A TZASHPEA DIMENSIUNE
Motto:
De ce sa-l caut pe Dumnezeu in padure,
in aer, in muzica, in biserica sau in poezie, cand pot sa-l gasesc la
sinagoga?
butada bunului si minunatul meu prieten Sergiu
Spiritualisticul- episodul al III- lea
Ei
ia sa vedeti si voi, dupa atata imbuibare cu spiritualism, la ce
concluzie ma impinge mintea mea cuminte, care ma minte.
In Univers se contrapun energii antagonice sau nu, de mica intensitate sau uriase, practic de toate felurile, inclusiv de iubire sau de ura (magnetul cu cei doi poli ai sai poate constitui un palid exemplu), desi in ochii Creatorului, zic si eu, curatand pusca, ca iepurasul, este putin importat pana la urma care ar trebui considerate energii bune si care rele, caci o Creatie, ca sa prinda contur si sa se desavarseasca, are nevoie de amandoua felurile de energie. Nu poti construi nimic fara sa strici un echilibru, iar odata constructia desavarsita si daca e de bine, undeva, in alta parte a Universului se intampla ceva de un rau intens pentru ca echilibrul universal sa fie restabilit. Asa ar fi logic, dupa logica mea umana de doi bani care nu are nimic de-aface cu Logica LUI care face toti banii, pe care fie vorba-ntre noi, nu o vom pricepe in veacul vecilor, indiferent pe a cata dimensiune sau pe ce treapta de evolutie ne vom ridica in devenirea si transformarea noastra spirituala. Si stiti de ce ? Pentru ca daca noi, prin cunoastere permanenta tindem sa devenim Dumnezeu - si nu numai noi, toate formele de spirite, asa cum ni se spune in literatura de specialitate - si daca prin eforturile de cunoastere si de transformare la care ne supunem dupa un algoritm conceput si cunoscut doar de El, inseamna ca la sfarsit, daca am deveni El sau macar o infima parte a Lui, nu putem trage decat concluzia ca El insusi are nevoie de primenire prin autocanibalizare. Si o face prin spiritele care dupa cazne infernale de cunoastere, transformare si evolutie, ajung sa devina ca El, apoi chiar EL. Ce simplu ar fi daca ar fi, iar daca ar fi, nu s-ar mai povesti. Asta pe de o parte. Pe de alta parte insa, ca sa se scape de intrebari inutile, unii spiritualistici au simplificat atat de tare lucrurile, incat afirma cu tupeu ca noi suntem Dumnezeu. Cata nerusinare!!! Cata lipsa de respect si recunostinta...!!! Noi, buricul pamantului? Noi, buricul Universului? Noi, Insusi Bunul Dumnezeu? Cum adica NOI suntem Dumnezeu, cand Dumnezeu este doar Unul si acela sunt eu!? :))) PS Pentru cei care doresc sa Ma cunoasca mai bine, atunci sa stie de la bun inceput ca Eu Sunt Cel Ce Sunt. Pentru detalii suplimentare si o cunoastere mai apropiata va rog sa-Mi scrieti pe e-mail sau sa ma cautati la sinagoga.:))
Program de lucru cu publicul: Sambata in al doisprezecelea ceas.
Lumina si patalamalele sunt gratuite, dar sa nu
va puna Uciga-l Toaca sa va dati in stamba si sa cereti bani pe Cuvantul
Meu, caci pe Cuvantul Meu ca arunc cu toate
Armaghedoanele dupa voi, indiferent de rasa, sex, apartenenta politica
si religioasa.
Amin. |
:))))))))
RăspundețiȘtergereUite cum văd eu lucrurile, fără pretenţia de a fi originală.
Polaritatea din Creaţie excludea conceptul de rău.
Lumina şi întunericul, pământul şi apele, luminătorii etc. ...Adam şi Eva toate erau necesare şi "bune".
Mai exact, UNUL s-a scindat în DOI şi asta era bine,iar echilibrul exista,într-un mediu de iubire şi comuniune, excluzând răul.
Pe parcurs, DOI s-a transformat în TREI (prin răzvrătirea lui Lucifer) şi adio echilibrul!
Iar numărul TREI a introdus "răul" în această ecuaţie.
OF!!
RăspundețiȘtergereDane cu ce ne batem noi capul...
Dar dacă tot am citit ...să-ţi zic părerea mea:
după DIALECTICA, pe care eu am învăţat-o, tot POZITIVUL are un corespondent într-un NEGATIV.
Ele sunt atât de interpătrunse încât nu toţi putem să percepem corect care-i unul şi care-i altul!
Astfel că la un moment dat, putem zice că da, Dumnezeu şi oponentul său, se află în mine-OMUL!
A. Einstein scria în "Dumnezeu versus ştiinţă" că nu există întuneric ci doar lipsa luminii...nu există răul ci doar lipsa iubirii lui Dumnezeu...
Dar eu am aşa multe întrebări de pus încât mă opresc la una:
-cum se face că cei mai oropsiţi oameni ai lumii îl iubesc pe Dumnezeu, nu şi invers...iar răul sub multe faţete se revarsă tot asupra celor ce-l iubesc?
Nu aştept răspuns nici nu cer bani:)), rămân cu întrebarea mea şi caut răspunsul cât voi trăi.
:)))
RăspundețiȘtergereno comment!
Stanjenelule,
RăspundețiȘtergereRaul si binele sunt doar in mintea noastra. Doar noi suntem aceia care aplicam principii morale asupra fenomenelor, care doar exista si se manifesta, fara insa ca in actiunea lor sa dea dovada de vreun strop de moralitate. In 2013 Soarele ne va parjoli putin dar nu-i va pasa nici lui si nici Maicii Tereza, chiar asa moarta si sanctificata cum este acum. Moralitatea nu este un dat divin, este dupa parerea mea, si nu numai, un cod de comportament inventat si insusit de oameni ca sa supravietuiasca atat ca indivizi, cat si ca specie.
Raul pare sa fie ceea ce nu ne convine.... la chestia cu scindarile ma voi gandi, nu pot sa ma reped cu o parere pe care nu o am.
:)
Nu. Răul e mai mult decât ceea ce nu ne convine ca un punct de vedere strict personal.
RăspundețiȘtergereDe exemplu, distrugerea unui ecosistem e mai mult decât opinia (binele) unui antreprenor care vrea să construiască ceva acolo (spre profitul lui) sau decât părerea unui ecologist (care vede în asta un rău).
E un act al cărei finalitate duce la dispariţie, la moarte şi care provoacă un lanţ de rele.
Mariana,
RăspundețiȘtergereEra o intrebare dialectica pe vremea de trista amintire:
daca aici este bine s-acolo e rau, de ce acolo e bine si-aici e rau.
Iata fabula, cu un posibil raspuns, e drept,amoral, pe care sunt convins ca o stii:
Rumegind cocenii de pe linga jug,
S-antrebat odata boul de la plug:
-"Doamne, pe cand altii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?
................................
La-ntrebarea asta, un prelung ecou,
I-a raspuns din slava... "pentru ca esti... bou!!!"
Stanjenelule,
RăspundețiȘtergereDaca un antrepenor extraterestru ar strica ecosistemul pe planeta lui, noua ne-ar pasa tot atat cat ii pasa soacra-mi de box.
Ziceam ca moralitatea este un cod de comportament inventat si insusit de oameni ca sa supravietuiasca atat ca indivizi, cat si ca specie.
Moartea vine in orice circumstanta mai repede sau mai tarziu...
Fara defrisarea padurilor nu s-ar mai fi putut face agricultura iar fara mancare oamenii ar fi pierit si in consecinta viitorul omenirii ar fi fost doar un deziderat.
Suntem aproape 7 miliarde si crestem exponential. Resursele sunt limitate. Daca ne vom inmulti in ritmul acesta, volens-nolens vom reitera experienta cu musculitele drosophila melanogaster care tinute intr-un borcan se inmultesc pana termina resursele, si-apoi pier toate.
Cam asta ne asteapta daca continuam binele pe care il reprezinta sfatul Domnului: "cresteti, inmultiti-va si stapaniti Pamantul.
Profitul antrepenorului nu ar exista daca cineva nu ar avea nevoie de beneficiile rezultate din taierea copacilor, beneficii pe care eu le presupun indispensabile, din moment ce se cauta pe piata. Din punct de vedere al benefciarului, acel rau, lui i-a generat un bine.
Eu voiam să arăt că binele şi răul sunt mai mult decât "în mintea noastră".
RăspundețiȘtergereAmbele sunt analizate raţional, se raporteză la convenţii sau norme şi se reflectă afectiv în noi, dar dincolo de subiectivitatea şi de relativitatea acestor concepte umane, răul există şi se manifestă ca o forţă distinctă.
Şi da, dacă e să ne luăm după Biblie, moartea a intervenit abia după păcatul originar, adică după intervenţia "şarpelui".
Poate că acel "creşteţi şi vă înmulţiţi..." iniţial ar fi avut o altfel de finalitate, fără apariţia răului.
Mai clar, faptul că unul îl consideră bine iar altul un rău, adică diferenţa de abordare nu-l face să fie, şi un rău şi un bine.
RăspundețiȘtergerePentru că, respectând metoda ta de expunere, putem continua să facem presupuneri de genul:
-antreprenorul foloseşte banii într-un scop care sfârşeşte prin a-i ruina sănătatea şi a-i scurta viaţa;
-lemnele sunt utilizate şi epuizate prin ardere, sau putrezesc;
-prin defrişarea zonei respective scade emisia de oxigen şi creşte nivelul de poluare;
-vietăţile din zonă sunt decimate şi numite specii pot să dispară definitiv...
etc.
Putem continua aşa mult şi bine, că sunt f multe posibilităţi, dar concluzia rămâne: sub faţada unui bine aparent, un rău odată declanşat se propagă până la distrugerea totală.
Da, asa e. Dar nu acolo am vrut sa ma duc, desi am alunecat, ci am incercat dar nu mi-a reusit sa-ti spun ca binele si raul sunt relative la OM. Nu la Dumnezeu care permite ambelor categorii sa se manifeste fara resentimentul ca ar face ceva "rau" si nici la Univers care nu ne contabilizeaza faptele. Pentru orice alta vietuitoare pe care o cunoastem, binele sau raul nici macar nu exista.
RăspundețiȘtergereFiintarea le presupune pe amandoua in egala masura. Doar noi incarcam cu sens lucrurile. Si ca sa vezi, uite ca valorizam plantele si animalele dupa criterii estetice si practice. Doar unele ne plac si doar unele ne sunt utile. Ce facem cu celelalte e monstruos( tot din punctul nostru de vedere!)
toate astea au valabilitate daca ne gandim la planeta ca la un obiect purtator de viata.
Daca insa socotim ca planeta este o entitate responsabila, deci inzestrata cu constiinta - si-aici avem o multime de argumente PRO, atunci putem reevalua teoria pe care am schitat-o mai sus, si-n plan moral va trebui sa tinem seama de raul sau binele, cu care o tratam, constienti sau nu de dezastrele pe care i (ni) le provocam.
Dumnezeu numarul unu
RăspundețiȘtergereUniversul sau creatia Sa numarul doi,
Omul-creatie a intunericului numarul trei...
Nu exista specimen organic mai pervers si mai libidinos cu creatia lui Dumnezeu precum omul.
Nu exista animal pe pamant care sa nu ne fi ajutat sa ajungem unde suntem pentru ai putea la randul nostru ca animale super evoluate sa dispara cat mai repede.
Suntem cele mai feroce,rapace,sadice,perverse,etc,etc,etc fiinte din ecosistem.
Am umplut lumea de becuri si am adus atata bezna in jur.Niste mesteri ai intunericului,asta suntem!
De fapt esti mai mult decit cel ce esti,esti si cea ce ai putea fii,fiindca potentialul este cel care te "mina".Pe de alta parte esti si cea ce nu recunosti ca esti,pentru ca in tot,nimic nu este separat de nimic,desi,citeodata,cel ce este asta incearca sa faca,sa separe.Nu ar trebui sa rizi de faptul ca esti dumnezeu,pentru ca fiind inseparabil de tot cea ce este,esti tot cea ce este,manifestat atit prin cea ce este cit si prin cea ce nu este.Imaginile unei divinitati exterioare incep sa piarda teren,nu datorita spiritualistilor,ci datorita fizicii cuantice pe de o parte si a deschiderilor in recunoasterea convergentei de la infoenergie catre forma,cit si a bunului simt pe de alta parte,care bun simt ne spune ca dincolo de simturi fizice si aparate de masura,intotdeauna exista altceva,acel altceva nefiind neparat formal sau individual,asa cum suntem noi.Aici este un paradox,daca noi suntem creati dupa chipul si asemanarea,invers nu ne prea iese,in sensul ca noi nu prea reusim sa reprezenta divinitatea dupa chipul si asemanarea noastra,sau reusim temporar dar cu rezultate destul de limitate,fiindca acel chip si asemanare paote sa fie,si chiar este,dupa informatia si energia,si este demn de remarcat ca toti avem un centru al fiintei,din care izvoresc si la care se intorc toate reprezentarile.Fiul omului universal este intreaga manifestare constienta a creatiei,particular este prezenta noastra in corpuri fizice,iar daca noi aici suntem fiul,tatal este potentialul si infinitatea din noi,sfintul duh fiind insasi existenta in cadrul careia se petrec toate si se afla totul.Nu trebuie sa repet mecanisme filozofice si percepte ideatice pe care toti le experimentam sub o forma sau alta,decit pentru a intelege motivatia si tendinta noastra in a comenta,desi sunt convins ca de fapt,dincolo de cuvinte,este nevoia noastra sincera de a ne imprieteni,de a ne unii.
RăspundețiȘtergere"Ma simt din ce in ce mai bine pentru ca sunt una cu Dumnezeu"..asa am citit eu intr-o carte sa-mi repet psihicului pentru a suporta greul vietii si pentru a putea merge inainte...
RăspundețiȘtergereasa..si acum iti cer bani..sa vad cu ce arunci dupa mine..caz in care ma si prinzi:))))))
Sorin,
RăspundețiȘtergereOrdinea in aparitiei inteligentei asa pare sa fie. Oricum nu avem o istorie mai veche de de 200.000 de ani dupa necredinciosi sau de 7.500, dupa credinciosi dar ce importanta mai pot avea 192.500 de ani pentru istoria noastra atunci cand timpul este necreat dupa unii si creat dpa altii?
Se pare ca omenirea nu a invatat nimic dupa cate razboaie si nenorociri a suferit datorita tampeniilor sale. Din punctul acesta de vedere Dumnezeu cred ca l-a creat mai intai pe om si i-a promis Raiul si dup-aceea, vazand ca nu tine si ca sa indrepte greseala, i-a facut si pe spiritualistici carora le-a promis dimensiunea a cincea.
Mi-a placut chestia cu lumina.
Apropo de becuri. Dupa ce cainele lui Pavlov a murit, timp de zece ani Pavlov s-a dus cu mancare la mormantul lui. :)
Adi,
RăspundețiȘtergereMi-am adus aminte de o poezie care se dovedeste a fi realitatea cruda pe care o traim noi romanii astazi:
"partidul e-n toate,
E-n cele ce sunt
Si-n cele ce maine
Vor rade la soare."
Si ma gandeam la la fotografia spuma marii...
Nu, nu la ea ma gandeam ci la PSD. :)
Sper ca ai trecut peste gluma mea nesarata. Iata ai reusit sa explici limpede, succint si maiastru o situatie, un statu quo al omului in raport cu divinitatea care mie mi se pare corecta. Trebuie sa recunosc insa ca nu am reusit niciodata sa-i gasesc un rol Sfantul Duh in existenta omului, pana la explicatia ta. Care mi-a placut foarte tare. Nici macar rugaciuni adresate Sfantului Duh nu am intalnit in literatura religioasa desi Tatalui si Fiului si tuturor sfintilor exista cu duiumul. Poate ca exista dar eu nu stiu niciuna.
Da, articolul meu blasfemiator, si recunosc, nesimtit de bascalios (pentru ca se zice ca nu e frumos sa razi de cele sfinte), nu era adresat divinitatii, nici eului meu, ci voua, prietenilor mei. :)
Corect! :) Ca sa va amuz.
Ryana,
RăspundețiȘtergereNu vreau sa cred a tu ai putea fi roaba Mea... :))) Eu nu am creat decat fiinte libere. Si nici ca tu ai putea fi in acelasi timp si roaba banului, pentru ca nu-i asa, un rob nu poate avea decat un singur stapan. Daca Ma vrei cu adevarat :)), trebuie sa renunti la bani, iar daca n-o sa poti, cererile de bani ti le poate rezolva Aghiuta. Pe mine nu Ma atrage ochiul dracului.
Ryana nu Ma parasi! Caci Eu sunt Calea, Adevarul si Viata si a Mea este Imparatia, Puterea si Slava pe de trei.
:))
Oricum nu-i de colo sa fii cuscra Domnului.:))
Tot în alte vremuri...regretate deja, se zicea:
RăspundețiȘtergere"Munca îl înnobilează pe om
dar noi nu vrem să fim NOBILI", sigur că o ştiai.:))
Dar eu aş fi preferat să fiu "o viţă de vie nobilă"...ce şampanie bună aş fi fost peste timp...
Mariana draga,
RăspundețiȘtergereDar pe langa sampanie si ce rachiu bun ar fi iesit...
:))
Si uite-asa toate clasele sociale s-ar fi impartasit din nobletea soiului tau bun... Si cei cu caviarul langa sampanie, si cei cu tarama langa rachiu.
:))
miluieste Doamne cu puterea ta pe roaba lui Dumnezeu Ryana,si iarta-i pacatele ei cele de voie si fara de vooie!...:))))))
RăspundețiȘtergereps.in fine,tinta mea nu era banul,ci curiozitatea de a afla cu ce aruncai dupa mine,ca se putea sa fiu mai castigata decat in cazul in care aghiuta si-ar fi facut prezenta prin zona:))))))
adicalea..poate prindeam samovarul,cel cu care ne-am incuscrit la momentul in care eu chipurile renuntasem la el:)))))
RăspundețiȘtergereNu mai ştiu dacă mai are rost comentariul meu, întrucât săptămâna trecută nu a fost chip să intru în poveste. Acum am reuşit dar nu am timp să citesc ce s-a scris ţntre timp, aşa că inserez comentariul meu la articolul iniţial al lui Dan. Internetul suportă orice!
RăspundețiȘtergereLogica Lui şi logica noastră
Îmi face mie impresie că Dumnezeu nu are nevoie de o Logică a lui, deoarece le-a făcut pe toate şi deci le ştie pe toate. Logica ne este necesară nouă pentru a cunoaşte. Noi trebuie să gândim, să raţionăm, să evaluăm, pentru a ne înţelege raporturile cu lumea. Sau să îmbrăţişăm alternativa, mai confortabilă, şi anume de a crede, fără a cerceta. Prin urmare cred că ai admis un mic viciu metodologic comparând logica noastră cu o presupusa logică a Lui.
Treptele noastre de evoluţie
Înţeleg noţiunea „de treaptă de evoluţie” ca pe un eufemism, de vreme ce avem a face cu un drum cu sens şi deznodământ unice, treptele în cauză conducîndu-ne implacabil spre mormânt.
Datoria Lui şi datoria noastră
Dumnezeu ne este dator din moment ce el există datorită credinţei noastre. Dar asta nu ne face El pentru că noi existăm datorită voinţei Lui.
De eşti acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Am trecut pe la sinagogă unde ai spus să te caut pentru clarificări şi corolare, dar nu te-am găsit.
Am motive să cred că vei fi fiind Tu Cel Care Eşti, dar nu eşti Acela.
Mai lăsaţi prostiile, că poate chiar se supără. Cel Ce Este cu Adevărat!
RăspundețiȘtergere:)
Să fiţi cuminţei până vin şi
Danule, să ne revedem sănătoşi! O să lipsesc o vreme.
Numai bine!
Distractie placuta! Sa te-ntorci sanatosa! :)
RăspundețiȘtergerePentru toata lumea: sunt botezat crestin ortodox dar asta nu ma ajuta deocamdata decat sa iau Lumina si sa beau apa sfintita.
RăspundețiȘtergere