GENE PE SPRANCEANA

Sa convenim ca miturile creatiei in acceptiunea biblica ar putea fi interpretate tale quale.

Daca acceptam aceasta conventie putem sa tragem cateva concluzii foarte interesante. Iata faptele: Adam, biet om, a fost facut si nu nascut, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Eva, biet om, clonata din coasta lui Adam a fost si ea la randul ei facuta si nu nascuta. Adam, din carnea caruia s-a intruchipat Eva, i-a fost intr-un anume fel mama, caci Eva era carne din carnea lui. Fiind creatia Domnului, au avut parte de informatii genetice putin diferite fata de cele pe care le-am mostenit noi astazi, presupun eu, caci informatiile primare pe care le-au primit la facere trebuie sa fi fost de natura divina. Desigur, parte din ele le-am mostenit si noi oamenii de azi, parte s-au pierdut in mod natural iar cele mai multe pe care le posedam acum sunt dobandite. Acum insa, daca ne punem intrebarea carei rase ar fi apartinut primii oameni nu mai putem raspunde exact, dar putem accepta conform ultimelor cercetari paleogenetice, ca genele cele mai vechi pe care le detine omenirea in zestrea ei genetica provin de la rasa neagra.

Asadar, Dumnezeu creandu-l pe om s-a replicat pe Sine. E adevarat ca desi creati ca o oglinda a lui Dumnezeu, cele doua clone, Adam si Eva au avut cateva limitari. Dupa Facere au ramas condamnati la locul creatiei, in rai si cu interdictia de a nu cunoaste tot, concluzia fireasca pe care am tras-o intr-o postare anterioara fiind ca Dumnezeu nu a dorit concurenta. Ei erau tot un fel de Dumnezeu dar de rangul doi, creati in scopul propriei adoratii. Legea data de Dumnezeu ulterior a fost clara: sa nu ai alti dumnezei inafara de Mine. Mult mai tarziu de la actul Genezei, dupa alungarea din rai, potop si fenomenul Babel, acela cu segmentarea omenirii pe rase si limbi, Dumnezeu simtind necesitatea predarii pe viu a lectiei iubirii s-a servit de omul pe care il crease ca de un vehicul, spre a se naste pe Sine. A ales in acest scop o femeie fecioara de rasa semita, pe Maria.

Si atunci hai sa facem un salt in timp si sa avansam pana la momentul aparitiei lui Dumnezeu pe Pamant sub infatisarea lui Isus. Isus, desi nascut om, adica un fel de Dumnezeu de rangul doi, ca toti oamenii de altfel de la Geneza incoace era in acelasi timp insusi Dumnezeu. De data aceasta Dumnezeu nu a mai dorit sa se autocloneze ci a dorit sa se nasca firesc. Dumnezeu si-a dorit o mama. Barbatul Isus, in esenta un semizeu daca-l consideram intr-o acceptiune mitologica greaca, spre deosebire de barbatul Adam a fost nascut si nu facut. Dumnezeu s-a replicat pe Sine, prin nastere, dar acum survine o chestiune de interpretare: nu stim daca de data aceasta Dumnezeu s-a aratat lumii prin Isus dupa chipul si asemanarea Sa sau intr-un chip diferit. Sfintele Scripturi si Evangheliile omit sa ne mai precizeze aceste amanunte. Ale cui gene le purta Isus Dumnezeul? Genele Fecioarei Maria ar fi putut sa devina dominante in combinatia cu un "ceva" divin? Spun "ceva" pentru ca in cazul unui miracol, cuvantul gene nu mai poate fi pronuntat, gene insemnand informatie transmisa ereditar, ceea ce nu putem admite in cazul lui Dumnezeu, el fiind necreat, deci fara ereditate. Indraznind sa cercetez miracolul (ooo..., afurisita blasfemie!) logic ar fi ca:

a) genele lui Isus sa fi avut o informatie "speciala", divina. Asta ma indeamna sa cred ca Isus ar fi trebuit sa ii semene lui Adam, care purta aceste gene speciale, create special pentru el. In acest caz, semanandu-i lui Adam, Isus ar fi trebuit sa fie negru. Dar nu avem nici o atestare cum ca Isus era negru si atunci

b) El sa fi mostenit genele stramosilor pe linie materna, ca un fel de clona a Fecioarei, asa incat logica aparenta cum ca ar fi trebuit sa fie un exemplar umano-divin nascut cu chipul si asemanarea lui Dumnezeu, pica. Sau mai bine, in aceasta logica ar trebui sa renuntam la chip si sa ne concentram pe asemanare care in cazul de fata ar trebui sa fie inteleasa ca esenta divina. Dar ce putem considera esenta divina in cazul lui Isus? Mintea? Sufletul? Amandoua?

c) Isus sa nu fi avut nici un fel de gene, caz in care se poate presupune ca Dumnezeu s-a autoprogramat sa nu aiba mostenitori si si-a gandit destinul cu crucificarea, cu alchimizarea completa a materiei trupului si cu inaltarea, inca inainte de imaculata conceptie.

Daca asa au stat lucrurile in privinta destinului personal - si presupun ca in oricare dintre cele trei ipoteze asta s-a intamplat - inseamna ca prin interactia cu Isus, toti oamenii din jurul Lui au avut destinul modificat, prestabilit, cu deznodamantul dinainte cunoscut, atunci si legea liberului arbitru (chiar si in contextul legii karmei cu care crestinismul nu este de acord) a fost temporar golita de continut. Cel putin in privinta celor care L-au cunoscut si au relationat cu El cat a fost in viata. Odata cu inaltarea, legea liberului arbitru pentru omenire a reinceput sa functioneze normal. Ma rog, de-acum aceasta este o alta tema.

Si totusi, sa fi avut barbatul Isus genele lui David? Si conform unor prezumtii sa le fi preluat si progeniturile Mariei Magdalena? Aceasta teorie are tot atatea sanse la adevar cat are si aceea ca Isus a fost negru. Si-atata timp cat nu stim nimic, miracolul inca functioneaza.

Cine are mai mare nevoie de mistere si miracole, omul sau Dumnezeu?