PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?

UNIVERSUL SI DUMNEZEU FUG DE SUB LENTILELE TELESCOAPELOR SI MICROSCOAPELOR NOASTRE.
O FI BINE... O FI RAU... ?

“Vom fi iarăşi ce n-am fost si încă mai puţin decât atât”.
Faustinus

marți, 12 ianuarie 2010

UBICUITATEA MINTII



Ubicuitatea este un atribut al mintii noastre. 

Într-o clipa pe pamânt si-n cer!  De la marginile lumii si din adâncuri se reîntorc si ne spune-n soapta lor tot ce avem de îndeplinit – bine sau rau, dar tu, omule alege! Sunt cuvintele parintelui Arsenie Boca.

Mintea ne aduce trecutul dar si viitorul probabil si uneori cel cert, in prezent. Mintea ne arunca in lumi necunoscute, ne plimba prin cele cunoscute, ea ne dezvaluie si tot ea ne certifica adevaruri. Premonitia si retrocognitia nu pot fi incercate fara ajutorul ei. Este atunci mintea omului ubicua? Afirmatia Dumnezeu este totul si totul este Dumnezeu o intalnim in credinta a tot mai multor oameni. Daca asa este, cum se crede, atunci si noi, cu mintea noastra, suntem parte si participam la tot, dar din nefericire, prin concentrare, n-o putem fixa decat intr-un loc. Mintea fixata in doua puncte, desfasurand doua actiuni in paralel in plan constient, este considerata de catre psihiatri o maladie. Fie ca se lasa furata de fluxul memoriei involuntare, fie ca, gandurile nu se lasa dominate, faptul ca nu poate sa functioneze decat secvential ne impiedica sa ne dam seama de raspandirea ei in Tot. Si pentru ca Ea este dizolvata in Marele Tot iar El are multe usi de la care Eul nostru nu a dibuit toate cheile... vom avea trai permanent o Golgota a cunoasterii.

Cartea mintii - mintea ca o carte

Stiti cam cum ar putea arata mintea noastra?
Daca utilizam o analogie cunoscuta, atunci putem sa ne imaginam mintea ca o carte foarte mare si si voluminoasa. Daca o deschidem undeva, la orice pagina, acolo in acea pagina se va situa punctul de concentrare al mintii in acel moment. Dar mintea este de fapt toata cartea si ghinionul face ca nu putem citi toate paginile deodata. Pentru ca nu stim cum se face, pe parcursul unei vieti de om, marea majoritate a cartii ramane necitita, desi mintea "stie" ce se afla inauntru. Eul nostru nu poate lua la cunostinta decat despre putine lucruri, despre ceea ce stie si poate mintea.
Desigur ca ceea ce reiese din rationamentul de mai sus reprezinta un punct de vedere subiectiv, rezultat prin insailarea unor elemente. Ezoteristii care opereaza cu conceptul de Akasha, privit nu ca o carte, ci ca o biblioteca astrala, in care poti "citi" informatii din trecutul sau viitorul planetei sau din intreg Macrocosmosul, lasa impresia ca trag o linie de demarcatie intre mintea umana si mintea universala. Conceptul de Akasha sau al cincilea element, dupa pamant, apa, foc si aer, in hinduism reprezinta eterul subtil, substanta fundamentala care patrunde tot Universul si care permite si intretine viata. Citirea in Akasha  zic yoghinii, se realizeaza secvential sub forma unor clisee. Nu stiu cum citesc ezoteristii dar ar fi interesant de stiut.
Cartea timpului - timpul ca o carte

Timpul se zice ca este inseparabil de mintea omului, ca este un produs al mintii noastre, ca fara o minte umana care sa-l perceapa ca real, el isi pierde intelesul. In anul 1927 inginerul aeronautic militar britanic John Wlilliam Dunne publica "An Experiment with Time" o lucrare de referinta in incercarea de intelegere a premonitiilor.
El sustine ca timpul este etern prezent, ca trecutul, prezentul si viitorul se petrec toate deodata. Ca sa intelegem apelam tot la analogia care aseamana de data aeasta timpul, cu o carte. A trai prezentul, a percepe prezentul este ca si cum ai citi o anumita pagina din carte. Omul care “citeste” pagina prezentului este constient numai de ea in acel moment, dar celelate pagini ale cartii, trecutul si viitorul, exista si ele in acelasi timp cu pagina citita si, daca am putea citi toate paginile cartii simultan, toata cartea deodata, am intelege ce inseamna sa traiesti simultan prezentul, trecutul si viitorul.

Dunne sustine ca, in stare de veghe, omul “simte” timpul doar liniar – ca pe o curgere in linie dreapta, dinspre trecut spre viitor; in schimb, in somn, creierul functioneaza altfel si devine capabil sa interpreteze timpul in acest mod “simultan”. 

 Articolul pe care vi l-am propus este un biet exercitiu mental, sumar si schiop si ca intotdeauna fara pretentii - trebuie sa recunosc ca m-a sedus ideea analogiei mintii cu cartea, pe care am intalnit-o pe descopera.ro, dar ca analogie a timpului cu cartea. Ar putea fi un punct de plecare intr-un dialog care sa ne faca bine. Cine ne poate valida inafara altei minti omenesti, ca ceea ce am cunoscut am inteles si ceea ce am inteles si am procesat mental ne-a condus la concluzii corecte?  Oglinda mintii mele este totdeauna o alta minte umana. Ca sa stim daca suntem apti sa intelegem, ar trebui ca mintea umana sa se contrapuna unei altfel de minti, nonumane.
A Lui! veti spune. El insa ne-a creat mintea si nu putem sti daca ne-a pus toate ingredientele in ea. Dialogul cu El ar putea arata ca un dialog intre un om si o coropishnitza, sau intre o coropishnitza si euglena viridis. 
Inteligenta artificiala!? Nu, caci pe aceea am creat-o noi! Tare mi-e teama ca dupa ce ne-a facut, Dumnezeu ne-a incuiat o parte din minte si a inghitit cheia! Daca urmariti videoclipul de mai jos va puteti convinge de acest mare adevar.




34 de comentarii:

  1. Interesanta asociere...

    Recunosc, astept uneori cu nerabdare sa ma scufund in lumea viselor. Ma fascineaza potentialul nelimitat al mintii in starile onirice. Unele scene se repeta obsesiv, dar altele nu par a fi produsul propriei minti, nu au nicio logica , nicio legatura cu starea de veghe. E alt plan al existentei, un soi de constienta paralela... unii merg chiar mai departe si emit ipoteze greu de acceptat, cum ar fi inversarea acestor planuri-realitatea acceptata de noi poate fi un vis al adevaratei realitati(ca si aceea a simultaneitatii prezentului, trecutului si viitorului, cel putin pentru mine timpul ramane liniar, deocamdata).

    Acasha = acasa? Ma intreb si eu... doar venim de undeva, unde intuiesc ca ne vom intoarce, un loc la care doar visam si unde au acces doar putini norocosi sau alesi. Cred ca pe blogul tau am gasit expresia "vom muri si vom vedea!"

    P.S.Mi-ar placea sa fiu omniprezenta!:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna dimineata Ramona,

    Pai eu asta incerc sa induc... ca suntem omniprezenti dar ca nu stim acest lucru (eul nostru nu stie). Aceasta este inca o bucatica din puzzle-ul care va compune a doua postare de la "sa nu razi Darie!"

    Cat despre somn... si eu ca si tine astept cu placere visele.
    se pare ca timpul nu este chiar atat de liniar pe cat am invatat sa-l percepem. Pe buricul universului este un articol complet dedicat timpului. Foarte intersant...

    Expresia "vom muri si vom vedea!" este titlul unui articol de pe blogul acesta, cu comentarii minunate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte plastica si deopotriva extrem de interesanta analogia aceasta timp-carte! Imi place.

    Eu, incercand sa inteleg problema aceasta spinoasa, a timpului, am ajuns sa-mi structurez o alta reprezentare. Una in care, in mod “traditional”, timpul apare inseparabil de spatiu – cealalta coordonata care ne da mari batai de cap ca s-o intelegem. [De fapt, chiar aceasta “carte a timpului” este tot o reprezentare spatiala, nu?]
    Ceea ce am ajuns eu sa pricep pana acum este faptul ca nici timpul si nici spatiul nu sunt niste realitati de sine statatoare, aflate dincolo/independent de noi, ci reprezinta doar “suportul”, “canavaua” pe care noi, fiintele umane, ne “tzesem”, ne “prindem”, ne “ancoram” experientele (de orice fel). Altfel spus, doar noua, oamenilor ne este imposibil sa gandim ori chiar sa ne imaginam ceva, orice, fara sa ne plasam gandul/reprezentarea/imaginea intr-un oarecare timp si intr-un spatiu oarecare. Acesta este modul nostru specific de a fi, ori, mai exact, de a experimenta , de a cunoaste.
    Dar daca timpul si spatiul reprezinta “liantul” tuturor perceptiilor noastre, al tuturor elementelor care alcatuiesc experienta noastra de viata, inseamna ca toate cele pe care noi le intalnim/experimentam nu sunt asa cum sunt ele, ci sunt doar rezultatul configurarilor si re-configurarilor noastre perceptive si mentale. Asadar, noi nu cunoastem lumea decat in “forma” pe care noi i-o dam, si nicidecum asa cum este ea dincolo/independent de noi.
    Ei, si de aici deriva o concluzie care nu e deloc imbucuratoare pentru multi dintre noi: cunoscand toate cele din jurul nostu doar intr-un mod adaptat aparatului nostru cognitiv, inseamna ca lumea asa cum este ea in sine ne este, de fapt, necunoscuta si asa ne va si ramane…

    Cealalta concluzie, insa, pare a fi, intr-un fel, ceva mai revigoranta si mai apta de a ne oferi solutii practice pentru viata noastra de “aici si acum”. Aceasta ar fi aceea ca mentalul nostru are puterea de a crea si de a modifica realitatea. Aceasta este si tema multor scrieri mai noi sau mai vechi. Cele care mi-au picat mie in mana si care mi-au placut in mod deosebit sunt “Calatorii in lumea de dincolo” (I.P.Culianu) si “Secretul doctorului Hönigberger” (M.Eliade). Cele doua mi s-au parut deosebit de interesante mai ales din perspectiva argumentatiilor celor doi autori aduse ideii ca un centru puternic de spiritualitate poate produce realitate. Dar acesta este deja un alt subiect…

    RăspundețiȘtergere
  4. Revenind la problema timpului “ubicuu”, cred ca tot studiile lui C.G.Yung despre in/subconstient raman cele de referinta din aceasta perspectiva. Pentru ca acestea au aratat destul de coerent, cred eu, cum ca lumile nevazute sunt lumile pe care le deschid inconstientul si subconstientul nostru, ca la aceste niveluri ale fiintei noastre timpul si spatiul sunt altfel percepute, sau chiar “dispar”, putand calatori astfel oriunde si in orice timp. Si toata aceasta problematica devine si mai usor de descifrat atunci cand analizam acea diagrama cu trei cercuri concentrice care reprezinta modelul yungian al sufletului: in centru (dar raspandindu-si influenta asupra intregului sistem) se afla Sinele, deasupra venind, in ordine, inconstientul colectiv (alcatuit din arhetipuri, rezultate din intreaga exoerienta a speciei), apoi inconstientul personal, urmat de constient – cerc exterior care este partea efectiv vizibila a psihismului nostru.
    In fine, subiectul este extrem de vast…N-ar fi de omis nici traditia fiintelor noologice, care interfereaza puternic atat cu magia cat si cu religia, nici cele povestite despre Shambala, nici concluziile mai noi, unele chiar uimitoare, despre imaginar [sunt deschise azi puternice centre de studiu interdisciplinar al imaginarului, printre care unul, aflat abia la inceput de drum, la noi, la Cluj] etc etc
    Timp avem (sa speram!:)), asa ca doar ceva bunavointa si comunicare adevarata ne-ar mai trebui ca sa ne “jucam” frumos si cu aceste subiecte…
    Ca intotdeauna, draga Dan, dai cu bietele noastre nuci de toti peretii :)) Dar, desigur, iti multumim frumos pentru asta :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Mai, mamica, da' cu calu' ce-ai avut?!!

    Daneeee, mooorrrr si n-am nici voie! Ce filosofii despre timp sau minte, urmariti videoclipul ca nu va mai arde!

    Adevarat graiesti, maestre! Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si cat mai multe postari cu videoclipuri ca ala de aici. Nu conteaza ce spui, da' bine ca spui, ca tare oblu mi-a picat.

    Ohhh, ai mila Tu, Doamne, omul asta vrea sa ma omoare de ras...
    (zise BlueIris si se departa clatindu-se de uriase hohote de ras)

    RăspundețiȘtergere
  6. De pata negra cum zic spaniolii lipirea filmuletului la ideea postata de tine. Acuma nu stiu cum e mintea celor doi ,ubica sau isteata dar cu siguranta romanii nu sunt lenesi in a face rezumatul exact al clipelor ce trec peste ei si sa dea conculzia finala inainte de start.

    O carte o poti deschide la mijloc. dar nu orice carte, ultima dintre toate cartile lumii pe care le-ai citit in prealabil...si poti parcurge tot cuprinsul dintr-o suflare avand si posibilitatea sa o scrii pe cea inca nescrisa in acelasi timp.

    Mintea e singurul nostru loc in care putem sa fim singuri,sa fim oriunde sa fim cu oricine,sa iubim pe oricine...dar ce nu poate face mintea unui Om. Eu cel putin nu vad timpul liniar in scafarlia mea. E ceva ce aduce cred cu o spirala,cu un sfredel ce-mi sfredeleste existenta! ::))

    RăspundețiȘtergere
  7. Sorin, pot sa te intreb spirala timpului daca e sa o pozitionezi unde e in fata ta de la stanga la dreapta, sau sus jos, sau trece prin tine? gandeste te ca ai trecutul la un capat si viitorul la alt capat/ cum o vezi?

    RăspundețiȘtergere
  8. dupa cum mai exista si expresia mai mereu intilnita"viata mea este un roman"..acum depinde la cat de bun sau de prost este scris..dupa a mea parere si nu prea departe de subiect,este cum ca toti suntem actori pe scena vietii, pe care cineva din univers ne distribuie in diferite scenarii,interpretate de fiecare in functie de vocatie,spre deliciul sau blazarea celor din cer,si ca in functie de prestatie suntem premiati sau scosi din scena (vezi exprimarea..dar de ce s-a imbolnavit,draga,sau de ce a murit?..raspuns..pt.ca nu a stiut sa se fereasca/ingrijeasca..adica atentie nu si-a invatat bine rolul,da?)...se mai spune ca ce e scris in frunte este pus,insa am credinta ca destinul uneori ni-l facem si noi dar nu intotdeauna precum vrem ci in modul in care devine interesant pt.zeul fiecaruia..de ce spun asta..mai ne lovim si de expresia”de ce ne ferim de aia dam”..bun..intreb de ce nu intimplator nimeni nu scapa exact de ceea ce se fereste?..nimic enigmatic..taman pt.ca zeul in a nu-l cuprinde plictiseala isi aduce actorul “in scena”pt.a studia cum se descurca marioneta lasata libera,sau a compara "prestatia" fiecareia....de unde si ideea lansata cum ca aceasta planeta este un laborator al universului iar noi cobai(explicatie in ceea ce ma priveste, foarte plauzibila)...revenind la carte..ma gandesc cum ca, repet, noi “prestam” scenariul(cartea)dar de fapt in minte ne scriem jurnalul,pe care il rasfoim din cand in cand..ptr.ca nimeni nu stie ce-i aduce ziua de maine si atunci unde sunt capitolele viitorului in mintea noastra,ca daca putem rasfoi trecutul si prezentul apropiat, viitorul doar il presupunem ..finalul nu-l cunoaste nimeni..nici macar cei ce au scris”si au trait fericiti pana la adanci batraneti”:)..in legatura cu clipul..as rezuma doar atat;cultura nu face doi bani cand lipsa de caracter si atitudinea vulgara iese la suprafata..valabil si la genul feminin de altfel..parerea mea!

    RăspundețiȘtergere
  9. Camelia.

    pai eu consider ca fiecare clipa a trecutului e precursoarea unei clipe a viitorului. Gandeste din prezent ce ai fi putut face,simti, daca la 12 ani ai fi plantat un nuc sub fereastra Ta. Eu zic ca daca constientizezi bine prezentul care devine trecut in secunda urmatoare poti da viitorului nemurire. Pun nucul,asta creste, o sumedenie de fiinte se aduna sub cupola lui in marea poveste a vietii si a mortii. Daca esti constient ca fiecare pas al prezentului e un pas trecut care va influenta viitorul atunci in spirala nu ai cum sa stai decat in mijlocul ei,iar timpul e doar o poveste care se rasuceste ca un fuior cu o infinitate de fire. Tu in mijloc iti alegi firul pe care sa ti-l torci. NU ma vad nici la capatul de sus nici la cel de jos pentru ca umila mea prezenta, care a fost si va fi, cu siguranta a lucrat pentru nemurirea timpului a daruit si a luat a pornit si oprit timp din intregul in care existam.

    RăspundețiȘtergere
  10. Sorin foarte frumos, intreabam doar daca spirala asta a timpului o vezi in afara ta sau ca trece prin tine..am impresia ca traiesti in timp la fel ca orientalii.

    RăspundețiȘtergere
  11. Camelia.
    oricum fata de Francezi suntoriental.:)

    Ma simt una cu spirala ca far de mine nu si-ar avea rostul.

    RăspundețiȘtergere
  12. O, da. Am sarit peste partea mai savuroasa, acum vazui filmuletul. Adica filozofam, filozofam, dar ramanem tot in tridimensional :))

    RăspundețiȘtergere
  13. Sorin te am intuit bine de la prima postare. si eu sunt tot "in timp" dupa model oriental, vezi ca sint avantaje si dezavantaje..:)

    RăspundețiȘtergere
  14. Bun gasit, tuturor!

    Ubicuitatea mintii se opreste la un moment dat ... toate isi au o limita.


    In privinta perceptiei timpului, Sorin, mintea noastra il poate percepe pe spirala, liniar, adiacent etc., insa biologic il percepe secunda de secunda intr-un singur fel. Am vrea noi sa fie altfel, dar nu e!
    Fiecare organism are un termen de garantie si un sfarsit implacabil.

    RăspundețiȘtergere
  15. A treia zi dupa scripturi am intrat si eu. Buna ziua stimati telespectatori de display. Am avut oleaca de treaba si inca mai am dar ma intorc mintenas.

    Sorineeee... S-a intors Jollyroger! :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Fain . Ma bucur Dane.

    faci ce faci si tot la mal ajungi!::))

    RăspundețiȘtergere
  17. Draga Alessia,

    Viziunea ta despre impotenta noastra mentala de a cunoaste intregul o impartasesc si eu. Exista totusi o speranta de a ne debarasa de cunoasterea limitata datorata specificitatii mintii noastre umane, aparatului "imperfect" cu care care ne-a dotat natura. Cand spusesem ca avem nevoie de un alt fel de minte, nonumana pentru a ne verifica adevarurile dobandite prin cunoastere, puneam si eu un semn de intrebare pe "ce" cunoastem de fapt. Speranta pe care o vad este zona de atingere intre mintea umana si mintea universala in care budistii cred. Daca ei au dreptate sa creada acest lucru atunci "zona" aceasta este comuna celor doua feluri de minti dar greu accesibila intelegerii si prospectarii ei constiente, tocmai datorita felului sucit de percepere a realitatii, fie ea vazuta sau nu, cu care suntem inzestrati si despre care tu vorbeai. Presupun ca acela este locul de unde incepe si se termina iluminarea.

    RăspundețiȘtergere
  18. Blue-LightBlue, :)

    Am venit la urma cu videoclipul acela ca sa-i intaresc spusele lui Arsenie Boca intorcandu-i cuvintele.
    Am incheiat articolul despre minte in cerc dorind sa spun:
    "intr-o clipa in cer si pe pamant" caci sublimul si ridicolul sunt una-ntruna.

    RăspundețiȘtergere
  19. Sorin, se pare ca "de pata negra" trebuia sa fie. A fost sarea din bucate. :)

    Si eu am o problema cu timpul ca mai toata lumea. Ceea ce mintea mea refuza inca sa primeasca in materie de timp iluzoriu este tzarana pe care calc, care odata, de mult a fost materie vie, vegetala sau animala, acum descompusa. Tzarana are istorie, informatie incorporata si inafara de praful de stele din care suntem cu totii facuti, purtand in sine informatii arhaice si primordiale, mai poarta si informatiile a ceea ce a fost odata viu si s-a descompus. Are istorie. Si cand vorbim de istorie tinand un pumn de tzarana in mana, vorbim de timp liniar. Nu pot trece peste aceasta evidenta si pace!

    RăspundețiȘtergere
  20. Ryana,
    destinul ni-l facem noi dupa credintele pe care ni le-am insusit din contactul cu ceilalti. De la ceilalti invatam ce inseamna valoare, pe baza a ceea ce aflam din exterior ne construim o scara de valori dupa care actionam. Pentru unii dintre noi vine un moment de "trezire", pentru altii niciodata.
    Trezirea se lasa cu depresii, angoase, cu pierdere totala sau partiala de sens, de speranta. Pentru unii trezirea se plateste chiar cu pretul vietii. Dar aceasta trezire, daca te lasa sa vezi o "luminita la capatul tunelului" si daca chiar esti curios sa vezi ce este acolo s-ar putea sa ai noroc si sa "vezi".
    Drumul spre luminita ni-l construim din momentul acela singuri si acesta este un destin asumat si nu indus de ceilalti.
    Unii ar spune ca nu fac altceva decat sa vorbesc despre karma. Eu ma indoiesc pentru ca acest cuvant este un concept care presupune un ciclu de vieti si care ar spulbera ideea de destin asumat. Nu mai joci la libere, joci la impuse.

    RăspundețiȘtergere
  21. Tzugulea,
    Unde iti este avatarul? Dadea bine.... :)

    "toate lucrurile au un capat numai carnatul are doua" . :)

    Dar daca nu-i asa cum zici tu si finitudinea este doar limita intelegerii noastre!? Gandind la finitudine ne-am si trasat jaloanele in necuprins din nevoia de a-l cuprinde si ne proptim in ele.
    Ceasul biologic e una, dar mintea este "altceva". Mintea umana ar trebui (dupa ceea ce cred budistii) sa depaseasca biologicul pe "zona" de interferenta cu mintea universala.
    Iti propun urmatorul scenariu: daca acceptam sa vedem oamenii ca pe niste ghemulete de energii inteligente structurate complex, care urmeaza un program (ca o fi propriu, vezi evolutionistii, ca l-a conceput alt ghem energetic mai mare, vezi creationistii - inca nu stim) de nastere si moarte consecutiva, putem accepta ideea seducatoare ca entropia nu este definitiva in ceea ce-l priveste pe om. La moartea sa, partea lui biologica dispare prin transformare in altceva- sa-i spunem tzarana dar partea lui mentala(nu toata ci doar o parte-aceea care se reintoarce in mintea universala)rezista in continuare. Aceasta rezistenta este relativa timpului. Procesul entropic se manifesta si in acest caz dar pe o intindere de timp mult mai mare, dizolvarea si absorbtia acestei parti a mintii omenesti in mintea universala, metamorfozarea ei in altceva petrecandu-se foarte lent.
    Balanta dintre Entropie si anentropie trebuie vazuta si dincolo de "moarte". Nici unul dintre aceste doua procese nu este mai inteligent decat celalalt, in asa fel incat unul dintre ele sa castige definitiv razboiul.

    "Garda moare dar nu se preda!" :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Draga Camelia,
    daca am sa te rog sa dezvolti putin ideea timpului turbionar si a modului cum vad orientalii problema, ai vrea s-o faci? Intuiesc cam despre ce ar putea fi vorba dar nu pot opera cu astfel de concepte pentru ca nu le inteleg bine.
    M-as bucura sa o regasesc pe blogul tau. :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Interesant punctul de vedere cu destinul asumat si nu impus..eu cred insa ca e iluzorie aceasta credinta in care ne imaginam ca putem face numai ce ne dorim noi cu viata noastra...sa admitem ca da, “trezirea”se face la o anumita perioada,ce te faci insa cu limita cu care te nasti?..nu poti fii matematician daca genele nu-ti permit..si apropos de motto-ul deosebit de interesant”m-am nascut in Romania,o fi bine o fi rau?”..eu spun ca nu-i nici bine dar nici rau..daca este rau avem liberul arbitru sa plecam din tara..da,dar (iar limita)..daca nu ai atuurile sau potentialul spiritual dar mai ales material de a pleca si a trai in alte zone de pe glob,cum se poate si realiza intentia?…depinde foarte mult si de locul in care te nasti..facand o paralela,citind un articol in care se spunea ca pisicile sunt mancate in china,nemaivorbind de masa”delicioasa”la japonezi in care maimutele sunt consummate prin spargerea craniului de vii la masa(nu am mai cercetat daca se mai pastreaza obiceiul teribil),deci pentru pisici e bine sa se nasca in Romania sau altunde numai in china nu,cu maimutele insa e mai complicat, ele sunt importate..deci iar norocul fiecareia de cum scapa din calatoria spre tara unde bietele nu stiu ce le asteapta....in concluzie destinul meu asumat este doar iluzia mea, cand de fapt este impus inca de la nastere un rol principal avandu-l desigur si zona telurica in care se “aterizeaza “pe asta lume...iar”luminita’de la capatul tunelului o fi mai buna decat “tunelul de la capatul luminitei”?.cine cum traieste?..daca iau in calcul si ideea cum ca in ultimul ceas pornim prin tunelul ce ne duce “dincolo”,de fapt nu-i asa ca de fapt avem “luminita”langa noi si nu-i distingem capatul?

    RăspundețiȘtergere
  24. Bunule, bun gasit!

    Toata aceasta peroratie face bine bostanului... pana la un punct, apoi trece in extrema cealalta.
    E doar parerea mea.
    O fi trecand mintea noastra intru' cele eterne, insa din punct de vedere biologic, nu!
    Cele 21 de grame, samburele acela de constiinta din om, sufletul, spiritul sau cum vrei sa-l mai numim este probabil sa nu perceapa timpul cum percepe organismul, dar se afla inca sub incidenta teoriei.
    :)
    (desi, daca stau bine si ma (eu pe mine ma) gandesc si ... mintea saraca o ia cu sorcova odata cu varsta, in cele mai multe cazuri - oare cum se infatiseaza o minte senila in marea de constiinte? :)))

    Ca vrem, ca nu vrem... e ca si existenta "iadului" sau "raiului".
    Eu, aici, (ca oricare dintre noi) experimentez existenta ca si persoana intr-un invelis material degradabil ... in timp.
    Mai departe... "Dumnezeu cu mila".

    Mintea noastra fabrica, cerceteaza, descoase, porneste de la o idee apoi cauta argumente in sustinerea ideii... din dorinta teribila a obtinerii unei dovezi a nemuririi.

    Doamnele imbratiseaza cel mai bine, se pliaza de minune pe ideea conform careia "timpul este o iluzie", pentru ca de cate ori se uita in oglinda vad cu orare entropia...
    :)

    RăspundețiȘtergere
  25. Draga Dan,

    Intr-adevar, multi dintre noi ne punem speranta in acea zona de contact dintre mintea umana si cea universala. Reafirmarea acum a acestei idei mi-a amintit de o carte care mie mi-a placut mult. Cel putin acum cativa ani, cand am citit-o. E vorba de "Invataturile lui Don Juan", a lui Carlos Castaneda.

    Este prezentat acolo felul in care substantele psihotrope contribuie la atingerea unui mental modificat, asa cum il experimenteaza adesea samanii yaqui, care ating astfel "cunoasterea", "intelepciunea", "iluminarea".

    Ei bine, dupa ce a papat si el o portie buna de maciulii de peyote, Castaneda povesteste ca ajuns destul de repede in zona aceasta de trecere, loc din care totul aparea extrem de simplu si de clar, el insusi percepandu-si prezenta extinsa peste tot, putand deci vedea si intelege totul in acelasi timp. Iata deci si...ubicuitatea!...

    Evident ca in acest voiaj calatorul nostru a fost insotit de un ghid, de o entitate energetica, ce in final, ce crezi ca i-a comunicat? Ca el, extaticul calator, asemenea oricarui alt om, poate intrevedea, in anumite conditii, "lumea fericirii", cea in care nu exista nici o diferenta intre sus si jos, intre ieri, azi sau maine (pentru ca acolo nu este nimeni pe care sa-l intereseze aceste diferente!), dar ca...

    ...Oamnenii trebuie sa traiasca in lumea proprie lor, oamenilor, unde ei trebuie sa faca tot ce le sta in putinta sa fie multumiti!...

    Cu alte cuvinte, portile imaginarului trebuie bine pazite si stapanite cu mare grija, aceasta fiind, de altfel, si o mare grija a samanilor...

    Asadar, NU problema accesului in acea zona pare a fi cea mai importanta, ci aceea a revenirii in lumea cotidiana. Unde avem inca multe lururi de realizat pentru a o face...umana, nu-i asa? :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Draga Dan,
    nu e vorba cum vad orientalii problema.
    e vb ca exista oameni care traiesc in timp ( orientali si un mic procent din restul)pt care timpul trece prin ei si nu este separat de ei, si oameni care traiesc prin timp, cei care se vad separati de axa il au cumva in fata lor dar nu trece axa prin ei.

    primii sunt predispusi sa traiasca mai mult in interior de aceea orientalii practica Tao, quigong ca sa se armonizeze cu exteriorul, in schimb cei care traiesc prin timp traiesc in exterior si au nevoie sa isi faca spatiul interior .

    RăspundețiȘtergere
  27. ca o mica concluzie cei care traiesc in timp nu percep timpul ca fiind separat de ei ,de miscarea lor prin spatiu.

    RăspundețiȘtergere
  28. Ryana,
    Zici:
    "nu poti fii matematician daca genele nu-ti permit"
    Aici cred ca avem o problema de intelegere. Mintea in rare cazuri are de-a face cu genetica. Unele aptitudini poate ca da. De exemplu aplecarea catre muzica... Desi si aici parerile sunt impartite. "urechea muzicala" zice-se ca se mosteneste... Unele popoare sunt mai "muzicale" decat altele, dar si acest fapt este de conjunctura.

    RăspundețiȘtergere
  29. Tzugulea,
    Daca ceva ai cu prisosinta dincolo de inteligenta, acesta este umorul. Dar ai modul tau special de a-l exersa si uneori la o lectura mai neatenta, scapa. Desigur ca prea multa dezbatere pe o tema devine scaitoare. Eu simt cateodata nevoia de a evada si de a ma fofila dintr-o discutie. Probabil ca se se si vede sau daca nu se vede, s-a vazut. :)

    RăspundețiȘtergere
  30. Alessia,
    Draga Alessia,

    Fuga din "real" si refuzarea lui, a "realului" si nevoia tot mai acuta de imaginar, o resimtim cu totii. De-aia citim, vedem filme, ascultam muzica si de ce nu, scriem pe net. Dar ai dreptate, "realul" acesta cat de rau si imperfect este construit de si dupa mintea noastra, trebuie trait cu placere pana la urma. Aveam odata un vecin evreu, un batran intelept care datorita faptului ca ICRAL-ul de la vremea aceea ne obligase pe toti sa dam jos antenele de pe casa, el, bietul,Dumnezeu sa-l odihneasca, gasise solutia sa si-o agate in plopul din fata casei. Cand batea vantul pierdea si romanii si bulgarii.
    "-Domnu' Ioanitescu, mi-a zis la un moment dat, viata nu este facuta sa te chinui.Viata este facuta sa te bucuri de ea." :)

    Apoi draga Alessia, m-am bucurat eu ce m-am bucurat de ea dar si ea de mine. N-am obosit, imi place viata... dar asta sa fie tot? Parca as mai schimba ceva... Parca as da putin perdeaua la o parte... :)

    Daca vreodata vei vedea o stire la televizor cu un om care pluteste pe strazile Bucurestiului la zece metri deasupra pamantului, sa te bucuri. Eu voi fi, Dan Ioanitescu. :)

    Gluma-i gluma, dar chiar vreau sa arunc un ochi si "dincolo".

    RăspundețiȘtergere
  31. Alessia,
    Secretul doctorului Honigberger m-a facut sa visez in adolescenta la India. Si am fost in 2008. Cu cartea lui Culianu m-am intalnit acum doua veri si am citit-o pe toata intr-o zi, dintr-o suflare. Ceva cam intre Eliade si Borges. Iar din Castaneda am citit trei din cinci. Si mie mi-au placut aceste carti. Tare mult.:)

    RăspundețiȘtergere
  32. Camelia,
    Trebuie sa recunosc ca de la tine aflu intotdeauna chestii interesante. Orientalii, cu totii sunt orientati mai mult catre interior si mai putin catre exterior. Ai dreptate. De-aici lentoarea, traditionalismul si delasarea. Pe chinezi i-a mai dezmeticit putin Mao.:)
    Am inteles: unii au tot timpul iar celorlalti nu le ajunge timpul. Simplu. Perceptii diferite si nevoi pe masura. :)

    RăspundețiȘtergere
  33. Nimic mai frumos ca un vis cu ingeri <nimic mai frumos ca zimbetul prucului la sinul mamei<nimic mai frumos ca livada inflorita in luna lui mai<ce nu inteleg oamenii este ca trebuie sa observe toate aceste lucruri simple pentru a putea intelege complecsitatea lumii iubiti si este de ajuns

    RăspundețiȘtergere
  34. Anonim,
    Bine ai venit!
    Asa de frumos ai spus incat m-am lasat sedus de imaginile pe care le-ai evocat. Iubirea parea ca da raspuns la toate.
    Si totusi...
    Mintea inmuiata in iubire prea mult timp, nu se moleseste...? Bineinteles ca nu trebuie condimentata cu ura, dar parca iubirea, ea singura, nu rezolva toate "de ce"-urile existentiale, iar aceste intrebari isi cauta raspunsul.

    RăspundețiȘtergere

Eu, buricul pamantului zic asa: