PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?

UNIVERSUL SI DUMNEZEU FUG DE SUB LENTILELE TELESCOAPELOR SI MICROSCOAPELOR NOASTRE.
O FI BINE... O FI RAU... ?

“Vom fi iarăşi ce n-am fost si încă mai puţin decât atât”.
Faustinus

vineri, 3 iulie 2009

FRANCOFONI ANGLOFILI

Din nefericire pentru mine trebuie sa recunosc ca Divinul mi se ofera ca o revista intr-o limba pe care nu o deslusesc prea bine iar eu caut intelesuri doar uitandu-ma la poze.Si nu-mi ramane decat sa ma rog, rugaciunea inimii:
Doamne Isuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul.

Elimin cu buna stiinta sintagma "pe mine pacatosul", cu care se incheie in mod obisnuit aceasta rugaciune pentru ca induce un program mental negativ si risc sa raman in el.:-) Nu-mi fac griji ca este o blasfemie. Stie El bine cu cine are de-a face.

In vremurile vechi, in mintea celui invatat sa se roage astfel, cuvintele mila si miluit cred ca aveau o cu totul alta conotatie decat cea pe care i-o atribuim astazi si anume de compasiune. Din nefericire insa, cuvantul compasiune nu exista in romana veche, el fiind preluat mult mai tarziu, din limba franceza. De altfel francezii folosesc alte cuvinte gen "pitie, pitoyable , impitoyable" cand se refera la mila, milos, nemilos. Ba mai mult! Ei au si un termen religios consacrat pentru mila crestina, acela de "misericordie". Mai intalnim frecvent si alte cuvinte de rugaciune, precum cel de frica sau teama de Dumnezeu, al caror sens ar fi fost normal sa insemne respect, dar si aici dam peste aceeasi problema: cuvantul respect este tot un frantuzism tarziu. Vazand cum stau lucrurile socotesc ca nu ne-ar strica o mica reforma in ortodoxie, dar probabil extrema umilinta si infricosarea enoriasilor este convenabila bisericii in continuare si nu catadixeste nimeni sa indrepte "gresalele noastre".
Eu unul nu sunt egalul Lui dar nici milog nu sunt si presupun ca nici voi nu va considerati asfel.

Si daca indraznim sa mergem un pic mai departe cu formularea, atunci intelesul corect ar trebui sa fie cuprins in:
Doamne Isuse Hristoase ai compasiune fata de mine!

Dar suna ca... Doamne iarta-ma!

Sau poate chiar mai corect ar putea fi:
Doamne Isuse Hristoase da-mi din harul tau!

"Te rog" as completa eu, cel putin din buna cuviinta... pentru ca altfel nu mai este o rugaciune ci o cerere, o pretentie. In varianta cu milogitul sintagma "te rog" devine pleonastica.

La rigoare rugaciunea se poate angliciza sau dupa caz se poate spune chiar direct in engleza, la fel cum se mai obisnuieste sa se posteze pe unele bloguri. Ma rog, fiecare, dupa cum se simte confortat. Sunt convins ca Isus in marea Lui iubire fata de oameni intelege mai mult vibratiile si nu urmareste neaparat potriveala de cuvinte, cu atat mai mult limbile s-au tot format si reformat de doua mii de ani incoace.

2 comentarii:

  1. Concluzia e plina de talc. Importante sunt "smerenia, umilinta si ascultarea"(Sf. Ioan Gura de Aur) pentru ca doar trairile interioare reprezinta adevarata rugaciune, cuvintele au rolul doar de a le crea. Un mare Sfant Parinte, chiar roman, i-am uitat numele, spune ca mai intai ne rugam cu gura, apoi cu spiritul, iar mai apoi cu inima. Cat despre cuvantul "miluieste" nu cred ca poate avea un egal pentru ca inglobeaza o cerere de iertare, de ajutor, de compasiune...

    RăspundețiȘtergere
  2. Rugaciunea inimii parcurge aceste etape si in esenta si in practica mantrele au acelasi algoritm.
    Pelerinul rus - o bijuterie de lectura, cu parfumul romanelor de altadata, vorbeste despre acelasi lucru, unirea cu Dumnezeu, punand accentul pe rugaciunea inimii si practica ei prin zicerea necontenita pana cand inima repeta singura: Doamne, Isuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

    RăspundețiȘtergere

Eu, buricul pamantului zic asa: