VOM MURI SI VOM VEDEA

Fericirea este subiectiva....
Caile sunt nenumarate....
Adevarul este asimptotic....
VIATA este cel mai mare dar al lui Dumnezeu.

Viata este cheia pentru fericire, cale si adevar. Fara ea totul se goleste de continut si se asterne tacerea... Binele si raul, frumosul si uratul, Dumnezeu si Fiara isi pierd sensul fara o minte care sa le observe si sa le valorizeze. Nelinistea noastra rezida in nevoia disperata de a vedea, simti, auzi, gandi si dincolo de moarte. Frica si nesiguranta existentei vietii vesnice personale ne arunca cu disperare in tot felul de teorii. Credintele personale sau colective sunt atat de diferite, caile, adevarurile si fericirile atat de pestrite si elucubrante, incat ma indoiesc de orisice fel de credinta, inclusiv de a mea. Fiecare capata certitudini subiective pentru credinta sa subiectiva. Tuturor ne-ar placea sa ne stim mantuiti... Mintea are nevoie sa se agate de ceva.... Mintea creaza realitatea dar tot ea creaza si irealitatea. Goya avea dreptate ca somnul ratiunii zamisleste monstri. Ramanem in continuare captivi intr-o singura viata sau intr-un ciclu de vieti sau in viata vesnica, numai El poate sa stie. Daca ar surveni un cataclism nuclear sau cosmic, mostenitorii Pamantului vor putea fi intr-un caz fericit, cateva bacterii.

Ca sa ma autoparafrazez: "vom muri si vom vedea" am reusit sa adun intr-o propozitie scurta ideea ca daca ne mortificam si ne omoram eul, atunci vom fi liberi, vom vedea si vom stii. Asasinarea egoului poate fi o avanpremiera la moartea definitiva, o forma de simulare dar... din pacate tot nu rezolva problema.

Sa iubiti, sa fiti iubiti si sa va bucurati de viata in fiecare secunda! Vibrez pentru voi!