Societatea este condusa de barbati iar familia este nucleul societatii. Toata lumea accepta si nimeni nu se mai indoieste de aceste doua adevaruri in ziua de azi. Cine conduce familia? Barbatul, ar raspunde oricine fara urma de echivoc. Barbatul este buricul pamantului! Chiar asa sa fie? Hai sa ne uitam la nucleu!
Ma bate asa... un gand ca matriarhatul s-a perpetuat peste milenii si se mentine si in ziua de azi. E adevarat, nu este intotdeauna manifest, ci de cele mai multe ori este o conducere mascata. Asa cum mama isi plimba baietelul de manuta, tot asa vine un moment cand alta femeie, mai tanara, respectiv sotia lui, il ia si-l plimba mai departe cu gratie, fara sa-i lase barbatului nici un moment impresia ca ea de fapt ii conduce viata... :)
Si de-aici vesnicul razboi dintre soacra si nora: cine trebuie sa conduca de fapt baiatul? :)
ha ha ha ha
RăspundețiȘtergere:))))
Societatea nu mai este condusa de foarte multa vreme de barbati, iar familia nu mai este nici ea nucleul societatii - de altfel ar trebui redefinita societatea!
ce sta inca sub semnul imuabilitatii, in toata povestea ta scurta?
Razboiul dintre nora si soacra!
:))))
si ... poate interdependenta mama-fiu!
Nu te grabi sa afirmi...
RăspundețiȘtergereAvem China, India, Africa aproape toata, America Latina si am depasit cred majoritatea.
Aici traditia nu s-a alterat prea tare...
Poate ca totusi termenul de "patriarhie" nu este cel mai potrivit, insa ideea ramane, chiar daca e mai degraba "andriarhie":).
RăspundețiȘtergereBarbatii in continuare se simt responsabili pentru partea financiara a cuplului/familiei si, desi femeile castiga mai multi bani sau au mai mult prestigiu, in continuare exista delimitarea clara a atributiilor in cadrul gospodariei: sunt treburi "femeiesti" si treburi "barbatesti". In continuare societatea nu tine cont de egalitate in fapte si datorii...
Si aceste treburi se intampla cu acordul tacit al mamei (sau chiar incurajarea acesteia), care protejeaza odorul in virtutea ideii ca, fiind barbat trebuie deservit... de mama, apoi de nevasta, apoi de copii...
Sunt multe de discutat, insa cred ca putem reduce la: de ce barbatii, desi sunt capabili, prefera sa nu participe activ la viata familiei si comunitatii, erijandu-se de la treburile "femeiesti"?...de ce barbatii nu realizeaza ca femeia ce le sta alaturi munceste ca si ei si aduce bani in casa? ca nu mai e ca pe vremuri cand el muncea iar ea statea acasa avand grija de copii si casa?...de ce mama cocoloseste excesiv baietii?
Eu cred ca darul maternitatii face femeile mai responsabile, analitice si "calculate", iar conceptia purtatorilor de "samanta" ramane la nivel primar aceea ca ei sunt indispensabili perpetuarii speciei... si de aici comportamentul de mascul dominant in jurul caruia se invarte universul.
Raportul de dependenta intre barbat si femeie se pare ca devine favorabil ambelor parti... el nu stie sa calce, ea nu stie sa rezolve o pana...deci trocuiesc aspectele vietii facand o echipa pana la urma in care fiecare isi aduce cumva aportul...
Cat despre relatia tensionata nora - soacra, se intampla doar in familiile in care mama baiatului nu a avut o casnicie fericita si, dominandu-si baiatul, se simte razbunata pentru supusenia in fata propriului sot. Iar in mometul in care apare alta femeie, e clar ca se iveste gelozia mamei lui pe cea care ii sufla de sub nas centrul existentei.
Sper ca ati inteles cate ceva:)), iar daca nu poate revin cu alte ziceri dupa concediu:).
Ziua buna, sanatate si multe bucurii!
Anna - cu gandul deja ajuns la destinatie:))
Bun gasit, tuturor!
RăspundețiȘtergere@Dan, in postarea ta initiala nu este specificata scara la care se face referire, iar eu am subinteles ca vorbim despre perimetrul in care respiram noi.
Daca ar fi sa extrapolam, atunci cu siguranta, am putea aborda altfel problema.
Daca nu cumva femeia este inca privita ca "animal de casa" de catre barbati, in acest sexol XXI!
Insa este un alt unghi, la o alta scara.
:)
Nu ma grabesc, merg incet, ardeleneste!
No, ca nu-i graba!
@Anna, bun gasit!
Inclin sa-ti dau dreptate in privinta relatiei soacra-nora! Desi psihologii despica acest fir in mii si mii de ite, astfel incat gasesc o sumedenie de justificari in comportamentul mamelor devenite soacre (excesiv de posesive).
Un concediu minunat, sa-ti bucuri sufletul si trupul sa-l rasfeti.
Anonim si totusi conturat,
RăspundețiȘtergereBarbatul copil este terenul fertil in care mama isi arunca samanta... pentru viitorul ei ...
Il creste macho si-l poate controla pe viitorul barbat macho... Doar ea ii cunoaste resorturile, calcaiul lui Achile... Doar daca urmatoarea, instinctual, nu este putin mai abila... mai intuitiva si i-l ia. Pentru viitorul progeniturilor ei. Ale ei. Nu ale lui.
Daca insa femeia mama il creste feminist, l-a pierdut din start. Sansa ca el sa gaseasca femeia potrivita este invers proportionala cu educatia primita de la ea, mama lui. :)
Anna,
RăspundețiȘtergereFoarte frumos!
Dar:
"trocuiesc aspectele vietii facand o echipa pana la urma in care fiecare isi aduce cumva aportul..."...
Dar daca ea decide ca poate mai mult si nu mai este necesar sa-i dea lui impresia ca poate mai putin/
Daca ea pune evident mana pe comanda si nu mai vrea sa sa o faca cu "jocuri", ci pe fata... pentru ca doreste sa-si implineasca destinul? Al ei, nu acela pe care il impune societatea. E un mare risc asumat pentru femeile tari si determinate.
Ghinionul pentru astfel de femei este ca nu gasesc partenerul care sa accepte evidenta, si-atunci isi croiesc destinul si cariera intr-o singura varianta: solitare. Tot ce decurge de aici ca parteneriat de viata este un compromis pentru ele, facut pentru eventualitatea aparitiei unui copil.
Femeile luptatoare sunt mai de apreciat decat barbatii luptatori. Parerea mea....
Soacra se linistete doar daca nu vede in nora un concurent.. eventual daca prin iushchiuzarlac o poate domina(controla) si pe ea. Fie si prin baiat.
@Anonimul pamantean: parerea aceasta (despre relatia unor nurori cu soacrele lor) mi-am format-o atat parcurgand literatura de specialitate, cat si observand in jurul meu...
RăspundețiȘtergereIntrebarea pe care am lansat-o tuturor mamelor de baieti care deviau in porniri suspecte fata de potentiale logodnice sau doar prietene ale fiilor este "nu ar trebui sa primeze doar fericirea propriului fiu?". Din pacate, raspunsurile au variat intre: eu stiu cel mai bine ce ii trebuie feciorului si sunt datoare sa ii "deschid ochii" cand greseste (mereu adica:))... pentru ca el nu are maturitatea alegerii, caci a avut mamica grija!),apoi niciuna nu este indeajuns de buna pentru baiatul meu (niciuna nu imi poate lua locul, de fapt!) sau... pai ce, eu l-am facut si crescut sa vina una sa isi bata joc de el? (caci, desigur, de iubit doar mama este capabila:)). Daca ai ocazia, sa observi "tertipurile" acestui gen de socroshenii:))...ele stiu ca ce-l atrage pe fecior la o femeie nu ii poate oferi ea, asa ca suplineste prin mancare, prin lucruri pe care le face in locul baiatului, prin cadouri si santaj emotional...
Sper sa gresesc, insa... mai bine sa ne zicem ca cele rele sa se spele, iar cele bune sa se adune:).
Multumesc pentru urare. Voi merge in Maramures, asa ca imi voi odihni trupul...in mod activ prin drumetii, iar sufletul mi-l voi alina cu minunile locului...
@Dan Ioanitescu: Eu ma refeream la situatia in care o ea se indragosteste iremediabil de un el si decid sa isi uneasca destinele cum se zice..., iar la un timp descopera ca i-ar trebui ca ziua sa aiba vreo 30 de ore pentru a deretica prin casa, a strange dupa barbat si/sau copii, a face de mancare, a pune masa, a strange masa, a coase, a calca, a merge la serviciu, a avea putin grija si de ea.. ce mai.. intr-o singura zi, in aproape toate zilele anului sa fie mama, sotie, femeie, angajata, prietena...
Pentru mine femeie puternica nu e cea care merge zilnic la coafor, duce lucrurile la spalatorie si mananca la restaurant, ci e cea care fie face toate cele de mai sus cu zambetul pe buze, cu drag si daruire...,fie cea care are intelepciunea sa isi faca barbatul sa inteleaga ca o relatie nu inseamna ca cei 2 sa se priveasca in ochi, ci sa priveasca ambii in aceeasi directie, adica sa contribuie in aproape egala masura si la treburile gospodariei si la placerile vietii.
Cat despre ce spuneai tu apropos de implinirea propriului destin, intr-adevar nu este usor ca o femeie puternica sa isi gaseasca partener pe masura, caci putini barbati accepta sa aiba langa ei o partenera egala, preferand pipitele carora sa le ofere protectie si pe care sa le faca dependente de ei.
Insa cand o femeie afla ca este libera, ca are dreptul la fericire si stie ce vrea de la ea, de la el si de la viata, nimic nu o poate opri in drumul spre implinire. Cat de puternica ar fi o femeie, daca nu are cu cine injumatati succesul si esecul, se prinde repede ca treaba cu solitariatul nu-i a buna:).
Uff, ma voi opri aici pentru ca deja este mult prea mult:).
Se ne regasim sanatosi, veseli si ...inspirati:).
O seara frumoasa!
Anna,
RăspundețiȘtergereTocmai pe dos socoteam... ai dreptate, ai sesizat corect.
Raman totusi la convingerea mea ca "puternica" este acea femeie care darama cutuma si care isi depaseste conditia de "fata'n casa". Indatoririle devin atunci egale pentru ambii parteneri.
Foarte faine melodii ai in playlist !
RăspundețiȘtergereFlorin,
RăspundețiȘtergereBine ai venit!
Multumesc pentru apreciere...
Trebuie sa recunosc ca am luat playlistul cu totul din alta parte.
Pentru ca si mie mi s-au parut faine. Daca iti plac, ia-le! :)
Bata-te sa te bata... :)))))
RăspundețiȘtergereTi-ai schimbat nick-ul. :)