PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?


marți, 26 aprilie 2011

PREA MULTE VORBE, PREA MULTE


Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro

12 comentarii:

  1. Christos a-nviat!
    :)
    Doar eu m-am incurcat in vorbe... prea multe vorbe.... :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Tare as vrea sa aflu vorbele care te-au incurcat :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Aproape toate... din pacate.
    Vorbele nu m-au dus nicaieri.

    Dupa doi ani de cautari, desi stiu mai multe, sau poate numai mi se pare ca stiu, acum sunt mult mai confuz decat la inceputuri.

    E ca un fel de labirint, cu drumuri infundate. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ia , zi tu , babei Nima ...ce ai cautat ?

    RăspundețiȘtergere
  5. Poarta catre DINCOLO, alta decat aceea care ne-asteapta pe toti la capatul vietii.

    Drumuri infundate, porti inchise... Doar vorbe. Vorbe.
    :(

    RăspundețiȘtergere
  6. Scuze...dete baba de mancare puilor,am facut un scan unui atac de panica , unul de fiere rea... am indreptat un cires si-apoi m-am tot uitat in oglinda :)))

    - Deeeeci , nu cauti ceva ( pe cineva ) anume ...
    Vrei sa "pipai" un "dincolo de spatiul materiei" .
    Stapanesti cuvintele, conceptele , esti constient ca esti un Spirit limitat si ca poti sa creezi numai imagini mentale; practici tehnici de meditatie ( cu toate ca a fi foarte atent la tot ce faci , inseamna cea mai buna tehnica )...

    Din cartile pe care le-am citit ( nu prea multe !), in niciuna nu am gasit "tehnica" ...pentru ca nu exista !:D
    Doar sa tot strigi "sesame deschide-te ", cat de des si inversunat .

    Eu iti spun ca , doar religia si filosofii sunt mai aproape de adevat .

    Fa liniste in tine ( muuulta rabdare !), pastreaza legatura cu Dumnezeu in asa fel incat si atunci cand vorbesti sau scrii , discutia cu EL sa nu se-ntrerupa ... Nu-I cere nimic pentru ca El stie ce vrei . Asculta si priveste , mai ales Omul de pe langa tine ...pana cand te trezesti ca stii cand ii este sete , foame...

    Si, culmea, cand nici nu te mai gandesti la acea poarta ...te trezesti deja dincolo.
    Nu te simti bine ...vajaie , nu-ti pastrezi echilibrul, ai senzatii de voma...Apoi , pentru scurt timp, plutesti si ...afli , dar numai ceea ce ti se-ngaduie ...
    Cand revii, starea fizica nu e prea buna ...Se zdruncina toata carnea pe tine...de ajungi sa zici ca nu merita ...

    Si mai pe scurt ...Nu tu hotarasti sa ajungi "dincolo"...oricate munci ai face ...
    Tu poti sa te "incarci" din relatia cu Dumnezeu si...sa ai rabdare !

    RăspundețiȘtergere
  7. Dane, nu se cade să fii trist pentru că îți instristezi și invitații. Păi se poate? Dacă vrem să ne întristăm o putem face singuri, pe cont propriu. Când ieșim în lume vrem să ne înseninăm. Mă rog, neputându-ne veseli, îți reproduc spre consolare superba poezie a lui Arghezi, pe care am învățat-o la școală, pentru că, precum se vede în ultimele două versuri, tot de la real estate i se trage și poetului. Tu însă nu ai nici măcar scuza toamnei, o doamnă căreia îi stă bine nostalgică.


    "De ce-aş fi trist, că toamna tîrzie mi-e frumoasă ?
    Pridvoarele-mi sînt coşuri cu flori, ca de mireasă.
    Fereastra mi-este plină
    De iederi împletite cu vine de glicină.
    Beteala şi-o desface la mine si mi-o lasă,
    Cînd soarele rămîne să-l gazduiesc în casă.
    O prospeţime nouă surîde şi învie
    Ca de botez, de nuntă şi ca de feciorie.

    De ce-aş fi trist ? Că pacea duioasă si blajină
    Mă duce ca o luntre prin linişti de lumină ?
    E un surîs şi-n vraful de carţi, să mă alinte.
    Vieţi noi tresar vioaie din foste oseminte.
    Văd frunza că scoboară din ramuri cîte una.
    Le ruginise bruma, le argintase luna.
    Aud şi grînguritul de dragoste cu jele,
    Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.

    Luceferii de noapte, scăpărători, i-adun
    Din cerul ca o coadă deschisă de păun.
    Singurătatea-mi doarme, culcată-n somn alături,
    De-a lungul, între pături.
    Mă-ntrebă cîteodată, trezită dintr-un vis :
    -,,Eşti tot aici cu mine si tot cu mine-nchis?,,
    Nu mă sfiiesc de dînsa, nici ei nu-i e ruşine
    Că fuge să se-ascundă de lume lînga mine.

    De ce-aş fi trist ? Că nu ştiu mai bine să frămînt
    Cu sunet de vioară urciorul de pămînt ?

    Nu mi-e clădită casa de şiţă peste Trotuş,
    În pajiştea cu crînguri ? De ce-aş fi trist ? Şi totuş…"

    RăspundețiȘtergere
  8. Vai ce poezie frumoasa! Mi-amintesc de ea. E din cartea de romana de-a opta... Am avut-o in programa la admitere...
    :))
    Sau e dintr-a noua?
    Ca unde sapa sapa locu... pardon nu e cazul ca acum nu mai sapa nimeni... La propriu vorbesc... :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Din păcate, în a noua sau a opta, copii sunt prea necopți și neserioși pentru a înțelege astfel de poezii, exceptând pe cei atinși de aripile talentului

    RăspundețiȘtergere

Eu, buricul pamantului zic asa: