PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?


vineri, 19 august 2011

NOI, POPESCU


 Popescu nu e bun, decât... de 
Paul EVERAC 

Când m-am ridicat în două picioare, n-am prea văzut niciun Popescu la conducerea social-economică a acelui curăţel oraş de pe Mureş. Marele făcător de bunuri şi conducător de economie era baronul Neumann; la Andrényi era fierăria, la Appónyi pantofii, la Szabó sticlăria, la Domány covoarele. Fabrica de vagoane Astra o conducea gentlemanul-evreu Sapira. Popeştii (cu Popa, Popovici, Popovăţ, Popeanga) erau funcţionari, profesori, clopotari, cantori, colonei e tutti quanti. Grosul banilor şi managementul abia se infiltrau, cu ţârâita, la unii Popeşti. Croitorul Ariton abia făcea faţă lui Huppert şi Goda; Zsédely, Leipniker şi Karacsony ţineau restaurantele, zdrobindu-l pe Mohor; librarul Munteanu răzbea greu de Kerpel; Meinel ţinea cafeneaua, Eisele măcelaria, Königstorfer cofetăria, Sándor Ivan lozurile norocoase.
    Am venit apoi la Bucureşti, capitala Popeştilor şi am mâncat pâine Herdan şi Gagel din făina lui Assan, mezeluri de la Rochus şi Podsudek. Industria o domina Malaxa şi Auschnitt, creditele Marmarosch-Blank. Mari monumente arhitectonice purtau semnătura lui Galleron, Gottereau sau Louis Blanc, până să ajungă la Maimarola. Medicina română luase elan de la Carol Davilla, învăţământul de la Spiru Haret, finanţele fuseseră promovate de Serurie şi Caradà, sub înţeleapta domnie a Regelui Carol I de Hohenzollern. În comedie strălucea dinastia Carageale, în istorie Xenopol şi genialul fiu al Zulniei Iorga. (Nu suna foarte popeşte nici numele lui Haşdeu sau Eminescu). Fabrica de lumină Wolf din Filaret era de obârşie nemţească, ca şi Cişmigiul, ca şi primele muzici, iar pe capacele de canalizare strălucea numele de Montaureanu, adică Goldberger. Primul mare prelat ortodox modern se numea Şaguna şi era “tantar” (adică macedon), ca şi marele poet Goga. În spate erau câteva secole în care nici domnii nu erau români, nici egumenii, nici marii preoţi şi dregători, iar limbile distinse în comerţul cu Dumnezeu sau la curte erau slavona şi elina.
    Se pare că Popescu al nostru nu e bun să iniţieze nici să gestioneze afaceri esenţiale, n-a fost bun niciodată. N-a dat case mari, de export, n-a pus la punct vreo companie reputată în Europa, n-a făcut vreo afacere răsunătoare, vreo construcţie să rămâi hăbăuc. A fost mic politician, om de zurbă şi de mişcare, ţârcovnic de idei, gestionar mărunt şi nu foarte sigur, cântăreţ la lună , dar cu voce potolită, actor în toate chipurile, în felul său mulţumit de sine, oricâte bice şi palme a încasat. S-a ridicat, ca Ionescu, în forma dandy-ului Take, sau a filosofului Nae (despre care prietenul său C.Beldie scrie că a fost un escroc) sau, înnobilat cu o evreică, ca dramaturg absurdist la Paris. A fost şi niţel moşier, dar şi crâşmar şi arendaş. Mai mult a fost rob. A inventat, dar n-a întreprins. L-a dus de nas cine a vrut: sub numele de Tătărescu franţujii, sub numele de Maniu englezii, sub numele de Pătrăşcanu ruşii.
    În 1989 i se lasă acestui nătărău Popescu o ţară bine investită, cu industrie, cu irigaţii, cu oraşe întemeiate, cu rezerve mineraliere şi energetice şi cu aproape patru miliarde de dolari creanţe în cont. Plus cu o clasă muncitoare relativ calificată. Dar Popescu n-are talent să conducă, să dezvolte, să administreze şi să cucerească. El e lălâu, pizmaş, chichiriţos, şmecher, tâmpit, face pe politicul căci nu ştie altceva, vrea pricopseală şi imagine, se lasă mituit, cumpărat, ca ultima jigodie, sau ia măsuri dubioase. Acest Popescu (numit şi Iliescu, Constantinescu, Băsescu ş.a.) dă cu ţara de pământ, o distruge într-un timp foarte scurt cu bună intenţie sau din prostie, îşi bagă mâinile ca funcţionar superior sau demnitar şi organele necurate în ea, o suge, o mozoleşte, o face praf. Fiindcă nu ştie altfel, nefericitul!
    Şi acum mai vine un plăvan de chestor american şi-i pune apostilă: “Schimbaţi managerii, aduceţi unii întregi, din altă parte! Nevoiaşilor! Păguboşilor!”. Şi mă tem că are dreptate.
    Popescu nu e bun decât să plătească. Să se aiurească, iar odată săltat, să-şi chinuie concetăţenii, să le facă gura amară. Popeştii, nesinceri, necinstiţi, cabotini politici, nu sunt buni decât să înghesuie pe ceilalti Popeşti,
    să-i stoarcă, să-i ruineze, să-i fure, ca nişte vătafi de slugi pe niste japiţe de amărăşteni...
    Nu-i talent! Nu-i cinste! Nu-i Dumnezeu!... Sau dacă este, nu-l chema Popescu !  

Sursa textului si a fotografiei: http://cititordeproza.ning.com/group/vrafuldecarti/forum/topics/popescu-nu-e-bun-dec-t-de-paul?xg_source=activity 

Incepusem deunazi sa fac niste sapaturi statististice despre romani. Concluziile care se cereau trase una dupa cealalta, capatand contururi tot mai dezastuoase, m-au determinat ca pe parcursul sapaturilor mele sa mi se faca lehamite, asa l-am abandonat. Iata insa ca am primit pe e-mail articolul de mai sus si asta mi-a mai dat putin curaj sa-l caracterizez pe Popescu. Va las pe voi sa completati concluziile care inca nu au fost trase.    

SANATATEA MINTALA A LUI POPESCU
Cu ceva timp in urma, un studiu european arata un clasament al tarilor dupa criteriul sanatate mintala. Indicii de sanatate mintala fusesera stabiliti dupa genul de afirmatii: “ma simt viguros si activ” , “ma simt vesel si am o buna stare de spirit”, “azi a fost o zi plina de lucruri interesante”, etc.., ceea ce ne indeamna sa constatam ca sanatatea mintala este direct legata de bunastarea psihicului. Corect? Corect. Pana aici nimic nou.  Bine, bine, dar de unde porneste aceasta bunastare a psihicului? De la satisfactiile spirituale sau de la cele materiale? Tot din acel studiu reiese ca sanatatea mintala este dependenta de nivelul venitului personal si in consecinta de nivelul de trai. Nu discut ca Romania se afla in coada listei in ceea ce priveste nivelul de sanatate mintala fata de al altor tari europene, nici despre faptul ca varstnicii au o sanatate mintala mai fragila fata de a celorlalti care este mai solida, din pricina veniturilor mai bune si nici ca populatia tarii noastre sufera de lipsa unor lucruri de stricta necesitate de genul: o masa incluzand carne o data la doua zile, incalzire, haine noi, o vacanta pe an, mobila noua… caci toate acestea nu mai reprezinta nouati pentru niciunul dintre noi. Desi acesta este “normalul” situatiei pentru Romania, ei bine, acest normal ne-a aruncat in diverse tipuri de depresie sau in alte boli psihice. Iata ca rezultatele studiului ne conduc fara gres catre o singura concluzie, aceea ca, bunastarea spirituala, recte sanatatea mintala este direct proportionala cu bunastarea materiala.
Banii nu aduc intotdeauna fericirea dar cel putin se pare ca te mentin sanatos la cap.

Dar sa fie aceasta singura concluzie? Ia hai sa mai vedem putin!

1. Chiar daca concluziile  acelui studiu ne sunt nefavorabile sau ca ne place sau nu, ca suntem saraci, evidentele arata pana la urma ca suntem o tara plina de nebuni… Trist, dar vazand haosul care domneste in viata sociala, economica si politica, concluzia contine in sine o enorma doza de adevar amar.

2.Ceea ce nu se vede din prima, urmarind acest studiu, este nivelul scazut de educatie care decurge din lipsa mijloacelor financiare. De unde reiese cel de-al doilea mare adevar amar, acela ca, dupa ce ca suntem saraci si  nebuni, pe deasupra mai suntem si needucati, mai precis neinstruiti si in consecinta mai prosti…comparandu-ne fireste cu populatiile tarilor bogate.  

3. Frustrea de orice natura, toata lumea o stie, naste agresivitate. Nici nu-i de mirare ca natiunea noastra este atat de nervoasa si irascibila, dat fiind comparatia permanenta pe care trebuie sa o suporte, aceea ca alte popoare traiesc in bunastare pe cata vreme traiul zilnic si acoperirea cat de cat a unor nevoi zilnice reprezinta o Golgota. Butada precum ca sistemul economic mondial se divide in doua parti distincte si anume sistemul mondial capitalist si sistemul nervos este perfect adevarata. Asa ca cel de-al treilea adevar amar arata ca, dupa ce ca suntem saraci, nebuni si tembeli,  colac peste pupaza mai suntem si agresivi.

4. Nivelul scazut de cultura.... 


De-aici, daca aveti tragere de inima, continuati rogu-va voi 

21 de comentarii:

  1. Pana sa ma hotarasc sa public articolul am avut cateva schimburi de replici cu bunul meu prieten si coleg de scoala primara, Ion Mircioaga. Vi le reproduc:

    ION:
    "se pare că nu e bun. sau e dar nu ştim noi.

    ce mă tulbură e afirmaţia de la sfârşit. în 89 nu aveam datorii..."

    EU:
    "Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l'Orient, ou tout est pris à la légère..."
    Raymond Poincaré

    "Romanii nu sunt o natiune. Sunt o profesie."
    Bismark

    Datoriile da, erau platite.... dar cu ce costuri!? Nici nu vreau sa-mi mai amintesc! ..
    De aceea polonezii, cehii, ungurii, sarbii traiau incomparabil mai bine decat noi. Polonezii si ungurii de exemplu erau fericiti caci, dpdv politic, din cand in cand li se stergeau datoriile.

    ION:
    "de acord cu tine. şi, tocmai pentru că suferinţele noastre nu au fost mici, mă întreb: cum de s-a ajuns, în 20 de ani, la zecile de miliarde de e datorii? e o întrebare retorică...

    recolta e, anul acesta, bună. nu sunt spaţii de depozitare. îşi mai aminteşte cineva când au fost desfiinţate silozurile? ...pentru că erau nerentabile şi depăşite dpdv tehnologic. parcă nu puteau fi modernizate. "

    EU:
    "Pregateam mai demult un articol dar pana la urma m-as opri cu concluziile pe-aici, pe unde s-a oprit Everac cu Popescu.... Mi-e frica sa sap mai adanc....

    Ai putea sa continui tu de-aici... "

    RăspundețiȘtergere
  2. Salutare, tuturor!

    Popescu e BUN, dar de...Paul Everac.
    Il uitasem pe acest domn, ba trebuie sa recunosc, credeam ca a murit.
    Frumoasa lectura, buna de pus in rama, la fiecare colt de strada.
    Si... sa fie narat de catre un ilustru actor si imprimat pe un Cedeu-audio, si de cate ori se tine o sindrofie, fie ca e vorba de taieri de panglici, fie ca e vorba de vreun pupat de moaste, sau nunti regale rromulane... cedeul sa fie la maxim (in loc de muzica).

    In ceea ce priveste dialogul dintre tine, Bunule, si prietenul Ion, as avea de comentat urmatoarele:
    ceea ce vedem construit in aceasta tara (si dustrus ulterior) a fost construit in anii "dictaturii".
    Sacrificii au fost si atunci, sacrificii sunt si acum.
    Nu ne mai uitam la ele, demne de privit sunt rezultatele.
    Globalizarea nu inseamna "mai bine" si nici mcar "bine", inseamna competitie acerba, nu numai intre indivizi, ci si intre entitatile comerciale, intre shputerii ce vor sa-si ingroase veniturile cat mai repede, cat mai facil.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu mai avem nimic, pentru ca "alesii" nostri au optat pentru conturi grase in schimbul facilitarii dezvoltarii unui teren periferic pentru mUE. Si nu numai pentru ea.
    Si nu vom avea niciun viitor pentru ca ne lasam asimilati instant. Dupa '89 ne-am tiganizat mai rau decat in sute de ani. Imediat, strident!
    Pentru ca cei care mai au tartacutza pe umeri functionala prefera sa-si vada de propria viata, de propriile scopuri.
    Stuidentii sunt niste legume fierte in sosul material.
    Iar adultii mult prea ocupati cu "ziua de maine".
    :))
    Pe vremea lui Ceausescu erau preocupati cu "ziua de maine" in privinta alimentatiei.
    Azi sunt precupati de "ziua de maine" in privinta datoriilor la banci, a pierderii slujbelor, a platirii la zi a taxelor catre stat etc.
    :)
    Au mult mai multe preocupari fata de anii dinainte de '89.
    :)
    Si ce-mi place cel mai mult?! (ironic vorbind), ca nici peste granita nu vor mai putea trece curand.
    Statele isi inchid portile in fata romanilor doritori sa munceasca.
    Patura mijlocie se destrama precum un ghem tras de o mata naravasa.
    Vremuri sumbre vor veni... apoi soarele va rasari.
    :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat despre sanatatea mentala... e discutabil.
    Unele studii reliefeaza faptul ca o viata cu asperitati, cu lipsuri, mentine organismul in forma, atat fizic cat si psihic, altele spun reversul.
    Avand in vedere ca in mileniul acesta studiile se fac "dupa ureche", functie de buzunarul darnic, nu ar trebui sa luam drept bun 100% niciun studiu.
    In domeniul sanatatii, cel putin, este nebunie totala.
    Ies studiile precum ciupercile dupa ploaie.
    :))
    Cert, in opinia mea, este ca nu poti fi nici spiritual, nici "telectual" traind o viata in saracie, fara perspectiva.
    Spiritual nu in sensul acela in care strabunii nostri isi acceptau soarta crezand ca-i "bate Dumnezeu" pentru cine stie ce pacate.
    Ci acea spiritualitate a "'telectului".

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna seara si bun venit, Andreiule,
    :)
    Inainte de toate, trebuie sa fac corectura necesara. Autorul moral al acestei postari nu sunt eu, ci chiar tu esti acela. Dar mi-a placut ceea ce mi-ai sugerat si am incropit un "ceva" discutabil evident, intre minunatul text al lui Everac, fost ministru al culturii, sau al televiziunii( tot aia este pana la urma, caci tot despre lipsa culturii vom mai ajunge inevitabil sa vorbim ) si un articol care zacea neinchegat si neterminat in "postari nefinalizate", de vreo trei luni.

    Asa ca iaca ma avant in discutie gata sa-mi atac propriile idei. Pana acum in principiu si in linii generale sunt de acord cu tine. Sunt de acord in principal ca orice statististica serveste in primul rand celui care o comanda si ca tot statististic vorbind:)))) marea lor majoritate sunt niste facaturi catusi de putin statistice, cu rezultate aproape intotdeauna dubitabile. Am mai spus pe undeva ca daca ne-am lua dupa Anuarul Statistic al Romaniei, privind nivelul de trai, jumatatea din populatia tarii trebuia sa fie moarta demult.

    In aceasta ordine de idei, desigur ca sondajul UE, in care ne scot pe noi romanii nesanatosi la cap, prezinta o lista si niste concluzii indoielnice, ceea ce insa nu ma impiedica sa cred in continuare, privind la traiectoria pe care a intrat Romania in ultimii 21 de ani, precum si la modul desantat in care se comporta societatea romaneasca, sa consider ca nici prea sanatosi la cap nu suntem. In medie, evident, caci unii dintre noi suntem cam nebuni, iar ceilalti, din cale-afara de nebuni. :))) Primul simptom este acela ca inca ne mai pierdem vremea pe aici. (glumeam, evident) :)))

    Am sa revin de-abia maine la comentarii caci din pacate voi lipsi o zi. Un weekend mare iti doresc si tie si celor care se vor mai intampla pe-aici.:)
    Te imbratisez.

    RăspundețiȘtergere
  6. :)
    Nu cred ca suntem "nebuni", cred mai degraba ca suntem tiganizati.
    :))
    Ia'n contrazice-ma tu, de poti!
    Multumesc pentru urare.
    Fie si sfarsitul tau de saptamana... mirobolant!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  7. "Fac pe nebunul şi mai caut unul".
    :))

    Din păcate, dacă las gluma şi mă gândesc la ceea ce ai scris, ajung la o concluzie tristă: naţiunea asta suferă de o formă înfricoşătoare de nebunie pentru că pare decisă să se autodistrugă. E ca o boală autoimună în care noi ne autodevorăm prin reprezentanţii noştri.

    RăspundețiȘtergere
  8. Faustinus v-a trimis un link către un blog:

    Buricul pamantului nu ma mai recunoaste si nu mai pot comenta! Asta este: out of sight, out of mind..

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna ziua Dane prietene , o zi buna tuturor ! De s-ar putea , una ceva mai racoroasa !
    Nu mai stau acum sa mai caut prin memoria computerului , dar memoria mea spune ca acelasi Paul Everac ce scria cele relatate mai sus , facea o frumoasa impresie puterii ceausiste cu o piasa memorabila : Un fluture pe lampa . Acolo , daca imi amintesc bine , era vorba de un "bolnav mintal" care-si cautase realizarea profesionala in occident . Si vai de mama lui , cat de mult gresise ! Era pe vremea aceea , functiona teribil de bine , o opozitie prin cultura , fata de nemernicii zilei ! Paul Everac , dupa '90 , s-a dat si el lovit de vechiul regim .Dar opozitia lui a fost de fapt o cantare in struna , inainte ! Ori poate nu imi amintesc eu prea bine ?
    Cat despre starea mintala a natiunii ...Da , putem spune ca marea majoritate a romanilor sunt iesti din sabloanele de judecata obisnuite in vest , suntem total atipici .Daca un salahor de-al nostru se poate mandri cu "bogatia" unui salariu de 200 de E pe luna , eu sunt" mandru "de cel ce a debitat o asemenea tampenie ! O sa-l votez cand si-o vedea ceafa !

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna dimineata a saptea zi dupa Scripturi, prieteni!
    :)

    Buna dimineata Andrei,
    :)
    Pai daca ne lasam intiganiti cu buna stiinta, si nu ne revolta defel lucrul acesta, ba din contra, chiar ne place, nu suntem noi oare nebuni?
    :))))
    Contrazice-ma acuma tu, daca poti!:)))

    RăspundețiȘtergere
  11. Licuriciule,
    :)
    Trece-ma si pe mine te rog, pe lista ta cu nebuni!
    :)))))

    Eu tot asa ca tine zic... Nevoia de autodistrugere pleaca de la pierderea identitatii... Nu prea ne mai pasa ca suntem romani...
    Si poate ca unii dintre noi au si uitat. :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Faustinus,
    Daca vei reusi intr-un final apoteotic sa intri aici, desi eu nu-mi explic ceea ce ti s-a intamplat, dupa cum nu-mi explic nici de ce atunci cand deschid blogul, acesta imi arata fundul si nu capul:))))) sa stii ca te-am asteptat cu totii cu mare drag. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Radule,
    Multumesc frumos pentru urarea de atunci si-ti urez eu acum pentru azi, sa ai o zi racoroasa.

    Da, Everac, un scriitor foarte prolix, de la momentul in care "s-a dat pe brazda", a fost un rasfatat si un protejat al ciumei rosii, chiar daca nu s-a inregimentat politic niciodata cu carnet de partid, dar presupun ca nu toata lumea isi mai aduce aminte de lucrul acesta; unii poate chiar ca nici nu au habar. Dar acest lucru conteaza mai putin, cata vreme s-a dat din nou pe brazda, si din nefericire, in stamba, de data aceasta cu PSD-ul. Si aici, tu ai observat foarte bine. Ca rasplata s-a ales cu un ciolan (functia de presedinte al TVR) cu care stim cu totii ce nazdravanii a facut pe banii si pe nervii nostri. Ma rog, ca sa putem judeca si discerne corect, omul si dramaturgul ar trebui despartiti, desi sincer sa fiu, mie imi este foarte greu caci ii vad pe amandoi una-ntr-una. :))))

    Iaca link: http://www.flacarais.ro/cms/site/f_is/news/paul_everac_85_17948.html

    Desi a fost trecut pe lista evreilor romani de catre antisemiti, ramane totusi un roman, ca tot romanul, "impartial" si... din pacate, tipic... la care sminteala evidenta rezultata din "pohta ce-am pohtit" s-a vazut in programul sau mirobolant de Revelion. :))))))

    RăspundețiȘtergere
  14. Mă bucur că aţi adus în discuţie tema gravă a caracteristicilor poporului român. Nu ar fi prima dată, dar tocmai îmi făceam ordine prin cărţi când mi-aţi oferit ocazia să evoc una dintre cele mai convingătoare analize de acest tip de la Constantin Rădulescu-Motru încoace. Este un diagnostic profund deşi, probabil, incomplete, şi are mai multa valoare să zicem “aplicată” decât excesele metaforice ale lui Cioran.

    Cu riscul de a-l supăra pe Andrei Radu, voi recurge la mai multe citate din capitolul “Altă Românie” din tulburătoarea carte a lui Adrian Marino, “Viaţa unui om singur” (Polirom, 2010). Poate ne găsim timp o dată să discutam despre măsura potrivita în folosirea citatelor şi referinţelor livreşti. Eu unul, ca muritor de rând, care nu lasă nimic posterităţii, nu văd de ce nu m-as folosi de roadele gândirii unora mai înţelepţi şi mai drepţi (trecuţi fiind în lumea drepţilor). Apreciez savoarea maximelor, adagiilor, aforismelor care pot să nu reveleze adevăruri absolute, dar care au trecut de bine de rău proba timpului şi s-au dovedit a nu fi efemere. Ca să nu mai vorbim că unii dintre cei citabili au fost scriitori de meserie şi au dreptul ca cele consemnate de ei să fie de folosinţa urmaşilor.

    Acestea fiind spuse, în legitimă apărare, dacă Andrei Radu va binevoi să mă certe cu verbul sau ascuţit ca o lamă de sabie ninja, vă voi reproduce câteva dintre reflecţiile amare ale lui Adrian Marino (“titlurile” sunt puse de mine, aşa, ca să uşurez lectura).

    RăspundețiȘtergere
  15. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  16. Vocaţia compromiterii

    “Uneori îmi spun, în momente de mizantropie, că vocaţia poporului român este de a compromite toate sistemele politico-sociale posibile. Are, în el, în fibra sa intimă, un element negativ, destructiv, neconstructiv în orice caz.”

    Arhaismul

    “Suntem, în esenţă, din nefericire – în structurile profunde – un popor arhaic. Un amestec de tenacitate şi viclenie a supravieţuirii, de adaptabilitate şi egoism defensiv, de vasalitate, duplicitate şi servilitate, de timorare şi capacitate extraordinară de simulare şi salvare a aparenţelor”.

    Individualismul

    “Această mentalitate de tip ţărănist-rural, cu vechi rădăcini ancestrale, este şi cauza profundului individualism românesc. El este produsul arhaic al unor mici comunităţi izolate, împrăştiate, organizate după principiul clanului familial. Foarte solidar în interiorul său, dar incapabil de cooperare, organizare şi solidarizare durabilă în mari formaţiuni bine structurate. De unde şi tendinţa instinctivă de individualizare şi pulverizare, necooperare şi autoapărare […] Românul fuge din instinct de răspundere personală, de angajamentul care obligă, de riscul individual, adesea inevitabil. De altfel - capitala la români – este doar relaţia bine individualizată, bazată pe supravieţuire, conservare, acaparare şi “carieră” strict personală şi nominalizată. Totul se bazează pe structuri paternaliste şi de clan. Dacă este sau nu “omul nostru”.

    Absenţa criteriilor de performanţă şi competenţă

    “Criteriul obiectiv tehnic, pe performanţă şi competenţă n-are nici o valoare. Mai grav: el este, s-ar putea spune, inasimilabil spiritului românesc. Corupţia este, de fapt, intrinsecă oricărui deţinător al unei “puteri” oarecare. Fiecare vrea să obţină un avantaj personal, direct şi indirect din partea lui de “putere” pe care o deţine. Din care cauză, totul devine tranzacţional, negociabil, strict personalizat.”

    Neaderenţa la norme

    “Din cauza acestei eredităţi profund, înrădăcinat individualiste, românul este organic, structural incapabil de solidarizare, organizare, cooperare şi disciplină colectivă.”
    “Efectul direct al acestui individualism şi “personalism” […] este totala neaderenţă la ideea de normă, lege, angajament, contract cu clauze precise, preocuparea de reglementare generală. Noţiuni fără nici un conţinut. Intre sacrificarea unei persoane apropiate sau a unui interes personal, legea este cea sacrificată. Nu invers. Mentalitatea românească nu asimilează ideea de normă abstractă, generală, impersonală. Regulile şi principiile legaliste nu sunt luate în serios. Fiindcă, în primul rând, ele nu sunt înţelese, nu sunt asimilate de un sistem mental şi social unde totul este şi rămâne personalizat şi rezolvat de la un cap la altul prin aranjamente strict individuale”.

    Improvizaţia

    “Suntem o ţară născută sub semnul improvizaţiei eterne. O permanentă “cârpeală” de azi pe mâine”

    “Trăim exclusiv în aproximativ, imprecis, vag, imprevizibil. Conduşi după legea minimului efort. Precizia, exactitatea, punctualitatea, rigoarea sunt şi rămân mari necunoscute. Ambiguitatea şi aproximaţia rămân realităţi invincibile”.

    “[…] Românul nu are vocaţia construcţiei, a realizărilor durabile, solide, bine studiate, fundamentate tehnic, gândite din timp şi realizate în perspectivă. Ţara permanentei improvizaţii, ea nu poate cultiva – şi numai atunci când este constrânsă – decât un “hei-rup” etern. Munca în asalt o defineşte cel mai bine. Se poate descurca adesea foarte satisfăcător, dar în condiţii de provizorat, pe durate scurte, fără preocuparea construcţiei şi a continuităţii.”

    RăspundețiȘtergere
  17. :)
    Bunule, nu suntem nebuni ca ne lasam intiganiti, ci suntem fara coloana vertebrala... poate undeva, in gena noastra, ceva face aderenta cu tiganizarea.
    (aiurea am spus, dar nu sunt inspirat la ora asta).
    Poate pentru ca suntem corciturile coriturilor...

    Faustinus, nu ma supar, numai ca rostul citatelor nu-l vad in comentarii, ci intr-o postare care sa dea nastere comentariilor.
    :))
    Apreciez spusele inaintasilor mei, contemporanilor mei... insa mai mult apreciez cele ce le spuneti voi.

    RăspundețiȘtergere
  18. Multumesc frumos Karina. Si tie tot asa! :)
    Numai astazi nu e maine. :)))

    RăspundețiȘtergere
  19. LA MULTI ANI CU SANATATE, FERICIRE SI... de toate BUNE, BUNULE!
    Sa-ti fie viata frumoasa, sanataoasa si imbelsugata.
    Sa ne traiesti!

    RăspundețiȘtergere
  20. Andreiule,
    :)
    Bunule si minunatule prieten,

    Eu o iau in serios de astazi, desi maine este ziua cu pricina. Iti multumesc foarte mult pentru urare si fie ca viata frumoasa, sanatoasa si imbelsugata pe care mi-o doresti sa o traim cu totii.
    :)
    Dau de baut... :)

    RăspundețiȘtergere

Eu, buricul pamantului zic asa: