21 DE GRAME DE SUFLET

SI SUTE DE MII DE TONE DE SENTIMENTE 

Motto 1: "...suntem niste tentacule ale sufletul suprem, ale Divinitatii. vrem nu vrem suntem toti o apa si un pamant nu exista nici o diferenta intre noi." 
Sorin DiRokko 
Motto 2: "Sunt clipe de nedefinit, acelea in care doua suflete isi vorbesc intr-o limba care nu poate fi inteleasa decat de ele, cand tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viata acestei lumi." 

Victor Hugo

In fata lui Dumnezeu,  indiferent daca ai fost credincios sau nu, chiar daca ai fost un sfant sau un criminal notoriu toate sufletele cantaresc la fel. Blasfemie! ar striga unii dintre dumneavoastra. Minciuni sfruntate! ar striga altii. Ei bine doamnelor si domnilor, ne place sau nu, acesta este adevarul. Acum o suta de ani, mai precis in 1907, doctorul american de origine scotiana Duncan MacDougall, directorul spitalului Stephen Henry Gale din Haverhill a cantarit cu probitate stiintifica corpurile unor muribunzi, inainte si dupa instalarea mortii. Indiferent de sexul. greutatea sau varsta subiectilor ajunsi obiecte in urma expiatiei, diferenta de greutate intre ceea ce au fost si ceea ce au devenit a fost invariabil aceeasi si anume, 21 de grame.

Carevasazica daca sufletul poate fi cantarit inseamna ca are masa. Si daca are masa inseamna ca este material. Daca este material inseamna ca are volum, ca ocupa un spatiu si ca este compus dintr-o anumita substanta, iar daca este asa, inseamna ca elementele chimice care il compun ar trebui regasite in tabelul lui Mendeleev. M-as mira! Dar va intreb: cine a reusit  pana acum sa puna sub microscop o farama de suflet? Nimeni. Cine a reusit sa determine cu exactitate locul pe care il ocupa sufletul in corpul omului? Tot nimeni, chiar daca toata lumea in diverse timpuri a avut pareri, ba ca ar fi insusi sangele, cum sustinea Hipocrat, ba ca se afla in cap in glanda epifiza, cum afirma Rene Descartes, ba ca umbla prin vene transportat de sange, cum credeau vechii evrei, ba ca locul in care-si duce veleatul este in inima, cum cred masonii inspirati de credintele vechilor egipteni...  asa ca, fara certitudini, ramanem in continuare captivi in mlastina speculatiilor cu privire la  felul si locul atomilor de suflet. Legatura lui cu inima este insa evidenta caci, numai dupa ce inima se opreste dispare si sufletul, niciodata inainte, exceptie facand evident sufletele de politicieni.

Deoarece materia(?) pe care o cunoastem(?) se prezinta in patru forme de agregare, lichida, solida, gazoasa si plasmatica, si pentru ca sufletul nu se vede cu ochiul liber desi au fost cateva inregistrari foto si video, e drept contestate, ar fi corect sa respingem din start formele de plasmatic, lichid si solid ale sufletului si sa ramanem la varianta de gaz, desi chiar si in aceasta varianta se ridica niste semne de intrebare. Ca sa aiba 21 de grame si sa ocupe un volum rezonabil ar trebui ca sufletul sa fie lichefiat, iar acest lucru presupune o presiune foarte mare si o temperatura extrem de scazuta, chestiune care nu a putut fi determinata in corpul omului. Si-atunci singura concluzie ar fi ca sufletul nu este nici macar gaz. Vibratie, energie ar spune spiritualistii. Pac la razboiu cu eticheta! Pardon? Pai atunci o galeata de curent nu ar mai fi o gluma, ci un adevar. Oricum, stim cu totii povestea din 1001 de nopti, a celui care a reusit sa prinda un djin, intr-un chiup cu gin si sa-i puna si dop, dar aceasta ne-ar indemna sa punem semnul egal intre spirit si suflet iar ezoteristii nu ar fi de acord in unanimitate, iar eu stiti bine, nu doresc sa-i deranjez pe ezoteristi.
Citez de pe descopera. ro: "Cand inventatorul si, in egala masura, farsorul Thomas Edison a murit in anul 1931, bunul sau prieten, milionarul Henry Ford, a colectat intr-o sticla pusa la gura muribundului, ultima rasuflare pe care a dat-o Edison. Sticla a fost pastrata nedesfacuta pana in ziua de astazi si nu este de vanzare, urmasii lui Ford refuzand o oferta de 20 milioane $ venita recent din partea unui miliardar."

Dar chiar si-asa, plutind printre credinte bazate pe rationamente apodictice avem totusi un indiciu, masa sufletului, ceea ce este suficient  sa ne duca cu gandul la legea gravitatiei. Luati o moneda de 50 de bani si aruncati-o catre inalt. Moneda, in greutate aproximativa de 21 de grame se va incapatana invariabil sa nu-i placa Imparatia Cerurilor si va reveni cu obraznicie inapoi. Daca nu te feresti la timp s-ar putea ca repetand experimentul, rezultatul sa devina foarte neplacut. In orice caz, daca nu ar fi impiedicata de scoarta terestra s-ar duce invariabil catre centrul Pamantului.

UNDE SE DUC CELE 21 DE GRAME 

Indiferent sub ce forma de agregare s-ar prezenta sufletul, sa vedem totusi ce concluzie putem sa tragem din relatia lui cu legea gravitatiei! 

 Sufletul respecta legea gravitatiei 

Cu riscul contrazicerii celor care au "vazut" inaltarea sufletului in momentul mortii, daca se conformeaza legii gravitatiei atunci el va fi atras catre centrul Pamantului. De-aici se pot bifurca doua concluzii: 

a - se comporta ca moneda si se prabuseste vorba lui Creanga, palanca la pamant sau se raspandeste in mii farame ca mercurul sau ca nisipul.   

b - avand o alta forma de agregare, necunoscuta, sufletul  chiar se repede in pamant, inaintea trupului. 

Sufletul nu respecta legea gravitatiei 

Asadar el contrazice legea gravitatiei si se supune altei legi. Care? Habar n-am. De aici putem sa tragem orice alte concluzii ne convin, bazate evident pe imaginatie, adica cu alte cuvinte pe nimic: ori ca sufletul e viu si inteligent, ori prost facut gramada, ori ca este doar o simpla forma de energie purtatoare sau nu de informatie. Daca este inteligent inseamna ca la plecare ia si mintea si memoria defunctului cu sine, sau ca pur si simplu are propria sa inteligenta si memorie, independente de cat de dumnezeu s-a crezut defunctul? Nu stim, dar si-aici avem alte doua variante de relocatie: 

a - sufletul ramane sa bantuie in stare coloidala pe langa casa in care a locuit si locurile unde s-a simtit el bine, pe langa rude, prieteni si cunoscuti  sau

b - o sterge englezeste in vazduh si nu se mai uita inapoi . Acum unde se duce biet sufletul omului intrebati diversi ezoteristi si veti afla ca el cu siguranta se afla in cele mai inedite locuri si dimensiuni, intotdeauna variabile ca numar, dar niciodata cu zecimale, raspunsurile fiind date fie din lecturile preferate ale ezoteristului, fie din propriile sale concluzii ale unor experiente in nevazut, mai mult sau mai putin rationale sau macar "simtite", dar argumentate neaparat cu alte cazuri de channeling, de neverificat, de obicei celebre. Raspuns exact? Sufletu'!

CONCLUZIA NR. 1 

In momentul de fata exista pe suprafata pamantului circa 126.000 de tone de suflet captiv in corpurile oamenilor care sunt in viata. Socoteala puteti s-o faceti si singuri inmultind 6 miliarde de suflete cu 21 de grame. Mai exista inca multe alte sute de mii de tone, ca or fi in pamant, ca or pluti in aer sau in alte dimensiuni, care isi asteapta cuminti randul la reincarnare, ori s-au pulverizat in spatiu.

CONCLUZIA NR.  2 

Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului vesnic laudat! 

21 de grame primesti , 21 de grame trebuie sa dai inapoi negresit! 

Da, de acord, dar cand si cum primesti cele 21 de grame?  Toate gramele buluc sau iti incepi fiintarea cu un nanogram?

Daca se primesc in bloc, deodata, toate cele 21 de grame inseamna ca embrionul uman care ar trebui sa fie beneficiarul, nu poate sa aiba suflet, cel putin pana la un moment dat. In prima saptamana de sarcina el cantareste doar 1 gram, iar inima incepe sa ii bata abia in a 25-a zi de la conceptie, pe motiv ca pana atunci n-o are si ca de-abia se formeaza, apoi in primele doua luni de-abia atinge 28 de grame si este putin probabil ca din putina lui greutate, sa fie 21 de grame de suflet si doar 7 grame de copil. De aceea spiritualistii zic, bazandu-se probabil pe bunul simt mai mult decat pe clarvedere sau revelatie cum pretind de regula, ca in momentul nasterii, iar nu in momentul conceptiei, in trupul copilului intra si sufletul. Corect si lautareste ar fi ca sufletul, anima, viata, sa porneasca imediat ce ovulul a fost fecundat de catre spermatozoid. Dar ne impiedicam in cele 21 de grame. O prezumtie fara nicio alta sustinere decat una logica, ar putea fi ca sufletul exista din momentul conceptiei, dar ca el ar tebui sa atarne cat o cuanta dresata sa stea nemiscata la cantarit.

Si vrand nevrand, cand vorbim despre suflet si despre eventuala lui nemurire, ajungem iar la teoria reincarnarii. Si uite cu ce nelamuriri ma lupt:

 Sufletul cu mentalul fac corp comun?

Sufletul se desprinde de trup si apoi se reincarneaza, asa se zice. Da, sa admiten acest lucru, dr cand apare fenomenul de regresie, amintirile din vietile anterioare ale celui care "regreseaza" presupun memorie si in consecinta mai presupun si un mental al vietilor trecute pastrat intact.

In channeling memoria mortului chemat la parloar se vadeste a fi activa.

Ereditatea si reincarnarea sunt disjuncte?

Din punct de vedere ereditar pastram caracterul de rasa, preluam genele cu trasaturile morfologice si chiar patologice cum ar fi de exemplu nebunia, cancerul sau sindromul Down, din zestrea genetica a antecesorilor, dar cu totul sufletul cu memoria vietilor trecute poate proveni dinalta persoana, din alta rasa, supusa si ea la randul ei, pe cand inca traia, unei zestre genetice diferita de cea pe care o posedam noi  dupa reincarnare.

De unde vin intr-una sufletele noi?

In prezent sunt cateva miliarde de suflete traitoare pe Terra, fata de cele cateva cu care a plecat omenirea la drum. Asta ma duce cu gandul la faptul ca procesul creatiei omului nu s-a incheiat, ci ca dimpotriva este in plina desfasurare. Ba mai mult, ca are si acceleratie.

De ce nu apar suflete noi, bune calitativ? 

Daca tot se fabrica pe banda - iata sunt sase miliarde acum in viata, de ce oare nu apar unele mai performante, astfel incat sa nu mai fie nevoie de reincarnare? Ar exista cateva raspunsuri logice la aceasta intrebare dar nu stiu pe care sa-l aleg ca adevarat:

-ori masinaria (Creatorul) nu a obtinut rezultatul asteptat cu primele suflete si de-atunci tot incearca, ori s-a defectat, ori nu-i pasa, ori isi bate joc

sursa foto