SPIRITUALISTICUL

Motto: Spiritul nu e de vanzare, iar cei ce fac bani din asta sunt niste impostori, sau, mai rau, cad in plasa propriei ignorante egotice. 

Luize Matei 

PLATA IN CER SAU PE PAMANT? 

Tot ce poate aduce profit spiritual, pentru cel care ravneste sa inteleaga mai mult, aduce si unul material pentru cel care ii vinde informatia sau setul de cunostinte spirituale. Firea lacoma si mercantila a omului isi va spune intotdeauna cuvantul. S-a facut un studiu in sensul acesta, in care subiectilor li s-a dat de ales intre a primi 100 de euro azi sau 1.000 peste cinci ani, iar rezultatul a fost ca aproape toti subiectii au ales prima varianta, caci nu-i asa, "ce-i in mana nu-i minciuna"!? Daca cineva are de ales intre o plata in cer sau una pe pamant, grosul celor care se asteapta la rasplata, o prefera intotdeauna pe cea din viata de acum si sunt mai putin interesati sa-si primeasca rasplata pe lumea cealalta sau intr-o viata viitoare... si asta chiar daca contextul in care se afla cunostintele vandute includ o iluminare virtuala, o reducere a numarului de reincarnari viitoare sau o mantuire si o viata confortabila in rai...

PATALAMATII

"Realizarile spirituale se platesc greu, cu suferinta, rabdare si jertfa…nu cu bani la un curs de weekend." (Luize)  

Componenta morala a platii pentru cunoastere, desi controversata, caci exista doua tabere, pro si contra, in esenta ei este deplorabila. Daca maestrul, in calitatea sa de diseminator de cunostinte spirituale, accesate prin truda proprie, revelatie sau iluminare stie ca facand un bine poate accesa o plata intr-o viata viitoare sau chiar vesnicia sufletului, prefera sa se bucure imediat de binele facut si cere plata, lucrul acesta pune sub semnul intrebarii insasi credinta sa si ceea ce este si mai grav, buna sa credinta. El decade din functia de mediator al cunoasterii si devine un simplu vanzator de cunostinte spirituale. Daca dimpotriva, maestrul a fost nevoit el insusi sa plateasca ca sa se instruiasca, daca si-a platit patalamaua, atunci mecanismul mental rutinard si primitiv al platii si al rasplatii, constituit in justificare pentru efort isi spune in mod automat cuvantul. Rare vor fi persoanele care vor intelege si vor aplica in practica sacrificiul raspandirii luminii. Argumentul linistitor pentru constiinta, pe care il aduc de regula profesorii si maestrii spirituali este acela ca daca invatacelul nu plateste, el nu va lua in serios invataturile primite. Haida de! Sa fim seriosi! Dorinta de evolutie, daca o masuram in bani isi pierde intelesul. S-a ajuns bunaoara ca in Japonia, un maestru reiki sa perceapa o taxa de 10.000 de dolari in schimbul efectuarii unor acordaje. Desigur ca platitorul simte imediat mirosul sangelui si cum devine la randul lui el insusi maestru se repede sa-si deschida un cabinet si sa-si faca o scoala, de preferinta cu niste idei de-ale lui personale si sa toarne la initieri. Asa s-a ajuns ca un sistem taumaturgic eficient, bazat pe o cunoastere spirituala corecta si onesta, rod al muncii  si al aspiratiilor de o viata a unui mare om, asa cum a fost Maestrul Mikao Usui, sa ajunga peste trei generatii pe mana diversilor "pedagogi de scoala noua" si sa faramiteze invaturile  unei scoli de reiki in peste alte trei sute de intelegeri occidentale personale, toate cu initieri si toate generatoare de noi adepti, initiati si viitori maestri. Si asta se poate numi evolutie spirituala si materiala. Oare nu faceau bine maestrii antici sa-si tina invataturile departe de ochii poftitorilor de bani si sa-si aleaga cu mare grija succesorii? Asa au ramas nealterate peste veacuri, anumite cunostinte si tehnici, dar asta pana cand unul, Gutenberg, a avut o idee. Biserica a fost prima care s-a infruptat materialiceste din darurile divine. Dihotomia rai-iad  fluturata prin fata ochilor dreptcredinciosilor precum si oficierea Sfintelor Taine s-au dovedit dintotdeauna aducatoare de profit. Vrei mantuire? Vrei botez, nunta inmormantare, sfestanie la masina? Marca banu'! Ce exemplu mai bun de urmat si ce justificare morala mai buna puteau sa gaseasca grosul maestrilor spirituali, gurushii moderni, cei care, paralel cu Biserica, si-au asumat raspunderea sa te indrepte catre cunoastere. Lumina costa, vezi bine, dar pretul ei nu ar trebui sa se regaseasca in conturile maestrilor ci, pentru fiecare om care si-o doreste cu toata fiinta sa, pretul platit sa ramana cel al renuntarii la tipare, la tipul de viata si de comportament diferite pe care si le asuma, la scara personala de valori care va intra in conflict cu scara de valori imprimata de societate si altele asemenea. Acesta-i pretul.

SPIRITUALISMUL DE MASA

Iata ce zice buna mea prietena Luize:

"E grav ca spiritualitatea a ajuns o industrie in zilele noastre, parca pana si cuvantul spirit si-a pierdut semnificatia. Acum toti sunt maestrii spirituali, sunt unii mai evoluati decat altii, cu vibratii mai inalte si mai frumos colorate. Poate gresesc, insa simt ca foarte multi pierd esenta." 

 

Lucrurile stau inca si mai prost. Prin proliferarea si vulgarizarea fara precedent a invataturilor corecte, la un loc cu mistificarile s-a ajuns la un limbaj de lemn spiritualist, rezultatul unor idei de lemn spiritualiste, pe care il constati cu usurinta din discursul oricarui ahtiat. Ti-ai insusit vocabularul si ideile? Atunci te poti indrepta linistit catre un loc de nisa in care devii specialist, un loc de nezdruncinat, ale carui idei sunt imposibil de combatut rational si din care iti manifesti maiestria fara sa fii deranjat. Ai reusit! Esti un spiritualistic !  

Nota: Acest articol ii exclude pe toti spiritualistii de buna credinta.
Va urma