PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?

UNIVERSUL SI DUMNEZEU FUG DE SUB LENTILELE TELESCOAPELOR SI MICROSCOAPELOR NOASTRE.
O FI BINE... O FI RAU... ?

“Vom fi iarăşi ce n-am fost si încă mai puţin decât atât”.
Faustinus

luni, 26 aprilie 2010

IUBIRE ADEVARATA

OGORUL TUTUROR
 Am obosit. Zilele acestea am cautat pe net informatii despre Lemuria, lemurieni si despre reincarnare si am iesit buimac, cu informatii care se bat cap in cap si...  foarte obosit, dezgustat pe de o parte, dar si olecuta fericit pe de alta. Am avut viziunea spiritualitatii. Se facea ca era asaaaa... ca un ogor fertil, un pamant roditor care ne rabda pe toti, dar care din pacate este un no man's land. Ogorul nimanui. Am vazut acolo pe unii spiritualisti entuziasti cum desteleneau locul, pe altii cum trudeau si munceau ogorul si il arau, pe altii care veneau in urma lor si insamantau  si pe altii care culegeau roadele. Pentru ca samanta este de la Dumnezeu, roadele, am inteles ca sunt fara plata, destule pentru toata lumea, si cu toate astea i-am surprins pe unii care le furau si se grabeau cu ele sa le vanda. Piata-i mare... flamanzi si fraieri destui....Mi-a fost greu sa deosebesc roadele bune de cele stricate si otravite, caci semanatorii sunt o lume pestrita, unii arunca in ogorul acesta fertil seminte care dau roade bune iar altii seminte stricate. Mai vine cate unul care trage cateva brazde in diagonala peste ogor, peste munca tuturor, unde isi cultiva el ce crede ca se vinde mai bine in sezon, aruncand in brazda seminte modificate genetic, pentru ca nu-i asa, produsele trebuie sa ramana vesnic cu aparenta de proaspat, in galantar? Cate unii s-au hotarat sa-si cladeasca propriile biserici in interiorul ogorului asa ca au smuls halci din el. Pe cativa i-am vazut tragand haturi, pe altii ciomagindu-se cu iubire pentru o palma de loc, care evident, nu le apartinea. E greu... Nu exista lege, nu exista rigoare, tot ogorul este un haos si o destrabalare a mintii. Si uite asa tot bezmeticind pe ogorul spiritualitatii m-am impiedicat de-un gard. M-am proptit intr-o uluca, mi-am scos praful din ochi, ghimpii din palme si talpi si scaietii din par si am aruncat si eu intr-o doara un ochi inauntru ..... Uaaaau...!!!  Sa nu-mi cred ochilor: holde manoase, pomi roditori, care in floare, care pe rod, flori miraculoase... apoi o plaja minunata, briza si mai departe oceanul.... Iar pe plaja, ce sa vezi...!?   Dumnezeu!

10 comentarii:

  1. Nu-i de mirare. Cred că tuturor ni se întâmplă. Uite cam cum văd eu treaba asta.
    Întâi că orice ai citi e bine să-l treci prin filtrul propriului spirit. Adică să te întrebi pe tine cum simţi legat de cutare sau cutare lucru pe care l-ai citit. Rezonanţa pe care o percepi în interior (vocea interioară) te va îndrepta spre informaţia care are valoare de adevăr pentru tine, la momentul respectiv. Pentru că suntem nişte oameni pe nişte trepte, iar ceea ce mie mi se pare adevărat nu-i musai să ţi se potrivească şi ţie, la acest moment şi invers. Chit că, la sfârşit e posibil să ajungem la aceeaşi concluzie.

    Apoi că, să nu uităm, dacă eram perfecţi atunci ne-am fi aflat dincolo, în grădina perfectă. Prin urmare trebuie să dăm piept cu toate neajunsurile proprii ca să pricepem cum stă treaba şi să ne apropiem de Eden.

    La asta aş mai adăuga că e bine să înveţi din ce scriu alţii, dar şi mai bine e să înveţi din tot ce ţi se întâmplă. Să-ţi formezi propria părere. Dacă vreau să aflu ce suntem, de unde venim şi spre ce ne îndreptăm, întâi încerc să mă descopăr pe mine. Până să aflu originile umanităţii, mai interesant mi se pare să mă cunosc pe mine: ce sunt, cum sunt, ce voi deveni? Şi până să-mi fac probleme cu lemurienii sau atlanţii, asta mi se pare mai greu ca orice.

    O altă problemă e aceea a "bisericilor", adică a celor care se străduie să facă adepţi. De ce trebuie să cred ca x sau ca y? Studiez informaţia, o analizez şi mă raliez sau nu, din proprie convingere, nu luată cu japca, sau momită cu diverse oferte.
    Şi mai sunt şi altele de spus.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si-uite-asa, ai scris succint istoria omenirii!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos! M-ati lasat amandoi fara cuvinte azi.
    Dar maineeee...!?
    Lasa ca va raspund maine. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Pe mine ma lasi tu fara cuvinte...imi place cum interpretezi informatiile pe care le primesti de pe net...iar legat de gradina perfecta,toti ne dorim s-o intalnim,dar se pare ca nu-i loc pentru toti...se mai fac si selectii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Stanjenelule,

    Cand am afirmat ca "fara cuvinte" se referea la faptul ca eu chiar asa si procedez, intocmai cum ma sfatuiai. Greu imbratisez o teorie si nici macar pe aceea nu o tin strans in brate. Da, am ramas cu convingerea ca unii au propriul lor adevar iar altii iau cate un adevar la moda, il cosmetizeaza si il trambiteaza ca propriul adevar, de aceea mi-am aratat indoiala ca Dumnezeu este probabil in cu totul alta parte decat acolo unde cotrobaim dupa el. Macar daca ar functiona la toata lumea cum zici vocea interioara care sa-ti spuna: cald, cald, rece,.... fierbinte...

    RăspundețiȘtergere
  6. Andrei,

    Tot astept sa sa apara un fel de mesia al spiritualistilor, o minte clara, un geniu al nevazutelor care sa faca putina ordine in dezordine. Nu un dogmatic, ci un om cu o gandire limpede, cu discernamant care sa desputa invataturile de tot felul, asa cum se face curatenia de Paste, in trup, minte, suflet si casa.
    Stiu... fiecare ar trebui sa avem un astfel de mantuitor in noi. Partea proasta este ca nu seamana intre ei. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Tasha,

    Ma gandesc ca Universul n-ar trebui sa fie monoton si nici gradina lui Dumnezeu ordonata si incremenita in proiect. In loc de "mare Ti-e gradina Ta Doamne!" mai corect ar fi sa spunem: "nesfarsita si diversa Ti-e gradina .." :)

    Cred ca ai dreptate: Nici macar cei care cred in "existenta" ei nu se-nghesuie sa intre.

    RăspundețiȘtergere
  8. Atunci m-ai indus în erore! Fiindcă păreai aşa descurajat şi plictisit, ca şi cum te-ai fi aşteptat să se cânte Bingo şi nu se întâmplase. (glumesc)
    :))))))))))

    Toţi avem o voce interioră, dar fie o amuţim din motive de raţionalizare excesivă, fie o ignorăm cu asemenea sârguinţă că gestul devine deprindere.

    RăspundețiȘtergere
  9. "Tot astept sa sa apara un fel de mesia al spiritualistilor, o minte clara, un geniu al nevazutelor care sa faca putina ordine in dezordine. "

    Offf, Danule, tu vrei un opis la evoluţie?!

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi-a placut postarea dar si comentariile de pana acum. "Orice ai citi e bine să-l treci prin filtrul propriului spirit." Asta cred ca si facem cei ce intram pe blogurile tale, Dane.

    RăspundețiȘtergere

Eu, buricul pamantului zic asa: