A TZASHPEA DIMENSIUNE
Motto:
De ce sa-l caut pe Dumnezeu in padure,
in aer, in muzica, in biserica sau in poezie, cand pot sa-l gasesc la
sinagoga?
butada bunului si minunatul meu prieten Sergiu
Spiritualisticul- episodul al III- lea
Ei
ia sa vedeti si voi, dupa atata imbuibare cu spiritualism, la ce
concluzie ma impinge mintea mea cuminte, care ma minte.
In Univers se contrapun energii antagonice sau nu, de mica intensitate sau uriase, practic de toate felurile, inclusiv de iubire sau de ura (magnetul cu cei doi poli ai sai poate constitui un palid exemplu), desi in ochii Creatorului, zic si eu, curatand pusca, ca iepurasul, este putin importat pana la urma care ar trebui considerate energii bune si care rele, caci o Creatie, ca sa prinda contur si sa se desavarseasca, are nevoie de amandoua felurile de energie. Nu poti construi nimic fara sa strici un echilibru, iar odata constructia desavarsita si daca e de bine, undeva, in alta parte a Universului se intampla ceva de un rau intens pentru ca echilibrul universal sa fie restabilit. Asa ar fi logic, dupa logica mea umana de doi bani care nu are nimic de-aface cu Logica LUI care face toti banii, pe care fie vorba-ntre noi, nu o vom pricepe in veacul vecilor, indiferent pe a cata dimensiune sau pe ce treapta de evolutie ne vom ridica in devenirea si transformarea noastra spirituala. Si stiti de ce ? Pentru ca daca noi, prin cunoastere permanenta tindem sa devenim Dumnezeu - si nu numai noi, toate formele de spirite, asa cum ni se spune in literatura de specialitate - si daca prin eforturile de cunoastere si de transformare la care ne supunem dupa un algoritm conceput si cunoscut doar de El, inseamna ca la sfarsit, daca am deveni El sau macar o infima parte a Lui, nu putem trage decat concluzia ca El insusi are nevoie de primenire prin autocanibalizare. Si o face prin spiritele care dupa cazne infernale de cunoastere, transformare si evolutie, ajung sa devina ca El, apoi chiar EL. Ce simplu ar fi daca ar fi, iar daca ar fi, nu s-ar mai povesti. Asta pe de o parte. Pe de alta parte insa, ca sa se scape de intrebari inutile, unii spiritualistici au simplificat atat de tare lucrurile, incat afirma cu tupeu ca noi suntem Dumnezeu. Cata nerusinare!!! Cata lipsa de respect si recunostinta...!!! Noi, buricul pamantului? Noi, buricul Universului? Noi, Insusi Bunul Dumnezeu? Cum adica NOI suntem Dumnezeu, cand Dumnezeu este doar Unul si acela sunt eu!? :))) PS Pentru cei care doresc sa Ma cunoasca mai bine, atunci sa stie de la bun inceput ca Eu Sunt Cel Ce Sunt. Pentru detalii suplimentare si o cunoastere mai apropiata va rog sa-Mi scrieti pe e-mail sau sa ma cautati la sinagoga.:))
Program de lucru cu publicul: Sambata in al doisprezecelea ceas.
Lumina si patalamalele sunt gratuite, dar sa nu
va puna Uciga-l Toaca sa va dati in stamba si sa cereti bani pe Cuvantul
Meu, caci pe Cuvantul Meu ca arunc cu toate
Armaghedoanele dupa voi, indiferent de rasa, sex, apartenenta politica
si religioasa.
Amin. |
PERSOANE INTERESATE
O FI BINE, O FI RAU !?
vineri, 16 iulie 2010
EU SUNT CEL CE SUNT
Etichete:
cunoastere,
DUMNEZEU,
iubire,
spiritualitate,
universul,
ura
joi, 15 iulie 2010
TREZIREA
Nu-mi luati vorbele-n seama! Vorbesc in somn!
vineri, 9 iulie 2010
TEORIA GOALA A PAMANTULUI GOL IN INTERIOR
Auto-motto:)
Spiritualistii
ca si oamenii
de stiinta, sunt:
cei
care stiu, inteleg si traiesc fenomenele,
cei care
inteleg
fenomenele,
cei
carora li se pare ca inteleg fenomenele si
cei
care nu
inteleg nimic si pentru care orice teorie este adevarata
Spiritualisticul - episodul al II-lea
Prin
prisma celui caruia i se pare ca intelege cate ceva, va propun in mod
onest sa urmariti un documentar interesant.
Daca stiti putina geofizica, geologie, fizica sau astrofizica sau macar intelegeti, va rog
sa ma luminati si pe mine.miercuri, 7 iulie 2010
ATAC LA BAIONETA
REGULILE ROMANULUI DE ANDREI RADU
regula nr. 1 a romanului: sa vorbeasca mult si sa spuna mai nimic!regula nr. 2 a romanului: se pricepe la toate, atat in vazute cat si in nevazute;
regula nr. 3 a romanului: cand este intrebat despre ceva concret, e musai sa raspunda cu opusul acestuia, iar daca nu poate, recurge la o anedocta sau banc;
regula nr. 4 a romanului: este musai sa
fie "buricul pamantului", insa cand e cazul, adopta pozitia modestului,
scapa si capra si varza.
regula nr. 5 a romanului: cand romanul este coplesit de real, se refugiaza in imaginatie!
(in subsidiar, acest imaginar poate fi accesat prin alcohol, plante "sfinte", energizante, meditatie sau chiar ascunderea neuronilor intr-un coltisor nefolosit al "nucii")
regula nr. 5 a romanului: cand romanul este coplesit de real, se refugiaza in imaginatie!
(in subsidiar, acest imaginar poate fi accesat prin alcohol, plante "sfinte", energizante, meditatie sau chiar ascunderea neuronilor intr-un coltisor nefolosit al "nucii")
UN POSIBIL RASPUNS AL NIMEI, DAR NU SI SINGURUL
Imi cer iertare ca m-am amestecat si daca din nedelicatete am ranit pe careva.
duminică, 4 iulie 2010
SPIRITUALISTICUL

Motto:
Spiritul nu e de vanzare, iar cei ce fac bani din asta sunt niste
impostori, sau, mai rau, cad in plasa propriei ignorante egotice.
PLATA
IN CER SAU PE PAMANT?
Tot ce poate aduce profit
spiritual, pentru cel care ravneste sa inteleaga mai mult, aduce si
unul material pentru cel care ii vinde informatia sau setul de
cunostinte spirituale. Firea lacoma si mercantila a omului isi va spune
intotdeauna cuvantul. S-a facut un studiu in sensul acesta, in care
subiectilor li s-a dat de ales intre a primi 100 de euro azi sau 1.000
peste cinci ani, iar rezultatul a fost ca aproape toti subiectii au ales
prima varianta, caci nu-i asa, "ce-i in mana nu-i minciuna"!? Daca
cineva are de ales intre o plata in cer sau una pe pamant, grosul celor
care se asteapta la rasplata, o prefera intotdeauna pe cea din viata de
acum si sunt mai putin interesati sa-si primeasca rasplata pe lumea
cealalta sau intr-o viata viitoare... si asta chiar daca contextul in
care se afla cunostintele vandute includ o iluminare virtuala, o
reducere a numarului de reincarnari viitoare sau o mantuire si o viata
confortabila in rai...
PATALAMATII
"Realizarile spirituale se
platesc greu, cu suferinta, rabdare si jertfa…nu cu bani la un curs de
weekend." (Luize)
Componenta morala a platii
pentru cunoastere, desi controversata, caci exista doua tabere, pro si
contra, in esenta ei este deplorabila. Daca maestrul, in calitatea sa de
diseminator de cunostinte spirituale, accesate prin truda proprie,
revelatie sau iluminare stie ca facand un bine poate accesa o plata
intr-o viata viitoare sau chiar vesnicia sufletului, prefera sa se
bucure imediat de binele facut si cere plata, lucrul acesta pune sub
semnul intrebarii insasi credinta sa si ceea ce este si mai grav, buna
sa credinta. El decade din functia de mediator al cunoasterii si devine
un simplu vanzator de cunostinte spirituale. Daca dimpotriva, maestrul a
fost nevoit el insusi sa plateasca ca sa se instruiasca, daca si-a
platit patalamaua, atunci mecanismul mental rutinard si primitiv al
platii si al rasplatii, constituit in justificare pentru efort isi spune
in mod automat cuvantul. Rare vor fi persoanele care vor intelege si
vor aplica in practica sacrificiul raspandirii luminii. Argumentul
linistitor pentru constiinta, pe care il aduc de regula profesorii si
maestrii spirituali este acela ca daca invatacelul nu plateste, el nu va
lua in serios invataturile primite. Haida de! Sa fim seriosi! Dorinta
de evolutie, daca o masuram in bani isi pierde intelesul. S-a ajuns
bunaoara ca in Japonia, un maestru reiki sa perceapa o taxa de 10.000 de
dolari in schimbul efectuarii unor acordaje. Desigur ca platitorul
simte imediat mirosul sangelui si cum devine la randul lui el insusi
maestru se repede sa-si deschida un cabinet si sa-si faca o scoala, de
preferinta cu niste idei de-ale lui personale si sa toarne la initieri.
Asa s-a ajuns ca un sistem taumaturgic eficient, bazat pe o cunoastere
spirituala corecta si onesta, rod al muncii si al aspiratiilor de o
viata a unui mare om, asa cum a fost Maestrul Mikao Usui, sa ajunga
peste trei generatii pe mana diversilor "pedagogi de scoala noua" si sa
faramiteze invaturile unei scoli de reiki in peste alte trei sute de
intelegeri occidentale personale, toate cu initieri si toate generatoare
de noi adepti, initiati si viitori maestri. Si asta se poate numi
evolutie spirituala si materiala. Oare nu faceau bine maestrii antici
sa-si tina invataturile departe de ochii poftitorilor de bani si sa-si
aleaga cu mare grija succesorii? Asa au ramas nealterate peste veacuri,
anumite cunostinte si tehnici, dar asta pana cand unul, Gutenberg, a
avut o idee.
Biserica a fost prima care s-a infruptat materialiceste din darurile
divine. Dihotomia rai-iad fluturata prin fata ochilor
dreptcredinciosilor precum si oficierea Sfintelor Taine s-au dovedit
dintotdeauna aducatoare de profit. Vrei mantuire? Vrei botez, nunta
inmormantare, sfestanie la masina? Marca banu'! Ce exemplu mai bun de
urmat si ce justificare morala mai buna puteau sa gaseasca grosul
maestrilor spirituali, gurushii moderni, cei care, paralel cu Biserica,
si-au asumat raspunderea sa te indrepte catre cunoastere. Lumina costa,
vezi bine, dar pretul ei nu ar trebui sa se regaseasca in conturile
maestrilor ci, pentru fiecare om care si-o doreste cu toata fiinta sa,
pretul platit sa ramana cel al renuntarii la tipare, la tipul de viata
si de comportament diferite pe care si le asuma, la scara personala de
valori care va intra in conflict cu scara de valori imprimata de
societate si altele asemenea. Acesta-i pretul.
SPIRITUALISMUL DE MASA
Iata ce zice
buna mea prietena Luize:
"E grav ca spiritualitatea a
ajuns o industrie in zilele noastre, parca pana si cuvantul spirit si-a
pierdut semnificatia. Acum toti sunt maestrii spirituali, sunt unii
mai evoluati decat altii, cu vibratii mai inalte si mai frumos
colorate. Poate gresesc, insa simt ca foarte multi pierd esenta."
Nota: Acest articol ii exclude pe toti spiritualistii de buna credinta.
Va urma
Etichete:
impostura,
maestru,
plata in cer,
spiritualistic,
spiritualitae
Abonați-vă la:
Postări (Atom)