PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?

UNIVERSUL SI DUMNEZEU FUG DE SUB LENTILELE TELESCOAPELOR SI MICROSCOAPELOR NOASTRE.
O FI BINE... O FI RAU... ?

“Vom fi iarăşi ce n-am fost si încă mai puţin decât atât”.
Faustinus

vineri, 24 septembrie 2010

LOCUL UNDE SE ASCUNDE SPIRITUL


UITE POPA - NU E POPA
Spiritul ne locuieste in timpul vietii noastre. Se stie. Sau se spune. Sau nu intereseaza pe prea multa lume. Sa acceptam ca asa este. Cum arata nu stim. El este "ceva". Ce? Substanta non corporala? Nonsubstanta? Manifestare a lui Dumnezeu? Dumnezeu?  Numele este latinesc si inseamna respiratie, suflare - spiritus- Crestinii il numesc Duhul Sfant de la slavonul - dusha - suflet. Suflet sau spirit? Pentru unii este totuna, pentru altii nu. E greu sa defnesti Nedefinibilul.  De unde vine? Nu conteaza, El este peste tot. Ce stim despre El? Tot felul de lucruri de foarte mare insemnatate, metafizico-mistico-filozofico-spiritualistico-religioase dar in ultima instanta, NIMIC. Niscai vorbe mestesugite in teorii de catre mintea omului, care imbraca frumos simtaminte, intuitii, efecte, imaginatie, care ne acopera sau ne descopera cuvantul dar care nu reusesc sa-i devoaleze esenta. Pentru cei care cred, SPIRITUL ESTE. Punct. Pentru ceilalti, ramane un obiect de glume sau  glumele insesi. Pentru mine Spiritul este, dar sa nu ma intrebati ce este caci s-ar putea sa va raspund cu o teorie neconvenabila, atat pentru voi cat si pentru mine. Mai bine urmariti cele doua videoclipuri contrapuse, in care primul  face cat toate vorbele si teoriile spiritualistice "la moda", raspandite cu rost sau fara, la un loc. Primul te lasa sa visezi iar cel de-al doilea te invata cum si mai ales ce sa visezi.  
Uneori misterul este mai important decat adevarul.
 
 Sursa foto:  illusionsetc

35 de comentarii:

  1. Buna Dane!

    Eu cred ca spiritul e ca o liana ce leaga cele doua dimensiuni dintre atomometrie si anii lumina.Sau un spirit adevarat constientizeaza uniunea dintre macro si microcosmos intr-unul singur... Universul spiritual care pierde granite si dimensiuni

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Sorine,

    Sincer? Ma inspaimanta imaginea mentala pe care mi-ai creat-o. Desi imaginea este frumoasa si generoasa cand am constientizat ideea pe care mi-ai indus-o, m-am vazut deodata aruncat si spulberat in NIMIC. Mi s-a facut un gol in stomac si am simtit deodata ca ma dizolv. Brusc am pierdut orice bruma de sens vazand cum universul meu spiritual este dizolvat pana la pierderea identitatii in universul spiritual al tuturor, inghitit si el la randul lui de macro si microcosmos in CEVA.... In CEVA.... ma ia cu frig.

    No ca incep sa ma intreb, vorba cantecului: "Ce caut eu in viata mea? "
    :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna Dane,de fapt,stii ce este spiritul,dar te faci ca nu stii,este mai comod asa.Spiritul este viata individuala alaturi de viata in general,si raportul dintre ele.Si nu te teme,referitor la comentul anterior,nu ai sa iti pierzi identitatea decit atunci cind ai sa alegi asta,numai ca ai sa te indentifici cu altceva mereu,indiferent de dimensiune.

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut Adi,

    In mod sigur partea de Spirit care ma locuieste stie Exact ce este Spiritul. Eu locuitul, doar incerc sa inteleg si mai mult ma prefac decat inteleg. Orice acceptiune a uneia sau a alteia dintre parerile aflate sau teoriile inchipuite de mine sau de altii, orice incercare de a palpa cu mintea impalpabilul, de a vedea nevazutul, de a auzi neauzitul, ramane pana la urma un tipar mental, de care mintea se obstineaza sa se agate. Cine zice: STIU CE ESTE SPIRITUL si incearca sa-l defineasca, inseamna ca nu stie ce este Spiritul iar cel ce zice: NU STIU CE ESTE SPIRITUL dar il simt ca adevarat, presupun eu ca nu greseste prea tare.

    Desigur ca ii cunoastem si uneori chiar ii intelegem manifestarile dar nu-i intelegem si nu-i putem defini esenta.

    RăspundețiȘtergere
  5. si daca nu este decat o iluzie ca toate celelalte?!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mintea te minte, ha? :)
    Pai daca Spirit nu e, nimic nu e!

    Daca convenim ca Spiritul este inteligent si este altceva decat sufletul, atunci avem o bifurcatie in identificarea lui.

    1/ Daca Spiritul exista si este totuna cu Divinitatea atunci:

    1.a/ In cazul in care Spiritul nu exista, se poate aplica zicala: "minte-ma dar minte-ma frumos!" . Si recunosc dar accept iluzia, caci este frumoasa si ma complac in ea. Nu-i prea corect din partea mea, dar trebuie sa recunosti si tu ca viata fara Dumnezeu capata un gust ciudat si devine ori nesarata, ori excesiv de sarata. :)) In orice caz extrem de pustie, daca te-apuca fo criza existentiala.

    1.b/ In cazul in care Spiritul exista, atunci atunci ateii au o problema... desi...

    2/ Daca Spiritul exista si este altceva decat Divinitatea si:

    2.a/ Daca Dumnezeu exista,
    atunci am eu o problema de intelectie, caci el, Spiritul devine Duh Sfant, parte a trinitatii, in acceptia religiei crestine si trebuie privit ca un anume fel de manifestare a lui Dumnezeu. Pentru ca el nu este chiar Dumnezeu pe de-antregul, caci dogma zice ca este o parte a Lui si da-i si lupta si lupta si da-i... ca si cum am sti "cine" sau "Ce" este Dumnezeu ca sa putem zice ce este Spiritul...

    2.b/ Daca Dumnezeu nu exista,
    ateii pe de o parte vor jubila dar pe de alta parte vor avea o mare problema, caci nu vor putea explica Spiritul in termeni stiintifici. Eu ma voi simti bine.

    Daca insa convenim ca Spiritul este totuna cu sufletul, aici se-ncurca borcanele lui Dumnezeu, cu ale Spiritului si cu ale sufletului rau de tot. Si cu ale Universului. Caci Spirit... sufletu'! :)))

    Omul a descoperit ca Universul este inteligent. Logic ar fi sa existe Spirit, ca forma si ca motor de manifestare a Inteligentei Universului. Asa ca daca Spiritul este o iluzie... am cacarisit-o. :))

    Nu numai eu. Toti! :)))

    RăspundețiȘtergere
  7. "locul" unde se ascunde spiritul?:)))

    RăspundețiȘtergere
  8. Na ca mi-am adus aminte...
    Atat Stephen Hawking cat si Albert Einstein sustin ca nu exista Dumnezeu. De Spirit nu au suflat insa nicio vorba. He, he!

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna seara Sophia si bine ai venit printre noi,

    Desigur ca am folosit o figura de stil. Daca ai sa te uiti putin mai atent la mesajului articolului, ai sa vezi ca se leaga.
    Rupt de context, titlul este o gugumanie si ai tot dreptul sa te distrezi! :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Salut, Dane. Asa cum ai prezentat situatia, se pare ca noi toti suntem oarecum posedati. Tu spui ca Spiritul ne locuieste, ceea ce suna destul de invaziv, mai ales in conditiile in care habar nu avem ce sau cine este. Ca sa raman in ton cu ideea ta, eu am sa afirm ca, de fapt, Spiritul ne "bantuieste", pentru ca a bantui nu implica permanenta. E posibil ca Spiritul sa nu salasluiasca in asa locuinte precare si mereu in restructurare, poate ca e doar un sef de santier care e nevoit sa se ocupe de mai multe lucrari in contemporan. Prin urmare, el doar ne guverneaza, colaborand cu sufletul, adevaratul artizan. Cu care, dealtfel, pare ca este confundat destul de frecvent...
    Pentru ca daca "Spiritul" ar fi "spirite", deci nu un tot unitar, ci doar/chiar parte din acesta, am avea o mica problema: avand el o valoare finita ca si intreg, ar trebui sa se divizeze din ce in ce in mai multe parti, tinand seama de evolutia demografica a umanitatii. Asta ar putea explica, oarecum, disparitia "spiritelor mari" in zilele noastre, sau cel putin imputinarea lor. Totusi, ceva ma impiedica sa ma resemnez acceptand aceasta teorie. Ca dovada ca El, Spiritul, chiar daca nu m-am invrednicit sa il pipai, sa-i determin masa sau numarul atomic, exista si "lucreaza". Sau, ca sa raman la ideea ta, MA lucreaza! :))

    RăspundețiȘtergere
  11. lasand gluma la o parte asa e nu putem defini ce nu poate fi definit.

    RăspundețiȘtergere
  12. Signore, :)

    Pai cam suntem posedati de Spirit. Corpul il avem imprumut pe durata vietii noastre constituit din elementele ce compun Universul. Corpul insusi este tranzitat, format si reformat in permanenta, asa incat "materia" (citim materie si intelegem energie) vine - pleaca, trece prin noi.
    Spiritul Universului de asemenea, ne "locuieste" trupul si mintea pana dam coltu'. Daca termenul "tranzitat" nu prezinta sincope in manifestarea lui, il accept. Dar daca ne bantuie cand si cand.... aici am o problema de acceptare. Mai ales ca nu stiu ce este. :)) Corect!
    Dupa aceea nu se stie prea bine ce se-ntampla cu farama de Spirit din noi pe care am avut-o gratis cat timp am trait si am stat in contact cu Spiritul Universului, caci parerile sunt impartite intre "cunoscatori".

    Daca hotaram ca Spiritul este finit iar Universul infinit inseamna ca nu-l pote ocupa pe de-antregul. :)
    Raman parti nelocuite si cel putin doua dintre principiile Trismegistului pica. Anume ca ceea ce e sus este si jos ceea ce este in mic este si in mare - vezi mesajul primului videoclip. Pe cel de-al doilea videoclip l-am pus numai ca sa-l scot mai bine in evidenta pe primul si nu pun prea mare pret pe toata brambureala de-acolo.. Este evident ca a fost construit in scop manipulator. :)

    Ce e sus este jos
    De-i urat sau de-i frumos,
    Ce e-n mic este si-n mare
    Dac-apuci orice carare.

    NB - Mai tata, maaaaiiii!
    :)))

    Si ca sa nu-l parasesc pe Toth, iata o chestiune care mi se pare cel putin ciudata. Primul principiu, al mentalismului:

    “Totul este spirit; Universul este mental”.

    Ei ca sa vezi! :) Ma abtin de la comentarii, caci trebuie sa studiez inainte de a deschide gura sa carcotesc. :)) dar ma mananca sa o fac inca de pe acum.:)

    Sunt convins ca Spiritul ma(ne, te) lucreaza. Dovada cea mai concludenta este ca ne ia de la treburile noastre si narcisistul de El se doreste centrul atentiei. Macar pentru cateva momente.

    RăspundețiȘtergere
  13. Bine ai revenit Sophia!

    Sa stii ca noi suntem intotdeauna bucurosi de noi prieteni.

    RăspundețiȘtergere
  14. Deci eu, tu, luam cu imprumut un corp. N-apucam bine sa ne dumirim ca vine Spiritul si il revendica drept rezidenta sa de drept. Nu e suficient ca nu e al nostru si ca e perisabil, mai e si ocupat abuziv!...
    In final, Eu, Tu, unde naiba locuim? Si indatorati si copiii strazii... :))

    RăspundețiȘtergere
  15. Mmmmuahahahaha...
    Cu tine Sorine n-o s-o scot niciodata la capat! Dar tre' sa recunosc ca este palpitant si umoristic! :)))

    Lumea de mijloc.
    Pai noi suntem vai de mama noastra, Geea! :)
    Ca Spirit suntem cu o falca-n cer, la Tatal Ceresc si cu alta in Pamant, la Mama Geea. Cateodata, la mijloc, ne mai pica cate-o sarma de la Sfanta Paraschieva. :)))

    RăspundețiȘtergere
  16. Aham! Deci, cand suntem "incoltiti" uitam de Hermes si de teoria totului unitar si o dam pe... nationalism. Pe pamantenism, ma rog... :))
    De unde sa stiu eu ca Universul este infinit? Daca ma nasteam acum cateva sute de ani, spre exemplu si imi placea sa calatoresc, as fi purtat mereu, pe sub camasa un colac de funie cu un carlig la un capat. Pune ca ajungeam la capatul pamantului, pe timp de noapte... sa fi avut cu ce ma catara indarat!
    Iar daca asa ar fi (univers infinit, umplut pana la refuz cu Spirit), intreb si eu: ce nevoie mai are sa atenteze si la putinii centimetri cubi din dotarea (prin imprumut) a subsemnatului?!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  17. Uite, tizul tau din Catalunia si frate intru latinitate, Sorin Di Rokko scrie pe blogul lui o alta varianta a plimbarilor, de data aceasta prin Univers. In acceptiunea lui nu apare carligul, exista doar dus:

    Il citez:
    ".........Dupa raspunsul dat lui Dan am luat-o la pas spre barul unde imi beau cafeaua; BAR TRANSIT, Santa Eugenia, Girona, Cataluña, España, Europa, Terra, Sistemul Solar... undeva departe in Univers... sau poate aproape... "

    Cat despre finitudinea Universului, daca ar fi sa te iei dupa zicala: "Toate lucrurile au un capat, numai carnatul are doua" poti considera ca zice corect. Exceptia Carnatului intareste regula.
    Si hai sa mai facem un pas si sa vedem daca ai dreptate cu finitudinea. Acum plecam de la premisa ca Universul este infinit si sa vedem cum ar trebui sa arate zicala. Ca sa poarte adevarul, ea ar trebui transformata astfel:

    "Inafara de Univers, toate lucrurile au un capat numai carnatul are doua".

    Ce chestie! Sorine tu ai dreptate! Universul este finit, caci prin cele doua exceptii care au aparut acum, Carnatul si Universul, am intarit regula si mai abitir.

    Sunt deprimat! :)))

    RăspundețiȘtergere
  18. :))
    Dane, in zicala ta exista un mare echivoc! Carnatul nu are doua capete ci doua extremitati. Numai una dintre ele se poate numi "capat" in sensul de punct terminus. Cealalta, evident, este inceputul. Adica locul prin care a fost umplut carnatul. :)
    Singura teorie demonstrata asupra universului este aceea ca se afla in expansiune. Ca este infinit, este doar o supozitie sau, daca vrei, un subterfugiu al oamenilor de stiinta carora nu le place sa isi admita limitele si recurg la explicatii in coada de peste. Infinit, relativ, neglijabil.
    Daca Universul este rezultatul faimosului Big-bang si totul provine din, asa cum ne invata Trismegistul, o unica particula, Quintesenta, bunul simt ne spune ca aceasta dilatare a sa, pe cat de extraordinara, va avea un sfarsit. Care nu este neaparat echivalentul spargerii "balonului". Poate ca la un moment dat inertia il va opri din expansiune si va ramane umflat pe o valoare fixa. Asa cum s-ar putea sa regreseze si sa se "dezumfle" pana in stadiul initial. Alege tu. Oricum, in toate aceste cazuri, infinitatea nu isi are locul. Deci, nu avem nici o regula, ci doar supozitii.
    Nu ai de ce sa fii deprimat. :))

    RăspundețiȘtergere
  19. Mi se pare cel putin ciudat sa vorbim de 2 chestii distincte,noi ca si identitate fizica si spiritul ca o chestie adiacenta sau permanenta.Din cite am observat eu Budha si toti maestrii demni de luat in seama au tinut permanent cont de o singura axioma:revenirea la unitate,sau cu alte cuvinte:totul este spirit.Si daca absolut totul este spirit,sau energie,sau existenta,sau dumnezeu,sau budha,sau alah,singura care face pipi impotriva vintului este mintea noastra cea zbanghie,cu nevoia permanenta de identitate si cu identificarea de rigoare.Ce nu putem indentifica nu exista,insa viata o respiram permanent si inima bate cu putere clipa de clipa,fara sa ne punem prea multe intrebari de ce si cum.Daca vreti sa ne intelegem propria identitate putem considera ca suntem cimpuri electromagnetice,cea ce si suntem demonstrat,intr un mare cimp electromagnetic universal,avind o identitate de moment,cu anumite caracteristici,care capata sens doar in momentul in care microcimpul devine constient de marele cimp .Putem considera ca in mare parte spiritul nostru,sau sinele,sau eul superior,doarme,insa chiar daca doarme noi trecem prin fel de fel de experiente fizice ,mentale si emotionale,care au un sens in insusi experienta existentei prin si in noi,indiferent de nivelul de perceptie,respectiv intelegere.Si atunci,consacrind existentei experienta noastra,unicul nostru scop este de a o imbogatii,de a creea,insa daca nu ar exista moarte,parafrazind un prieten,omul ar merge la servici milioane de ani,fara sa sesizeze inertia si legea conservarii energiei.Gindul mortii duce la marile intrebari legate de spirit si de aici reintoarecrea la marele cimp.Insa cei care inving temerile,traiesc cimpul pretutindeni ca experienta,chiar daca,asa cum zice Dan,este o iluzie frumoasa.Deci,indiferent de consecinte,nu avem nimic de pierdut decit teama.

    RăspundețiȘtergere
  20. Draga Sorine,

    Echivocul incepe acolo unde reusim sa punem doua sau mai mai multe cuvinte ca sa desemnam de fapt acelasi lucru. Carnatul din fericire pentru cel care il mananca are doua capete dar pentrun cel care-l studiaza are doua extremitati. Niciuna dintre variante nu este in fond gresita.

    Capul Bunei Sperante, Cape Horn sunt capetele unor continente dar de fapt ele reprezinta in alta acceptiune de exprimare, extremitatile lor sudice. In mintea mea, extremitatea are o conotatie mai mult geografica, orientativa sau aplicabila unui spatiu (sau mai clar, suprafata) nedefinit apartinand unui obiect sau parte de obiect - la rigoare poate fi si fiinta) si neaparat neregulat. A spune capetele carnatului sau extremitatile lui reprezinta un gen abordare specific vorbirii curente versus unuia relativ stiintific.
    Cum ti-ar suna spre exemplu mai normal:
    "Popescu tinea carnatul de un capat si musca cu pofta din celalalt" sau "Popescu tinea carnatul de o extremitate si... etc, etc..."?:)

    Universul este initeligibil noua. Cel putin aici se opresc si cercetarile oamenilor e stiinta care asteapta ca undeva, candva, o minte omeneasca sa poata crea un model functional. Limitele observatiilor datorate telescopului Hubble sau cele la care se opresc teoriile astrofizicienilor nu inseamna neaparat si limitele universului. Limitele sunt de fapt ale mintii omenesti care poate sa inteleaga atat cat i s-a permis de catre Dumnezeu sau de propria-i evolutie, nu conteaza. Pe de alta parte insa este tot atat de adevarat ca mintea umana poate din ce in ce mai mult, dar nici macar ea nu si-a atins inca propriile-i limite. Ca sa verificam, va trebui sa cunoastem mult mai multe despre constiinta si sa mai asteptam. Cat? Nu stiu. Poate nu in timpul acestei vieti. Nimeni nu stie.:)

    Continua

    RăspundețiȘtergere
  21. :))
    Acum, nu stiu daca acel "continua" imi era adresat mie sau voia sa spuna ca tu vei continua...
    Oricum, sa-mi spui daca te agaseaza "incapatanarea" mea. :))
    Ai si tu dreptatea ta. Mai putin in ceea ce priveste exemplul cu Cape Horn si alte capuri de acest fel. E drept ca in romaneste, ca si in italiana, dealtfel, se spune Capul Horn, Capul Verde, etc (Capo horn, Capo verde). Insa, chiar daca este folosit acest termen, nu se doreste a se intelege drept extremitate. Dealtfel, in engleza "Cape" vrea sa spuna promontoriu, termenul pentru "cap" ar fi "head". :)
    Carnatul acum: cand a fost "creat", s-a inceput de la una dintre extremitati si s-a sfarsit cu cealalta. Cand vine mancat de dl Popescu, se intampla cam acelasi lucru, cu exceptia ipotezei ca respectivul, fiind extrem de flamand si prost educat, il inghite pe de-a'ntregul. :)
    Evident, in discutia noastra ne refeream la "capat" ca si punct terminus.
    Cu parte a doua a comentariului tau sunt perfect de acord. Cu mentiunea ca, probabil nici nu avem nevoie de toata aceasta intelegere. Nu acum si nu inainte de a rezolva problemele in "micro". Vrem sa construim o lentila insa habar nu avem sa fabricam sticla...

    RăspundețiȘtergere
  22. Buna seara Adi,
    am observat de-abia acum interventia ta. Cateva clipe te rog sa imi acorzi, ca sa termin raspunsul pentru Sorin si iti raspund. Cu drag.

    erata: ininteligibil
    Continuare pentru Sorin.

    Draga Sorine,
    Cand incercam sa apucam Universul de coada si sa il tinem bine ne incurcam, si ne trezim de fiecare data ca ne scapa.

    Daca Universul are un inceput si un sfarsit inseamana ca timpul are oarece valoare in univers si nu este neaparat nascut in si pentru mintea omului si ca este masurabil si ca in concluzie vesnicia universului pica. Si-aici intram pe taramul "vesnicelor" intrebari:
    -Ce se afla dincolo de Univers? Ce reprezinta timpul intr-un spatiu condensat sau intr-unul dilatat? Ce este spatiul? Ma rog, toata cohorta de intrebari care se nasc moarte, caci in lipsa unui punct de sprijin, intr-un univers in miscare, supus unui ciclu de nastere, expansiune si implozie, raspuns coerent nu putem avea. Si-atunci, mintea ne zboara acolo unde am putea avea o bruma de explicatie, fie ea chiar si in coada de peste. La Dumnezeu. Odata ajunsi aici, toate raspunsurile la intrebarile legate de Univers le aruncam in carca divinitatii, plus multe altele, dar cel putin admitem, din comoditatea nascuta de incercarea in van de a cunoaste ceea ce inca nu putem, ca o Intelingenta mult peste cea umana se ocupa fara indoiala de lucrurile pe care mintea noastra nu le poate patrunde, cunoaste raspunsurile si in felul acesta ne descotorosim de pisica, caci am aruncat-o peste gard, lui Dumnezeu. Desigur nici pe El nu stim cine L-a facut si-atunci ne raspundem singuri, cum ne convine mai bine, la propriile intrebari legate de existenta si esenta Lui. Neputinta de a intelege se afla si in ograda lui Dumnezeu si inafara ei.

    Nici credinta in Divinitate nu poate constitui un raspuns clar, deoarece nici Dumnezeu nu este de inteles pentru mintea omului si-atunci avem de ales: ramanem cu, sau fara Dumnezeu, ambele variante fiind la fel de neconvenabile, caci raspunsuri de la El sau de la Univers tot nu putem primi la intrebarile capitale: de unde venim?, cine suntem?, catre ce ne indreptam? Basca raspunsurile neprimite la intrebarile legate de ontologia divina iar cat priveste gnoseologia... nici nu mai incape vorba. La orice intrebare despre chestiuni mai profunde care incepe cu DE CE? raspunsul invariabil si confortabil este acela ca asa a vrut Dumnezeu. Si in consecinta ramanem blocati in orice demers ontologic sau gnoseologic.

    Neavand certitudinea posibilitatii cunoasterii complete, problema infinitatii ramane deschisa in acceptiunea mea in orice varianta.
    Si ma sprijin chiar pe afirmatia ta:
    "... nu avem nici o regula, ci doar supozitii."

    A accepta finitudinea reprezinta pana la urma orgoliul mintii umane in nevoia ei disperata de a controla si de a avea o satisfactie.

    Daca am devenit incoerent la un moment dat imi cer iertare. O abordare mai stufoasa si mai nuantata ar fi fost necesara.

    RăspundețiȘtergere
  23. Sorin,
    acum te rog sa ma ierti tu, cateva momente caci voi incerca sa-i raspund lui Adi.

    Draga Adi,

    Trebuie sa recunosc ca ai dreptate radiind orgoliul mintii, dar uite, parca nu imi vine sa cred ca holograma mea are aceleasi nevoi intelectuale cu ale hologramei unei protozoare care si ea parte a universului holografic cu siguranta nu isi pune niciun fel de problema existetiala, daramite vreuna legata de cunoastere.

    A trai parte a universului, una cu el, fara sa ma intreb "Da' de ce trebuie sa o fac? " sau "Da' de ce am o minte care ma incurca sa traiesc si de care trebuie sa ma debarasez ca sa vietuiesc fara probleme "intru" ?", iata ce nu pot pricepe. Si nu iti vorbesc eu, Dan Ioanitescu, ci Spiritul care ma locuieste. Presupun ca "Eul" meu este foarte putin interesant pentru Univers sau pentru Spirit, sau pentru Divinitate, dar uite Adi, ele toate sunt extrem de interesante pentru mine. A trai vesnicia doar prin simturi, asa limitate cum sunt ele, fara sa ma implic mental, nu ma va departaja cu nimic de o piatra, o protozoara sau un limbric, ale caror simturi sunt mult mai limitate decat ale mele, in cazul pietrei, lipsind cu desavarsire. Toti suntem Spirit intr-adevar, asa zice si Toth, desi acolo, reiau:
    “Totul este spirit; Universul este mental”
    am inteles mai tarziu ca, cuvantul "mental" ca sa aiba un inteles, cel putin pentru mine ar trebui inlocuit cu cuvantul "Inteligent".

    Pai daca Universul este mental, de ce pana la urma eu,(cand zic "eu" ma refer evident la mintea mea, parte a mintii universale, care in ultima instanta ma defineste si ne defineste pe toti) trebuie sa renunt la minte, atata vreme cat o am si nu stiu de ce am capatat-o de la Mintea Universala sau de aiurea si mai ales ce rol joaca ea in toata povestea cu Spiritul... Un rost trebuie sa aiba. Daca nu are rost atunci consider omul o boala a Spiritului, un cancer menit sa-l distruga. Poti accepta asa ceva?

    Si daca indraznesc sa aflu, vorba ta: "...indiferent de consecinte,nu avem nimic de pierdut decit teama."

    RăspundețiȘtergere
  24. Depinde la care parte a mintii te referi.Daca universul este mental,si mintea noastra e universala.Si ma repet a nu stiu cita oara,a nu gindi nu inseamna a fii leguma,e doar acea frica a egoului de pauzele de gindire,fiindca mintea de suprafata si egoul se indentifica unul cu celalalt.De ce ai o minte?de buna semama sa o folosesti,insa la creatie,la imaginatie creatoare,nu la a intelege si a cunoaste.Cunoasterea este o stare de fond,echilibrata,in care nu prea sunt secrete si in care daca nu intelegi prin ginduri coerente anumite lucruri,pur si simplu stii ca este asa,cum este si de ce este.Iar acest nivel de intelegere vine din linistea mentala,nu din oscilatia mintii.Mintea este ca si marea,cu valuri la suprafata,unde ai impresia ca se si misca,dar e doar impresia fiindca marea e tot acolo,si cu profunzime in adincuri.Si poti face surfing sau inota la suprafata,sau poti sa devi un autoscafandru.Iar la acest nivel,desi este frumos sa privesti marea la suprafata,frumusetea ei reala,cu tot cea ce ii apartine,se afla in adincuri.

    RăspundețiȘtergere
  25. Dane, ai fost magnific!

    "Un rost trebuie sa aiba. Daca nu are rost atunci consider omul o boala a Spiritului, un cancer menit sa-l distruga. Poti accepta asa ceva?"

    Da, eu pot sa accept! Mi-ai provocat un "flash"! Esti maaare, mare! Serios. Mi-am permis sa dezvolt ideea ta "la mine". Dar nu abandonez "lupta" nici aici. Discutiile cu tine m-au imbogatit mereu din punct de vedere spiritual. Multumesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Adi,

    Observatia ta este absolut corecta.
    "Depinde la care parte a mintii te referi.Daca universul este mental,si mintea noastra e universala."
    Gandim la fel. Mintea pe are o avem este sluga la doi stapani. O parte serveste "eul" iar cealalta parte apartine Mintii Universului, recte Spiritului. Jocul este construit astfel incat mintea omului sa nu se risipeasca odata cu omul. Mai clar: atata timp cat mintea care serveste egoul isi face treaba, omul ramane in viata pentru ratiuni si sensuri cu care aceasta fractiune de minte ii alimenteaza egoul, astfel incat, cealalta parte pe care o detine, mult mai mare si mai cuprinzatoare, folosind un cu totul alt limbaj decat prima, sa poata sa faca jocurile Universului impuse de Spirit.
    Ceea ce trebuie linistit, golit si potolit este mintea Egoului. Numai atunci, printr-un miracol sau prin tehnici diverse de meditatie sau respiratie, sau asane, putem accede in zona cealalata.

    Desigur ca am plusat putin si am sarit anumite etape de explicatii necesare.
    Ca sa revin la intelesul celor comentate initial, in lumina detaliilor de aici, ce ma doare cel mai tare este ca NU STIU DACA RATIUNEA - specifica activitatii partii de minte care deserveste egoul - ARE VREO NOIMA IN PARTEA DE MINTE CARE NE ESTE INTERZISA A FI CUNOSCUTA CU MIJLOACE RATIONALE - ea avand un limbaj propriu, pe care noi, rationalii l-am uitat.

    Concret, cinstit si lautareste, eu veau sa stiu ce este DINCOLO. Asta caut cu obstinatie si de aceea ma revolt la tot felul de teorii, care de care mai fistichii. Si vreau sa stiu ACUM si AICI, in timpul vietii mele ca Eu, nu ATUNCI si ACOLO, adica dupa moartea mea, cand nu mai am certitudinea ca Eul meu nu va disparea si nu se va transforma in ALTCEVA.

    Sa dea Dumnezeu sa fie cum spui:
    "Cunoasterea este o stare de fond,echilibrata,in care nu prea sunt secrete si in care daca nu intelegi prin ginduri coerente anumite lucruri,pur si simplu stii ca este asa,cum este si de ce este."

    M-as bucura nespus.

    RăspundețiȘtergere
  27. Sorine,

    Nu eu sunt mare, ci dealul este mare. Mai clar, feteasca de Dealu Mare a vorbit, iar eu am ascultat-o. Si am trans-scris. :)))

    Vin acusi dupa tine.

    RăspundețiȘtergere
  28. Draga Serban, :)

    Cel perpetuu uimit sunt eu, caci ma uit la Univers, la Dumnezeu si la diverse teorii cosmogonice, vorba Stanjenelului, "ca girafa la bordura". Asta ca sa nu mai vorbim de spiritualiada la moda... :)))

    Trebuie sa-ti marturisesc ca in ratacirile mele spirituale si in mod sigur ale orisicui, anevoie se lasa separat graul de neghina. Dar... ceea ce ma incurajeaza foarte tare este ca uitandu-ma imprejur, constat ca Dumnezeu mi-a aratat pe net prieteni onesti, destoinici, cu har si cu haz, pe a caror parere pot conta. Tu esti unul dintre ei.
    Ceilalti, se stiu ei si singuri... :)

    RăspundețiȘtergere
  29. Feteasca de Dealu Mare? Si cu asta, crezi ca te-ai "scos"? :))
    Se stie ca samanii cei mai inzestrati nu se hazardeaza niciodata in lansarea unei predictii fara a fi riguros sub influenta efectelor halucinogene a diverselor plante numai de ei stiute... :))

    RăspundețiȘtergere
  30. Dane,
    căutările tale nu sunt rătăciri... Rătăcit sunt eu și aștept de la tine și de la ceilalți prieteni să mă trezească la adevărata realitate... Poate ne vom întâlni odată, noi, Sorin, Andrei și ceilalți tovarăși, și vom experimenta o trezire în grup, cu niște Fetească. Albă sau neagră, nu contează... )

    RăspundețiȘtergere
  31. "Locul unde se ascunde Spiritul "?

    CUVINTELE pe care voi le-ati spus sunt Spirit si sunt Viata !

    ("Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh si sunt viata "- Ioan 6:63):)

    RăspundețiȘtergere
  32. Sorine,

    Mdeh, ma rog....!! :)
    Si inca ma rog:
    Doamne iarta-ma ca sunt pacatos si ca am incurcat ritualul! Am pus impartasania inaintea spovedaniei. M-am impartasit cu feteasca si numai dupa aceea m-am spovedit pe blog. Odata spovedenaia terminata, cu sufletul si cugetul curat, m-am impartasit iarasi. Si iarasi. Dar mi-a trecut... :)

    RăspundețiȘtergere
  33. Serban,

    Raman pe metereze. Eu dau micii fripturile si feteasca. Voi veniti cu Spiritul. Am mai avut o incercare de adunare pe la inceputul verii, dar n-a fost sa fie. Uite o sa dau din nou sfoara in tara, pentru cui i-e drag de-o mica agapa cu povesti...
    Aici unde stau e loc pentru toata lumea. :)

    RăspundețiȘtergere

Eu, buricul pamantului zic asa: