata fi transormat in negru, rahatul in bici si plumbul in aur. O adevarata transmutare de viziune asupra realitatii pe care, acum dupa 20 de ani de cand am parasit-o cu totii, daca ar fi continuat ar fi dat roade. S-ar fi putut ca aceea sa fie "realitatea" noastra azi.
Bun!
Tu zici ca in spatele a ceea ce face mintea noastra se mai afla inca o realitate, de fapt aceea ar trebui sa fie insasi REALITATEA.
"e un sistem pe care nu toti ajungem sa-l percepem."
Iata ca tot astfel inteleg si eu lucrurile. :) Aidoma.
Eu nu-l percep, doar il intuiesc, dar de la intuitire, la percepere si mai departe la intelegere e o cale asa de lungaaaa.... :)))
1
RăspundețiȘtergereeu cred ca e vorba de un plan Divin.cand si a indeplinit misiunea pt viata respectiva nu are de ce sa mai stea.
2
pentru suflet/Spirt nu exista moarte. se exprima prin formele pe care le alege avand ca scop evolutia.
3 :)
dincolo de universul propriu e universul mare,sistemul comun dar nu l vedem percepem la fel pt unii avem ziduri mai groase altii mai subtiri.( zidurile sunt propriile credinte/valori/convingeri.
4. uite daca ai spatiu fac un workshop gratis despre "gandirea cu inima"..te bagi?
Bunule, bun regasit!
RăspundețiȘtergere:)
acea ata de pe mosoras nu o pot defini in niciun chip.
Cert este ca unii oameni supravietuiesc unui accident in urma caruia, din punct de vedere stiintific, nu i se gaseste o explicatie pertinenta (miracol).
Ata de pe mosoras a unora poate fi elastica, se mai prelungeste cu cateva zile, luni, ani.
Daca ar fi fost veridica treaba cu yoghinul, Dalai Lama ar fi fost INTAIUL care ar fi beneficiat de "tehnica".
Avem un termen de garantie. Si este bine ca este asa, in opinia mea.
Camelia, sufletele copiilor care asteapta un transplant de inima, rinichi, maduva etc. au decis sa sucombe, sau... se mai gandesc pana cand li se gaseste un donator?
RăspundețiȘtergereSufletele copiilor care mor de malnutritie au decis sa moara sau... se mai gandesc pana cand le aduce cineva hrana pentru a mau supravietui cateva zile?
Sufletele copiilor suferinzi de tumori (incurabile aparent, insa foarte curabile daca au bani) au decis sa zboare catre inalturi sau se ... mai gandesc pana cand cineva cu "dare de mana" face un gest frumos, gandind ca cineva acolo sus contorizeaza "faptele bune"???
andrei radu nu am toate raspunsurile, si la ce spui tu eu zic ceva greu de acceptat; si anume ca acei copii fac energii de compasiune in jur, in familii, ei la nivel de suflet si au ales aceasta suferinta umana..
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu tine, Camelia!
RăspundețiȘtergereFiecare spirit isi alege calea prin care vrea sa evolueze.
ce intreb eu si ce se raspunde:)
RăspundețiȘtergereconchidem:
a. unele suflete (adica cele adulte) isi aleg singure cand sa moara
b. alte suflete (adica cele infantile) nu isi aleg sa moara singure, asteapta sa se umple suficient campul de compasiune al sufletelor adulte pentru a beneficia de bani care, in aceasta situatie, inseamna VIATA!
Interesant, aproape fascinant.
Sufletele copiilor care nu beneficiaza de bani, dupa o anume perioada de timp sucomba, pentru ca acel camp de compasiune adulta nu s-a manifestat la timp.
:)
In alta ordine de idei (la fel de aberanta) sufletele copiilor bolnavi ce asteapta "compasiunea" campului adult si-au ales "rolul" acesta nu pentru a "suferi", ci pentru a le dovedi sufletelor adulte (majoritatea) ca au venit pe aceasta lume, nu pentru evolutie, ci pentru gasirea unor justificari ingenioase si elevate ale faptelor lor.
:)
Incantator... aproape idilic.
abia astept workshopul "gandirea cu inima"!
RăspundețiȘtergereDanule, da unda verde workshopului virtual, rogu-te!
Draga Cami,
RăspundețiȘtergereIntru cu cea mai mare placere cu atat mai mult cu cat cele patru idei principale le admit fara comentarii. Cadrul era deja creat in momentul in care dialogam dar nu aveam de unde sa stiu ca acolo se va tine workshopul. Bag seama ca ceea ce urma sa se intample incepuse deja si aici se dovedeste ca NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR. Lucrarea insa iti propun sa se petreaca prin tine. Fii tu te rog amfitrioana acestui workshop si modereaza tu comentariile. Te bagi?
:)
Andreiule,
RăspundețiȘtergereLegende sunt multe dar adevaruri mai putine. Chestia cu Dalai Lama si cu operatiile din America m-au intrigat si pe mine, el fiind se stie, avatarul primului Dalai Lama care a avut pentru prima oara aceasta functie recte Gendun Drup, nascut in 1391, care de altfel a initiat sistemul de reincarnari.
De ce s-ar teme sa moara cand oricum se va reincarna. Daca ar fi trebuit sa aplice tehnica ar fi insemnat sa stea retras in asceza in munti si-atunci n-ar mai fi putut indeplini functia de lider spiritual. Deci n-a fost sa fie.
Concluzia corecta ar fi ca avem intr-adevar un termen de garantie cu amendamentul ca unii raman proaspeti si dupa ce ies din termen... :))) Desigur exceptiile intaresc regula. :)))
Alina,
RăspundețiȘtergereO sa trebuiasca sa descalcim putin lucrurile. Daca sufletul se supune Planului Divin, cum a zis Camelia, atunci nu prea are multe de ales.
Sau are?
Ma-ncurc.
Andreiule,
RăspundețiȘtergereNu prea imi vine sa ma bag ca sa nu-mi prind urechile dar tare mi-e teama ca vorbim de suflete la modul general, care de afla in trupuri de copii, adolescenti sau batrani, asa ca nu cred ca exista decat expresii literare gen "suflet de copil", sau "sufletul neamului". Nu stiu daca gresesc... dar in teoria ezo exista suflete tinere si suflete batrane, denumite astfel ca sa arate vechimea lor, recte cam pe la a cata reincarnare s-ar afla pana la Iluminare.
Daca spun prostii ma vor corecta fetele.
Da' chiar asa, cum se "nasc" sufletele?
Bunule, de acord in toate privintele.
RăspundețiȘtergere:)
Clarificarea necesara comentariilor mele anterioare:
a. unele suflete (ajunse la maturitate fizica - trupuri adulte);
b. alte suflete (aflate inca in stare pubertara din punct de vedere fizic)
Nu-mi merge tartacutza bine... nu gasesc o exprimare potrivita
:))
O remarca demna de luat in considerare, Bunule.
"vechimea" sufletelor este un alt fir de par ce asteapta sa fie despicat.
:)
nebunie de nebunie