PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?


luni, 28 iunie 2010

SALVADOR D'ALI CARNAVALULUI

Articolul este dedicat bunei mele prietene Livia Anda Busu 

M-am uitat cu mare atentie atat la secventa prezentata de Gregg Braden in filmul documentar "Trezirea la punctul zero" cu privire la tabloul lui Salvador Dali adus de el in atentie ca exemplu ( pozitionati cursorul pe bara videoclipului la 1:47:51). M-am oprit la aceasta secventa la sugestia Liviei, pentru implicatiile pe care le comporta in intelegerea modului de abordare a realitatii.

Gala contepland Mediterana care la douazeci de metri se transforma in portretul lui Abraham Lincoln - 1976 
Analizand tabloul, care este una dintre iluziile optice pictate de Dali, la prima vedere, creierul privitorului percepe si recunoaste ceea ce ii vine la indemana, i se potriveste si este pregatit sa recunoasca. Adica o femeie (pe Gala), stand la o fereastra sub forma de cruce si privind marea. Mesajul ascuns este portretul lui Abraham Lincoln. Acesta poate fi un exemplu de mesaj subliminal, cand ti se transmite un mesaj care pare unic si ferm, cand de fapt el contine si un alt mesaj, menit sa iti induca un tip de comportament asteptat din partea celui care ti-l transmite si care in acest fel te manipuleaza in sensul dorit de el. Daca vreti sa aflati mai multe despre manipularea prin mesajele subliminale intrati va rog pe  SUBLIMINAL . Nu aduc acum in discutie faptul ca mesajele subliminale sunt transmise in starea de constienta a receptorului si ca prin urmare suprarealismul care se manifesta in arta ca un joc oniric, te-ar  impinge la ideea, corecta de altfel, ca poti primi mesaje subliminale de la subconstient si in timpul somnului - vezi visele cu intelesuri criptate - aceasta este o chestiune care ar merita o atentie separata. Dar sa revenim.

Doua sunt situatiile  in care poti percepe cel de-al doilea mesaj (cel ascuns) al tabloului, recte portretul lui Abraham Lincoln:  
1/ fie te dai inapoi cu 20 de metri din fata tabloului aflat la dimensiunile lui reale,
2/ fie il privesti pe display sau intr-o fotografie, printre gene sau te retragi la o distanta convenabila, situatie in care amanuntele ce configureaza prima imagine devin insesizabile si se recompun in portret. Ce ne propune Gregg Braden este este o imagine micsorata a tabloului iar nu tabloul la dimensiunea reala. El zice ca a folosit aceasta imagine pentru a sti cum va arata in exterior in situatia in care ea va fi vazuta si inteleasa de catre oameni diferiti. 

Ce au facut cei din laboratoarele Bell Labs din New Jersey a fost din ceea ce se vede pe ecran, o descompunere pe calculator in fragmente nerecognoscibile de catre creierul uman, daca le iei separat. Reasamblarea acestor fragmente insa da sens portretului. Piesele puzzle-lui astfel recompuse pot genera efecte diferite pentru grupuri de oameni traind in realitati cotidiene diferite. Gregg Braden are dreptate cand afirma ca pentru americani , chipul lui Abraham Lincoln este emblematic si ca-l vor recunoaste imediat, investindu-l cu un sens psiho-afectiv special, caci el reprezinta o intreaga istorie de formare si devenire a lor ca natiune si-atunci ei vor reverbera intr-un anume fel, pe cand pentru un alt grup, sa zicem ignorant in ale istoriei americane, va reprezenta chipul unui barbat oarecare, fara sa le produca nicio miscare interioara. Ca o paranteza plina de umor amar, daca vei arata portretul lui Lincoln unor irakieni, sarbi, afgani, vietnamezi sau coreeni, acestia vor avea sentimente contrare celor pe care le incearca americanii.    
Cercetatorii au dorit sa dovedeasca faptul ca mintea omului, desi ca mecanism de functionare este pregatita sa "vada" acelasi lucru, totusi ea da sensuri si induce comportamente diferite fata de aceeasi "realitate" si ca de fapt fiecare persoana aflata in fata unui obiect real sau a unui eveniment in desfasurare, "vede" si proceseaza o cu totul alta realitate, una personala. De unde concluzia ca realitatea, pe are toata lumea o considera obiectiva, deindata ce este trecuta prin filtrul mintii omului devine subiectiva si in consecinta relativa. Realitatea inseala mintea si nu poate fi cunoscuta exact, prin intermediul unui singur privitor. Sunt foarte dese cazurile cand martorii chemati la un proces ca sa descrie un fapt, il descriu in mod surprinzator diferit, caci fiecare martor, desi a fost prezent si a vazut, a inteles doar o parte a evenimentului petrecut, mintea fiecaruia filtrand si eliminand automat anumite detalii pe care le-a considerat neimportante sau pe care pur si simplu nu le-a sesizat.
Concluzia fireasca ce decurge din logica de mai sus este ca acelasi fenomen din lumea reala se intampla si in lumea nevazutelor. Ba inca mai abitir! Realitatea imaginara este atat de diversa, si depinde atat de mult de elementele preluate de catre fiecare imaginativ din realitatea vazuta, si cu care incearca sa recompuna si sa identifice ceea ce "vede" in interiorul lui,  incat doi oameni care ar sustine ca l-au vazut pe Arhanghelul Mihail, nu-l vor descrie niciodata la fel. De aceea este o asa de mare brambureala in descrierea si intelegerea lumii nevazutelor. Unii vad spirite, altii ingeri, altii zeitati sau zei, unora le apar strigoi, altii o vad pe Muma Padurii sau pe Sfanta Vineri, pe Contele de Saint-Germain, pe Imaculata sau pe Mos Craciun, s.a.m.d.... Pana la urma dracu' stie - Doamne iarta-ma! - ce vad ei acolo.  

Sursele imaginilor: semnatura Dali, tabloul "Gala contempland Mediterana" , foto de Cristophe Gilbert parvenita prin e-mail - sursa necunoscuta.

11 comentarii:

  1. Salut Dane.
    Dali l-a inchis pe Lincoln exact intre ce s-a chinuit el maI MULT intre Cer si Pamant intre Dumnezeu si Femeie. Cel putin asa am gandit eu la vederea crucii a femeii a marii si a cerului inrosit de furii.
    Cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Sorine,

    Foarte interesanta interpretarea ta si cred ca este chiar asa cum spui.

    RăspundețiȘtergere
  3. Din punctul-meu-de-vedere :)))
    Parca a intors Clepsidra ...iar acum Iadul se scurge-ncet pe Cer!

    RăspundețiȘtergere
  4. Încurcată treabă!

    Episodul cu dosirea preşedintelui american printre nurii îmbietori ai regretatei doamne Gala, văzut de prozaica mea persoană, nu a produs efectul scontat. Dar nu mi-am irosit clipa de pomană, pentru că o lecţie tot am tras, şi anume:

    Ca să ai o revelaţie trebuie să fii cât de cât dotat

    Pentru ca o revelaţie să se producă, nu numai emiţătorul trebuie să aibă o anumita dotare, ci şi receptorul o minimă predispoziţie să surprindă inefabilul, magicul, etericul etc. Dacă receptorul este bâtă, cum s-a dovedit cu vârf şi îndesat în cazul meu, degeaba trimite emiţătorul mesaje subliminale că prostul tot ce ştie el vede. Cum ar veni, într-o latină uşor de ţinut minte şi de tradus: margaritas ante porcos! Să mă explic!

    La început a fost fundul pictat

    Când s-a descărcat imaginea, n-am mai stat să citesc modul de întrebuinţare şi n-am mai apucat să mă dau înapoi cu douăzeci de metri (păi, unde, păcatele mele, Dane să mă dau douăj’de metri la mine în casă sau la birou, că eşti specialist în imobile?!). M-am holbat din prima la îndărătul bine pictat al femeii (să mă ierte domnişoarele cititoare, dar mai bine să-ţi mărturiseşti greşelile săvârşite cu gândul sau doar cu fapta, decât să porţi povara lor pe conştiinţă!). Măcar că nu era prima dată când o vedeam pe soţia fericitului pictor în pielea goală!

    Incorectitudinea politică

    Abia în secvenţa următoare (privirea a început de sus, mă-nţelegeţi, şi a coborât uşor pe picioare până la pantofi) l-am văzut pe omul cu barbă în pătrăţelul de lângă tocul stâng al doamnei. Dacă l-aş fi recunoscut din prima, mai treacă meargă, dar în primele secunde, admit, nu ştiam de unde să-l iau. E ruşine, ştiu, dar prima dată m-am gândit la Puşkin. Vorba aia, dracu’ nu face mănăstiri! Să-l vezi pe Puşkin în locul lui Lincoln, când peste câteva zile toata suflarea ţării româneşti sărbătoreşte cu îndreptăţită mândrie patriotică Ziua Americii, e prea de tot! Şi, totuşi, am comis-o!

    Mulţi chemaţi, puţini aleşi!

    Prin urmare, ce să mai vorbim, trebuie să fii cumva ales! Aşa se explică de ce doar Petrache Lupu, dintre toţi cinstiţii locuitori ai Maglavitului l-a văzut pe Dumnezeu, iar din România anului 1989, doar Ion Iliescu a văzut revoluţia.

    RăspundețiȘtergere
  5. :)
    Subscriu celor scrise de Faustin.
    Receptorul conteaza!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Nima,

    Draga Nima.... Intelesul poate fi acesta.... "acum Iadul se scurge-ncet pe Cer!"

    Drum bun, succes si te rog sa mai treci pe-aici, pentru ca o sa-mi fie dor de tine! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Faustinus,

    "Ca să ai o revelaţie trebuie să fii cât de cât dotat!"

    Ba iacata ca ai avut o revelatie! :
    L-ai vazut pe Puskin! Inseamna ca pana la urma esti dotat.
    :)))
    Daca lui Puskin ii iesea dupa cum gandea, alta ar fi fost soarta Rusiei astazi. Corolar sau consecinta si a noastra.

    Aaaaah.... America! Traiasca!:)

    RăspundețiȘtergere
  8. :)
    Bunule, daca nu exista receptor, geaba decodor!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Andrei,
    Articolul este construit pe ideea ca receptori suntem cu totii, dar decodoarele noastre sunt setate diferit.

    Lucrurile ar arata ca in bancul inventat in timpul studentiei, de bunul meu prieten Dan Goanta, Dumnezeu sa-l odihneasca! Este printre putinele bancuri care a circulat atunci, carora eu le cunosc autorul.

    Repartitia studentilor in functie de media generala la absolvirea facultatii:

    -Pentru cele mai mari note, in localitatile unde opreste trenul,
    -pentru cele mari, in localitatile pe unde trece trenul,
    -pentru cele mici,in localitatile de unde se aude trenul iar
    -pentru cele mai mici note, in localitatile pe unde s-a auzit de tren.

    Al doilea banc, memorabil, dar desigur fara legatura cu tema, suna asa:

    "-Domnilor, in mod eronat s-a crezut ca statuia din curtea Fabricii de ciment Medgidia il reprezinta pe Inginerul Sef al fabricii! Este insusi Inginerul Sef, surprins de o ploaie la iesirea din schimb."

    RăspundețiȘtergere

Eu, buricul pamantului zic asa: