Daca vei auzi pe cineva vreodata urandu-ti "sa ti se-ndrepte EKG-ul!" nu-i purta pica! Zambeste-i!
Moartea nu-i deodata! Moartea este un un proces cu istorie lunga, care incepe din momentul in care te nasti si sfarseste... Ei aici avem o problema cu totii. Cand sfarseste?
Intai va trebui sa te obisnuiesti cu ideea. Desi multa lume stie ca "dincolo" e mai bine, nimeni nu se grabeste sa moara. Si uite-asa, putin cate putin, murim in fiecare zi in capul nostru. Dar vine si ziua aceea. "Ah, daca as mai fi avut macar o zi, cate lucruri importante as mai fi bifat...". Ma rog, a venit..!? Ghinion! A venit!!
Ghinion!? Ce ghinion? Din contra este ziua ta norocoasa! Acum vei avea confirmarea si vei sti clar daca a fost corect din partea ta sa fii ateu sau credincios. Acum iti primesti raspunsurile la intrebarile majore. Acum e momentul cand VEI STI. Ce vei sti? Ai rabdare, asa cum am si eu si vom afla. Fiecare la momentul sau nu? mai bine mai tarziu decat prea devreme. Zicea odata parintele Pompiliu :"venim in viata pe rand dar plecam pe sarite!"
Moartea nu-i deodata. O porti deja in tine. Mintea incearca sau refuza sa primeasca ideea mortii dar trupul tau deja stie. Ca si-al meu. S-a pregatit cu putrescina si cadaverina. Atza, fie ea mai lunga sau mai scurta este pentru fiecare dintre noi, intotdeauna mai subtire intr-un loc. Boala, dezagregarea sistemului, e pornita mai demult. Si uite-asa, putin cate putin, murim in fiecare zi in trupul nostru. Vine ceasul! Ups! Inima se opreste. Moarte cilnica daca se intampla la spital sau policlinica daca te prinde intr-o policlinica. Stai, stai (ca oricum stai)! Nu esti inca mort de tot. Creierul tau, desi poate EKG-ul e doar o linie, nu este inca mort. Esti inca acolo si nici macar obiect nu te poti numi pentru ca mai ai inca viata in tine. Ii auzi pe cei dragi plangand si cainindu-te dar tu te duci catre lumina. Acum e momentul adevarului! Acum vei stii daca credintele tale au fost corecte. Unii zic ca pleaca sufletul. Ba nu, zic altii, pleaca spiritul. Ba nu frate, amandoua! Ba nu, nici unul si nici celalalt din moment ce ele nu exista, ar zice ateii. Oricum indiferent ce pleaca, de un lucru poti sa fii sigur: cel plecat esti tu. Dar nu de tot.... Staaaiii! unde te grabesti asa sa mori!? Stai-oricum stai, chiar daca creierul tau a tacut, tu nu esti mort de tot... mai ai viata in tine.
Acum am sa va rog pe voi, cititorii si prietenii mei dragi sa-mi spuneti ce se-ntampla cu spiritul si cu sufletul dupa moarte. Ca toata lumea , tare imi doresc sa pricep in avanpremiera.
Moartea nu-i deodata. O parte a corpului tau este inca vie. Acum depinde de tine cat de egoist ai fost si ce-ai hotarat pe cand traiai sa se-ntample cu viata care a ramas in corpul tau. Daca ai hotarat sa fi incinerat sa stii ca mi-ai stricat povestea ... Si-atunci ar trebui sa te opresti cu cititul aici si sa ne revedem la postarea urmatoare. :) Daca nu-ti pasa, hai sa mai vedem... mai departe! Parul si unghiile continua sa-ti creasca si in orice caz un ochi, un matz, o pipota, un rinichi, inima...sunt inca vii, traiesc, iar daca ai fost un om de omenie, ele pot ajunge in trupul altui om si pentru o vreme il poti ferici . Chiar daca-i negru sau ungur sau evreu...:) Ce-ar fi rau in asta? Daca astepti invierea mortilor la Judecata de Apoi si socotesti ca atunci organele inca ti-ar mai fi de folos... poti sa nu le donezi. :) Totuna-i! Cadaverina, putrescina si viermii cei neadormiti iti manaca pana si genomul.
Moartea nu-i deodata. Poate dura sute si chiar mii de ani daca te lasi imbalsamat. In oasele care se vor mai alege de pe urma ta se vor mai gasi celule in care sa ti se poata citi inca identitatea." Aaaa! Uite-l pe Basescu" vor exclama geneticienii viitorului, extaziati in fata astragalului sau.Care Basescu?
Sa presupunem prin absurd ca ai vrea sa te clonezi caci acum nu mai este imposibil. Daca te-ai clona la infinit ai avea astfel sansa sa devii nemuritor. Si apare intrebarea fireaca: clona ta ce fel de suflet va avea? Acelasi? Unul nou? Oare sufletul se cloneaza sau alt suflet vine sa-ti ocupe clona? Vei ramane tu sau te replici in altcineva?
In orice caz dragi prieteni, stati linistiti ca moartea nu-i deodata...
Primle ore de moarte,ale unui cadavru sunt cele mai grele.
RăspundețiȘtergereSe desparte de viata si se albastreste de furie,dupa ce se obisnuieste incepe sa se relaxeze,chiar sa se descompuna,visand din nou la cer prin ochii inchisi de moarte.
Se preface in lut,tarana,furnicile ii cara la adapost bruma de materie organica stransa de o viata,mustele il folosesc in metamorfoza lor si peste toate din gura ii iese un fir de iarba.
Aproape ca se bucura ca e atata viata in el si-n jurul lui si viseaza ca intr-o zi sa se ridice si sa fuga scheletic prin ce ii fusese viata odata.
Dar plictisit se intoarce pe o parte si isi continua somnul sterp de vise.Ca de fapt de ce ar visa daca visul traieste acum in el.
Intr.o zi cand zapada topita i se scurgea printre tibie si peroneu si-a adus aminte de primul ghiocel,o cartita batrana ia miscat maxilarul si din dreptul gurii exact din el rasarise un ghiocel,cules de un el...
si iarasi El isi va aduce aminte de acelasi ghiocel!mic subtire alb si tanar precum pamantul de sub el!:)
Trebuie sa mai disec problema ta. asta e un inceput de a-ti raspunde
Sorine,
RăspundețiȘtergereSubiectul nu va avea parte de prea multe comentarii pentru ca este neplacut. Ideea mortii o evitam in permanenta, o alungam fie din disconfort mental, fie din spaima sau superstitia ca vorbind despre moarte o atragem. Am sa fac o precizare necesara la sfarsitul articolului, un fel de indemn la curajul spiritului de a privi viata ca facand parte din moarte. Axioma cealalta ca moartea face parte din viata si-a insusit-o toata lumea. De fapt sunt cele doua fete ale aceluiasi spectacol.
Pe tine te-asteptam in mod deosebit. De ce? Iti voi scrie pe blogul tau...
Pai nu se intimpla nimic deosebit,acel spirit sau suflet esti chiar tu,si ce se poate intimpla pentru tine in afara de tine?
RăspundețiȘtergeready, pe unde umbli? :)
RăspundețiȘtergereDoua precizari mi-ar prinde bine:
Suflet si spirit e totuna?
Sunt eu cu memoria si cu apucaturile acestea sau un eu cu alt gen de memorie, cea a reincarnarilor avute?
Dane ( fara domnule - daca nu vrei...) confuzia dintre suflet si spirit am avut-o si eu dintotdeauna si am gasit candva, undeva, o vorba inteleapta pe care o sa o scriu si pe blogul tau, poate o lamuresc altii mai bine:
RăspundețiȘtergereEvolutia unui corp produce viata (fatul in uter)
Evolutia unei vieti produce un suflet (individul)
Evolutia unui siflet produce lumina ( spiritul)
E frumos spus! Si stiu ca si voi veti spune frumos!
Din ce citisem eu, la fiecare incarnare (intrupare in fizic) se pierde memoria incarnarilor trecute. Parerea mea este ca in lipsa acestei memorii se structureaza mereu un nou EU.
RăspundețiȘtergereExista acea practica a regresiilor hipnotice la "vietile anterioare". Imi amintesc ca imi pomenea cineva demult de studii care demonstrau faptul ca povestile vietilor trecute erau de fapt niste constructii cognitive care incorporau si se sprijineau destul de mult pe amorsele prezente. (un procentaj impresionabil "regresau" in Egiptul antic, dupa ce sala de asteptare continea o revista ce trata acest subiect, un vas specific epocii, etc.)
In/echivalenta suflet-spirit m-ar bucura si pe mine sa o am clarificata.
Alina,
RăspundețiȘtergereE frumos spus dar am in continuare o problema de intelegere. Mie mi-e clar doar ca evolutia unui suflet produce lumina, dar dupa aceasta intelegere apar niste neclaritati.
Daca produce lumina , ce fel de natura are spiritul?
Spiritul, este el de natura electromagnetica?
Este si nu este o intrebare serioasa. Este serioasa pentru ca natura luminii este data de fenomenul electromagnetismului dar m-as putea trezi si cu raspunsul ca este "altfel de lumina", de natura divina si-atunci pentru ca nu putem explica natura divina se va rupe filmul. Ceata generala.
Pentru primele doua afirmatii, frumoase de altfel, eu inteleg din amandoua doar ca viata produce viata.
Chestia cu "evolutia unei vieti produce un suflet" nu-mi suna bine pentru ca se zice ca sufletul intra in corpul omului in momentul nasterii, iar nu pe masura ce traieste.
Dupa cum suna afirmatia, incepi sa acumulezi suflet pe masura ce traiesti si cu cat traiesti mai mult sau mai intens cu atat ai mai mult suflet.
Si-aici am alta problema. Ovulul fecundat este germenele viitorului corp uman. N-ar fi normal ca sufletul (sau spiritul?) sa se intrupeze in momentul conceptiei?
Maria,
RăspundețiȘtergereLa o regresie hipnotica totala ar trebui logic, sa ne regasim in mainile Domnului.
Care ne-a facut... din praf si pulbere de stele. Cand va veni sfarsitul lumii acesteia ne vom intoarce la conditia primara de praf si pulbere de stele sau vom fi deja "altceva?" Sansa noastra de supravietuire, sansa fiecarui eu, si-al tau si-al meu si-al tuturor, ramane numai sufletul si spiritul. De aceste doua notiuni ne agatam cu disperare si le sucim pe toate partile, si le-ncarnam si le reincarnam, ca sa avem certitudinea de-a lungul vietii noastre ca nu am trait degeaba si ca nu cumva sa constatam ca odata cu moartea noastra se lasa definitiv cortina.
De-aia am intitulat articolul "praf si pulbere".
Pana acum stam bine. Avem o moarte a trupului si-o salvare a sufletului, eventual a spiritului.
Dragi prieteni,
RăspundețiȘtergereAjutati-ma va rog sa inteleg.
Mai am doua.
Putem vedea spiritul pendinte de minte, de intelect iar sufletul pendinte de emotie? Adica mai clar: judec cu spiritul si simt(ca sentiment) cu sufletul. Sa fie asa?
Unde si-ar putea avea sediul(locul) sufletul si unde spiritul?
Ce multe intrebari... daca inainte aveam si eu o ordine, acum n-o mai am. Dar sunt sigura ca dupa acesta discutie voi avea un punct de plecare.
RăspundețiȘtergereSufletul este modalitatea orizontala a omului de a vedea lumea... În sensul său de bază, cuvântul "suflet" înseamnă “viaţă", deci ar fi legat de viata, cum spuneai si tu. Sufletul are legatura atat cu viata materiala cat si cu cea imateriala.
Spiritul reprezintă modalitatea verticală a omului prin care intră în relaţie cu Dumnezeu. Din cate stiu eu, atunci cand omul doarme, spiritul sau iese din corpul material, intalnindu-se cu Dumnezeu.
Sufletul ar fi o punte dintre viata si spirit.
Acuma, pe scurt, ce am inteles eu:
Sufletul este legat de o singura viata pe cand spiritul este ceea ce ai acumulat in toate vietile tale (evolutie spirituala).
Daca nu e asa, lamuriti-ma!
Eu stiu ca un copil mic spune despre un om mort ca "doarme". Nu sesizeaza ruptura definitiva a spiritului si sufletului de corp. Somnul este socotit "fratele mai mic" al mortii, deosebit prin faptul ca trupul este parasit momentan de spiritul care calatoreste in astral, dar mai pastreza o legatura cu acesta (cu trupul). Sufletul, fireste, paraseste corpul doar in momentul mortii fizice (unii chiar l-au cantarit si fotografiat si au scris carti despre acest subiect!)- multi, cred, au speculat si nevoia de cunoastere a oamenilor sau inclinatia unora catre senzational.
RăspundețiȘtergereCred ca este bine sa cautam raspunsuri si sa le validam pe cele care simtim ca sunt cat mai aproape de adevar. Tema este vasta si exista pareri autorizate (tot de oameni, asta e): Steiner, Jung, Hasdeu, Blaga (in trilogiile lui), Eliade... nu ne ramane decat sa citim si sa cautam puncte de vedere comune sau macar apropiate. Sa ascultam putin si pe cei care sustin ca au comunicari cu spirite superioare. Si dintre toti clarvazatorii acestia sa-i descoperim pe cei clarimpostori, cum spune Lucian Iordanescu.
Mie imi este clar ca suflet avem toti in mod constient si il identific cumva cu mentalul nostru, sediul gandurilor si emotiilor, iar spiritul, scanteia divina, sinele este o prezenta inconstienta pe care acum invatam sa o descoperim. Si pentru asta ne trebuie un suflet curat.Daca nu este asa sa ma corecteze/completeze cineva care stie mai bine si sunt convinsa ca exista oameni care au ajuns sa inteleaga prin propria experienta ce inseamna Atman.
Spirit si suflet. Sinele si sinea?
Dar sa lasam alte religii si sa vadem ce spune crestinismul: trupul este din tarana peste care Domnul a suflat suflare de viata, duhul sfant. Cand murim, duhul se intoarce la Dumnezeu, trupul in tarana. Iar ca sa ne intalnim cu Tatal, calea cea mai usoara este prin Iisus Hristos, Cel ce propovaduieste iubirea. Dar nu se face distinctie clara intre suflet si spirit. Noi spunem "a murit", adica "si-a dat sufletul", dar cui?
Sufletul este invelisul eteric si dispare dupa un timp, ramanand doar sufletul? Sufletul este depozitarul amintirilor dintr-o singura viata si spiritul etern pastreaza amintirea tuturor vietilor traite pe acest pamant sau in alta parte?
Hai, ca incercand sa raspund mai adaug si eu ceva la sirul intrebarilor. Mi-a mai trecut ceva prin minte:), ca daca romanticii vedeau moartea ca pe o izbavire inseamna ca dacii erau romantici! Ba nu, mai bine invers...
Alina, foarte clar ai explicat. Am inteles cum vezi tu lucrurile. Si de-aici se vede limpede ca spre deosebire de oameni, animalele au suflet dar nu au spirit. Totusi, inca ma intreb cam pe unde ar putea fi localizate sufletul si spiritul?
RăspundețiȘtergereRamona, am inteles si cum vezi tu lucrurile. Faptul ca lipseste Spiritul din ortodoxie cred ca este o smecherie clericala. Spiritus Sanctus de la catolici a fost inlocuit cu Sfantul Duh(parca dusha-rusa). Nu lipseste, dar au preferat sa nu le recunoasca termenul. Ma bate gandul ca pana la urma latininitatea este un termen strain Bisericii Ortodoxe Romane din moment ce prefera sa conserve toate denumirile slave si grecesti vechi, preluate odata cu slujba bisericeasca din slavona, de la bulgari. Asa ca acum, noi, daca privim lucrurile prin ochelarii ortodocsi, avem de facut diferenta dintre Duh si Suflet.
Confuzia ramane in continuare caci in popor "a-si da duhul" cu "a-si da sufletul" inseamna acelasi lucru. Ambele variante sunt echivalente.
Doamnelor,
Am scos definitiile din Dex. Confuzia persista si in definitii, care nu sunt tocmai clare, ba chiar ambigue pot spune. Uneori cele doua cuvinte par sinonime caci se definesc unul prin celalalt. Aceleasi doua cuvinte, cu intelesuri separate, asa cum se vrea si in limba romana, se afla si in alte limbi.
In franceza Ame este diferit de Esprit, iar in engleza Soul diferit de Spirit.
SPÍRIT s.n. I. 1. Factor ideal al existenţei (opus materiei); totalitatea facultăţilor intelectuale; raţiune, intelect; conştiinţă. 2. Inteligenţă; imaginaţie.
SPÍRIT ~e n. 1) Factor ideal al existenţei, principiu imaterial interpretat ca fiind produs superior al activităţii creierului omenesc; conştiinţă; gândire; duh. 2) Rezultat al activităţii creierului omenesc; minte; raţiune; intelect. 3) Capacitate intelectuală; aptitudine de imaginare; isteţime a minţii; deşteptăciune; talent; inteligenţă.
SPÍRIT s. 1. v. gândire. 2. (FILOZ.) duh, suflet. (Spirit şi materie.) 3. v. suflet, (Transilv. şi Bucov.) bleasc. (I-a ieşit spiritul.) 4. v. duh. 5. v. minte. 6. deşteptăciune, v. inteligenţă. 7. suflet. (Spiritul poporului român.)
SÚFLET, suflete, s.n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic. *
SÚFLET s. 1. conștiință, cuget, gândire, spirit, (livr.) for interior, (înv.) cunoștință, știință, (grecism înv.) sinidisis. (Noțiunea de ~.) 2. spirit. (~ul poporului român.) 3. v. psihic. 4. inimă, sân. (Cu frica în ~.) 5. inimă, (înv.) mațe (pl.), pântece. (Oftează din adâncul ~ului.) 6. duh, spirit. (~ și materie.) 7. spirit, (Transilv. și Bucov.) bleasc. (I-a ieșit ~ul.)
Vorba lui Sorin: sa traiasca copy-paste-ul!
Uite, Dan, eu zic sa o intrebi mai bine pe Cristiana, precis stie si locul sufletului si-al spiritului in trup. Nu? Sa nu mai facem confuzii...:) Si cand spunem ca ne doare sau ni se rupe sufletul macar sa stim unde!
RăspundețiȘtergereEu am gasit ceva interesant spus de o persoana care practica spiritismul, nu stiu daca numele ei, Nina Petre, va spune ceva, citez:
RăspundețiȘtergere"SUFLETUL este asociatul permanent al minţii, dar, dacă mintea are un loc fix prestabilit, în schimb sufletul este agentul de mişcare. El preia de la minte indicaţiile pentru funţionarea trupului şi le transportă, circulând prin sânge către toate organele corpului uman. Sufletul nu stă pe loc, ci circulă mereu de-a lungul întregului sistem vascular al omului. Sediul său central este în interiorul inimii, dar în prea puţine cazuri stă pe loc. El are rolul de a menţine sistemul vital al corpului. Dacă omul moare, sufletul se retrage în locaşul său din inimă, mai stă acolo până când corpul se răceşte, încercând să mai circule. După ce corpul s-a răcit şi sângele nu mai umblă prin vase, sufletul mai rămâne în inimă 7-9 zile, după care inima încetează să mai trăiască. La 10 zile după moartea fizică inima începe să putrezească şi acum sufletul anunţă spiritul că este liber. Sufletul se retrage din inimă, încercând să însoţească spiritul în plecarea acestuia, dar încet, încet se dezintegrează, iar particulele sale eterice se împrăştie în spaţiu. - nota; aici am intuit eu bine ca sufletul e doar pentru o viata..
În timp ce omul este treaz, sufletul circulă de-a lungul venelor şi arterelor de un număr nedefinit de ori, dar în timpul somnului găseşte răgazul de a se odihni câte puţin în interiorul inimii, durate foarte mici, microni de secundă. În general, mişcarea sa nu este dirijată de nimeni, ba dimpotrivă, acolo unde se produce o vătămare, un pericol, o încetinire a circulaţiei, sufletul este prezent, ordonând ţesuturilor să reziste presiunilor la care sunt supuse din exterior. El energizează zonele devitalizate, ajutându-le să se refacă şi să supravieţuiască. Este “salvatorul corpului fizic”.
S-ar putea sa fie o minciuna, dar e un punct de vedere. Despre spirit, nu stiu unde ar putea sta...
salut! Imi place cum ți-ai construit casa asta din spaima de moarte și angoasa lui DINCOLO. Nu dincolo de bine și rău, deși poate că așa și este, ci dincolo de ...fizică, într-o metafizică mai nouă, de la Aristotel citire.
RăspundețiȘtergereIată că acest subiect, moartea, a avut un număr considerabil de replici. Pentru mine moartea nu a fost niciodată un lucru rău sau trist. Îmi aduc aminte că încă de mic copil nu credeam în toată ideologia asta de "moarte-sfîrşit-durere-tristeţe". Nu ştiu de ce nu credeam, dar mi se părea nefirească. Acum nu mai îmi bat capul cu ea, căci este doar o uşă. Mai important decît uşa este ceea ce se află dincolo de ea.
RăspundețiȘtergereUn subiect destul de interesant, dar nu îmi suscită interesul deosebit de mult. La fel cum la o casă extrem de interesantă, uşa te fascinează doar pînă la intrare.
Numai bine, tuturor.
Am ramas de caruta, Ramona! :)
RăspundețiȘtergereSaru'mana si buna sambata de weekend, tuturor!
Am cerut ajutorul Cristianei abia azi. Poate daca isi face timp... m-as bucura tare...
Alina,
RăspundețiȘtergereFoarte interesant! Foarte! Multumesc ca ai pus suflet dar si spirit la treaba pentru chestiunea aceasta. (M-oi fi exprimat corect?:))
Ca sufletul este asociat cu inma stiam. Imi va fi clar definitiv ca acolo ii este locul - sau eventual in alta parte - dupa ce voi fi inteles ce este sufletul, mai exact. Dar uite, ceva cu totul nebanuit a aparut in viziunea doamnei Nina Petre si anume ca inima moare fizic intai, apoi dupa ce o paraseste si sufletul se duce definitiv. Spun ca fizic moare pentru ca stiu ca este un interval destul de scurt intre momentul mortii unui om si al prelevarii inimii in scopul unui transplant si momentul transplantului la alt om.
Ce ma intriga este faptul ca in credinta populara odata cu ultima suflare sufletul iese din trup. La doamna Petre trebuie sa treaca cateva zile. Dupa cate am incercat sa inteleg, intai spiritul paraseste corpul... apoi sufletul il urmeaza. Nu stiu ce sa mai cred... Ceata devine si mai groasa.
Pe de alta parte insa, cu ce se indeletniceste sufletul, care este menirea lui, pare destul de limpede.
Luana Aldor,
RăspundețiȘtergereMa bucur de vizita si de aprecierile tale. Trebuie sa-ti marturisesc ca nu atat moartea ma inspaimanta, cat mai mult suferinta dinaintea trecerii. A mea si a celor din jur. Exista un anume fior un amestec de curiozitate amestecata cu temerea de dezamagire.
Andrei.S, :)
RăspundețiȘtergereExista cate ragaz pentru orice. In tinerete suntem cu totii nemuritori. Apoi incep sa plece oamenii de pe langa noi si incet, incet ajungi in fruntea listei.
Moartea a fost un pretext in contextul vietii. Textul este despre moarte dar subtextul datorita intrebarilor pe care vi le-am adresat, impinge discutiile dincolo de ea. Sufletul, spiritul, ce se va intampla cu ele?
Dan,
RăspundețiȘtergeredaca sufletul nu paraseste corpul neinsufletit decat dupa 7 zile, iti dai seama ca orice trasplant de inima este insotit si de sufletul "inimii", care va interactiona cu noul corp? Am vazut filme in care sufletul decedatului ii aparea atat in somn cat si in viata reala - si mi se parea SF. Poate nu e chiar asa de SF.
Cat despre moartea cerebrala sunt sigura ca nu nunmai sufletul este acolo, cat si spiritul. Sufletul ramane captiv pe pamant..pana cand??? cred ca pana ce moare si persoana cu transplantul... nu stiu... Sau poate ca traieste in continuare prin noul corp.
Tu ce parere ai de donarea de organe?
Draga Alina,
RăspundețiȘtergerePai tot in credinta populara sufletul sta trei zile pe langa casa, sau pe langa fostul lui corp mai precis, (mortul sta oricum in casa trei zile pentru priveghi, de fapt asta se privegheaza).
Deci este iesit. Parca nu-mi vine sa o cred pe doamna Nina Petre cu sapte zile in corp.
Materia se descompune foarte rapid si nu mai functioneaza organul. Se se distrug celulele, curge citoplasma... nu cred ca stau aceste organe zile-ntregi vii. Un medic poate sa ne spuna exact.
Transplantul... Compatibilitatea trebuie prestabilita. Mecanic vorbind functioneaza. Tu ma-ntrebi daca informatiile genetice continute de celulele organelor transplantate ar putea intra in "conflict" cu ale primitorului? Nu cred ca se transplanteaza inima cu suflet cu tot. Doua suflete intr-un singur trup poate la fratii siamezi sa mearga... Nu stiu daca la fel s-ar pune problema cand se transplantezi a un ochi, un rinichi sau un picior. E deja SF. :)
Dan, ti-am ascultat dorinta de pe blogul lui Sorin.:) Multumim, Sorin!
RăspundețiȘtergerePoveste cu lup de la Baba Dascalita,matusa bunicii mele Paraschiva,Dezeu sa le hodineasca pe amandoua.
Se spune,ca demult,cand oamenii erau mai putini decat zilele anului pe pamant,din spuma norilor,a coborat Zamolxes pe pamantul Daciei.Si nu oriunde! Fix pe crestetul Raraului.
Prima aratare pe care o inatlni,fu un LUP,un lup alb,regele lupilor numit de toti ALBUDAC. Se aseza langa lup,in iarba neatinsa de pasul omului,si-i spuse.
-Voi inalta pe aceste pamanturi,cel mai drept,mai viteaz si mai intelept popor din lume.Le voi spune DACI dupa numele tau si atata timp cat semintia ta va exista,vor fi si ei.
II voi invata sa va inteleaga,sa va stie durerea,le voi darui codrul si-l voi face fratele vostru. Rodul pamantului va fi inzecit iar raurile vor purta pesti de aur.Caii dacilor vor fi inaripati,iar portile intunericului in veci vor fi ferecate pentru ei....
Din inaltul cerului cobori un armasar negru cu aripi albe,ii lua spate pe cei doi si plecasera sa-i adune pe DACI.Dupa sapte zile si sapte nopti ii avea pe toti.La poalele codrilor,sub privirea muntilor cu cantecul apelor,sub parfumul florilor Zamolxes le darui intelepciunea de a trai frumos si curat alaturi de sufletul pamantului,al naturii,al animalelor.Le-a pus in palme paradisul.
Au urmat secole si ani la randul de fericire pentru Daci.In luptele lor contra celor care le vroiau pamanturile purtau mereu deasupra capului steagul DAC.Darul facut de Zamolxes,legamantul cu ei ce.i ocrotea.CAPUL DE LUP.Lupul DAC!
Romanii au incercat sute de ani sa cucereasca Dacia. Traian un imparat al lor,le-a aflat secretul,profetia lui Zamolxes.In timpul bataliei,legiuniile sale personale,au ucis purtatorul steagului,iar steagul a fost mistuit de flacari,pe un altar mare in vazul poporului DAC.Se spune ca atunci cand ardea se auzea planset de lup,iar flacarile au ajuns pana la cer.Regele de atunci al Daciei Decebal a fost lovit de blestem.Cu moartea Capului de Lup,a murit si el.Blestemul s-a intins peste toata Dacia.Raul stapaneste de atunci pamanturile sfinte ale Daciei.
Bunica mea,intr.o seara pe prispa casei m.a intrebat de vreau sa vad locul unde salasluieste comoara Dacilor.
Afara era luna plina.Undeva pe un deal un caine urla la Ea sau poate aducea aminte satenilor de plansetul steagului DAC cand a ars.Bunica,zana mea cea buna a adus o galeata de apa,rece,de fanatana.A pus-o in fata noastra si a lasat sa se balaceasca luna in ea.
Tusa Natalita,mi.a zis> Ia nepoate si bea poate o sa ti se arate calea spre comoara Dacilor. Apa era rece,iar eu incins de a sti! Am baut si ochii mi-au cazut in caladare,oglinda apei se invalurise,parea un rau de munte.puteam sa-i aud soapta.apoi am vazut codru verde,de nepatruns.Eram in fata lui.Buna a tusit si codrul mi.a facut carare.Am mers prin el si am dat de o poiana.Toate florile pamantului isi gasise aici adapost,pe deasupra lor paseau fara urma animale vazute si nevazute,iar in mijloc,in mijlocul poieni era un tron mare de clestar pe care odihnea un batran.Era imbracat in alb iar barba lui ar fi putut inconjura pamantul de trei ori.Langa tron pazeau pacea locului doi lupi albi,tot atat de batrani ca cel de pe tron.
Cand am fost atat de aproape cat sa-i simt batatile inimii care pareau ca suna a toaca,batranul s-a trezit.
Mi-a zis...Copile! Il cauti pe Zamolxes?Eu sunt!
In spatele lui codrul se dadu deoparte !Acolo erau rafturi pline de comori.Erau cartile cu istoria sfanta a Dacilor.Carti pline de intelepciune.Nu era aur,dar totul era stralucitor.mai stralucitor ca aurul.Era izvorul plin de viata din care am uitat sa mai bem!
M.am trezit dormind in patul din Casa Bunei. Lupii inca urlau pe creasta!
E o poveste cu lupul alb si Zamolxes si comoara Dacilor pe care am auzit-o de mult ori. Intr-o seara visele m-au dus acolo.
27 august 2009 17:49
Multumesc Alina.
RăspundețiȘtergereSa fii iubita!:)
am citit comentariile anterioare si am observat ca toate se leaga de divinitate, de dumnezeu. daca ar dispare divinitatea suprema - dumnezeu, n-ar mai exista spiritul? s-au construit teorii legate doar de dumnezeu iar pe dumnezeu nu-l cunoaste nimeni. dumnezeu este o entitate careia i s-a dat un nume si i s-au conferit toate puterile stiute si nestiute de oameni. crestinismul indeamna enoriasii la credinta asa: "crede si nu cerceta". cum putem crede in ceva daca nu cercetam toate caile? de ce sa nu cercetam? ce ne-ar dezvalui cercetarea? nu cumva alt adevar? poate cineva sa afirme ca detine adevarul absolut despre suflet si spirit, despre dumnezeu sau altceva?
RăspundețiȘtergeredin punctul meu de vedere sufletul este parte din spirit, iar spiritul este eu-l pur care dupa moarte se combina cu energia universala. nu are un anume loc in corpul omenesc, este in continua miscare, el este viata, constiinta, emotie, sentimente... sufletul aduna informatii despre viata traita acum si aici, exteriorizand un anume comportament, de aceea se spune deseori ca "Omul asta are un suflet rau". sufletul nu are puritatea spiritului, el fiind incarcat cu informatii genetice. cred mai degraba ca sufletul determina caracterul omului, de aceea sustin ca omul se naste cu un anume caracter (genetic)si nu poate fi educat altfel ci poate fi doar cizelat! in suflet isi are originea si samanta de geniu, de aceea se spune ca genialitatea e nativa: ori o ai, ori n-o ai, ea nu se dobandeste!
nu cred in reincarnare pentru ca daca as crede, nu-mi explic de ce s-a marit intr-atat populatia terrei? fiind aceleasi spirite, ele nu se puteau multiplica sau divide! cred ca in cazul unui transplant, organul respectiv pastreaza anumite informatii despre trupul decedatului si le poate transfera noului trup, dar spiritul vechiului corp nu mai are nici o legatura cu noul corp.
Dragii mei dragi de tot !!!
RăspundețiȘtergereMultumesc din tot sufletul pentru increderea pe care mi o acordati. Intr adevar, eu ..sa zic aşa, m am cam lamurit in general despre aceste notiuni, mai mult, am operat cu ele cam de prin 1997, de cand am tot facut profile spirituale. Si urmarind intr un anume fel evolutiile si manifestarea prin corpuri, am ajuns sa spun oamenilor niste lucruri care i-au inmarmurit.. si eu am ramas la fel, caci era un fel de miracol si pt. mine. Purtam toata informatia in corpurile noastre spirituale, oricine o poate citi, o vom face asa cum am facut-o odinioara, fara probleme.
Cand voi face blogul de Sisteme Corporale si Profil Spiritual, veti intelege cum stau lucrurile.
Lucrurile nu sunt grele, dar sunt complexe. Si pt ca da, am pareri asupra punctelor de vedere care au fost exprimate aici, va cer permisiunea sa le scriu treptat, ca sa nu fac un talmes balmes. Dan este cu ochii pe mine, sa nu fac talmes-balmesul acesta si ii multumesc din tot sufletul. Dar daca sunt atenta, scap de paruiala!!! Si asa mi au ramas in cap cateva fire!! Si alea radiate de un monitor vechi!!
OK ??
Este de adaugat de la bun inceput ca ceea ce facem aici este o discutie care se exprima in mica noastra dimensiune cu 3D, sa ne intelegem ca este dimensiunea 3D lungime-latime-inaltime, nu acel 3D, 4D, 5D... 12D in care se fac tot felul de confuzii pe alte site uri, innebunind oamenii cu chestii pe care doar au impresia ca le inteleg, dar cand stai de vb cu ei, ajungi la concluzia ca lumea s a intors toata pe dos. Nu discutam de dimensiuni ale trairilor si simtirilor, de comparatii ale vibratiilor, etc. Eu vorbesc lumeste, ca in lumea de azi, sa intelegem clar niste aspecte, apoi o sa ne avantam mai departe, cand ne lamurim asupra acestor chestiuni generale.
DESPRE SPIRIT, GENERALITATI
RăspundețiȘtergereÎn primul rând eu cred toate acestea, sunt părerea mea şi atât, iar de ce cred aceste lucruri vă pot descrie logic şi cu mult sentiment... Este spiritul care se manifestă şi sufletul care simte şi trăieşte. Cândva, undeva, când vom mai creşte, nu va mai fi nevoie de un corp prin care sufletul să se manifeste, dar până acolo, până atunci, suflul, sufletul se manifestă prin corpuri. Aşa creşte spiritul meu, manifestându-se prin radiaţia sa, prin suflul care este concentrat aici, unde se află corpul prin care se manifestă. El susţine corpul (sistemul corporal de fapt, aşa cum ştim acum) şi mai departe radiaţia aceasta mişcă trupul, îşi sincronizează tot felul de mişcări cu mişcarea celor din jurul său, începe să simtă viaţa sa şi pe aceea care se desfăşoară în jurul său. Trăieşte. Spiritul învaţă să-şi coordoneze forţele, adică energiile radiante, suflul care se concentrează la desfăşurarea de percepţii şi acţiuni, învăţand permanent să şi le dezvolte. În infinit şi în eternitate.
Spirit, adică, în lumea noastră, spirit întrupat, este tot ceea ce este vieţuitoare. La care mai adăugăm şi planeta, steaua, şi, în alte părţi ale universului – chiar galaxia. Sunt forme de întrupare: toate sunt spirite întrupate, absolut toate. În felul ei, chiar şi materia organizată în corpuri este tot viaţă, doar nu este suficient de dezvoltată pentru a ajunge să aibă putere de manifestare, nici măcar în grup. Căci spiritul este o formaţiune de monade care nu se pot manifesta direct singure, de aceea sunt unite de către alte monade, mult mai experimentate, în grupuri numite spirite, ale căror puteri împreună pot susţine dezvoltarea grupului. La început tot spiritul se întrupează, apoi, după evoluţie şi creştere în puteri, puteri energetice, fiecare monadă din spirit se întrupează pe forţele ei proprii, chiar daca puterea tuturor la un loc sprijină fiecare frate în parte.
Materiile şi energiile, fluxurile din care se formează corpurile, sunt formate din filamente care cuprind tot monade, în formele incipiente de trăire ale lor în univers. Adică, direct sau indirect, TOTUL ESTE VIAŢA MANIFESTĂ ÎN JURUL NOSTRU.
Mai departe, spiritele se dezmembrează odată cu creşterea puterii lor de manifestare; monadele se pot manifesta direct, majoritar în forme de ajutor oferit celor mai micuţi, care le urmează în evoluţii.
Shanti,
RăspundețiȘtergereIti mutumesc foarte mult pentru interventie. Te astept cu placere de fiecare data. Aceeasi problema cu excedentul de suflete si cu reincarnarea mi-amm pus-o si eu mai demult.
Spre norocul meu sper ca, Cristiana iti va putea raspunde mai bine. Cu siguranta va vveti intelege mai lesne. Eu mi-am prins urechile in subiectul acesta.:)
Cristiana,
RăspundețiȘtergereCand o fi sa vina Salvarea la mine, asa as vrea sa arate, ca tine! :)
Mutumesc frummos ca ai venit si ca ai acceptat sa intri in dialog cu prietenii nostri. Te rog sa continui sa fii tu amfitrioana la subiectul acesta.
Poate ar trebui sa nu imi mai bag nasu'n chestii de-astea grele...:)
Na, tocmai in cele mai frumoase...Pai daca abdici si tu...
RăspundețiȘtergereSi sa stii ca mie imi place sa-ti bagi nasul prin toate!! Nu stiu ce ar fi descurajant in toate astea, pentru ca merg bine... Tu spuneai la inceput ca vor fi putine comentarii... eu cred ca vor bate recordul!!Daca ajungem la 100 stam biiiine !!
N-as abdica dar subiectul ma depasaste. Ce e rau in asta sa-ti recunosti limitele. Nu-i tocmai ortodox ce-am facut... Intai te-am rugat sa ne-ajuti iar acum ti-am aruncat o cocoasa in spate. Cocoasa mea.
RăspundețiȘtergerePentru binele pe care mi-l faci sunt gata sa-ti indeplinesc trei porunci: a, b si c. Porunca?
Taci!
RăspundețiȘtergereCiteste!
Comenteaza!
Bonus(x) ai grija sa nu bat campii!!
Forţele despre care vorbim sunt de foarte multe feluri şi, concentrate în cunoaşterea noastră de azi, de acum, de pe Pământ, ele sunt cele pe care le manifestăm prin corpurile noastre: atragerea de energii prin care se reîmprospătează mereu forţele proprii, ale spiritului întreg, astfel încât o monadă contribuie la creşterea forţelor tuturor fraţilor săi. Simtirile pe care le are, treptat, privind cele care se desfăşoară mereu în jurul său devin din ce in ce mai puternice: tot ceea ce poate percepe din mediul înconjurator, tot ceea ce poate sa coreleze intre ceea ce simte si ceea ce percepe, tot ceea ce invata sa creeze, treptat; tot ceea ce poate să acumuleze si sa folosesca împreuna cu alţii de acelaşi fel cu sine. Sau altfel, pe care incepe sa-i inteleaga mai experimentati sau mai putin experimentati de cat se simte ea insasi.
Treptat observă că are multe feluri de memorii şi, de-a lungul timpului, totul se acumulează, nimic nu se pierde. Doar corpurile se schimbă şi astfel învaţă mereu noi lucruri, noi feluri de simţiri, pe care uneori doar le simte estompate, alteori se înteţesc, parcă se inmulţesc, fără ca să simtă vreun fel de oboseală. Experienţa se acumulează şi eforturile devin din ce în ce mai mici...
Aşa începe şcoala concentrării asupra diverselor aspecte ale realităţii înconjurătoare. Începe... dar continuă în infinit...
Sa ne exprimam mai departe folosind tot notiunea de spirit, asa cum stie toata lumea, si nu neaparat de monadă, căci sunt multe notiuni noi si doar cu timpul putem sa ne formam imagini corecte asupra realitatii. Nu este gresit sa folosim aceasta forma, caci ramane fratia de spirit in continuare, reala, ajutatoare in felul ei, indiferent sub ce forma se continua evolutiile.
RăspundețiȘtergereAsadar, discutam despre spirite intrupate. Este mai bine sa spunem intrupate, decat incarnate, caci ele se pot intrupa in 3 feluri de corpuri, in acceptiunea celor de pe Pamant: fizic, astral si spiritual. Fiecare are importanta lui, de a lungul unor grupari de intrupari, pe care le numim cicluri de vieti. De-a lungul unui ciclu de vieti, intruparile sunt de toate cele trei feluri, dar nu intram deocamdata in acest subiect. Pentru cine poate crede ca astfel de intrupari exista, a castigat o jumatate de drum. Daca nu crede, are de castigat cândva frumusetea descoperirii acestui adevar !!
Caci venim din eternitate si mergem in eternitate!!
Dupa cate am inteles pana acum, a fost necesar pentru multe, foarte multe spirite sa se intrupeze in Egiptul antic, caci acolo, pentru perioada respectiva, in mijlocul acestui popor, s-au format atitudinile de viata noua, dupa aceea atlanta, dinainte de ultima glaciatiune: de munca si de adaptare la conditiile de munca in primul rand, de incredintari privind relatiile dintre oameni. Şi a celor reale, si a celor măsluite de conducatorii din acele vremuri.
Întruparile curg fără să existe o pierdere din memorii a celor trăite. Prin deces, se retrage spiritul din corpul fizic, dar el ramane mai departe in corp de manifestare astral, prin care aprofundeaza toate cele petrecute în timpul manifestarii prin corp fizic. Dupa asemenea aprofundari, si intelegeri, el ramane in continuare să-şi ajute semenii, din corp astral, pana ce intreg grupul sau de evolutie isi termina sarcinile destinelor – fie ele fizice, fie astrale.
Deocamdata va spun Noapte buna! Iar in continuare, o saptamana frumoasa, folositoare !! Ne reintalnim maine!!
Buna dimineata!
RăspundețiȘtergereEste de comentat faptul ca - şi aici mai puteti citi pe ici pe colo pe blogurile mele - corpurile sunt constituiri masive din fluxuri de materii, vitalizate în continuare de fluxuri de energii, în raza de atracţie a radiaţiei spirituale. Radiaţia spirituală este canalizată către un univers = loc diferit de acela în care se află spiritul: pentru că radiaţia directă, din imediata apropiere, ar distruge filamentele de materii şi energii, structurile care se crează cu ele. Or, rostul corpurilor, despărţite de spirite, în spaţiilor diferite, este acela de a preîntâmpina orice fel de distrugeri: să nu se distrugă spiritele între ele, iar radiaţia lor foarte puternică să nu distrugă corpurile lor de manifestare. Căci în primele forme de manifestare ale spiritelor, forţele lor se manifestă doar în direcţia puţinelor cunoştinţe pe care le au: supravieţuire, hrănire. Pentru a nu se distruge spiritele între ele, se crează evoluţiile prin intermediul corpurilor. Materia corpurilor nu se distruge, doar forma lor se schimbă. Aşa cum bine ştim acum.
Dar corpurile se formează prin compactizarea fluxurilor de materii în conul de radiaţie spirituală. Radiaţia spirituală, la rândul ei, este produsul compactizării energiei fundamentale, necreate, în interiorul monadelor, a întregului spirit. Creşterile interioare de energie conduc la formarea a cel puţin 3 elemente de particularizare a compactizărilor: luminiscenţa, sunet fundamental şi vibraţie. În continuare, corpurile de manifestare a spiritelor, prin monadele interioare ale fluxurilor din care sunt constituite, aflate în faze incipiente de dezvoltare, au şi ele aceste caracteristici, particulare treptei materiilor şi energiilor, oferă în spaţiile universului corpurilor: luminiscenţă, sunet interior şi vibraţie. Creşterea spirituală, dar şi condiţiile de mediu, detemină suportarea unei compactizări mai mari a materiilor corpurilor, care oferă caracteristici puternic reliefate.
Corpurile însă nu evoluează, dar monadele pot suporta corpuri din ce în ce mai perfecţionate, pe măsura creşterii puterilor lor interioare.
Tocmai de aceea NU putem vorbi despre o evoluţie proprie, distinctă, a corpurilor, dar vorbim despre evoluţia monadelor care se află în interiorul filamentelor din care sunt formate ele. Monadele din filamente se află sub supraveghere deosebită, de o sensibilitate profundă, a coordonatorilor de evoluţii, pentru ca spiritele (treapta de evoluţie a monadelor imediat următoare evoluţiilor ca energii şi ca materii) să se poată folosi de fluxurile energo-materiale, dar să nu le poată distruge. Corpurile se pot dezmembra, dar filamentele nu ajung să se distrugă, prin grija lor permanentă.
Este poetic spus că evoluţia unui corp produce viaţă - dar corpurile nu evoluează, ci sunt create de spiritele cu evoluţie superioară: planeta care le susţine viaţa (pentru cele cu evoluţie mai puţină) şi spiritele coordonatoare de evoluţii, din dimensiunile paralele, care le crează prin procesul propriu de transcendenţă. Vom discuta despre acest proces cu altă ocazie. Speciile se întrepătrund, dar nu evoluează unele din altele, iar această subtilitate conduce la înţelegerea faptului că există un lanţ trofic, care ajută vieţuitoarelor planetare să se hrănească, dar şi să înveţe multe lucruri despre relaţiile care se formează între ele: durere, putere, plăcere, etc.
RăspundețiȘtergereEvoluţia unei vieţi nu produce suflet, dar îmbogăţeşte sufletul, prin creşterea energetică a spiritului şi creşterea experienţei lui totale de viaţă. Sufletul susţine viaţa corpurilor şi, prin intermediul aceloraşi feluri de corpuri, treptat spiritele pot să efectueze diverse feluri de activităţi: o parte specifice vieţii momentane - învăţătură, o parte spre consolidarea învăţăturilor şi o parte pentru crearea unei forme de trecere către pasul (subtreapta, treapta) de evoluţie ulterior.
Evoluţia unui suflet produce lumină: lumina existentă se întăreşte, se nuanţează, se rafinează prin întărirea suflului, radiaţiei spirituale, ca urmare a creşterii compactizărilor interioare din spirit. La fel şi sunet, şi vibraţie. Toate se "varsă" şi radiaţia corpurilorse adaugă la radiaţia spirituală, creind particularitatea de manifestare momentană a spiritului.
Plimbarea spiritelor de la un loc universic la altul, de la o formă medie de vibraţie la alta, se face de la nivele de vibraţie la alte nivele şi astfel, de la forme corporale momentane - la altele, de complexităţi total diferite, schimbate permanent, în funcţie de necesităţi şi de puterea vibraţională a locului de întrupare. Aşadar este cât se poate de clar faptul că astfel corpurile nu evoluează, ci doar cunoaşterea monadelor evoluează, şi ele îşi pot ajuta semenii în curs de evoluţie să cunoască mediile de trai prin corpuri din ce în ce mai variate. Chiar este una din învăţăturile cele mai profunde ale celor pe care îi numim Fii de Dumnezeu, prin care se concentrează - dar şi particularizează evoluţiile de pretutindeni.
Da, Alina, aceasta este un alt fel de lumină. Ştim din diverse surse că entităţile (astrale, dimensionale, angelice) emit această lumină pe care o numeşte biserica "divină" şi o face taină pentru a nu spune că aceeaşi lumină se vede peste tot. Normal, totul este divin, noi suntem divini, nu e nicăieri nici o taină, numai puterea - şi dorinţa! - de a înţelege şi de a oferi înţelegerea în această lume. Suntem obişnuiţi să credem că… nu ni se cuvine, dar nimeni, decât noi, oamenii, reţinem semenii de la cunoşatere, îi obişnuim cu munca pe rupte, astfel încât să cadă laţi, rupţi de oboseală şi se dezobişnuiesc de căutare, de cunoaştere. Devin muncitori cu mintea, aşa cum există muncitori cu mâna. Se folosesc de puţinul pe care îl au şi se mulţumesc cu atât. Dacă apare mai mult, iau totul de a gata si rareori îşi pun întrebări.
RăspundețiȘtergereMă bucur că întâlnesc oameni care îşi spun neclarităţile. Şi eu mi le spun frecvent pe ale mele.
Sunt aşadar şi elemente care ţin de o altă fizică, pe care nu o întâlnim frecvent ACUM în viaţa noastră, cu percepţiile noastre. Lumina de acest tip, ca emisie a filamentelor cu putere interioară foarte mare, cu compactizare foarte puternică, de înaltă vibraţie, cu sunet specific înalt, se poate percepe mental. Omenirea a trecut printr-o etapă - mentală - în care pentru ea nu exista noapte, căci la lăsarea serii trecea imediat pe mental, pe percepţiile corpului mental, în câmpul de vibraţie de o anume valoare pe care ne multumim sa o numim de vibraţie specific mentală: cu o lumină în câmp extrem de puternică. Să nu băgăm aici cifre, căci ele se modifică mereu, dar toate câmpurile rămân proporţionale între ele. Acesta este cel mai important lucru: toate fiinţează şi variază proporţional.
Nu numai mental însă, căci şi cu ochiul liber se poate percepe, în anumite situaţii, mai cu seamă când există şi antrenament susţinut, şi luminiscenţa altor corpuri, dar si a materiei fizice. În aceeaşi etapă mentală, se poate percepe prin retrocogniţie (cred că este mai corect decât regresie) felul în care oamenii dinainte de ultima glaciaţiune percepeau toate formele de luminiscenţă ale câmpurilor planetare. Voi scrie mult referitor la formele de percepţie a câmpurilor în etapa mentală.
Şi pt. că tot suntem la răspunsuri pentru cele puse de tine, Alina, aici, să menţionez că într-adevăr, pe văzute, clar, în momentul concepţiei intră forţele spiritului care se intrupează în funcţiune. Cu toate acestea, parte din ceea ce se va numi viitorul om este deja construit, anterior: sunt corpurile spirituale ale viitorului copil, om, dar şi la mamifere discutăm în acelaşi fel, care se construiesc cu aportul: spiritelor părinţilor (aici sunt nişte lucruri de comentat, cine sunt părinţii şi ce rol au ei în această formaţiune), ale celui ce se va întrupa - cu toţii însă sub puterea radiantă a entităţilor coordonatoare, ajutătoare ale tuturor celor implicaţi, deopotrivă. Pe măsură ce femeia se maturizează, în funcţie de destinul său, se crează astfel de corpuri, pentru viitorii săi copii, de-asupra corpurilor sale, vitalizând corpurile sale şi creind astfel condiţii optime pentru viitoarele naşteri. Subiectul este insă vast.
RăspundețiȘtergereDan, aşa este, suntem făcuţi din praf stelar… adică din aceste firicele de materii şi energii, care circulă atrase de miezul galaxiei, spre stele, apoi le preiau planetele. Şi planeta noastră - la fel. Firicelele sunt atrase după energiile cele mari, puternice, ale radiaţiilor spirituale şi ni le trimite nouă spre folosinţă. Adică radiaţia spiritului face totul în mod natural mai departe, croind însă corpurile după o matrice creată tot prin intermediul entităţilor ajutătoare, cum spuneam mai sus.
RăspundețiȘtergereCeea ce numim electromagnetism şi celelalte fenomene fizice (şi chimice) sunt de fapt fenomene care ponesc dupa ce s-au constituit aglomerări de fluxuri şi care merg către corpurile cunoscute. Se nasc toate forţele fizice pe care le cunoaştem acum, toată fenomenologia care ţine de structura fizică a universului. Avem astfel două nivele (cel puţin) în vedere:
- cel al mişcării (circulaţiei) şi creaţiei în funcţie de fenomenologia fluxurilor - şi nu a particulelor, fie ele chiar subatomice, care sunt deja conglomerate din fluxuri materiale şi energetice;
- cel al mişcării (circulaţiei) şi creaţiei în funcţie de fenomenologia aglomerărilor de filamente, de fluxuri de filamente - unde intrăm deja în fizica particulelor cunoscute (relativ) de noi.
Descompunerea după ieşirea din radiaţia spirituală (deci: nu electromagnetică) a corpului fizic de întrupare este urmare a lipsei de întreţinere a fluxurilor, în radiaţia care le-a adunat cândva. Dar rămâne o radiaţie infimă, care le mai ţine pe loc şi crează posibilităţi de hrănire pentru alte vieţuitoare terestre.
În etapa mentală, pentru ca vibraţia vieţuitoarelor şi a resturilor "mesei" lor să nu influenţeze vibraţia locurilor în care se aflau aşezările umane, la sfârşitul destinului oamenii se retrăgeau în corp astral, aşa cum se petrec lucrurile şi azi, dar de acolo, cu puterea manifestă a spiritului prin corp astral, DEMATERIALIZA corpurile. Astfel încât se vede, prin retrocogniţie, cum omul se ducea pe o pajişte şi deodata dispărea de acolo… Corpul fizic+eteric erau dematerializate şi în acelaşi timp împământate adânc în scoarţa Pământului, fără să mai fie o povară vibraţională pentru cei rămaşi în întrupare, mai departe, printr-un proces natural de putrezire.
Azi spiritul nu mai face acest lucru, la nivelul de vibraţie joasă. Trupul rămâne în grija societăţii pe care o lasă în urmă. Toate cele dinainte ar fi putut fi făcute mai departe, dar activitatea mentală de o asemenea anvergură necesită forţe şi dislocări uriaşe de fluxuri din patrimoniul planetar, ceea ce ar fi distrus rapid planeta şi vieţuitoarele ei. De aceea spun peste tot pe unde pot, că, departe de a fi pe Pământ vreun păcat originar, este vorba despre UN SACRIFICIU ORIGINAR, omul renunţând benevol la uşurinţa şi frumuseţea vieţii sale, pentru ca viaţa pe planetă să continue… Că a mai uitat între timp şi acum distruge viaţa altfel… altă discuţie !!
Dan, eu nu I-aş spune "salvare a sufletului", ci mai curând, aşa cum bine circulă azi dincolo de faldurile religiilor, o trecere a spiritului care schimbă hainele. Căci lucrurile sunt încă şi mai complexe decât cele pe care le-am prezentat aici, am mai scris un pic pe Buc. Cun., dar prezentările vor fi foarte ample în viitor. Există universuri paralele tot de manifestare prin corpuri - am scris despre cel Astral, al primelor noastre învăţături, apoi cel Cauzal, care învaţă spiritul cu forma lui adevărată, nu de reprezentare a interiorului său şi a forţelor sale interioare, aşa cum prezintă corpul fizic şi cel astral. Se percepe mic, când credea că este mare, se percepe vulnerabil, dar învaţă să-şi cunoască disponibilităţile luate global, cu care poate opera; dar tot corp material este şi tot se poate influenţa până la distrugere, când învaţă astfel de lucruri, oricât ar fi ele de subtile. Apoi universul Secundar şi cel Central. Este o trecere lină de la o formă la alta, şi revin asupra faptului că astfel se înţelege, treptat, că nu corpurile evoluează, căci spiritul schimbă mereu corpurile, în tot felul de situaţii.
RăspundețiȘtergereSpiritul nu e dependent de minte, mintea este reprezentarea unei forţe interioare de lucru efectiv a spiritului. EXISTA MULTI CARE SPUN AZI CĂ MINTEA NU ARE NIMIC DE A FACE CU SPIRITUL, CEEA CE NU ESTE ADEVĂRAT, făcându-se confuzie cu circulaţia energo-materială, a fluxurilor de la un corp la altul, de la un om la altul. Am arătat cum se influenţează spiritul, care însă scoate din experienţa sa, proprie, răspunsul propriu la impulsurile lumii în care trăieşte.
RăspundețiȘtergere"Sediul" spiritului se află în profunzimea universului, în acel Univers separat, Universul Spiritual Primar. Am mai scris, ti-am răspuns la asemenea întrebări… în fine… Facem reprezentare 2D dar este o reprezentare multidimensională până la urmă… corvusdd sau cum s-o fi numind, mi a atras atenţia că mă limitez la 2D… dar aş fi curiasă cum ar desena şi explica ceva de acest fel în nD… Eu nu pot descrie tot ceea ce percep când nu este vorba despre reprezentare a corpului meu cauzal…
Sufletul este peste tot, sper că s-a înţeles acest lucru. Dacă însă luăm reprezentarea simţirilor, ele se reprezintă prin coprul astral (emoţional) care primeşte şi din mediu influenţe, şi din memoriile active ale spiritului, are trimiteri energo-materiale către corpurile în subordine (eteric(vital) şi fizic), iar în coprul fizic se acumulează şi cerebral, şi prin corpurile propriu zise, informaţii provenite de de-asupra sa. Sistemul cerebral face conexiunea cu coprul fizic pentru ca emoţiile noastre să-l afecteze, să învăţăm direct din emoţiile noastre ce este constructiv şi ce este distructiv.
Alina, sufletul nu este legat de o singură viaţă, decât dacă nu credem în reîncarnare. Dacă nu credem în reîncarnare, avem o singură viaţă terestră şi o eternitate dincolo de ea. Şi atunci ar fi logic aşa. Deşi, dacă vreau să fiu maleabilă, aş zice că este aşa, chiar şi în cazul în care credem în reîncarnare (reîntrupare), până la un punct, căci ceea ce acumulăm într-o viaţă se adună ca experienţă şi normal că se schimbă radiaţia în viaţa următoare. Radiesteziştii îi spun radiaţie mensonică şi ei măsoară creşterea valorilor de la un eveniment major la altul, de-a lungul aceleiaşi vieţi. Cel puţin aşa mi-a spus un rad. cu mai mulţi an iîn urmă.
RăspundețiȘtergereNu aş zice că sufletul este modalitatea orizontală a omului de a vedea lumea: şi mai curând modalitatea de a se integra realităţii în mijlocul căreia se întrupează. Corpul astral este un corp de echilibru, sesizând toate modificările din planul de întrupare, cărora trebuie spiritul să I se adapteze. Sufletul, simţirea spiritului, manifestarea lui, este ca o lanternă, tot ceea ce se află în raza sa este drumul pe care merge şi din care trebuie să înveţe.
Există o formă de manifestare prin percepţie directă, dar şi prin intuiţia, forma generală rezultată din totalitatea experienţelor de viaţă ale spiritului. În evoluţiile regresive, de la o zonă a universului la alta, ne pliem la particularităţile mediului de vibraţie mai joasă, dar experienţa este intuită şi folosită ca atare. De aceea unii dintre noi avem experienţă mai multă, alţii mai puţină, în aceste vremuri. Unora ni se par vremurile grele - altora relativ uşoare. Este interesant de urmărit modul în care ne manifestăm la diferite valori ale vibraţiei medii planetare, în ce măsură experienţa şi intuiţia ei vine să se împletească cu percepţia proprie a momentului.
De asemenea, se intuieşte şi experienţa generală a fraţilor de spirit, care contribuie la experienţa proprie. În evoluţiile secundare, primele faze (cele arhetipale) oferă posibilitatea monadelor secundare să înveţe care sunt propriile forme de manifestare, separate de cele ale foştilor lor fraţi de spirit. Şi aşa să evolueze în eternitate.
Sunt multe forme care particularizează fondul de orientare în spaţiile universice. În situaţia în care percepţiiel sunt limitate, avem impresia că puterile sunt limitate (orizontale, unidirecţionale) dar tocmai de aceea învăţăm geometrie, trigonometrie, fizică, chimie, , pentru a trece pe urmă în spaţiile multidimensionale. Uneori rămânem cu expresii învechite, trebuie să ne… updatăm permanent. Dacă vrem…
Ramona, majoritatea celor cunoscute sunt scrise din perspectiva celui ce percepe realitatea cu senzorii trupului de carne, dar există aici un mare DAR, privind activitatea celor care s-au interesat de astfel de lucruri… În vremurile trecute nu de mult, religia nu permitea studierea unor lucruri pe care dorea să le gestioneze în mod singular. Şi ştim cele ce au însoţit încercarea de cunoaştere a unei realităţi despre care forurile superioare ale religiilor nu permitea discuţii, cercetări. Tocmai pentru că ştiau bine că există mari nereguli în lumea scrierilor ajunse la noi, la orice moment, prin timpuri, adică prin modificări după interesele momentane ale conducătorilor de tip religios. Nu credincios. Etc. ştim multe acum.
RăspundețiȘtergereDe aceea exprimările erau, şi au rămas de multe ori vagi, difuze în masa scrierilor, confuze.
Ceea ce ajunge azi din comunicările altor popoare (chiar am avut o discuţie cam aspră cu M. Vişan, patroana ed. For You) sunt comunicări care pe de o parte sunt vechi, pe de altă parte au un fond vechi de comunicare, cam de prin anii'80, care nu apare în scrierile noi, normal, ei au mers mai departe, noi am luat ce ni s-a dat. De aici confuzii, oricum oamenii nu citesc cu continuitate, publicaţiile sunt fără continuitate (in decurs de o lună apar comunicări de acum, altele din 2003, altele din 2007, e o brambureală de nu se poate, dacă nu după dată, măcar după subiect, dar nu stă nimeni să facă triere). Cititorul doar se orientează. Nu e rău nici aşa, deşi au acaparat piaţa şi cu orice lucruri noi vin românii acum, nu sunt primite, nu … corespund înălţimii americanilor…
De asemenea, cercetările românilor vin pe partea de sănătate, căci sănătatea noastră e ruptă din cauza condiţiilor grele de trai, adâncită azi de ciuma medicaţiilor alopate, şi tocmai de aceea terapiile complementare sunt o afacere foarte bănoasă. Multora le e frică de biserică, ori de oamenii religioşi, dogmatici care te-ar rupe, dacă nu eşti puternic. În asemenea condiţii, cercetarea esoterică lasă de dorit.
Dan, nici în chinuri nu o să accept că animalele nu au spirit… Mi-a mai scris cineva că era convins că numai oamenii au spirit, scânteie divină, restul ar face parte din… DÉCOR…
RăspundețiȘtergereDoamne, Dumnezeule mare şi bun, dă să nu mai creadă oamenii aşa...
Aşadar ne-am lămurit că spiritul şi sufletul nu îşi au lăcaşul în trup, dar formează trupul şi celelalte corpuri ajutătoare ale lui, cuprind totul şi se manifestă prin sistemul astfel format; spiritul
influenţează la rândul său, prin radiaţie şi prin creaţia sa, lumea formată şi influenţată de multe, foarte multe alte spirite întrupate în acelaşi fel.
Nu este "Factor ideal al existenţei (opus materiei); totalitatea facultăţilor intelectuale; raţiune, intelect; conştiinţă. 2. Inteligenţă; imaginaţie." Decât poate aşa cum sesizează francezul, plin de spirit însemnând de fapt inteligent, sclipitor, cu talent în exprimare, etc. ceea ce nu ar însemna că cei care se exprimă palid nu ar avea spirit, însă nu dau dovadă de un spirit puternic, adică talentat, experimentat, puternic, virtuos, etc. Nu este un factor ideal, dar idealiştii au fost numiţi cei care nu puteau să PROBEZE cele ştiute de ei, aşa cum spuneam pe undeva, obsesia probării a fost cerută de cei mai puţin experimentaţi, dar perverşi în infiltrarea lor la toate nivelele unei lumi de care au dorit doar să profite.
Toate astfel de definitii dau o formă de exprimare, laturi ale unor percepţii umane în timpuri intuitive.
Alina, cele scrise de tine ref. la dna Nina Petre, scuze, probabil că ori sunt foarte vechi, ori sunt păreri proprii, aşa cum I s-au părut dânsei după nişte fluxuri de energii. Am mai citit ceva asemănător, dar din anii '90 încoace s-au rectificat şi scris o mulţime de lucruri destul de bune pe această temă, chiar dacă sunt aspecte, manifestări, seturi de manifestări ale spiritului în această direcţie. Câteva idei sunt reale, dar exprimarea generală este destul de veche. Sufletul nu ordonă nimic, dar da, susţine energizarea sistemului corporal. Însă toate sunt constituite în aşa fel încât să nu fie numai radiaţia aceea care susţine, ci în mare măsură omul să înveţe perceapă lumea în care se află, să se hrănească, să se comporte echilibrat, să creeze, să înveţe necontenit câte ceva pentru creşterea adaptării şi înţelegerii lumii în care trăieşte.
RăspundețiȘtergereEste o confuzie la dna Nina Petre, face confuzie cu corpul eteric sau vital, şi se stie bine că, chiar şi după deces, părul şi unghiile cresc în continuare, căci spiritul îşi retrage radiaţia din corpul fizic şi cel eteric - cele două rămân în continuare… S-au scris multe pe această temă, chiar mi se pare cel mai bine înţeles element, mai cu seamă de către români. Sufletul se retrage - adică spiritul retrage radiaţia care rămâne in corp astral, de unde şi faptul că se ştie că sufletul se ridică la cer, şi asta imediat ce ce omul ăşi dă ultima suflare.
RăspundețiȘtergereDe altfel, se împământeneşte în această epocă faptul că nu mai omul care oferă sentimente puternice, şi bune, are "suflet". Accentul se pune pe suflet, într-o epocă în care răutatea , agresivitatea, perversitatea fac legământ de credinţă asupra umanităţii… Într-o societate echilibrată, tocmai echilibrul între creaţie, percepţie, cunoaştere, adaptare, coordonarea emoţiilor către echilibru în mijlocul unei naturi care are mereu nevoie de îngrijire, fac accentul universal foarte puternic. Societatea umană contemporană nu pune accent pe universalizare. Există laturi şi laturi, aspecte şi aspecte. Ne ferim de rău, de greu, fugim de ele - ele vin peste noi. Nu înfruntăm, nu confruntăm cele cunoscute cu cele în curs de cunoaştere. Plutim pe de-asupra tuturor şi avem impresia că le ştim şi le facem pe toate… Ohooo!! Câte facem.. ce naiba vrea lumea mai mult decât atât??
Şi nu e chiar aşa…
Deosebit de frumoasă legenda despre Zalmoxis, foarte multe de spus şi mulţumesc pentru ea.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa studiez un pic, să pun în frază şi apoi discutăm. Foarte multumesc !!
Va doresc o dupa amiaza linistita si odihnitoare.
Cristiana, nu pot sa scriu decat: Doamne, cata daruire! Ce minune ca ne-am intalnit... lui Oreste sa-i multumesc.
RăspundețiȘtergereDar mai am muuulte de invatat...sunt cu ochii pe voi. Deocamdata adun lumina.
Ramona, draga mea, ar mai fi fost atat de multe de spus, m-am grabit un pic, caci si asta seara, si maine seara ma ocup cu o excursie la pestera Polovragi, miercuri. Se viziteaza si manastirea Horezu, si complexul Brancusi din Tg. Jiu. Dan mi-a facut pofta, asta vara a vizitat pestera si el, si s-a ivit acum pt. mine o ocazie de excursie acolo, cu un grup esoteric. Nu prea le am eu cu meditatiile, sunt o fire mai pragmatica, cum bine stiti, dar sunt oameni buni, la locul lor. De aceea m-am hotarat sa merg in grup mai mare, desi nu prea am obiceiul acesta, dar merg si cu cineva cu care bat muntii, si... avem de discutat niste lucruri n-dimensionale... Asta astept cu rabdare, sa explic pas cu pas cum ajungem sa intelegem n-dimensionalul, asa, batraneste, sa nu ne grabim... sa inteleaga tot romanul... Daca intelegem pana la urma, este bine. Sa punem sufletul nostru in tot ceea ce facem, si sa facem bine totul.
RăspundețiȘtergereO sa fac fotografii si fac albume, sa le vedeti si voi.
Multumesc din tot sufletul meu pentru cuvintele tale atat de frumoase.. mi-au incalzit sufletul..
Ce frumoase cuvinte are romanul cand vorbeste de suflet!!!
Iti doresc toate-toate cele bune!!
Tuturor!!
Cristiana,
RăspundețiȘtergereiti multumesc pentru lamuririle aduse. Ai scris atat de mult pentru noi!!! Eu is cam "naiva" in unele chestiuni mai ales in terminologia folosita de tine ( imi suna a fizica, iar eu n-am inteles fizica si chimia niciodata) de aceea m-am cam pierdut pe drum... Dar am copiat mesajele tale, pe toate, le-am marit cu scris de 14 ;)) si vreau sa le analizez ca sa le pricep. Asta e... nu inteleg tot, dar sa stii ca intreb.
Hai sa vezi ce-am inteles la postarea cu conceperea bebelusului:
-spiritul bebelusului vine exact in momentul conceperii
-el poarta cu el toata experienta dobandita anterior.
- spiritele parintilor au si ele un aport
Citez:
Pe măsură ce femeia se maturizează, în funcţie de destinul său, se creează astfel de corpuri, pentru viitorii săi copii, de-asupra corpurilor sale, vitalizând corpurile sale şi creind astfel condiţii optime pentru viitoarele naşteri.
Intrebare:
Cum se creeaza acest corpuri "deasupra corpurilor sale"?
Se poate interveni in crearea acestori corpuri?
Se poate sti dinainte cand o sa ai un bebe?
Te rog sa-mi ierti ignoranta!
Cristiana:)
RăspundețiȘtergereDraga de tine...
Uite ce efort ai depus. Azi m-am intors tarziu. si cand ma uit...
Mamaaaaa... arata ca jucariile de sub pomul de Craciun. Le citesc intai, bine? Iti multumesc frumos si iarta-ma ca te-am impins la aceasta munca... :)
Dane, am eu aspect de popă să cereţi iertare ??!!...
RăspundețiȘtergereAlina, ce mai este şi asta.... auzi să spui aşa ceva... Doamne mare !!
Şi mie care îmi face plăcere să vă povestesc...
Fac textul cu bebeluşii, bine pusă problema... O să mai vorbesc câte ceva şi la Protecţii, am promis că scriu.
Alina, aici nu este de loc vorbă de ignoranţă, sau cel puţin eu nu mă pot gândi la aşa ceva.. Te rog, dacă nu erau ajutătorii mei, eu nu ştiam nimic azi.. poate doar câte ceva de prin cărţi, căci aş fi făcut contabilitate..
RăspundețiȘtergereDa, spiritul vine în momentul conceperii, dar are nevoie să se pregătească dinainte; de aceea, dacă mama nu poate ţine sarcina, nu poate intra, dar nici nu poate aştepta un nou moment favorabil. Nu am intrat in aceste detalii, doar ceea ce ştiu şi eu este clar faptul că nu acelaşi spirit incearcă să intre rând după rând la întrupare. Se retrage şi se formează un nou drum de întrupare când condiţiile sunt propice pt. derularea destinului său şi al societăţii în care se poate întrupa (există un fel de univers, un spaţiu special creat, sub formă cumva de canal, de tunel, de aşteptare a spiritelor pentru întrupare, cu particularităţi foarte diferite de ceea ce ne-am putea imagina noi azi). Voi studia acest aspect mai mult.
Corpurile spirituale ale copilului se crează ca o construcţie suplimentară de-asupra corpurilor spirituale ale mamei. O femeie poate să poarte de la anii maturităţii sale atâtea seturi de astfel de corpuri câte are în destin să facă copii. O prietenă avea de făcut 4 copii, i-a făcut şi a rămas încă o dată însărcinată. I-am spus să stea liniştită că nu are susţinere spirituală, de-asupra ei nu erau decât corpurile ultimului său copil, nepreluate încă. Preluarea lor de către copil are loc între 6 şi 8 ani.
Nu cred că am înţeles sensul întrebării dacă se poate interveni în crearea corpurilor, adică pentru împiedicarea formării lor?? Dacă acesta era sensul, atunci nu, căci omul, femeia, îşi asumă cu demnitate responsabilităţi înainte de întrupare, chiar dacă îi vine foarte greu să-şi ducă sarcinile la bun sfârşit în timpul vieţii.
Puterea tuturor la un loc face această construcţie, naturală în felul ei, adică: concentrarea specială a forţelor spirituale sub puterea ajutătorilor – entităţilor ajutătoare ale tuturor celor implicaţi – conduce la creşterea radiaţiei, care adună şi formează corpuri la un nivel de vibraţie foarte mare. Voi scrie despre aceste lucruri mai detaliat în curând.
Nu este prea la îndemână să ştii acest lucru, când vei avea un copil, dar se poate şti câţi copii se pot face. Ar fi mai multe de discutat aici. Dacă femeia nu vrea să îi facă, corpurile nu mai au în timp susţinerea radiaţiei totale (pleacă spiritele copiilor, cu ajutătorii lor), dar energiile uriaşe rămase, purtate de aceste corpuri, pot conduce la blocaje. Am văzut femei cu blocaje grele de tot din cauza că nu au făcut copiii destinaţi. Dar energiile se pot folosi în alte părţi, chiar dacă blocajele rămân şi conduc la alterarea treptată a sănătăţii femeii.
Ca tare bine-ai mai explicat, Cristiana!
RăspundețiȘtergereMultumesc din suflet! M-ai lamurit pe deplin, dar mi-ai starnit si niste intrebari... Oricum, am ajuns sa cred ca intanirea cu voi nu este intamplatoare!>O<
Ufff... Citesc aici de vreo ora si, sincer, am uitat de unde a pornit discutia. Hmm, v-ati avantat intr-un domeniu dar ati amestecat de toate, esoterism, fizica, chimie, legende si mituri, religie si putina astrologie. Ati enuntat niste concepte pe care, scuzati ignoranta, nu pot sa le asimilez defel. E mai rau decat atunci cand citesti Biblia si crezi ca trebuie sa mergi sa cauti imediat trimiterile din paranteza... dupa cateva pagini te lasi pagubas. Poate daca ati incerca sa va axati pe esenta, ati reusi sa fiti mai clari, pacatuiti prin lux de amanunte. Mai ales Cristiana. :)
RăspundețiȘtergereSpuneam ca nu reusesc sa asimilez conceptele pentru ca sunt prea abstracte. O fi de vina IQ-ul, nu stiu, e posibil. Dar, ca sa compensez, am o metoda simpla: metoda analogic-exemplificativa. Banala, dar eficienta. Nu ii pot oferi mintii mele imaginea bossonului Higgs, as risca sa o induc in eroare. Si atunci ma raportez la ceva cunoscut. Il pun sef peste atomi, ignorand restul zalelor din lant, nu conteaza cate pot fi ele, important este ca am stabilit veriga finala. Deocamdata.
In timp ce faceam toata retorica de mai sus, mi-a revenit si memoria. Deci, Dane, check it out, fara sa am pretentia sa te fac sa strigi "evrika!" :
sa presupunem ca automobilul tau este TRUPUL. SUFLETUL ar putea sa para ca este motorul, dar nu, acesta este o componenta, un organ. Adevaratul SUFLET, il reprezinta combustibilul, fara acesta automobilul este inert. Automobilele, chiar daca de forme si marci diverse, au acelasi principiu. Si aceiasi utilitate. Toate folosesc acelasi combustibil, cu mici diferente care nu sunt de fond. Ceea ce le face unice insa, este cheia de contact. Nu vei gasi una sa se potriveasca altui automobil decat aceluia pentru care a fost conceputa. Aceasta cheie, in opinia mea, poate fi definita SPIRIT. Atunci cand automobilul se uzeaza, devine vechi, vine momentul ca nimeni nu mai are interes sa ii puna combustibil in rezervor. Dupa o vreme el va trebui sa cedeze locul in garaj sau in parcare, prin urmare vine trimis la fiare vechi. MOARE... El va fi cu siguranta reciclat, poate cu materialele sale se va construi tot un automobil, poate un seif sau chiar amandoua. Dar cheia nu li se va potrivi niciunuia din aceste noi obiecte. Spiritul fiecaruia este unic si ne-reincarnabil. El se va alatura celorlalte spirite si, din contopirea lor va rezulta o cheie de contact mai speciala, mai mare. Cine stie, poate sa fie cheia unui UFO (unindentified flying object), atunci cand el va fi ceva consuet... :)
Da, Alina, nimic nu este intamplator.
RăspundețiȘtergereParintele Teofil mi-a prefigurat candva viata si munca si i am spus ca m am gandit la ceea ce mi a spus... Adevarul este ca ma gandisem -dar nu intelesesem mare lucru.. Ceva intre istorie, sanatate si spiritualitate... Intelege daca vrei ceva!!! Eu... nimic!! Dar dansul mi a spus asa, cu hohotul lui de ras sonor: Ooo! E bine ca te-ai gandit!! Restul vine!!
Numai preoti clarvazatori am intalnit in viata. Unul mi-a spus rastit (dar bun om era!!)"Ce-ai venit sa ma intrebi, ce.. nu stii?!" Nici unul nu m-a incurajat sa ma marit (voiam si io!!) dar nici nu regret, desi mi as fi dorit sa tin un copilas in brate.. Mi am dat seama insa ca am venit SA INVAT SA OFER. NU SA VAND.
Oferta mea este cu sufletul deschis, Sorin. Ia cine vrea. pe urma ceilalti vor lua de la altii, bu-i bai. Nu stiu cat o sa mai pot trai, dar pana in ultima clipa asta voi face. Vreau ca lumea sa fie libera sa cunoasca, si multi nu o lasa. O incredinteaza ca nimic nu e adevarat, cunoscand adevarurile si pastrandu-le doar pt. ei. Tot strangand la piept o comoara care nu le apartine, au pierdut momentul in care lumea incepe sa caute comoara prin alte parti... Da, amestec cat pot eu mai mult fizica cu metafizica (!!ce noutate veche!)si amintesc ca.. universul este holografic, cunoasterea se poate lua de oriunde. Si astfel ceea ce altii strang la piept ca pe o comoara, se dovedeste fum si amagire. Se amagesc adica, cum ca este a lor. Si nu este. Si ii doare naprasnic.. Atunci hotii striga: "Prindeti hotul!!" si asa se scrie istoria contemporana.
Nu trebuie sa renunti la cultura ta, doar sa ii adaugi radacnile, sa-i dezvolti coroana si sa vezi unde se duc frunzele ei care nu mor niciodata...Frunzele zboara si altele cresc la loc, mai putenice, mai pline de seva.. cam cum spuneai in ultima ta fraza..
Cat despre mine.. am mai spus: Moise l-a intrebat pe Dumnezeu: daca nu-mi ajut eu poporul, Doamne, cine o va mai face?! Si Dumnezeu i-a raspuns: Mai am 7000 in spatele tau!!
Asa si cu mine. Mai sunt 7000, 700.000, 7 milioane in spatele meu. NU se primeste acum ce scriu eu? Maine va veni altul si pana la urma chiar voi veti fi cei ce vor veni...
Ca si mine.. "Toma" ma chema si pe mine pana acum vreo 25 de ani... Apoi, cand am vazut cu ochii mei, am descoperit ca ma cheama Cristiana...
Cristiana, m-ai inteles gresit. Dupa cum am mai spus, stiu ca oferi cu sufletul si nu cred ca pune cineva asta la indoiala. Observatia mea se referea doar la modul de a iti expune argumentele, poate putin prea stufos si poate prea exhaustiv. Trebuie sa dai timp cititorilor tai sa se familiarizeze cu anumite notiuni si sa incerci sa ii implici, folosind termeni mai aproape de puterea lor de imaginatie. E ca si cum tu convoci o adunare in mijlocul careia sunt prea putini initiati in tema conferintei. Prelegerea ta poate sa fie chiar sublima, dar iti pierzi timpul, cei mai rabdatori vor motai, altii se vor ridica si se vor duce sa vada un film, despre Apocalipsa. De ce? Pentru ca scenaristul stie cum sa "ii ia", ii transporta in mijlocul unei realitati prezumtive inspirata din cea originala. Nu le da totul scontat, ii lasa sa faca anumite legaturi. Iar oamenilor le place asta, ei pot avea iluzia ca au descoperit ceva, se simt implicati. Nu numai regizorii fac asta ci o fac si professorii, cei adevarati, cei care cred in ceea ce fac. Nu este suficienta doar intentia, este nevoie si de putina maiestrie psihologica si pentru asta nu trebuie sa ai o diploma. Ajunge doar sa incerci sa te pui in postura interlocutorului tau pentru a putea gasi drumul cel mai drept catre constiinta si capacitatea sa cognitiva.
RăspundețiȘtergereDragii mei eu ma pregatesc sa plec la Polovragi !! asa ca ne vedem la sfarsitul saptamanii !!
RăspundețiȘtergereCum Dan nu a spus nimic, cred ca l am deranjat si pe el... Alte discutii, asadar, pe blogurile mele.. Vine omul in vizita... dar mai si pleaca !!
Sorin... eu scriu de 5 ani pe net, tu ai intrat de 1 2 saptamani in viata mea!! Multi prieteni ai mei citesc elemente de metafizica dinainte de a intra eu pe channeling si clarvedere controlata!! Daca intri pe anumite site uri... poate vei spune ca sunt slăbuţă rău!! Asa cum spunea si corvusdd... Dar mi a placut omul acesta, ce n as fi dat sa ma propulsez spre acel 12D de care toti vor sa ma agate !! Pentru ca ei stiu ca este o dimensiune care nu mi este de loc straina, Doamne iarta ma, dar lumea, o anumita parte a lumii stie!!! Si eu raman aici cu voi, cu drag... tot vreau sa ajung sa discut de iluminare, de dimensiuni paralele, am restante la Sarmisegetuza, Rarău, Daniilii.. Sihaştrii!!!
Iti inteleg setea de cultura... alopata (!!!!!), te respect si te rog sa intelegi ca oamenii au nevoie de multe, foarte multe ca sa acopere neintelegerile din multi ani anteriori... Cititorii lui Dan m-au chemat, poate nici Dan nu ar fi dorit sa ma invite altfel, caci si el trece prin aceleasi greutati ca si tine. Va asemanati din multe puncte de vedere, si eu pe Dan parca il am de frate de o eternitate! De aceea te inteleg si pe tine..
Pentru cei care vin acum mi a spus Dan sa fac mai multe lucruri, dar si voi trebuie sa faceti eforturi, daca vreti!! Iti explicasem de fapt!!
Si.. de fapt, eu am raspuns la intrebari!! Am fost invitata!!
Nu pot sa fac inca SI mai multe, am o casa de intretinut, un serviciu greu de dus.. in rest noptile pentru voi... sigur si pentru mine, am o sete de cunoastere de mooor!!! Cred ca de aceea mi a dat Dumnezeu ochii ăştia peste tot!!! Sa vad mai multe!!
Eu merg mai departe, am intelegere pentru cei care descopera o lume noua, dar si voi trebuie sa aveti intelegere pentru cei care vor sa aduca ceva in lume... INTELEGERE... Privita din multe unghiuri de vedere!!
Pentru ca merităm !!!
ŞI SĂ AUZIM NUMAI DE BINE!!
Stimati telespectatori de dispay,
RăspundețiȘtergereSunt aici, n-am plecat de tot si vad ca ati inceput sa va intelegeti. Nu am putut sa va salut si sa ma implic, din cauza de viroza.
Din pacate ieri m-m cautat pe la un bioenergic dar nu m-am regasit, iar azi m-am cautat la doftor si la potica si tot nu m-am regasit, daaa'... mi-or zis c-am o gripa mica. :)
Draga Sorine,
Ti-am inteles nevoia mentala de a descrie pe scurt un fenomen pentru a-l controla lesne. Si mintea mea tot asta vrea. Si cred ca mintea oricui pana la urma. Sigur, suntem adunati pe-aici minti sructurate diferit, dupa felul studiilor si diversitatea lecturilor fiecaruia. Mi-a placut si exemplul adus de tine in discutie dar... pentru ca mereu dam cu capul de cate un dar... din pacate exemplul este foarte potrivit atunci cand discutam de cele Vazute iar nu de cele Nevazute. De ce spun aceasta? Nicidecum ca sa fac pe moderatorul, ci pentru ca aproape aceeasi reactie am avut-o si eu la lecturarea pentru prima data a articolelor Cristianei. Acum, dupa ce am mai discutat intre timp cu ea m-am mai dumirit, dar inca sunt departe de a afirma ca inteleg tot ce ne spune ea. Si nu afirm ca nu inteleg pentru ca ea nu explica bine, ci pentru ca nu mi s-a dezvoltat suficient aparatul priceperii unor fenomene care uneori nu seamana cu nimic din "realitatea" palpabila pe care o putem descrie in vorbe. Poate ca daca ar gasi un specialist in animatie 3D sau daca am putea noi sa vedem holografic, poate atunci ar fi mai usor.
Uite, m-am hotarat sa scriu un articol despre acest lucru si daca ma ajuta Dumnezeu, maine sau poate chiar in seara aceasta il poti citi aici.
Desi ne cunoastem de scurta vreme, te percep ca pe-un prieten si am sa te rog sa nu depui armele, chiar daca unele dintre subiectele acestea nu iti sunt prea familiare.
Draga Cristiana,
:)
Cristiana,
RăspundețiȘtergereAcum vad ca ai postat si tu.
Multumesc de tot efortul tau.
Cristiana,
RăspundețiȘtergereEu iti multumesc pentru tot, tot, tot! Esti nemaipomenita! Mesajele tale sunt salvate in claculatorul meu, marite cu 14 si rascitite.
Ai grija de tine in munti!
Regret, dar am sa las articolul pe zilele urmatoare. Nu sunt in cea mai buna dintre forme si nici in cea mai buna dintre lumi.
RăspundețiȘtergereInsanatosire grabnica si usoara!
RăspundețiȘtergereSper ca-ti suntem si noi putin de folos.:)
Dan spunea:
RăspundețiȘtergere"Uite, m-am hotarat sa scriu un articol despre acest lucru si daca ma ajuta Dumnezeu, maine sau poate chiar in seara aceasta il poti citi aici."
Daca clipurile alea doua voiau sa fie articolul promis...
Inteleg ca esti gripat si iti doresc sanatate maxima, totusi, doua cuvinte puteai sa le arunci, acolo. Si cred ca daca nu ai fi pus titlu postarii, ar fi fost mai interesante comentariile. Asa ai pus lumea in garda...
Dulce sa-ti fie ... paracetamolul.
:)
salutari, tuturor! buna tema, mai ales in textul comentariilor :)
RăspundețiȘtergereparerea mea, de baietos: nu prea cred in spirit/suflet ca fiind doua entitati. sa ma explic.
mintea este reperul, punctul 0 de unde masuram. in jos e senzatia simpla, fizicul primar, secundar. mai jos sunt procesele organelor interne, inconstiente, mai jos de ele arderi celulare si alte prostii.
mai sus e acel sine care calareste mintea in drumul sau. acesta ii da emotii mintii care comunica cu fizicul in jos. nu cred ca poate descrie nimeni constient diferenta intre arderile celulare si transmiterea de impulsuri intre neuroni, sau dizolvarea in sange a zaharului din ciocolata.
de aceea zic eu ca nu cred ca cineva poate spune obiectiv ce relatie este intre suflet si spirit (care, in discutia noastra sufera si de sinonimie groasa).
cine poate face distinctia asta este norocos, informat, insa eu nu cunosc aceasta revelatie. mai am timp si o astept. descrierea de lumini sau alte mofturi energetice is aproximari care sa ia ochii, spun asta fara sa vreau sa jignesc, insa ma simt subturat gandindu-ma asa.
repet, apreciez discutiile de aici in gazduirea generoasa oferita de dan si in cercul de prieteni ai sai pe care si eu incerc sa ii inteleg stiind ca au cele mai bune intentii.
Domnule Dan,
RăspundețiȘtergereIn odaia curată a blogului domniei tale a pătruns spam-ul, sub forma anunţurilor publicitare care apar sub semnătura Anonim.
Nu mă pricep, dar poate că problema poate fi rezolvată prin eliminarea opţiunii Anonim dintre variantele de semnătură a comentariilor.
Nu-i urgent, dar poate că merită o încercare. Anonimii "adevăraţi" (ca mine, de pildă)nu au decât să-şi dea un nume, ceea ce programele de răspândit spam nu fac (deocamdată).
Draga Pionule,
RăspundețiȘtergereAm o problema cu interzisul... :) caci nu stiu cum sa procedez mai exact. Am sa-ncerc. Probabil va trebui sa umblu la setari.
De vreo doua luni ma lupt cu vanzatorii de viagra, de branza albastra de Auvergne, de softuri, de jocuri online, de vizite pe la cazinouri, de plasare de fete... si cate si mai cate.
Multumesc frumos pentru sfat. Raman dator.