PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?


joi, 13 ianuarie 2011

ABSURDUL SI MIRACOLUL

Motto: "Creierul este un organ oarecum indispensabil capului."
- perla de elev-

 ABSURDUL SI MIRACOLUL

Deoarece discutiile cu mine insumi nu duc prea departe, azi am chef de o tacla cu tine. Da, cu tine, cu tine cel care citesti acum. Trecem peste egocentrismul propriu omului, caci noi in orice caz am aparut dupa El, Necreatul si in orice caz mult dupa Creatia si Bing-Bang-urile Lui. Parerea Papei. El asa zice, ca Bing Bangul a fost impulsionat de Dumnezeu  si ca este creatia Lui. Impulsul initial, bobarnacul trebuia sa-l fi dat careva, nu?  Desi teoriile Facerii Lumii sunt mai multe, greu este sa dai crezare vreuneia din ele in mod special, atata timp cat  nu putem sti exact cum arata lumea inainte de Om si nici macar cum arata acum nu stim prea bine, caci Universul fuge de sub lentilele telescoapelor si microscoapelor noastre.

Un Ceva constant in Univers se manifesta totusi, caci iata, nu putem sa ne imaginam ca legile Universului ajung la spalat precum camasile si ca Universul a-nceput si se va sfarsi odata cu noi... Ca unii evolutionisti sustin ca mintea omului, aparuta ca un accident, ca o manifestare a haosului este singulara, reprezinta o teza care nu ma atrage. Desigur ca exista si altfel de evolutionisti, care afirma ca nu suntem singuri in Univers, sau ma rog, din lipsa de dovezi ca mai degraba ar fi absurd sa credem ca suntem singuri. Creationistii, si ei la randul lor au lasat-o mai moale cu „omul - singura fiinta ganditoare”, caci Papa crede in extraterestrii. Mda... desigur, cred si eu, ca daca nu facea o astfel de declaratie, mintile oilor din turma domniei sale si-ar fi raspandit atentia in cu totul alte directii, decat la plata cotizatiei la biserica. Si totusi.....Logic ar trebui sa mai fie si altfel de minti imprejurul nostru, cea mai la indemana dovada fiind insasi Mintea Lui. Sau a Universului, cum vrei s-o iei. :)) Asa incat eu nu pot fi categoric in aprecierea unicitatii mintii si a gandirii noastre ca oameni si nu rejectez defel existenta si manifestarea a unor altfel de lumi, cu altfel de entitati ganditoare, de jur-imprejurul nostru, chiar daca deocamdata, in planul realitatii imediate, iluzorie vezi bine, nu s-a prezentat nimeni la brat cu un inger sau cu un alt gen de extraterestru, in plenul niciunei academii din lume, nici la biserica, nici la politie si nici la vreo televiziune.

Si-atunci, daca asa stau lucrurile, ar trebui sa ne mai oprim din a crede? Cat de iluzorie poate fi logica in lipsa evidentelor, a dovezilor „palpabile”? Sau cat de reala ar trebui sa fie ilogica in lipsa acelorasi dovezi? Ce ar mai reprezenta „dovezile” pe care le asteptam cu totii, in conditiile in care stim ca traim intr-o mare iluzie, de cand ne nastem si pana murim? Toate aceste intrebari, daca incercam sa le gasim un raspuns coerent si logic, se vor infunda iremediabil in absurd. Absurdul insa este otravitor pentru justificarea existentei umane, caci el presupune lipsa, absenta definitiva a sensului. Pai daca e asa de otravitor, hai sa dam la o parte absurdul, deoarece ne incomodeaza la existenta si sa ne-ndreptam cu fata catre miracol.

Buuun... Iaca stam cu fata catre miracol. Ne mintim? La prima vedere as zice ca da, caci miracolul sfideaza logica si nu doreste si nici nu-l intereseaza sa se lase supus legii cauzalitatii. El reprezinta mai degraba efectul manifestarii unui act de vointa al unei entitati, pe care dialectica o lasa rece. Si iarasi pare ca ne mintim caci miracolul, care ne coloreaza existenta si o incarca cu sens,  desi ramane totusi varianta cea mai comoda si linistitoare a spiritului uman este la fel de otravitoare ca si absurdul. Si devine nociv, imediat ce incepi sa-l cauti la radacina. Asadar, ne mintim ca sa reusim sa dam sens vietii si sa ne consumam in tihna existenta...

Ei uite ca nu-i chiar asa.  Spun asta, pentru ca daca Dumnezeu/Universul sunt neinteligibili pentru mintea omeneasca, atunci miracolul are o sansa de adevar, caci si el, miracolul, la randul lui, scapa intelegerii noastre. Exceptie facand nenumaratele „miracole” fabricate de om pentru a prosti pe altii, esenta miracolului ramane totusi una divina si pe un alt plan al intelegerii, altul bineinteles decat cel al mintii omului, miracolul are o explicatie. Daca descojesti intelegerea primara a sintagmei „c-asa a vrut Dumnezeu”, care-l scuteste pe om sa mai rascoleasca adevarul cu propria-i minte, ajungi la un miez fenomenal de dulce si de bun care contine, in aceste conditii, un adevar esential. Si-atunci miracolul nu mai este otravitor, ci de-a dreptul comestibil. Ce mai, el este o hrana dumnezeiasca pentru mintea omului. Si uite de-aia cred eu ca exista ingeri. „Totul se leaga si dezleaga in nevazut”. Nima este cea care mi-a deschis ochii asupra acestui aspect. Si mai stiu si din ce anume motive nu reusesc sa-i vad cu ochii fizici. Pentru ca ochii fizici au fost educati de mintea mea si de a altora, sa priveasca si sa selecteze realitatea doar intr-un anume fel.

 

Dar daca nu exista? Dar daca miracolul existentei si manifestarii ingerilor in viata noastra este doar produsul propriei mele minti, sau al mintilor altora? Stau si eu ca toata lumea cu pardon, curul in doua luntri, una numita Miracol iar cealalta numita Absurd. Stiu si intuiesc ca niciuna dintre cele doua luntri nu reprezinta o lume categorica si definitiva si ca, desi antagonice, nu se pot exclude una pe cealalta. Si asta datorita manifestarii legii cauzalitatii, care are tendinta sa spulbere Miracolul dar care da aproape intotdeauna o mica speranta Absurdului. Chiar daca ambele categorii sunt supuse efemerului, ele totusi, in special Miracolul, indiferent daca este fabricat de om sau este de esenta divina, ne coloreaza tuturor existenta. Inca ne mai extaziem in fata baloanelor colorate de sapun, inca le dam sens, ceea ce ma indeamna sa cred ca omenirea se afla de-abia in faza iesirii ei din copilaria ontologica.


Vreti o veste buna? Absurdul are sanse sa se goleasca de continut si sa nu mai fie absurd daca, pe un alt plan, altul decat cel al intelegerii omului, tot ce pare lipsit de logica si sens, acolo, pe acel plan, are sens. Doar cu „daca” bineinteles.

60 de comentarii:

  1. Bună seara.
    Păi, să discutăm...
    :)
    Cred că dpdv al înţelegerii umane, absurdul şi miracolul pot să coincidă.
    Ambele par să scape de sub tutela logicii, nu?

    Să recapitulăm ceea ce ştim deja:

    1. percepem lumea în limita frecvenţelor fizice accesibile analizatorilor noştri la care adaugăm "bonusul" dat de instrumentele care extind aria obiectelor / fenomenelor percepute (diferite aparate de măsură care funcţionează ca extensii cum e microscopul, telescopul etc.);

    2. operăm raţional cu abstracţii ale lumii cunoscute. Logica şi raţionalitatea sunt la rândul lor limitate obiectiv. Ele stabilesc relaţii între ceea ce ne este accesibil cunoaşterii şi înţelegerii prin intermediul analizatorilor + extensiilor, la care adaugă un bonus de cunoaştere prin intermediul celor 2 mecanisme pur raţionale: deducţia şi inducţia logică.

    Ceea ce noi nu percepem din cauza limitării analizatorilor noştri există sau nu?
    Dar ceea ce mintea noastră n-a învăţat să analizeze fiindcă nu are precedent, există sau nu?

    Îndiferent ce răspuns vei alege să dai, există o soluţie care să ne scutească de alienare.
    Pentru ceea ce nu percepem conştient şi neconştientizând nu putem utiliza în constructe logice, s-a "inventat" credinţa.

    Mie îmi place să cred că lumea e mai mult de ceea ce trupul meu poate recepta, creierul meu poate decodifica iar mintea mea poate despica în 14 prin intermediul operaţiilor raţionale.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. -"Dacă" eu nu cred în miracol
    -şi nu accept absurdul, asta nu înseamnă că ele nu există.
    -"Dacă" mă îndoiesc de existenţa lor, asta dovedeşte că ar putea FI.
    -"Dacă" ar putea exista, de ce să nu-mi pun mintea la contribuţie să le înţeleg?
    -Şi "dacă" le-aş înţelege la ce mi-ar fi de folos mie, sau lumii întregi?

    Foarte atractiv articolul tău Dan.
    M-a pus pe gânduri, de parcă nu aveam...:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Artistii trebuie sa creada in miracole. Toata copilaria mea a fost plina de miracole...Atat de fragila e viata noastra in univers incat daca am fi doar un grad mai aproape de Soare ne-am arde – la propriu – iar daca ne-am indeparta un grad – am ingheta. Dar nu suntem...deci exista un miracol...Poate am ajuns atat de inconjurati de miracole incat uitam sa le mai observam.

    RăspundețiȘtergere
  4. :)
    Bun revenit, Bunule, in ciberspatiu!
    Sa luam drept buna ipoteza ca exista ingeri si ca nu-i putem vedea penru ca tartacutza noastra a fost prea mult prelucrata.
    Dar ce te faci cu faptul ca nu se manifesta?!
    Un copil orfan, crescut din poarta-n poarta nu are inger?
    Dar un nene garbovit de soarta?
    Dar pamantul in ansamblul sau?

    Unde sunt acei ingeri si ce fac, pentru ca cei ce cred in ingeri spun ca-i ocrotesc... asa a ocrotit-o si pe femeia aceea ce trecea pe pasarela cand i-a cazut betonu'n cap!
    Sa fi fost ingerul plecat la masa?
    Sau s-o fi dus la nenea care a trecut cu doi pasi inaintea ei de a se infaptui "minunea"???

    Miracole sunt peste tot, si nu e nevoie a avea scule de genul: microscop, initieri in "nevazut", ci doar sa observam in jur, spre exemplu mie imi pare un miracol o mama care-si creste singura doi copii!

    RăspundețiȘtergere
  5. Hah! "Absurdul" antagonist cu "Miracolul"?! Pentru altii, pot fi tangente, pentru alti-altii - complementare. Cine are dreptate?
    Singura certitudine este ca miracolul, atata vreme cat se intampla si nu ramane la stadiul de deziderat, nu are cum sa fie absurd. Chiar daca o ignoram, o explicatie va fi existand pe undeva pe acolo. La randul sau, absurdul nu are nimic miraculos in el. Dimpotriva, ceva ce tine de tabara "adversa". Absurdul, pur si simplu este... dat dracului! Howgh!
    :))

    P.S:
    Multam fain pentru anecdote, Dane! Bune! :)

    P.S. la P.S.
    Pentru cine se intreaba, prin "anecdote" nu faceam aluzie la postarile de pe blogurile prietenului nostru. Ar fi... absurd! Desi n-ar fi chiar un miracol, vazand vremurile. :))

    RăspundețiȘtergere
  6. :))))

    "Unde sunt acei ingeri si ce fac, pentru ca cei ce cred in ingeri spun ca-i ocrotesc... asa a ocrotit-o si pe femeia aceea ce trecea pe pasarela cand i-a cazut betonu'n cap!"

    Pai vezi? Da' ce, ingerii e Superman?!

    RăspundețiȘtergere
  7. :)
    Sorinule, bun regasit!
    Nu, nu e superaman, e mai mult decat superman... acela avea capacitati limitate!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Aha, atunci si Eu e Superman!! :))

    Revenind, sa inteleg ca tu, AndreiRadu, consideri ingerii drept o absurditate? Iar mama cu doi prunci de crescut e mai "mare in grad"? Asta se intampla pentru ca respectiva mama este "palpabila", iar domnul inger nu prea? :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Bonsoaratus! :)
    Gudivningevribadi!:)
    Dobrivecercelavechi!:)

    Andreiule,
    Dracu o puse sa treaca taman atunci pasarela? :)))))))

    Dar mai intai cu doamnele, in ordinea intrarii! :)

    Licuriciule,:)
    Am inteles punctul tau de vedere si il accept, cu atat mai mult cu cat nu am facut decat niste simple deductii. Nu stiu daca am zis corect ceea ce am zis in articol, si inca nu stiu daca este suficient de explicit, caci nu am vrut sa detaliez foarte tare, ca sa nu devina prea lung.

    Miracolul si absurdul le-am ales ca pe doua solutii disjuncte ale unei posibile crize existentiale.

    Daca absurdul pune existenta in pericol de moarte - caci pus in fata NIMICULUI si al VIDULUI esti tentat sa nu mai vrei sa joci jocul de-a viata, pentru ca isi pierde sensul, ei bine, miracolul, credinta si trairea lui permanenta, da un sens vietii. Miracolul ar fi in cazul de fata varianta preferata.

    Desigur ca schimband planurile de intelegere, si miracolul, la randul lui este o latura a absurdului. Si-aici iti dau dreptate cand afirmi ca:

    "Cred că dpdv al înţelegerii umane, absurdul şi miracolul pot să coincidă.
    Ambele par să scape de sub tutela logicii, nu? "

    Concluzia ta finala mi se potriveste si mie.

    RăspundețiȘtergere
  10. Alo, domnii! Stati asa ca vin si eu imediat!

    Karina, :)
    Bun venit!:)
    Artistii chiar cred in miracole. Arta este ea insasi un mare miracol, nicidecum o opera "stiintifica".

    Cred cu toata inima ca daca ne-am nascut oameni, suntem inca vii, inca in toate mintile (ma rog, care mai suntem:)), acest miracol se datoreaza in cea mai mare masura Terrei.
    :)
    Si eu zic ca ar trebui sa vedem miracolul existentei noastre si sa luam aminte la el in permanenta. Eu ma uit in fiecare seara ca prostu pe cer. Si ma minunez. Doamne ajuta! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Mariana,
    Ai prins imediat ideea si te-ai jucat frumos cu ea. Dar mi-ar placea sa stiu, tu chiar nu esti curioasa sa stii pe ce lume te afli, dincolo de grijile si satisfactiile materiale si spirituale ale existentei?

    Folosul.... folosul are multe acceptii, depinzand de scara de valori pe care iti convine sa te pozitionezi. In acceptiunea lui materiala, pragmatica, desigur ca "sa intelegi", nu reprezinta neaparat un beneficiu concretizat in material, care sa-ti induca un confort psihic, dar in acceptiunea lui spirituala... ei, aici ai putea sa ai mari satisfactii. Dar ca sa ai aceste satisfactii ar trebui sa te intereseze "sa intelegi".

    Si pana la urma ai dreptate. Nu-l multumeste decat pe cel care este interesat de fenomen. :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Danule, tu spui:

    "Daca absurdul pune existenta in pericol de moarte - caci pus in fata NIMICULUI si al VIDULUI esti tentat sa nu mai vrei sa joci jocul de-a viata, pentru ca isi pierde sensul, ei bine, miracolul, credinta si trairea lui permanenta, da un sens vietii."

    Depinde de preţ şi, fireşte, de optică.
    Când eşti convins de miracolul vieţii de după viaţă,iar existenţa îţi pretinde compromisuri inacceptabile, atunci moartea trupului poate fi o binecuvântare.
    Cumva, aici e secretul: e puţin probabil să crezi în miracole şi cu toate acestea să preţuieşti mai mult văzutul, palpabilul, să te agăţi de el şi te temi de ceea ce ar putea fi dincolo. Atunci e vorba de credinţă strict declarativ.
    Căci dacă ajungi să crezi cu adevărat, atunci încetezi să te temi de ceea ce e dincolo.

    Nu, nici vorbă să fac o pledoarie pentru moarte, dar repet: depinde de preţul pe care ar trebui să-l plăteşti pentru viaţa cu pricina.

    RăspundețiȘtergere
  13. Şi dacă tot vorbiră băieţii despre Superman şi îngeri: dacă vrei s-o mierleşti şi ai luat-o pe scurtătură (adică încă nu ţi-a venit vremea), atunci o să vie Îngerul Superman să scape de mierleală.
    Ţine tot de credinţă!

    (Salut, So'. Reacţionezi nasol la cryptonită?)
    :)))))

    RăspundețiȘtergere
  14. Andreiule,

    Toata lumea are cate un inger. Asa se zice, pentru ca eu unul nu i-am vazut si nici nu sunt anghelolog.
    :))
    Si tu ar trebui sa ai cel putin unu. Se zice ca sta pe umarul tau. Dar pe de alta parte insa, liberul tau arbitru nu este influentat de inger, ci de Satan. In mod natural, ai un drac pe umarul celalalt care acum juma de ora ti-a zis:
    "Intra pe blogu lu' Ioanitescu!"
    :))

    Am glumit.
    Eu m-am referit la miracol ca fenomen general. In particular miracolele sunt de toate felurile. Trebuie numai sa ai ochi pentru ele.
    Da, din punct de vedere uman, exemplul tau particular cu mama este concludent.

    Cred ca exista ingeri dar nu ma pricep la ierarhii, chestiuni si daraveri ingeresti. Poate, daca ai vrea sa stii mai multe, ar trebui sa o intrebi pe "Inima puternica".

    RăspundețiȘtergere
  15. :)
    Sorinule, eu, AndreiRadu, nu consider nimic absurd, pentru ca tot ceea ce se-nvarte-njurul nostru are o logica, chiar de nu o pricep tartacutzele noastre...

    Mama cu cei doi prunci nu e "mai mare-n grad".
    Tocmai tu o zisesi, cel caruia nu-i plac ierarhiile. De ce ai nevoie de ierarhizare taman acum?!
    :))

    Bunule, dap
    :))
    Chiar asa! Dracu a pus-o sa treaca pasarela, iar pe inger il invitase la o bere!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  16. :)
    Bunule, eu cred ca am vreo trei...
    :))
    La modul general, noi, oamenii, numim "miracol" cam tot ceea ce nu putem explica, si la cate lucruri/fenomene au ramas fara explicatie, mai avem ceva vreme de dus sub "era miracolelor"!

    RăspundețiȘtergere
  17. Sorinule,:)

    Punem miracolul pe masa, il disecam si-l facem praf. E simplu. :))))))))

    Prin raspunsul dat lui Iris, ti-am raspuns implicit la chestiunea compatibilitatii, a atingerii si eventual a reversibilitatii celor doua categorii. Contrapunerea, indiferenta sau juxtapunerea celor doua categorii, reprezinta o chestiune care ar presupune o atentie particulara si aici desigur ca ar trebui ca un filozof experimentat sa se joace cu notiunile. Eu... nu m-as aventura, caci nu sunt mai mult decat un biet gura-casca. :))

    RăspundețiȘtergere
  18. Salut, Iris! Daca are legatura cu ... criptele, s-ar putea sa ma puna in dificultate. :))

    Andrei, "te-ai sucit" dibaci, da' eu am atenuanta ghilimelelor. Reformulez: dupa tartacuta domniei tale, faptul ca nu ai avut "onoarea", este o conditie necesara si suficienta sa te indoiesti de faptul ca altii au avut-o? Ma refer, bineinteles, la "palparea" unui inger. :P

    RăspundețiȘtergere
  19. Stanjenel,
    "pretul" este cea mai a dracului dintre toate iluziile.

    "Pretul", ca si "optica", tin intotdeauna de scara valorilor tale personale si din punctul acesta de vedere este mult prea subiectiv ca sa fie luat in discutie de catre altcineva inafara de propria ta persoana. Si de aceea, eu aici nu am nimic de spus. Dar tocmai pentru ca sunt atat de subiective, iata un motiv sa nu pui mare pret nici pe "pret" si nici pe "optica" .:))
    Heramariana, prin modul stenic cum a pus problema la final, da implicit si un raspuns la comentariul tau.

    RăspundețiȘtergere
  20. Dane, pai atunci, ce mama... miracolului facem noi pe acilea? Ce, EU si cu TU, nu e destul de filozofi?!
    Bine, nu suntem... :)))
    Da' cu parerea ne putem da, mai babeste, asa, ca pe la noi prin mahala. :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Andreiule,
    Si eu cred ca si tine ca miracolul are niste grade de apreciere. Ar trebui sa ducem o discutie intreaga desprea anatomia si fiziologia lui.
    Sunt perfect de acord cu tine cand zici ca:

    "La modul general, noi, oamenii, numim "miracol" cam tot ceea ce nu putem explica, si la cate lucruri/fenomene au ramas fara explicatie, mai avem ceva vreme de dus sub "era miracolelor"!"

    Dar tot nu acopera problema.

    Uite, bunaoara Iisus a facut miracole insa unele rezonabile. Daca orbul n-ar fi avut ochi, cu siguranta ca nu i-ar fi facut ceva sa-i creasca ochii la loc. Ologul a fost lecuit pentru ca avea ambele picioare, caci macar unul daca ii lipsea, mergea mai la nord, inspre primavara. Si chiar si-acolo, Iisus zice ca nu a facut El miracolul, ci credinta bolnavului a fost cea care a facut minunea. Gandul (in cazul nostru credinta) a facut miracolul.

    RăspundețiȘtergere
  22. :)
    Sorinule cu atenuarea/fara atenuarea ghilimelelor, tartacutza mea este in faza "intrebari", a te indoi inseamna ca deja admiti intr-o oarecare proportie existenta entitatilor respective, in forma pe care o descriu cei ce au avut "onoarea" de a-i vedea, simti, numara, eticheta, ierarhiza etc.

    RăspundețiȘtergere
  23. Bunule frumoasa perspectiva ai deschis acum!
    Jos palaria!
    Mergand pe firul rationamentului tau am putea spune ca "ingerul" poate fi gandul omului?!

    RăspundețiȘtergere
  24. Pai Sorine, hai sa scriem impreuna, sa vedem ce-o iesi... :)) Nu este in spiritul filozofiei munca in tandem dar poate incercam ca Ilf si Petrov. Poate ne iese vreun sketch mai de Doamne-ajuta! :))

    RăspundețiȘtergere
  25. Andreiule, :))
    Pai daca amestecam ingerii cu miracolele (care in cazul lui Iisus a fost gandul), de-aici incolo putem sa zicem orice ne trece prin cap.
    :))))))))
    Dar de ce sa le amestecam? Este adevarat ca putem asimila existenta unui inger cu un miracol si daca fortam putiiiiin... nu foarte mult, doar putin :))), atunci iti dau o mare satisfactie caci stiu de-acuma unde bati.

    Daca ingerul este gand inseamna ca are valoare de gand , adica de inchipuire si de-aici pana la inger=iluzie nu mai este niciun pas de facut....

    Nu, ingerul nu este gand. Se poate manifesta prin gand presupun eu, dar in orice caz este o entitate separata de gand.
    Nu-ti aduci tu aminte in videoclipul unuia care a filmat cu telefonul, cum intr-un rasarit de soare, doi ingeri cara prin acoperis sufletul unuia care a dat coltzu?
    :)))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  26. Andrei, multam, ma declar satisfacut, pe moment. Nu stiu daca si ingerul tau, dar aia e o chestiune ce va priveste pe voi... :))

    Dane, rezulta ca sketch-urile mele nu sunt nici macar de... nu zic "Doamne", dar macar de-un Inger-ajuta?!! :)))

    RăspundețiȘtergere
  27. Danutule,
    eu traiesc in "absurdul concret" creat, in tara mea, nu enumar motivele ...
    Am trait "miracolul" simplu de aducere in lume a 2 fiinte.
    Mi se pare un "miracol subtire" ca dupa 30 de ani am pus mana pe culori si pensule...
    Dar, este adevarat,fateta universala a MIRACOLULUI si ABSURDULUI nu ma intereseaza inca, poate peste vre-o 35 de ani...:))

    RăspundețiȘtergere
  28. De acord! Gandul e gand si ingerul e inger! Ca altfel ne trezim ca avem bisericile pictate cu ganduri, si mai inventam un miracol... :))

    RăspundețiȘtergere
  29. OF!
    Cum sa fie ingerul=gand? :))
    Poate imaginatie...:))
    CE MIRACOL!:))

    RăspundețiȘtergere
  30. Sorine,
    Eu fata de tine ma simt un pic vinovat. Ieri am incercat sa scriu ceva destept la postarea ta, care fie vorba-ntre noi e foarte sofisticat si nuantat elaborata si nu mi-a iesit nimic. Poate de oboseala. Acum a fost forfecata si intoarsa pe toate fetele, chestiune care se va intampla si cu postarea mea, si stau sa ma gandesc daca o mai fi ceva de spus in legatura cu moneda si cu Kantul ei.
    Articolul acela al tau da, este un eseu filozofic de prima mana. Ce am facut eu aici.... este mai mult un raspuns pe care am incercat sa i-l dau lui Andrei atunci cand sustinea ca toata cazna spiritualista nu este o plasmuire a mintii noastre, in spatele careia nu se afla....NIMIC. Ei bine, eu nu am fost de acord si am incercat sa demonstrez ca totusi un "ceva" se afla. I-am spus astazi miracol.... Maine... !?

    Asa ca departe de mine gandul sa numesc skethc ceea ce ai facut tu acolo. Mi-a placut tare, tare mult si te rog sa nu crezi ca ti-o spun din complezenta, tu, Sorine, esti foarte bun.

    RăspundețiȘtergere
  31. Mariana,
    Stiu.
    Daca ceva te defineste in mod particular, apoi aceasta este setea ta de viata. Tu esti o luptatoare. Si nu esti singura. Lucru acesta intr-o masura mai mica sau mai mare se vede cu ochiul liber pe la toata lumea de pe-aici, caci altfel ne-am fi umplut toti blogurile cu vaicareli si oftaturi.

    Esti pozitivista in orice caz! :)
    Si te iubim cu totii.

    RăspundețiȘtergere
  32. Eu, in schimb, glumeam. Multumesc, oricum, pentru aprecieri, complezenta sau nu, adevarul este ca ma faci sa nu prea ma simt in largul meu. Drept pentru care, in mod miraculos mi-a venit somnul, asa ca ma retrag, nu inainte de a ura tuturor o noapte... ingereasca! :)

    RăspundețiȘtergere
  33. Noapte Sorine!
    A plecat din inima nu din (laringe) tastatura! :)

    Noapte buna tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  34. eu raman sa scot o carte din postare si comentariile voastre minunate:) daca voi gasi vreo editura:)
    Noapte colorata!

    RăspundețiȘtergere
  35. Nu cred ca exista nici miracolul, nici absurdul, exista doar perceptiile noastre relative. Dar una e sa o gandesti logic si alta e sa si realizezi asta. Sa zicem ca accept faptul ca binele si raul nu exista la nivel absolut, dar faptul ca stiu asta nu imi schimba si perceptia. Filozofam, incercam sa intelegem idei profunde, insa le intelegem doar la nivel mental superficial. Oricat de avansate ar fi acele idei, noi tot nu am inteles nimic, pentru ca adevarul nu se intelege, ci se experimenteaza direct.

    RăspundețiȘtergere
  36. Danule,
    ce înseamnă "anghelolog":
    - purtător de înger olog (lovit în (h)aripă)?
    - un bărbat olog numit Anghel??!! (Doamne fereşte!)
    :)))))))))

    So', bine că mi-ai spus! La următoarea preselecţie pentru angajarea unui înger păzitor din categoria Superman, îi voi pune pe candidaţi să dea următoarea probă de lucru: îi bag în criptă şi-i alerg cu cryponita în timp ce ei tre'i să decripteze cu glas tare nişte criptograme.
    Cine reuşeşte, primeşte postul.
    :)))))
    (Glumeeeeesc!)

    RăspundețiȘtergere
  37. Mda...
    mai dragilor, deghizarea nu v-a prea iesit... v-am recunoscut din prima!!! Hai, puneti-va aripile la loc si nu va mai tineti de glume!!! Si aveti grija la kilograme, sa nu rupeti celor dragi voua, umerii.
    Si mai lasati-o-ncolo de logica!!!
    bongiorno Dan :))

    RăspundețiȘtergere
  38. Post scriptum:

    Dane,doar pentru tine. Nu mă spune la ceilalţi!

    Eu am căzut cu brio la examenul din video clip. Deci sunt inapt necombatant să văd nevăzutul.

    RăspundețiȘtergere
  39. PS. Astăzi m-am plimbat prin grădina zeilor într-o caleaşcă ce avea roţile pătrate.
    E un miracol sau e ceva absurd?
    :)

    RăspundețiȘtergere
  40. Draga Dan,
    parerea mea este ca miracolul se exprima pe sine in viata din toate formele care exista pe pamant.
    ideea de separare de miracol( ingeri, Dumnezeu) creaza absurd( palaria cu continut).
    Camelia

    RăspundețiȘtergere
  41. Karina,
    :)
    "Absurdomiracolul Existentei Noastre"
    Merge ca titlu?
    :)
    Gluma nesarata ca de obicei, dar nu ma pot abtine. Sunt croit anapoda.

    Esti minunata.:)
    Esti, ce mai...!:)
    (asta nu mai e gluma)

    RăspundețiȘtergere
  42. Luize,

    Orice experimentezi, dar absolut orice, este adevarat si in acelasi timp iluzie(ca sa nu mai vorbim si de Maya).
    Cum separi iluzia de adevar?
    Cu ce instrumente?
    Au nu tot cu mintea cea care te minte? :)

    E un cerc vicios, foarte greu de smecherit, ca sa poti iesi din el.

    RăspundețiȘtergere
  43. Stanjenel,
    Tare cu anghelologu..... :))))

    Si ca sa ramanem in tema, vorba ingerului (anghelos-logos):

    "Copil copilasul meu
    Ce mi te-a dat Dumnezeu,
    Totdeauna sunt cu tine
    Si te invat numa de bine.
    Tu esti mic, io te fac mare,
    Tu esti slab, io te fac tare
    Totdeauna te-nsotesc
    Si de rele te pazesc
    Dar de ma vad refuzat
    Iti fac capul tuguiat!"

    Morala:
    Ocoliti pasarela ca va luati betoane-n cap!
    :))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  44. xia,
    Buona sera senorina, buona sera,
    :)
    (http://www.trilulilu.ro/octavianprimul/49bf98aca6fd55)

    Sa ne punem si cornitele dupa ce ne punem aripile?
    :))

    RăspundețiȘtergere
  45. Faustinus,

    Eu numai la gorila aia m-am holbat tot videoclipul. Nici eu nu-s bun!:)))

    RăspundețiȘtergere
  46. Sophia, :)
    Bine ai venit!

    Intelepte vorbe!
    Iubesti intelepciunea.
    Philos sophia.

    Pana la urma asta-i adevarul. Cel mai mare miracol pe care il traim este ca traim si ca ne dam seama de lucrul acesta.

    RăspundețiȘtergere
  47. Licuriciule,
    Am uitat de remarca ta haioasa. :)) Iertare!

    Rotile erau patrate pentru ca probabil se vedea patratul de la pi-er-patrat.

    RăspundețiȘtergere
  48. Cand am zis experimentare directa nu m-am referit la perceptia pe care o avem in mod normal, ci la o perceptie profunda,la relevarea adevarului, dincolo de minte. Mintea ajuta sa gasim o cale, iar odata gasita trebuie sa divortam de minte. Abia dupa divort incepe adevarul sfios sa iasa la vedere.

    RăspundețiȘtergere
  49. Oooof draga Luize... :)))

    N-am a te contrazice, caci stiu bine lucrul acesta. Este absolut corect si... aproape imposibil de realizat!

    Dar hai sa admitem ca poti, cu un efort de vointa bazat pe nevoia disperata de "a sti", sa ajungi intr-un final fericit la pronuntarea divortului. Oare este el acest final atat de fericit pe cat ne imaginam?

    Divortul.... dupa cum bine se cunoaste apare din trei motive:

    1/Inselarea partenerului.
    :)))
    Ceea ce mintea face tot timpul cu noi... Cateaua!

    2/Nepotrivire de caracter... Corect! Mintea universala are intotdeauna caracterul mai mare...
    :)))

    3/Parasirea domiciliului conjugal.
    Eeeeeii... asta e cu cantec...:)))
    In aceasta ultima conditie sentinta de definitiva de divort se poate pronunta, chiar si in absenta uneia dintre parti, intr-un spital de psihiatrie...
    :)))))

    Consecintele postfactum ale pronuntarii unui astfel de divort, in care apare separarea definitiva a mintii de beneficiarul ei, pot fi cuprinse in cateva variante:

    1/ Varianta nefericita
    Sa ti se indrepte definitiv si iremediabil EKG-ul...
    :))

    2/ Varianta pseudofericita
    Sa-ncepi o viata noua in Nirvana, acolo unde nu este intristare nici suspin... dar nici nu da veselia pe-afara....
    :)))

    3/ Varianta riscanta - daunatoare instinctului de conservare
    Sa nu te mai impaci never-ever cu propria ta minte si s-o lasi sa umble, vorba ta, prin balarii... si sa traiesti ca un pasha toata viata ta la... reanimare. Intubat.
    :)))

    4/ Varianta paradoxala
    Sa-ti accesezi pentru cateva clipe vesnicia...
    Ioooi Estenem, Estenem...!!!
    :)))))

    5/ Varianta tragica
    Sa accesezi Adevarul, sa traiesti in el.... dar, in lipsa mintii sa nu mai ai cu ce sa-l evaluezi.
    Si pana la urma cu ce dara cu altceva decat cu mintea poti simti bucuria relevarii adevarului?

    Na ca am ajuns in mod paradoxal de unde am plecat...
    Nu e bine,nu e bine...! Trebuie sa o iau de la-nceput.

    RăspundețiȘtergere
  50. Pai depinde ce crezi ca inseamna mintea. Eu zic ca e o diferenta intre minte si `awareness`...constientizare sau cum naiba ii zice. Mintea se foloseste de concepte...constientizarea are acces dincolo de concepte.

    RăspundețiȘtergere
  51. http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2011/01/blog-de-blog-cele-mai-bune-bloguri-din.html

    aici ai leapsa. fa si tu nominalizari pe pagina ta si trimite linkul cu postarea la adresa cu concursul. apoi trimite leapsa la ce prieteni vrei.

    RăspundețiȘtergere
  52. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  53. Mai copii, mai...!!!
    Maaaai, mai, mai, mai... !!!
    Ntz, ntz, ntz...!!!
    :)
    Nu exista absurd si nici miracol...

    RăspundețiȘtergere
  54. @Luize,
    Inteleg revelatia ca pe o traire a adevarului.

    @Karina,
    Mi-esti tare draga. :)) Dar hai ca las leapsa in seama tineretului, de data aceasta. Nu sunt ahtiat dupa onoruri, audienta, bani... etc! Nici dupa ale mele, nici dupa ale celorlalti... Mie zau, ca mi-e bine asa. Mulumesc din suflet ca te-ai gandit la mine. :)

    RăspundețiȘtergere
  55. Danule, poezioara aceea cu iz de rugăciune -mai exact finalul ei- mi-a dat o stare de anxietate teribilă. Cum, dom'le, să ne facă capul ţuguiat??!
    Văleu!
    Pe urmă să trebuiască să revoluţionăm industria confecţiilor la segmentul pălării, şepci, "caşchete", căciuli, glugi, capişoane şi căşti???
    :))))))))))

    Foarte amuzant, inspirat şi plin de miez comentariul domniei tale referitor la "divorţul minţii".
    Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  56. http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2011/03/martisoare-pentru-barbati_01.html

    RăspundețiȘtergere
  57. Licuriciul si Karina,

    Desi cam tarziu, eu totusi va multumesc frumos.

    RăspundețiȘtergere

Eu, buricul pamantului zic asa: