PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?


sâmbătă, 30 mai 2009

VOM MURI SI VOM VEDEA

Fericirea este subiectiva....
Caile sunt nenumarate....
Adevarul este asimptotic....
VIATA este cel mai mare dar al lui Dumnezeu.

Viata este cheia pentru fericire, cale si adevar. Fara ea totul se goleste de continut si se asterne tacerea... Binele si raul, frumosul si uratul, Dumnezeu si Fiara isi pierd sensul fara o minte care sa le observe si sa le valorizeze. Nelinistea noastra rezida in nevoia disperata de a vedea, simti, auzi, gandi si dincolo de moarte. Frica si nesiguranta existentei vietii vesnice personale ne arunca cu disperare in tot felul de teorii. Credintele personale sau colective sunt atat de diferite, caile, adevarurile si fericirile atat de pestrite si elucubrante, incat ma indoiesc de orisice fel de credinta, inclusiv de a mea. Fiecare capata certitudini subiective pentru credinta sa subiectiva. Tuturor ne-ar placea sa ne stim mantuiti... Mintea are nevoie sa se agate de ceva.... Mintea creaza realitatea dar tot ea creaza si irealitatea. Goya avea dreptate ca somnul ratiunii zamisleste monstri. Ramanem in continuare captivi intr-o singura viata sau intr-un ciclu de vieti sau in viata vesnica, numai El poate sa stie. Daca ar surveni un cataclism nuclear sau cosmic, mostenitorii Pamantului vor putea fi intr-un caz fericit, cateva bacterii.

Ca sa ma autoparafrazez: "vom muri si vom vedea" am reusit sa adun intr-o propozitie scurta ideea ca daca ne mortificam si ne omoram eul, atunci vom fi liberi, vom vedea si vom stii. Asasinarea egoului poate fi o avanpremiera la moartea definitiva, o forma de simulare dar... din pacate tot nu rezolva problema.

Sa iubiti, sa fiti iubiti si sa va bucurati de viata in fiecare secunda! Vibrez pentru voi!

7 comentarii:

  1. Subscriu celor scrise de tine (sa folosesc un termen "colocvial" - rezonez cu cele scrise de tine).

    Poate daca am fi sinceri cu noi, poate daca nu ne-am mai ascunde mereu in spatele cuvintelor, poate daca am privi mereu lumea cu ochii unui copil, am intelege cat de simplu este totul, si ca acest "totul" depinde doar de modul in care privim noi.

    "Fericirea este subiectiva....
    Caile sunt nenumarate....
    Adevarul este asimptotic....
    VIATA este cel mai mare dar al lui Dumnezeu."

    Dupa cum frumos ai reliefat, un alt dar, minunat si mare, primit de la Dumnezeu este mintea:

    "Dumnezeu si Fiara isi pierd sensul fara o minte care sa le observe si sa le valorizeze"

    Toate cele bune si fie ca Dumnezeu sa ne lumineze ori de cate ori cadem in angoasele existentiale!

    Te salut cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe 8 septembrie se implinesc 28 de ani de cand...am murit si am "vazut"!...Pret de cateva minute doar, am fost si eu, ca multi altii, un pic "Dincolo", si de atunci nu fac decat sa astept, cu imensa bucurie, sa ma pot intoarce iar ACASA...
    De-atata amar de vreme tot incerc sa descriu in cuvinte ce am TRAIT "dincolo", dar in zadar. Trairea de atunci copleseste orice concept. Tot ce-am putut articula (ingrozitor de saracacios) in cuvinte a fost ca de atunci incoace STIU ce inseamna Fericirea, STIU de ce Platon a considerat Binele ca fiind Ideea suprema, caci incepusem atunci sa ma "dizolv", sa ma "topesc", sa ma "disipez" intr-un ocean de Bine, proces acompaniat de o indecriptibila Fericire...Imbratisam cu ardoare Totul si eram imbratisata cu-o imensa dragoste de Tot...
    Cand resuscitarea a reusit, iar eu am fost smulsa din acea imbratisare, am resimtit cea mai atroce nefericire...Incepusem sa-i aud pe cei care se tot agitau in jurul meu, auzeam cum cineva tot repeta speriat cumva ca "A murit!...A murit!..." si-aveam o pofta nebuna sa urlu sa ma lase in pace, sa-i gonesc de langa mine, dar nu puteam, si asta ma umplea de-o neputinta furibunda...Cand, mai apoi, ai mei le tot multumeau doctorilor ca m-au "salvat", cu ochii la copiii mei (unul de 4, celalat de doar un an), le-am multumit si eu, dar...Multa vreme i-am reprosat lui Dumnezeu ca mi-a dat drumul din bratele lui, ca m-a "pedepsit" asa de tare trimitandu-ma inapoi etc...Cu timpul, am ajuns sa cred ca o fi avut El, totusi, vreun plan cu mine de a procedat astfel...Si tare am mai cautat sa inteleg ce si cum ar trebui sa fac aici ca experienta asta sa nu fi fost degeaba...Am inteles eu cate ceva, cu multe si minunate indrumari pe parcurs, dar inca mai caut...

    Asadar, ai mare dreptate: "Vom muri si vom vedea"!...

    O zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Corena,
    Habar nu am avut de comentariul acesta... te rog sa ma ierti, ca am fost nepoliticos.
    Mi-e drag sa vorbesc cu tine, trebuie sa recunosc. Uite, ceea ce ti s-a intamplat ti-a deschis ochii si sufletul spre marele tau noroc.
    Dumnezeu te iubeste! Asta am inteles eu din intamplarea aceea. Acum 34 de ani mi-a deschis si mie usa si m-a lasat sa vad ceva. Altceva decat ti-a aratat tie dar in planul cunoasterii si mie mi-a modificat vederea asupra lumii. Am scris despre asta pe undeva, caut si iti trimit. Promit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bun gasit, prieteni dragi!

    Cornelia, munte de frumusete, ai revenit pe pamant mai bogata decat toti bogatasii lumii laolalta.
    Dumnezeu te iubeste!

    Dan, bunul meu prieten Dan
    astept cu o curiozitate iesita din comun povestea ta, din care, poate, voi invata si eu ceva.
    Asadar, nu ma uita!

    O zi MINUNATA sa aveti!

    RăspundețiȘtergere

Eu, buricul pamantului zic asa: