PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?


miercuri, 20 octombrie 2010

DOAMNE IARTA-MA!

Doamne iarta-ma pentru prostia mea! Si pentru orgoliul meu! Iar pentru suferintele pe care le-am provocat aproapelui meu, cu voie sau fara de voie, te rog Doamne sa ma ierti! Da drumul inimii mele Doamne, sa se se umple de iubirea Ta. Amin! 

Va rog din suflet sa comentati de cinci ori inauntrul vostru si doar o singura data inafara, dar nu inainte de a asculta videoclipul.. Va multumesc, prieteni.

miercuri, 13 octombrie 2010

INGERI, ANGELOIZI, DEMONI, DEMONOIZI



Dragi prieteni si cititori, 

Iata un om despre ale carui pareri despre Nevazute, socotesc eu ca ar trebui sa ne apropiem cu mai multa atentie. Ceea ce spune este trecut prin filtrul propriei sale experiente in nevazut, ceea ce, fie vorba-ntre noi, nu-i de colea. Il cheama Eldariel pe numele lui de autobotez si l-am gasit printre prietenii lui Adi. Bine ai aparut Eldariel! Iti multumesc ca ai acceptat sa postez acest articol si ma simt onorat sa-ti fiu gazda. 

Ingeri, angeloizi, demoni, demonoizi

Observatie:  De la inceput atentionez ca termenii folositi aici,  i-am folosit cu sensul dat de mine lor,  si nu ii asociati cu sensuri din alte parti,  altfel veti rata mesajul.  Mai mult,  nu va agatati de denumirile din acest articol,  ci incercati sa aveti o perspectiva mai larga despre subiectul in cauza.

In cea mai mare parte pana acum s-a discutat pe scara larga despre ingeri si demoni.  Cele mai mari culturi spirituale umane vorbesc despre aceste doua grupuri de fiinte la comun.  Mari invatati,  profeti,  maestri spirituali pomenesc de ingeri si demoni, dar ce sunt acestia de fapt ?

Eu am inteles (de pe urma experientelor mele) ca ingeri,  arhangheli,  heruvimi,  serafimi,  tronuri,  etc.,  si demoni,  sunt de fapt denumiri foarte subiective ale unor fiinte mult mai variate decat aceste catalogari. Nu e atat de importanta denumirea lor,  pe cat ceea ce sunt,  ceea ce reprezinta ca si entitati in raport cu noi.  Evident,  si noi ca oameni suntem tot niste fiinte spirituale,  insa posedam o proiectie fizica,  pe cand ingerii si demonii nu au sau au avut candva (sau unii spun ca mai au si azi,  rar).

Ideal ar fi sa luam pe rand toate referirile din Biblie (spre exemplu)  si sa le analizam si sa detaliem,  dar voi incerca sa fac o sinteza.

Incep prin a spune ca precum si noi avem un Spirit,  asa si ingerii si demonii au o Sursa a lor,  un Spirit care nu este nici inger nici demon,  ci o forma de constiinta care experimenteaza Creatia prin aceste forme.

Trebuie sa fie clar faptul ca exista asa-numitul regn angelic care nu mereu a fost acelasi cu ingerii biblici. Regnul angelic este caracterizat,  ca si tel evolutiv,  de servire,  oferire a propriei fiinte altor fiinte,  de ajutor,  asa cum se stie in general despre ingeri.  Dar ei nu ajuta doar fiintele umane si nu se gasesc doar in zona Sistemului Solar.  Aceste fiinte se afla pe o treapta de vibratie nu superioara,  ci mai energica decat corpurile noastre fizice,  avand o energie careia candva i se putea atasa o proiectie fizica.  Cu alte cuvinte, candva ADN-ul uman permitea conectarea vibratiei unui Inger cu vibratia unui corp neinsufletit,  dar in formare,  in trupul unei mame om.

In prezent astfel de contopiri au loc mai rar,  si doar in conditii speciale,  deoarece acel Inger trebuie sa-si constranga vibratia constiintei sale intr-atat incat sa poata faca legatura cu un corp fizic in care sa se nasca.  Daca nu poate realiza aceasta conversie sau este realizata defectuos,  viitorul copil om-inger poate muri inainte de nastere,  la nastere sau in primii ani de viata.  In schimb,  cand conversia este potrivita,  un inger poate sa devina om.  Acest privilegiu este rezervat doar unui grup restrans de fiinte angelice,  care au atins un anumit stadiu in evolutia lor de constiinta,  stadiu in care se poate detasa complet de forma sa angelica si poate sa patrunda intr-un corp uman.  Este greu de inteles poate,  dar a trai ca om este foarte diferit de a trai ca Inger.  Exista diferente pe atat de mari pe cat ar fi pentru un om sa traiasca precum o planta,  sau o planta sa traiasca precum un om.  Adaptarea cere un efort mare.

Acum,  despre asa-numitii "ingeri" care nu apartin rasei angelice,  pot sa spun ca apartin multor rase galactice.  Ei s-au prezentat oamenilor ca niste fiinte de o radiatie foarte pregnanta si puternica, care este insasi constiinta lor prin care percep Creatia in profunzime.  Profetii sau maestrii carora li s-au aratat au perceput aceasta radiatie ca fiind lumina foarte intensa,  desi nu are de-a face cu lumina fizica (pentru ca, spre exemplu unii din cei prezenti ii puteau vedea pe acesti "ingeri" si altii nu,  desi se aflau unii langa altii). Dupa cunostintele mele exista peste 80.000 de rase de fiinte spirituale (fizice sau nefizice) in toata Galaxia Calea Lactee,  desi numarul acesta poate urca la miliarde.  Din numarul acesta imens,  un grup relativ restrans au intrat in contact cu oamenii,  si multi i-au numit in vechime "ingeri",  fiecare cu caracteristicile sale mai mult sau mai putin asemanatoare cu ingerii autentici.  Ca sa facem diferenta,  eu ii numesc Ingeri si Angeloizi.

Spuneam mai sus de pseudo-lumina entitatilor spirituale care au fost confundate cu ingerii (desi si ingerilor adevarati li se aplica aceasta descriere a radiatiei constiintei lor).  Aceasta radiatie la unele fiinte are un efect intepator,  ofensiv,  sau aspirator (de energie vitala in principal).  In perceptia multor oameni, apareau in forme hidoase (reprezentand insasi ofensivitatea fiintelor fata de oameni)  si culori sau nuante negricios-rosiatice de multe ori.  Prezenta lor era insotita de mirosuri de sulf,  ars,  sau altele greu de suportat.  Din nou,  este vorba de aceasta radiatie a constiintei lor care in plan fizic sau pe planul constiintei oamenilor care le vedeau,  aparea ca si ceva respingator,  daunator,  infricosator.  Aceste fiinte au fost denumite cel mai des drept demoni.  Acum,  exista doua categorii de "demoni",  la fel ca la ingeri: asa-numitii demoni reali din regnul demonic,  si "demonii" generali,  care sunt fiinte confundate cu cele din regnul demonic.  Pentru diferentiere,  i-am numit Demoni si demonoizi.

Sa spun cate ceva despre cei autentici.  Precum Ingerii,  acestia au o cale evolutiva a lor proprie.  Se spune despre demoni ca sunt "decazuti" ca au fost candva ingeri si au fost alungati din "Rai".  Alungarea asta mi se parea o mare aiureala,  motiv pentru care am cercetat mai atent.  Ce am gasit a fost faptul ca demonii nu au fost deloc alungati de nicaieri.  In schimb au fost emisi candva din Creator ca si entitati de "lumina" (dar nu ingeri!),  adica cu o constiinta radianta,  puternica,  expansiva,  insa ulterior constiinta lor s-a restrans si a capatat alte caracteristici;  s-a "intunecat".  De-a lungul evolutiei lor, unii au ales sa exploreze calea evolutiei lor prin a-si nega Creatorul si Sursa,  precum si Sinele lor spiritual,  desi asta era doar o alegere a Spiritului lor,  de a cunoaste si calea asta.  Unii dintre ei au ajuns sa inteleaga ca totusi,  exista un Creator si ca oricat L-ar respinge,  tot vor face parte din El pe vecie.

Exista in randul lor demoni care isi folosesc constient fiinta pentru a testa alte fiinte,  a le supune sclaviei si controlului,  pentru ca aceste fiinte sa invete o lectie dura dar necesara:  cum sa fie stapanii propriei lor fiinte.  Apoi exista entitatile demonice planetare,  care se gasesc in sferele de energie ale diferitelor planete,  din nou cu diverse roluri printre care si cel mentionat mai sus.  Lista poate continua mult.

Maleficitatea nu este o trasatura intrinseca a vreunei fiinte.  NU EXISTA FIINTE ABSOLUT MALEFICE IN UNIVERS !

Maleficitatea este determinata de interactiunea dintre doua entitati:  felul cum se comporta una fata de alta.  Eu prefer sa evit "malefic" si sa folosesc "daunator" sau "distrugator".  Focul este pe-atat de malefic fata de corpul nostru fizic,  pe cat este un demon fata de sufletul nostru;  este in propria lui natura sa ne ofenseze,  sa ne atace,  sa ne distruga sau sa fure ceva din noi,  dar asta nu-i face pe ei cu nimic malefici unul fata de celalalt.  Este totul un subiectivism.  Cu atat mai mult,  nu exista fiinte absolut intunecate in Univers:  fiecare detine "samanta" Sinelui lor,  Spiritul vesnic al iubirii Creatorului,  iubire care este forta ce tine toate la un loc si mentine formele tuturor lucrurilor si fiintelor din Creatie.  In cazul de fata,  iubirea nu este un sentiment!  Este o forta,  omniprezenta,  in tot si toate,  fie demon sau inger sau ce o mai fi.

In Univers,  demonii au fel si fel de roluri,  diverse,  pe care omul poate nu va ajunge vreodata sa le cunoasca in intregime.  Nu am cum sa vorbesc despre toate...

Apoi,  sa vorbim despre demonoizi.  Demonoizii sunt de fapt diverse fiinte,  din diverse rase,  a caror constiinta se manifesta similar cu a demonilor,  dar nu apartin acelui regn.  Aici lista poate fi foarte mare. Demonoizi sunt din nou un grup de fiinte subiectivizate,  a caror catalogare in felul asta depinde de felul cum interactioneaza cu alte fiinte.  Este atat de iluzorie si periculoasa aceasta catalogare (legat de oricare entitate),  incat se pot rata extrem de multe lucruri daca cineva ramane fixat pe ea.  O fiinta trebuie perceputa,  simtita;  nu trebuie sa fie intrebata "ce esti, inger sau demon?"

Daca voi vreti sa percepeti cu adevarat o fiinta spirituala, simtitii adevarata natura prin a empatiza cu ea si a percepe emisiile constiintei sale,  si nu prin a sta si a va gandi oare asta ce e,  dupa cum "arata".  Pana si imaginile ce va apar in minte in contactul cu unele fiinte spirituale sunt doar niste iluzii menite sa "traduca" o parte din vibratia entitatii in ceva inteligibil voua,  dar conversia asta este de cele mai multe ori foarte eronat interpretata,  desi multi nu vor sa accepte sau sa creada asta.  Lasati imaginile,  lasati catalogarile,  si simtiti adanc entitata cu care comunicati.

Permiteti intuitiei voastre sa va "dicteze" tot ce trebuie sa aveti la cunostinta despre fiinta cu care interactionati si ramaneti la acel nivel,  nu mai convertiti senzatia intr-o denumire sau o catalogare.

vineri, 1 octombrie 2010

HABAR N-AVEM !





Este de-a dreptul uluitor ce s-a intamplat....!!! Astazi am fost avertizat pe e-mail de catre descopera.ro ca a aparut acest articol. Constat ca tematica se potriveste manusa la gama de probleme care s-au ridicat in comentariile precedentului articol de pe Buricul Pamantului si anume "Locul unde se ascunde sufletul". Am preluat integral pentru voi de pe descopera.ro articolul si imaginile de mai jos. 





Top 10 mari enigme ale Cosmosului


Candva, pe cand oamenii credeau ca Pamantul e plat, aceiasi oameni credeau ca bolta cereasca e cu adevarat o “bolta” – o cupola solida, tintuita cu stele, dincolo de care se gaseste… ma rog, ce-si imaginau ei ca se gaseste a variat in cursul timpului, de la o cultura la alta, si asa s-au nascut religiile, filosofia… Astazi, datorita unor mai nou-aparute stiinte precum astronomia, astrofizica si altele, stim ca “bolta” nu exista: ceea ce se intinde deasupra si dedesubtul Pamantului (despre care, intre timp, am aflat ca e rotund, sau aproape) e Universul – ceva imens, coplesitor, o alternanta de enorme portiuni de vid cu mult mai mici portiuni de materie, solida, gazoasa, lichida ori plasmatica, organizata sub forma unui numar colosal de corpuri ceresti, totul intinzandu-se pana… Pana unde? Nu stim.
Nu stim cu exactitate daca Universul e finit sau infinit, iar ideea unui Univers care nu se termina niciunde ne ravaseste si ne ameteste, pe noi, care, in lumea noastra mica, suntem obisnuiti ca orice lucru sa aiba margini si sfarsit. Si acesta e, poate, cea mai tulburatoare intrebare pe care ne-o punem despre lume.

Dar nu e singura. De cand omul a capatat constiinta, s-a tot intrebat, probabil, ce sunt acele puncte luminoase presarate pe cerul noptii si ce se afla dincolo de ele. Iar raspunsurile au adus dupa ele si mai multe intrebari.
Dupa milioane de ani de privit cerul, milenii de religie si secole de cercetari stiintifice, Universul are inca atat de multe taine, incat stradania omeneasca de a le deslusi pare asemeni celei de a numara firele de nisip dintr-un desert sau picaturile de apa din mare.

Dar, dintre multele mistere pe care ni le pune in fata Lumea, iata 10 care, de multa vreme, ne bantuie cel mai tare intelectul si ne rascolesc imaginatia: mistere despre timp, despre spatiu, despre materie, despre fenomene naturale si despre formele de viata (inclusiv omul) care populeaza acest 
straniu si neinteles Univers. 



10. Inteligenta extraterestra

Intrebarea e una simpla: 
exista si alte fiinte inteligente in univers, altele decat oamenii si altunde decat pe Pamant? Raspunsul, in schimb, nu-i deloc usor de dat. Precum poanta unui banc (nepotrivit pentru a fi scris integral aici): unii zic ca da, altii zic ca nu. 
Mai toata lumea tinde sa creada ca exista forme de viata pe alte corpuri ceresti din Univers, si cum e in firea noastra sa dorim ce-i mai bun si, in antropocentrismul nostru, consideram ca omul e cel mai bun produs din gama formelor de viata de pe Terra, pare firesc sa vrem sa gasim, in primul rand, niste fiinte asemenea noua, macar ca nivel al inteligentei.
Dar sa vedem ce zic niste reprezentanti ai comunitatii stiintifice, savanti seriosi care chiar au reflectat profund asupra problemei.
  • Carl Sagan: din moment ce exista deja o forma de viata inteligenta (omul), atunci, indiferent cat de rar ar aparea asa ceva in lume, ar trebui totusi sa mai gasim ceva asemanator, avand in vedere cat de urias e Universul. 

  • Francis Drake: se pot calcula sansele de a gasi viata inteligenta pe alta planete, cu ajutorul unei ecuatii (complicate rau); Drake a estimat ca - iarasi, data fiind vastitatea Universului - chiar daca numai o planeta dintr-un miliard ar gazdui o forma de viata dotata cu inteligenta, tot ar putea exista inca 6 miliarde de planete cu asemenea specii.

  • Enrico Fermi: daca e asa de probabil sa existe fiinte inteligente pe alte planete, cum se face, totusi, ca n-am detectat pana acum nici un semn care sa indice existenta lor? (Or avea motivele lor sa se fereasca de noi…)

  • Stephen Hawking: ideea existentei extraterestrilor este perfect rationala, insa intalnirea cu ei s-ar putea dovedi devastatoare pentru specia umana, asa ca poate n-ar trebui sa ne straduim atata sa intram in contact cu ei.
Intre timp, vastul program SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) si ufologii amatori cerceteaza de zor cerurile, in speranta de a recepta, candva, mult-asteptatul salut de bun-gasit din partea extraterestrilor. 



9. Antimateria

Teoretic, antimateria exista. Practic, nimeni nu se poate lauda ca a gasit-o in spatiu.

Ceva mai detaliat (dar nu mult): 
in teorie, unul si acelasi eveniment creeaza, concomitent, atat materie, cat si antimaterie. E un fel de teorie yin-yang aplicata la fizica particulelor: de pilda, unui barion - o particula compusa din trei particule elementare numite quarci - ii corespunde un antibarion, format din trei anti-quarci. (Cele mai cunoscute tipuri de barioni sunt protonii si neutronii, din care sunt alcatuite nucleele atomilor. Parca-parca va mai amintiti ceva, de la fizica din liceu, nu-i asa?)

Se presupune, logic, ca Big Bang, evenimentul cosmic care a dat nastere Universului, ar fi creat in numar egal particule si antiparticule.

Ca Universul e plin de materie si materia e alcatuita din particule, asta vedem. Dar 
unde e cantitatea aceea egala de antimaterie, care ar trebui sa coexiste cu materia? Mister total: Universul e plin de barioni, dar antibarionii nu sunt nici pe departe cati ar trebui sa fie. Si nu avem o teorie care sa explice asta in mod satisfacator. 



8. Constiinta

Mintea omeneasca… ce miracol! Dincolo de metafora, s-ar putea ca "miracol" sa fie totusi un termen potrivit pentru a caracteriza mintea umana, caci inainte de toate, 
e ceva inexplicabil. Sau, poate, doar neexplicat inca, pe deplin.

Problema preocupa omenirea de multa vreme si, in ciuda progreselor facute in neurologie, tot 
nu stim cum e posibil ca dintr-o masa de celule care secreta niste substante chimice si transmit impulsuri electrice sa ia nastere ganduri.

Sa fie vorba doar despre niste raspunsuri conditionate, cum sustin unele teorii ale savantilor behavioristi?

Sa fie un efect secundar al modului in care functioneaza creierul? Pai atunci, se intreaba unii, oare intr-o buna zi nu vor vrea si calculatoarele sau 
robotii - ajunsi la un anumit grad de inteligenta artificiala - sa fie considerate persoane si sa li se recunoasca niste drepturi?

Dar, de fapt, chiar exista o constiinta umana sau, in simularea in care traim, suntem facuti sa credem ca exista? (Ati constatat ca aici vorbesc adeptii acelei teorii a conspiratiei conform careia viata noastra, viata omenirii, nu-i decat 
o uriasa simulare, un proiect de realitate virtuala, iar noi nu suntem constienti ca suntem doar personajele unui joc pe computer, la scara planetara.)

Oare constiinta e independenta de "gazda", supravietuieste ea mortii corpului fizic in al carui creier s-a adapostit pentru o vreme? (In "Primul val", un serial americano-canadian de fictiune, constiintele unor fiinte extraterestre inteligente - si invadatoare - , numite 
Gua, erau tinute in niste mici sfere argintii, ce calatoreau spre Terra prin gaurile de vierme - un fel de scurtaturi ale spatiului -, pentru a fi implantate in trupuri special proiectate, cu aspect uman, dar cu puteri speciale, conferite de AND-ul extraterestru adaugat la fabricare. Ce imaginatie au unii!) Mintea umana, e, deci, un mister maret si ametitor. Mai e mult pana sa ne dam seama ce este, cum ia nastere, cum si daca moare. Asta daca nu inchide cineva simularea si atunci n-o sa ne mai batem capul. 



7. Materia neagra/Energia neagra

Studiem Universul din ce in ce mai profund, cu instrumente tot mai performante, deslusim tot mai bine infatisarile materiei existente in el, dar, dupa cat se pare, ceea ce vedem (sau ne dam seama ca exista, fiindca isi semnaleaza prezenta intr-un fel) reprezinta 
doar vreo 4% din ceea ce se afla acolo. Restul e… materie neagra.

Nu se vede, nu se simte… dar e acolo, spun savantii. Mai mult, acestei materii negre ii este asociat si un tip special de energie pe care, de asemenea, nu-l putem percepe/inregistra direct. Energie neagra, i s-a spus; un nume potrivit, caci negrul simbolizeaza necunoscutul. Noi, oamenii, fiinte vizuale prin excelenta (vazul e, pentru om, simtul prevalent, 80% din informatia despre lumea din o jur o primim pe cale vizuala) nu putem vedea in intuneric, deci ceea ce e negru, intunecat, ramane pentru noi misterios si ascuns. 



6. Timpul
Incercati sa dati o definitie a timpului fara sa folositi nici un termen care sa se refere la timp! Puteti? Nu-i cazul sa va simtiti jenati, practic, nimeni nu poate. O definitie a timpului e una dintre marile pietre de incercare pentru savantii si filosofii de acum si dintotdeauna.

Timpul, e, oare, o dimensiune (precum dimensiunile spatiului) ? E o insusire a materiei? E o iluzie? E adevarat ca timpul nu exista daca nu-l masoara cineva? Si alte intrebari dintr-astea, spargatoare de capete. Mister total.



5. Inceputul Universului

Aici avem, e drept, 
o teorie larg cunoscuta - chiar destul de larg acceptata - cea a Big Bang-ului, o brusca si masiva imprastiere exploziva a intregii materii si energii existente azi in Univers, pornind dintr-un singur punct (in care era condensat totul), imprastiere care continua si azi si e numita expansiunea Universului. Big Bang a generat spatiul, materia si timpul. Asta s-a intamplat, dupa spusele multor specialisti, acum 13,7 miliarde de ani.

Si aici incep nelamuririle: cum e posibil sa apara "ceva" si mai ales ceva asa de mare ca Universul - din "nimic"? Daca Universul cuprinde totul, adica si timpul, cum putem vorbi despre "inainte" de Big Bang si "dupa"? Ce a declansat Big Bang-ul?

Cred ca fiecare savant pozitivist are momente cand ii invidiaza pe adeptii creationismului: aceia nu-si mai bat capul, spun si cred ca Dumnezeu a facut totul si cu asta basta. Macar de-ar fi asa de simplu… 




4. Sfarsitul Universului

Orice lucru care are un inceput trebuie sa aiba si 
un sfarsit, nu? Asa gandim, noi oamenii, conditionati de durata limitata a vietii noastre si obisnuiti sa impartim timpul (dar ce este Timpul?) in perioade care incep si se termina: atatia ani de gradinita, atatia de scoala, atatia pana la pensie…

Evident, oamenii au ajuns sa-si puna intrebarea 
cand va disparea Universul si cum se va petrece sfarsitul sau. Intrebarea, insa, nu primeste, in prezent, decat un raspuns cu totul nesatisfacator: nu se stie cand va inceta sa existe Universul. Despre anumite galaxii, sisteme solare sau stele se pot face predictii, dar despre Univers, in totalitatea sa… Modelele de predictie s-au bazat, intotdeauna, pe tendintele trecute si prezente; or, de vreme ce nu stim limpede nici ce intampla in prezent prin tot Universul, cum am putea prevedea ceea se va intampla?

Oricum, ca sa nu ramanem chiar asa, fara nimic, iata cateva teorii privind modul in care se va sfarsi Universul. 


  • Expansiunea va continua la nesfarsit, pana cand, din multimea de planete, comete, stele si alte corpuri ceresti nu va mai ramane decat un nor de materie difuza, un masa uniforma de pulbere de stele…

  • Gravitatia va pune stapanire, in cele din urma, pe intreg Universul, va coplesi totul, facand ca totul sa-si incetineasca rotirea, pana cand Universul va recadea in sine, reducandu-se la un singur punct… de unde, candva, dupa cine stie cat timp (ce-i aia Timp?) ar putea aparea, printr-un nou Big Bang, un nou Univers.

  • Particulele barionice - care, sa reamintim, sunt particule compuse, deci susceptibile sa se desfaca in elementele componente - s-a putea dezintegra, rand pe rand, iar Universul s-ar stinge incetisor, asemeni unei lumini care paleste, pana cand n-ar mai ramane decat Marele Nimic…
Oribil. Bine ca mai e mult pana atunci.


3. Universurile multiple

Autorii SF au visat intotdeauna la 
calatorii in universuri paralele, dar pana acum asemenea voiajuri n-au fost decat imaginare.

In lumina descoperirilor fizicii cuantice, unii dintre savanti intrevad, totusi, 
posibilitatatea existentei mai multor universuri, fiecare avand o istorie proprie, poate functionand dupa propriile legi ale fizicii, altele decat cele pe care le cunoastem noi. Toate aceste universuri ar exista simultan, interactiunile lor fiind insa limitate.

Teoriile acestea sunt, deocamdata, prea vagi pentru a fi bine intelese, chiar si de catre oamenii din bransa, cat despre aplicarea lor in practica… deocamdata suntem tot la faza imaginatiei. Dar, cum totul incepe cu o idee, cine stie daca, intr-o buna zi, nu vom putea calatori intr-un alt Univers, ca sa gasim acolo ceva ce n-am gasit intr-al nostru?



2. Forma Universului

Pai, de vreme ce nu-i vedem marginile, cine poate sti ce forma are? Ar putea fi oricum. Insa chestiunea e de mare insemnatate. Printre altele, 
felul in care se va sfarsi Universul depinde si de forma lui, asa ca ar fi important de stiut cum arata. Dar, daca nu se poate, nu se poate. Deocamdata.

Oricum, sa nu va imaginati ca oamenii de stiinta s-au resemnat, pur si simplu, sa ofteze si sa spuna ca n-avem cum sa aflam ce forma are Universul. Exista teorii asupra acestei chestiuni si au fost propuse cateva modele. 


  • Aproximatic plat: un model realizat pe baza unor masuratori precise ale temperaturii radiatiei de fond, de catre WMAP (Wilkinson Microwave Anisotropy Probe - sonda spatiala lansata in 2001) aduce in prim plan ideea unui Univers cu o geometrie plata (curbura spatiului, chiar daca exista, e asa de mica incat poti zice ca e plat); NASA sustine ca, in conformitate cu rezultatele obtinute de WMAP, aceste model e corect cu o marja de eroare de doar 2%.

  • Aproximativ sferic: mai corect spus, acest model - propus in 2003 - descrie geometria globala a Universului drept un "spatiu dodecaedric Poincaré". Un dodecaedru este un poliedru cu 12 fete pentagonale plate, iar un spatiu dodecaedric Poincaré - sau sfera Poincaré - ar fi un spatiu de forma dodecaedrica, ale carui fete, in loc sa fie plate, ar fi usor curbate in sus (convexe). Mai simplu spus (desi e cam prea simplu), seamana cu mingea de fotbal, facuta din petice poligonale usor curbate (sub presiunea aerului din interior) care, unite, formeaza un corp sferic.

  • Palnie: pe baza studiului radiatiei cosmice de fond, numita si fond cosmic de microunde (o radiatie remanenta, foarte veche, datand din stadiile timpurii ale dezvoltarii Universului; e un fel de amintire, de urma, de ecou al Big Bang-ului, ceea ce a mai ramas din radiatia produsa de acel eveniment de proportii cosmice) a fost elaborat asa-numitul model Picard, al unui Univers de forma palniei unei trompete (publicat in 2004).


1. Teoria Totului


O mare teorie care sa explice TOTUL, sa descrie absolut toate fenomenele fizice cunoscute (si inca necunoscute), sa includa orice fel de interactiune fundamentala care are loc in natura, la orice nivel, sa imbine armonios, fara nici o fisura, fizica clasica, cea relativista (aplicabila la scara foarte mare; in speta, la scara astronomica) si fizica cuantica (ce desrie interactiunile la scara foarte mica, la nivel de particule)… asa ceva e un fel de piatra filosofala a fizicii, echivalentul descoperirii Panaceului, medicamentul-miracol in stare sa vindece ORICE boala, TOATE bolile, de la guturai pana la cancer

Ei, cum n-avem (inca) Panaceul, asa n-avem nici o Teorie a Totului (TOE - 
Theory of Everything, in engleza) unanim acceptata, desavarsit confirmata experimental, care sa adune la un loc, in pace si buna intelegere, toate tipurile de interactiuni fundamentale care au loc in natura.

Interactiunile fundamentale, sau fortele interactive, sunt modurile prin care particulele elementare din Univers interactioneaza unele cu altele. O interactiune e numita fundamentala atunci cand nu poate fi descrisa cu ajutorul altor tipuri de interactiuni. (Da, stiu ca e greu. Daca fizica ar fi fost usoara, am fi fost cu totii fizicieni.)

Pana acum, 
cunoastem patru astfel de interactiuni fundamantale: gravitatia, electromagnetismul, forta nucleara slaba si forta nucleara tare.

De-a lungul vremii, au fost elaborate teorii tot mai cuprinzatoare, ce au adunat doua, apoi trei dintre forte sub umbrele tot mai largi (precum 
teoria corzilor), explicand, cu ajutorul unor ecuatii tot mai complexe, modul in care materia si energia din Univers se comporta la nivel macro si microcosmic.

Dar nimeni nu le-a putut cladi tuturor celor patru un acoperis comun, unificand teoriile asociate lor intr-o singura, totala, perfecta, de neclintit Teorie a Totului.http://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/descopera-misterele-universului/7433022-top-10-mari-enigme-ale-cosmosului