PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?

UNIVERSUL SI DUMNEZEU FUG DE SUB LENTILELE TELESCOAPELOR SI MICROSCOAPELOR NOASTRE.
O FI BINE... O FI RAU... ?

“Vom fi iarăşi ce n-am fost si încă mai puţin decât atât”.
Faustinus

joi, 11 februarie 2010

IARNA VRAJBEI NOASTRE

FATA MORGANA
Cand vorbim despre Adevar, vorbim despre o multime uriasa de adevaruri mici si subiective care trebuie obiectivate, acceptate de toata lumea si care odata acceptate, sa ajunga fie recompuse prin diverse combinatii, in adevaruri mai mari. Acestea din urma, recombinate ar trebui sa dea Adevarul cel mare cel care trebuie sa scoata realitatea de sub imperiul realitatilor iluzorii si sa o legitimeze ca pe realitatea ultima.
Lucrul acesta il face in minte fiecare cautator in Lumina, dupa priceperea sa.
Realitatea din pacate nu este fixa si vesnica, ci este intr-o continua miscare si transformare, asa ca intelegerea ei intr-un anumit moment si o anumita secventa, nu ajuta cu nimic percepera ei in devenirea sa perpetua. De aceea nici adevarurile cunoscute nu au decat o valabilitate temporara, termenul lor de garantie fiind determinat de puterea de patrundere si de cunoastere a mintii umane la un moment dat.
Ramanem asadar ancorati in cateva impresii fotografice, iar nu filmate, ale realitatii, niste biete flashuri cu valoare de adevar, doar pentru momentul cand au avut loc ele.
Adevarul meu sau al celuilalt au valoare pur subiectiva. Aparatul cu care cautam, cernem, discernem si valorizam adevarurile, respectiv mintea noastra este programat sa functioneze pe o banda de frecventa, ca la radio. Foarte greu, daca nu imposibil, este sa faci un astfel de aparat sa prinda posturi straine. Asa ca daca vrei sa zici ca ai dreptate sa afirmi ca ai cunoscut ceva cu valoare de adevar, acest lucru poate fi crezut doar daca ai avut si confirmarea altor genuri de minti, de pe alte benzi de frecventa, caci altminteri acele adevaruri neconfirmate pot fi niste iluzii, gen Fata Morgana.

7 comentarii:

  1. Am vizionat de două ori filmuleţul şi n-am văzut "Fata Morgana",
    dar ea există în imaginaţia mea, ca o femeie de nisip cu toate cele fluturând, atrăgând spre pierzanie prin pustiu...
    Deşi nu am fost în deşert, cunosc această femeie... e ascunsă undeva în mine ca şi în alte femei...
    Acesta este un adevăr relativ, neverificabil de către alţii, însă poate fi recunoscut de persoana in cauză...deci el există.:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa cum spune Heramariana, si eu ma gandesc ca adevarurile personale sunt un soi de paradox. Fiindca daca le consideri iluzii, atunci de ce confirmarea data de o alta persoana n-ar fi tot o iluzie? Fie ea similara.
    Mai gandeste-te si la faptul ca adevarurile comune sunt conventii. Copil fiind, mama te-a invatat ca frunzele sunt verzi, dar n-ai habar daca ceea ce amandoi numim "verde", reda in interioritatea noastra aceeasi senzatie, chit ca e data de stimularea analizatorului vizual de o frecventa identica. Conteaza sistemul de referinta,conteaza filtrele personale, "traductorii",conteaza si marimea benzii de perceptie. Asta te poate face sa te gandesti la faptul ca fiecare are un adevar personal, la fel de credibil.
    Uneori ma gandesc ca suntem ca niste bule intr-un pahar cu sampanie. Fiecare traieste in universul lui, iar apropierile dintre indivizi sunt cel mult tangentiale si exclusiv la nivel de conventii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Adevarul e cuvantul lui Dumnezeu, Iisus. Il cunosti, cunosti Adevarul, nu, atunci iti "fabrici" un adevar.... subiectiv, sau in cel mai fericit caz "adevarul" majoritaii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Adevarul este suma tuturor adevarurilor noastre!

    Cuvantul (adevarul) lui Dumnezeu este VIATA!
    Din acest cuvant, ADEVAR, decurg toate celelalte.

    RăspundețiȘtergere
  5. "Nu pot invata pe nimeni nimic. Pot doar sa-i fac pe oameni sa vada cu proprii lor ochi realitatea; oamenii au fost facuti sa creada in iluzia ca pot invata ceva umplandu-se cu informatii, ca niste recipiente, ramanand in continuare orbi"(Socrate);
    "Aparatul cu care cautam, cernem, discernem si valorizam adevarurile" cred ca este virusat la majoritatea dintre noi...
    Asa ca,oriunde ne-am afla, sa incercam sa fim acolo complet prezenti, mai mult decat "traieste clipa", sa incercam sa vedem mai mult decat luna oglindita intr-o balta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dragii mei Mariana,Blue,Anonim,Tzugulea, Xia,
    Va multumesc pentru comentarii si va promit ca revin foarte repede, cu un raspuns, deindata ce problemele cu tata isi vor gasi o rezolvare.

    RăspundețiȘtergere
  7. Astazi este 14 februarie. Pentru multi americani si alte popoare importatoare de traditii imbracate in haie comerciale, astazi este 'Valentine day". Pentru mine 14 februarie va fi intotdeauna ziua in care m-am despartit de o foarte buna prietena (ne vom intalni poate, candva, cand o sa-mi vina si mie vremea).
    Ca sa fiu totusi in spiritul zilei, doresc sa impartasesc cu voi un citat biblic: "Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. (Corinteni 13,4)
    Iubiti si sa fiti iubiti!

    RăspundețiȘtergere

Eu, buricul pamantului zic asa: