EU OBLIO
Ma cheama Oblio si m-am nascut intr-o viata anterioara, in
anul de gratie 1295, intr-un bordei vegetal incropit din busteni, printre
radacinile din scorbura aflata la baza unui arbore urias, undeva in inima unei
paduri seculare din Europa Occidentala. Intaiul nascut in aceasta familie am
fost eu, iar nu mult mai tarziu, cam dupa doi ani, a aparut pe lume si sora
mea. Desi nu mi-au ramas decat amintiri vagi despre familia in care am crescut
in vremurile acelea, pot sa afirm fara sa gresesc ca era o familie armonioasa, alcatuita
firesc si natural, cel putin pentru intelegerea vietii de atunci. Daca ar fi insa
s-o inteleg cu ochii de-acum bunaoara, n-as mai putea spune cu toata
convingerea ca era una oarecare, caci eram destul de diferiti ca infatisare. O singura
trasatura comuna insa, dar esentiala si elovcenta, scotea in evidenta rudenia tuturor
membrilor familiei noastre si anume forma alungita a urechilor. Toti aveam
urechi lunguiete si ascutite spre extremitatile superioare, ceea ce ne-a conferit
intotdeauna certitudinea apartenentei la aceeasi rasa. Chiar daca diferiti in
aparenta, in esenta faceam cu totii parte din marea familie a elfilor, fiinte
libere ca pasarile cerului.
Tatal meu, cu care pe parcursul vietii nu am avut o
relatie
prea stransa, desi avea aparenta unui barbat puternic, nu era o fiinta
umana pe
de-a-ntregul, ci mai degraba era materializarea unui spirit nepamantean.
Stiu
asta pentru ca il simteam diferit, fata de cum o simteam pe mama
bunaoara si cu toata grija pe care ne-o purta, desi nu a fost niciodata o
aparitie permanenta in
casa noastra, trebuie sa marturisesc ca nu stiu nici acum din ce lume
venea, pe
unde umbla si care ii erau indatoririle de pe Pamant sau de aiurea. Am
trait mereu cu
convingerea ca avea de dus la indeplinire sarcini importante. Din
pacate, cea
mai mare parte a amintirilor despre tata au ramas invaluite in ceata.
Imi
amintesc doar de chipul lui hirsut, cu parul si barba negre-pana, mereu
zburlite, cu suvitele razvratite care-ncotro, ca si cum tocmai ar fi
trecut
printr-o furtuna. Avea tenul alb, ochii negri, nasul usor acvilin si o
privire
extrem de intensa si de patrunzatoare. Tata avea o personalitate foarte
puternica, era taciturn dar chiar si-asa, cu toata putinatatea vorbelor
pe care
ni le adresa, cand intra seara in coliba mirosind a ploaie, a padure si
fan
proaspat cosit, si se aseza in coltul lui preferat din stanga cuptorului
si ne
veghea in tacere, parca se umplea tot locul de prezenta lui si de
fiecare data
ii simteam caldura si bunatatea sufletului.
sursa foto
Singura fiinta omeneasca din familia noastra era mama dar ca
sa fiu drept, nici macar ea nu era pe deplin umana, caci undeva, candva, pe
linia ei genetica, avusese un stramos elf. Mama mea era o frumusete cuminte. Avea
o fata usor prelunga, bronzata si cu trasaturi armonioase, sprancenele i se
arcuiau cuminti peste ochii mari, verzi, cu gene lungi, gura senzuala, iar parul blond, in
suvite grele lasate sa cada peste umeri, il purta intotdeauna cu carare pe
mijloc si corect pieptanat. Se imbraca modest, fara podoabe si purta de obicei
o rochie simpla, lunga, de culoarea frunzelor uscate de nuc. Imi amintesc de
chipul ei cuminte, de fata usor bronzata, de privirea clara, blanda si
intelegatoare si de dragostea si tandretea pe care o degajau gesturile ei.
Cat despre sora mea mai mica, marturisesc ca nu ma leaga o
amintire prea clara, dar ceea ce pot spune cu certitudine este faptul ca ea,
fata de ceilalti membri ai familiei noastre, nu avea trasaturi umane. Mi-o
amintesc destul de vag, mai mult ca pe o mica jivina cu blana bruna, semanand
mai degraba cu un catel dolofan, cu ochi umbrosi si cu un botic lataret si zambitor
din care se iteau cateva fire de par albe si lungi. Si chiar daca nu-mi aduc
aminte sa ne fi jucat impreuna, desi cu siguranta acest lucru s-a intamplat, atat
eu si sora mea, am avut firi independente si libere si in orice caz am fost doi
copii buni, blanzi si ascultatori. Amintirile despre ea le-am pierdut, dar
faptul ca nu le mai am ma indeamna acum sa cred ca ea nu a jucat un rol prea
important in existenta mea de atunci.
Eu nu am avut nicioadata statura si forta fizica a oamenilor
obisnuiti, ba chiar dimpotriva as putea spune, caci iata, la varsta de doazeci
si cinci de ani, aratam gracil si cu trup de adolescent imberb. Mi-am vazut
infatisarea. Mostenisem de la mama ochii verzi, mari si rotunzi, nasul drept, gura
frumos arcuita precum si culoarea parului
de un blond canepiu, in schimb suvitele care nu se lasau domesticite si
falfaiau rebele in bataia vantului le primisem de la tata. Desi stiam ca latura
omeneasca a fiintei mele si perfecta aparenta de om am mostenit-o de la mama
mea, caci pana la urma jumatate din mine chiar eram om, nu am avut niciodata
constiinta neapartenentei mele la rasa umana. Dualitatea nu m-a preocupat
niciodata chiar daca eram om in prezenta oamenilor si elf in sinea mea. Stiam
ca sunt om si ma comportam ca un om de fata cu alti oameni dar eram mult mai
multumit si imi regaseam mult mai bine rostul in mijlocul
padurii, ca elf . Mi-am trait astfel existenta in modul cel mai natural, fara
resentimente si fara sa consider ca a fi elf ar fi putut constitui o anomalie
sau o ciudatenie in ochii oamenilor. Eram elf pur si simplu, si mi-am trait conditia
de elf de-a lungul intregii mele vieti in
armonie cu natura si in mijlocul ei, cu acelasi firesc cu care spiritele sau oamenii
si-au trait fiecare vietile lor, in contextul care le-a fost harazit.
Am avut o copilarie frumoasa, linistita si fara
constrangeri, caci parintii mei nu m-au oprit niciodata de la nimic. Nu am invatat
sa scriu sau sa citesc, am fost nestiutor de carte caci, traind permanent in
inima padurii, de invatatura si mai ales de scoala, nici nu putea fi vorba. In
schimb vedeam energii de toate formele si de toate culorile. Am invatat jucandu-ma
cu plantele, cu gazele, cu pasarile si cu animalele padurii, armonizand cu
mainile, asemeni unui dirijor, energiile tuturor formelor de viata, mai intai pe
langa casa, apoi, pe masura ce cresteam, pe o arie de padure tot mai mare,
ajungand ca la maturitate sa am in grija cea mai mare parte a tinutului in care
imi duceam veleatul. M-am vazut in toate varstele. Copilaria, adolescenta si
prima tinerete le-am petrecut cunoscand prin practica darurile si harul cu care
am fost inzestrat si am inteles singur care imi era menirea. La maturitate infatisarea
si energiile mele erau deja modificate. Parul mi se inchisese la culoare, aveam
de-acum o barba neagra tunsa ingrijit si incepusem sa seman tot mai mult ca
infatisare, ca forta si putere energetica cu tatal meu. Munceam intens si cu
placere si eram constient in permanenta de puterea mea. La batranete albisem
complet, pletele si barba imi devenisera colilii si umblam invesmantat intr-o
camasa alba, lunga pana la calcaie. Ajunsesem de-acum unul dintre marile
spirite intelepte ale padurii. Devenisem singura fiinta din tot tinutul acela
care putea sa armonizeze energiile ei, cu alte energii, mult mai mari si mai puternice
din univers si parca si structura materiala a corpului suferise in timp modificari. Stiam ca menirea
mea era sa fac in asa fel incat simfonia naturii sa se integreze perfect in
marea simfonie universala. Si asta am facut toata viata.
Am trait intotdeauna singur si nu m-am plictisit niciodata.
Urmasi nu am avut, dar nici nu am regretat vreodata acest lucru iar moartea mea
a fost frumoasa si usoara, la fel ca ultima palpaire de flacara a lumanarii.
Spre sfarsitul vietii, la fel cum observasem ca se intamplase si parintilor
mei, am vazut cum energia mea interioara incepe sa se imputineze si sa paleasca
incet-incet, pana cand, intr-un amurg de vara m-am stins definitiv si fara urma
de regrete, la poalele unui stejar urias, contempland asfintitul. Mi-am vazut aura
cum paleste si esenta fiintei mele, sufletul, cum mi se rasfira si se uneste cu
sufletul padurii. Spiritul meu a parasit trupul si s-a ridicat incet sa-si caute
locul alaturi de celelalte Spirite surori. A fost firesc, a fost ca si cum ai
respira sau ca si cum ai bea apa. Asa trebuia sa se intample si asa s-a
intamplat... Trupul meu uscat invesmantat in alb a ramas pentru totdeauna in
padure, dizolvandu-se incet la radacina stejarului. Venise noaptea. Era anul de gratie 1381.
Ingerul negru
Calauzit de catre ingerul vindecator pe l-am avut in timpul regresiei, un inger alb, luminos, impletit parca din filamente drepte, care radia imprejur o lumina slaba alb-difuza, mi-am vazut ingerul pazitor, cel care mi-a fost indrumator si ajutator in viata mea de elf. M-a impresionat caci era cu totul diferit fata de ingerul alb calauzitor. Era un inger inalt, frumos conformat, aproape atletic, dar negru ca abanosul, avand luciul si aparenta matasii. Aripile erau mari, compacte, mate si arcuite usor spre spate iar pe conturul lor am observat irizatii aurii. Aceleasi mici irizatii aurii apareau si pe pieptul ingerului sub forma unor mici simboluri aparent decorative. Nu stiu cum arata ingerul alb, calauzitor, caci nu i-am putut vedea fata, dar despre ingerul negru pot spune ca nu avea o infatisare umana. Ingerul avea capul ovoidal, fara urme de pilozitate, fata prelunga cu ochii oblici, migdalati si foarte alungiti in sus lipsiti de irisi si cornee iar barbia lui usor ascutita, se termina cu doua mandibule ca de furnica. Nu raspandea dar nici nu absorbea lumina. Degaja forta, calm si armonie. Nu m-am speriat si nu am avut nici cel mai marunt sentiment de nesiguranta in prezenta lui si nu l-am perceput ca pe un inger cazut, al intunericului, caci am realizat ca facea parte dintr-o cu totul alta familie de entitati ajutatoare, cu un alt gen de misiuni terestre, altele decat cele legate de soarta oamenilor. Facea parte din familia entitatilor responsabile cu armoniile naturii, cu mentinerea echilibrului intre energiile telurice, energiile vitale - relative la viata terestra - si cele cosmice. Era un altfel de inger.
Casa secretelor
E foarte dificil de povestit cam cum arata casa secretelor din simplul motiv ca nu este propriu zis o casa, nici pe dinauntru si nici pe dinafara. Daca norii ar avea consistenta albusului neintarit din bezea, daca ar arata ca niste cocoloase albe, concrescute unele din celelalte si nu s-ar afla in miscare de jur-imprejurul Pamantului, ci ar sta nemiscati, aruncati gramada intr-un spatiu nedefinit si daca in mijlocul lor s-ar casca un „ceva”, care ar putea parea un fel de gura stirba, sau un sezlong fara spatar sau forma interiorului unei casti de motociclist cu viziera ridicata, atunci imaginati-va ca acolo, inauntrul acelui „ceva” ar tebui sa existe "casa secretelor". Ei bine, am intrat in acel loc nedefinibil si am descoperit o sala imensa, de o forma turtita, ovoidala, cu terase albe, neregulate, nefacute de mana omeneasca, avand ochiuri negre pe suprafetele lor, de parca pentru cateva momente, spuma lasata de un val urias in retragere, ar fi incremenit in alb si negru. Daca la ceasta imagine mai adaugati si cativa pereti albi bombati concav sau convex si cateva coloane albe neregulate scaldate de o lumina alba si daca din pereti s-ar desprinde din cand in cand, niste stropi mari albi, usor luminosi de dimensiunea unor portocale, ca si cum ar picura in lateral, pe orizontala iar nu de sus in jos, ei, atunci sa stiti ca incepeti sa vedeti si interiorul casei... Nu m-am plimbat niciodata printr-o macrostructura organica sau prin interiorul vreunei celule si nici nu as fi avut cum, dar toate acestea impreuna cu imaginea unor bolti de pestera poate ar completa imaginea. Locul nu mi s-a parut chiar strain... caci in urma cu cativa ani, intr-un vis, vazusem unul asemanator, in aceeasi lumina alba, doar ca ianuntru era iarna, erau troiene si viscolea. In orice caz, daca ar trebui sa asociez unei culori impresia generala a locului acela in care am intrat, atunci albul ar fi culoarea care ar domina impresia generala.
Am plecat din casa secretelor cu o amintire, tinand in pumn un
globulet alb pe care il vazusem ca plutea in fata mea. Nu stiu sa spun din ce
era facut acel globulet, caci din punct de vedere tactil nu mi-a lasat nicio
senzatie. Mai degraba parea imaterial.
Va salut cu respect!
Eu Oblio
PRECIZARE:
Orice asemanare cu numele unor personaje reale sau fictive este pur intamplatoare. Sa nu carecumva sa va duca gandul la personajul tzuguiat din desene animate, si nici la tot felul de nick-name- uri sau avatare de pe net, ca sigur veti cadea in eroare! Adevaratul Oblio sunt eu,
:)
RăspundețiȘtergerePovestea unui elf caruia i s-a dat numele de Oblio, inainte de a fi inventat "oblio"!
:)
Are you sleeping, can you hear me
Do you know if I am by your side
Does it matter if you hear me
When the morning comes I’ll be there by your side
:))
... pana la urma care-i "spilul"??
:)
RăspundețiȘtergerePersonajul este real, sau ma rog, a fost real. Numele lui este intr-adevar fictiv, dar nu importa. Oricum nu era botezat, ca nu aveau biserica in padure.
Mi-a placut mie numele acesta. Daca te incurca eu i-l schimb.
:))
:)
RăspundețiȘtergerepai ce l-am patentat eu???
:))
De ce nu ne dai numele real???
avand in vedere ca au trecut atatia ani, si mai cu seama, personajul nu mai exista!
:)
sau e vorba despre reincarnarea ta?
e?!
:))
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCarevasazica, draga Nima, am reusit de-am tras pana la urma o balba!? N-am facut bine?
RăspundețiȘtergere:)
:)))))))))
RăspundețiȘtergereVrem o dublă! La bâlbă, desigur.
:)
Dă urechile la control, să le vedem forma şi amplitudinea.
:)
Domnu' Dan, momentan am o sigură dorinţă: spune-mi că nu eşti tu acela! Că, vorba lu' mama lu' Ştefan cel Mare: de-i fi tu aşela, nu-ţi sunt mama io!
Glumesc.
Da',fără glumă, e înspăimântătoor!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereApai mdeh.., Andreiule, ce sa zic?
RăspundețiȘtergereVrei un raspuns franc sau unul cotit ca la Ploiesti?:))
In ambele variante raspunsul este din pacate unul singur:
HABAR N-AM!
:)))
Desigur ca daca vrei sa nuantam si sa polemizam, io mi-s gata!
:)
Totul pleaca de la cel de-al treilea ochi, ochiul interior, ochiul lui Shiva, care, din punct de vedere anatomic nu exista si din pacate nici macar ochi nu e. El e mai mult un fel de metafora, o eticheta aplicata asupra unei chacre.
Totusi, imaginatia si mai ales rezultatele "deschiderii" lui, spun totusi ca el ar fi.
Si uite cum, paradoxal, el este ceea ce nu pare a fi si una peste alta, ca sa conchidem, el este ce nu este.
Asa ca din punctul acesta de (ne)vedere raspunsul este tot "habar n-am!" .
:)
RăspundețiȘtergeremai bagat cu totul in... ceata!
:)
pana la urma ce ai vrut sa transmiti cu aceasta postare, ca pe mine, la ora asta, numa ajuta deloc tartacutza!
Spune mai simplu, pe limba omului din popor!
:))
m-ai bagat!
RăspundețiȘtergere(corectura - imi dau doua smetii pe spinare...)
:))
Nima, tu ce ai inteles din postarea Bunului (lasa desenul cu funduletzul gol)
Irisa, tu ce ai inteles din postarea Bunului (lasa inspaimanteala)
hai sa va vaz, ce ati inteles fiecare!
:))
Draga Stanjenel,
RăspundețiȘtergereEu nu pot fi Oblio pentru ca am capul patrat.
:)))))
Povestea, daca s-a nascut totusi in capul mieu, inseamna ca autorul moral al personajelor si al firului epic sublim care lipseste cu desavarsire, sunt vezi bine eu.
Ei sunt ai mei, dar acum le-am dat drumul sa umble pe net, si nu mai pot spune ca eu as fi in vreun fel al lor. :)
E ca in povestea lui Pinocchio. Scriitorul Carlo Collodi l-a creat pe Gepeto, ca sa-l creeze pe Pinnochio, dar pana la urma Pinochio este al tuturor. El traieste in continuare in capetele noastre. Stiind ca Pinocchio provine dintr-o bucata de lemn mort, eu nu m-as hazarda sa spun despre Carlo Collodi cum ca ar fi reincarnarea lui Pinocchio, pentru ca am pica in teoria reincarnarii in si din toate formele de viata.
Care nu mai e la moda. :))
:))
RăspundețiȘtergerepai de ce nu ne spui asa... bunule!
Ca incerci sa devii autor de povesti nemuritoare!
:))
...
daca unul din lut are posibilitatea sa se reincarneze, unul din lemn de ce nu ar avea?!
:)))
NIma,
RăspundețiȘtergereM-am uitat dupa Bilbo pe net si zice ca ar fi hobbit. Mie mi se pare elf.
Andreiule... :)))
RăspundețiȘtergereLut, lut daaaaa.... nu or'shce fel de lut. Lutul LUI!
:)
Asa ca de-aici pana la reincarnare nu-i decat un act de vointa sau de imaginatie. Depinde cum vrei s-o iei. Ca daca nu-ti imaginezi ceea ce trebui, ti-o iei!
:)))
:)pai si lemnul tot al LUI e, nu?!
RăspundețiȘtergereSau il suspectam a fi al celuilalt?!
Hai, Bunule, decodificam postarea, ca io no-nteleg!
Dupa cum bag seama, nici ceilalti nu prea s-au dumirit!
:)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereIacata noi informatii....
RăspundețiȘtergere:)
Nima te pup! :)
Ma duc pe net sa studiez chestiunea!
Devine tot mai iteresant. N-am stiut ca s-au corcit... :))
Andreiule, ca sa nu aduc chestiunea de tot in derizoriu... hai sa mai lasam putin misterul sa pluteasca. Tot ceea ce pot sa spun este ca inainte sa ma apuc de scris stiam mult mai putine lucruri. Niscai coincidente m-au indemnat sa si scriu.
RăspundețiȘtergereBunaoara:
1/ Oblio, sa-i zicem deoamdata asa, sau mai bine pentru linistea lui - odhneasca-se-n pace! - mai bine definitiv. Oblio sa ramana!
Asadar, Oblio nu stiu daca este intr-adevar un pricurici al padurii pentru ca eu nu stiu cum arata unul. S-ar putea sa fie diferit de elfi, caci pricuricii sau pricolicii umbla prin padurile basmelor romanilor. Elfii sunt de import. Dar pentru ca Oblio purta de la bun inceput niste iorapi tuguiati la varf si nu umbla in picioarele goale sau in opinci cum ar trebu sa umble pricuricii romanesti, am dedus ca era elf.
2/ Odata ce am ajuns la aceasta concluzie am aflat si cum il cheama. Nu Oblio bineinteles. Dar deindata ce-am aflat, m-am dus pe Goagal si ce sa vezi!? Minune! Numele pe care l-am aflat fusese al unui elf celebru. Ei dracie! Eu nu stiam mai nimic despre elfi, ia cateva imagini din "Stapanul Inelelor", nesemnificative.
Basme carevasazica.
Merg mai departe?
:)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereErata: ciorapi; ar fi trebuit;
RăspundețiȘtergereAhaaaa....! :))
RăspundețiȘtergerePricep mai mult! :)
Ieri seara, stand de vorba cu o buna mea prietena si bioenergica mea preferata, am aflat cine este Domnul Karmei. Si vad ca si tu stii la fel.
Ca sa vezi coincidenta. :)))
Pai foaie verde foi caaa vitaaa
Cand pluteam pe Ialoooomitaaa...
:)))
Vezi ca dupa bunica din partea mamei nu sunt pricurici! Sunt ialomitean din Barcanesti! :))
Iar bunicul care m-a crescut era din Tandarei!
:)))
Mai ai un loc pe pluta?
:)))))
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereHa?! Agavă?!
RăspundețiȘtergere:))))))))
Da' cine-s bre, Nima, duşmanii de moarte?
Încercaţi cu Bilobil. Face bine la tărtăcuţă, o ovalizează...cred.
RăspundețiȘtergere:)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereNu râd de agavă, bre. Râd de ale mele, da's unele stârnite de numele plantei.
RăspundețiȘtergere:)
Nima, eu spuneam de numele pricuriciului. Că vă tot jucaţi cu "bil", "bo" şi... am recomandat Bilobil.
:)
Da' ce au de împărţit vecinii matale, de au ajuns să se duşmănească?
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDa' pe ea n-a-ntrebat-o nimeni?
RăspundețiȘtergereCă poate are ea fo soluţie la problemă.
:)
Hai ca incep sa ametesc! :))
RăspundețiȘtergereCoincidente peste coincidente,
Stanjenelule, fii linistita... Agava-i bine! E plina de licurici.
:)
Nima,
Da' ce se fac farmece cu agave?
:)
Poate cu tequila ca se face din agava albastra sau "maguey azul" cum ii mai zice. :))
Mulţumesc, Dan.
RăspundețiȘtergereÎncepusem şi eu să ameţesc. Eu ca eu, dar paranoia mea ţopăia mai ceva ca pricuriciul din povestea ta.
:)
Că bine spui, simt nevoia de o tărie. Să-mi raşpeleze juma' de esofag şi să-mi anestezieze neuronul.
Cre'că l-am supărat pe Andrei. N-am vrut.
:(
Pe care blog l-ai suparat, ca ma duc eu sa-l im_Bunez! :))
RăspundețiȘtergerePe trend. Da' ce, are mai multe?
RăspundețiȘtergere:)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereStanjenel sau Licurici - cum iti place, ca oricum umbli cu licuricii in poseta - este adevarat ca are numai unul singur dar cand Andrei se pune pe scarmanat, nu conteaza pe care blog se afla, el scarmana!
RăspundețiȘtergere:)
Eşti sigură că ştie ce se întâmplă? Poate chiar habar-n-are.
RăspundețiȘtergereSau poate are prea puţine informaţii ca să se poată decide.
Sau poate e contrariată şi-i displace ce se petrece între ei, că în loc să vorbească cu ea, ei se războiesc.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerePai indienii(mexicanii) de rand beau pulche, un fel de must, sau de bere, facut din agave iar aia cu dare de mana o trag cu tequila, care se face doar dintr-un singur soi de agava, din zona localitatii Tequila si-nca dintr-o zona pe unde creste agava asta, in statul Jalisco.
RăspundețiȘtergereCu băuta, Nima, e ca şi cu o soluţie radicală: ori de tot, ori deloc.
RăspundețiȘtergere:)
Nima,
RăspundețiȘtergereAstazi am aflat o multime de lucruri. Ultima, iaca, asta cu agava.
Tine de samanism?
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerePăi nu era în sesiune de scărmănat. Cred că eu l-am supărat. Presupun, fiindcă a amuţit cam brusc.
RăspundețiȘtergere:(
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereBieţii de ei. E trist ce spui, Nima.
RăspundețiȘtergere:(
Eu doar am înşirat nişte variante posibile, dar nimeni nu poate spune ce gândeşte ea de fapt.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereBiii, împacă-i, că parcă mă doare pe mine, zău aşa!
RăspundețiȘtergere:(
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereO după-amiza frumoasă, Nima!
RăspundețiȘtergereVa mutumesc pentru sustinere doamnelor. Eu, pricuriciul padurii.
RăspundețiȘtergere:))
:)
RăspundețiȘtergere... dupa atata harmalaie, AR-ul intreaba again:
ce ai vrut sa transmiti Bunule prin aceasta postare?!
Ca tartacutza mea tot n-a priceput.
Andreiule,
RăspundețiȘtergereIti zambesc cu mare drag si uite, acum pun si semnul.
:)
Mai stai putin.... O sa afli, cat de curand dar inca nu sunt gata de meci.:))
Uite ce zicea buna mea prietena Carmen R., pe care evident ca nu o cunosti:
"Doar ceea ce nu ne putem imagina, nu este inca real."
Me-mo-ra-bil! Me-mo-ra-bil! :))
Nima,
RăspundețiȘtergereCu ce ti-am gresit? :(
Să-nţeleg că ne întoarcem la sloganul "visele devin realitate"?
RăspundețiȘtergere:)
:)
RăspundețiȘtergeresi eu iti zambesc!
Carmen, buna ta prietena, cred ca are dreptate...
Nima te suparasi pe paravanele gandurilor?!
Da Licuriciule, visele devin realitate dar... doar daca vrem noi!:)))
RăspundețiȘtergereUneori îmi doresc atât de tare ca o parte din visele mele să devină realitate, că m-aştept să prindă viaţă pe loc.
RăspundețiȘtergereCândva puteam face asta...
:(
Mai rabdati-ma putin ca ma lupt cu uriasii. :)))
RăspundețiȘtergereDe azi dimineata ma chiombesc pe net si ma strofoc sa scot un articol....
Poti oricand. Iti trebuie numai intrarea in ritmul cerebral specific. Poate alfa nu-i destul...:)
RăspundețiȘtergerePăi io ce zic, cândva puteam face asta.
RăspundețiȘtergere:)
Frumoasa viziune,aberante comentarii:)
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereERATA: ignoraţi-o pe precedenta din care lipseşte din grava mea neglijenţă chiar personajul principal.
RăspundețiȘtergereHe, he, ce mă amuză că nu aţi priceput! Vă spun eu mai jos care-i treaba, ca să nu mai fierbeţi in suc propriu şi să faceţi presiune asupra lui Dan:
"Zboară pân aere iazmele-n vaere,
Prind dă se-ncaere feţi lepădaţi.
Le ard căiţele, s-aprind troiţele.
Iese noiţele pre unghii laţi.
Codrii în clocote sună de hohote,
Balele-n horbote dă pricolici.
Cu târnăcoapele izbesc hârtoapele
Babele ţepene cu pântec-pepene
Călări pe pieptene s-afundă-n nori.
Se iscă fulgere, pieloase ugere
Prind ca să sângere, mijesc tumori.
Cerul de bube, munţii de hrube
Codrul de lupe e năpădit.
Ielele goale dau rotocoale
Strâmbe din şale, cu pept scobit."
(Levantul)
V-aţi prins acum?
nope!
RăspundețiȘtergereNu, Faustinus, eu nu m-am prins!
Chiar daca ai completat tabloul cu un strop de cartarescu, tot nu prins la mine!
De'... fiecare cu putilinta tartacutzei!
Care-i shpilul?!
:)
Nu am stit de aceasta conexiune ,Dan ..in schimb imi place ideia. Am sa reflectez asupra...
RăspundețiȘtergereOdata am avut un blog despre Lilith era in vechiul hosting windows live am sa il reiau si eu poate mai gasesc ceva sugestii.
Pricoliciul lui Cărtărescu.
RăspundețiȘtergereRăspuns sincer pentru Andrei Radu.
Me, neither! Nu m-am prins nici eu, am vrut doar să adaug puţin confuziei ! O confuzie bine întreţinută poate căpăta limpezimi nesperate.
Se putea să nu particip şi eu la incitanta dezbatere şi să o fac pe deşteptul ? Mi-am adus aminte că era un pricolici în „Levantul” lui Cărtărescu (sub a cărui vrajă sunt zilele astea) şi, hop şi eu, l-am băgat în arenă !
Poate nu-i pricoliciul care trebuie, dar e totuşi un pricolici cunoscut. Cunoscut chiar de Number One care citeşte la „Levant” de câţiva ani buni.
Dacă nu, nu !
:)
RăspundețiȘtergerece-mi place de noi, romanii!
:))
Iubesc romanii precum isi ascund femeile erotismul (nu are nicio legatura una cu alta...)
Faustinus eu intrebam care este shpilul cu aceasta postare, nu cine este "pricoliciul"!
:)))
Mi-e indiferent al cui pricolici este.
Il intrebam pe Bunul daca in spatele acestei povestiri se afla ceva sau este doar o povestire ca ori care alta, in fata careia sa exclamam: "ce viziune", "ce frumos" etc.
Dincolo de poveste se afla sau nu ceva?!
:)
Ca-i pricoliciul lui Ochila (a se citi Chiorila), sau a lui Setila, Flamanzila, Lungila sau alti -ila nici ca-mi pasa...
:)
iti multumesc pentru raspuns... aici raspunsurile vin precum cele din administratia fiscala!
:))
Buna dimineata, dragilor,
RăspundețiȘtergereChestiuni importante care nu sufereau amanare m-au tinut putin legat. Acum, mai precis azi-dimineata, am terminat articolul maraton de pe "rod", cel cu uriasii, la care am sacrificat doua nopti.
Este inforator de lung dar plin de poze, de fapt. A trebuit sa rasluiesc internetul isus si ijos ca sa ajung la niste rezultate.
Adi,
RăspundețiȘtergereCeea ce m-a indemnat sa postez a fost intr-adevar frumusetea viziunii. Totul a fost calm, firesc fra emotii si miscari interioare, chiar interesant as putea spune dupa prima mea experienta de acest gen. Comentariile nu mi s-au parut deplasate, cel putin cele care erau in topic... Cat despre celelalte... mi s-au parut spumoase, interesante si in orice caz consider ca ele fac parte din cozeria fireasca, de salon virtual, ca urmare a faptului ca ne simtim bine impreuna. Dar cele in topic, revin, mi s-au parut la obiect.
Faustinus,
RăspundețiȘtergereIti multumesc foarte mult pentru contributia ta la tabloul general..
:))
Sincer? Ai adaugat un plus de mister si a iesit mult mai magic, mai vrajitoresc as putea spune, fata de intentia cu care am intrat (e adevarat cu inima putin stransa), in moara de pareri care ar fi putut aparea in urma postarii. Ciudate de altfel, recunosc si eu. :))
Deocamdata comentariile au evoluat frumos... prea frumos... ca sa fie adevarat. :)
Multumesc tuturor si tie in mod special pentru sustinere!
Andreiule,
RăspundețiȘtergereCeea ce am pus pe blog tine intr-adevar mai mult de o traire personala si mai putin de un interes general, chiar daca, sunt convins ca, oricine ar putea ramane cu niste imagini care nu bag mana in foc ca mi-ar apartine in intregime mie personal si nu mi s-au aratat ca secvente din inconstientul colectiv.
Shpilul este urmatorul:
Saptamana trecuta am facut o meditatie pilotata. Asta inseamna ca un cineva, pe muzica neagresiva incepe sa te plimbe prin locuri la care nu te-ai gandit si te pune sa observi lucruri. Te plimba mental evident. Locurile sunt coventionale dar tu, cel care te lasi piotat, le subiectivizezi prin detaliile pe care le "vezi", imaginezi, "primesti"... cum vrei sa spui.
Ceea ce am scris am "vazut", nu mi s-a sugerat sa vad aceste lucruri, ci, inconstientul si subconstientul meu au conlucrat. Pe cont propriu, eu,adica partea rationala a fiintei mele am fost doar spectator. Ceea ce am scris acolo, in termenii de specialitate s-ar numi "regresie" iar adaugarea ulterioara detaliilor, observatiilor personale si a explicatiilor necesare tin de anamneza, caci este foarte dificil sa arati prin cuvinte niste "viziuni", care nu vor sa se lase domesticite si explicate prin vorbe.
Desigur ca intram in morisca interpretarilor de orisice fel. Ca mintea mi-a alunecat, ca este rod al imaginatiei mele si atat, ca sunt simple baloane de sapun colorate fara substanta si relevanta fata de realitate, ca sunt prostii, ca.... etc, etc... Cunosc dinainte toate posibilele acceptiuni ale unui astfel de demers interior, ca acela pe care l-am postat eu si nu rejectez niciuna din interpretarile oricui trece prin textul acela. Mozaicul adevarului este nesfarsit si nu putem sa scoatem un adevar monocrom, uni, ci e musai sa fie policrom si pictat de sus pana jos in imaginile cele ma fistichii..:)
Este absolut normal ca fiecaruia sa-i ajunga in malaxorul mental in forma bruta si sa ii iasa in forme diverse, dupa procesare, in functie de tiparele sale mentale, de scara de valori, de credinte, de convingeri, de experiente proprii, etc,... tot ce primeste ca informatii dinafara sau in cazul acesta, cel putin in ceea ce ma priveste, informati venite dinauntru.
:)
RăspundețiȘtergerepai si ce era asa de dificil sa specifici acest lucru de la bun inceput!
Am scris "viziunea" mea si o impartasesc cu voi...
si-atunci reactiile in urma lecturarii celor scrise de catre tine vor fi la unison:
"ce viziune frumoasa... ma voi gandi"
:))
Imi dai voie sa fiu brutal de sincer (imi mai dai un morcov drept premiu, de vrei): uneori am impresia (senzatia, cum ar spune femeile) ca noi ne dorim indobitocirea cu orice chip.
Multumesc pentru raspuns.
:)
La mai multe meditatii... cine stie poate aflam ca ai avut si viziunea unia care a scris manuscrisele de la marea moarta!
:))
"Ceea ce am pus pe blog tine intr-adevar mai mult de o traire personala (...)"
RăspundețiȘtergereCine mai are curaj să-şi exprime public trăirile?
Puţini, tot mai puţini.
Eu am renunţat. Acum merg pe minimum de sinceritate şi pe maximum de bălării. Multeori, refac textele ca să sune "acoperitor" sau să semene confuzie.
Dan, poate ar trebui să predai lecţii de curaj. Spun asta fără urmă de ironie.
Draga Andrei,
RăspundețiȘtergereCiupesti, dar ciupesti frumos! :)
Ca si carnatii, viata trebuie umpluta cu ceva. Vorbesc de viata interioara.
Atentie, pun placa!!! :)))
Hai sa zicem ca in loc sa umplem mintea cu politica, stiri agresive, programe de divertisment cu urlete, filme cu creieri pe pereti si cu picioare-n gura o umplem cu altceva mai placut. Si-aici sunt mai multe posibilitati dar nu foarte multe. Una ar fi cea pe care am enuntat-o eu. Pana la urma, peste toate tipurile de hrana mentala, vine un ghertoi de gropar si arunca lopeti cu pamant. De ce sa nu ne coloram viata asa cum ne face placere, deoarece chiar si abordarea trairist-epicurianista sau cultural-hedonista si oricare gen de abordare si de incarcare cu sens a vietii este pana la urma desertaciune si goana dupa vant.
:)
Stanjenelule,
RăspundețiȘtergere:)
Trairile mele sunt putine si rare. Cu intelegerea lor stau mai prost... :)))
Cu intelegerea mea. Pentru ca evident ca in materie de intelegere, unii inteleg mai bine, altii deloc iar altii nu vor sa manifeste niciun fel de intelegere.
:))
Nu este o aluzie, este un calambur nevinovat. :)
A-ti exhiba trairile nu cred ca este un act de curaj, decat in masura in care risti sa-ti pierzi prietenii. Dar prietenii ar trebui sa te iubeasca asa cum esti, nu sa te modifice si sa-ti strice hazul. Cel putin, cei cu care relationam noi - si uite ca ne-a ajutat Dumnezeu, sunt oameni intelepti.
fiveblueapples,
RăspundețiȘtergere:)
Multumesc frumos de trecere. Ce surpriza minunata m-a putut astepta pe blogul vostru. Am plonjat direct in lumea druizilor... :)
A facut un pas in lumea aceasta. Ce-o fi ai incolo, om trai si om vedea...:)
:)
RăspundețiȘtergereMă tem că da, chiar este un act de curaj.
La fel gândeam şi eu despre prieteni. Şi mi-ar plăcea să nu fiu obligată să-mi schimb părerea.
Nu ar trebui sa-ti schimbi opinia si nici sa ai astfel de frici. Tu nu ai observat ca am devenit asaaaa...ca un fel de familie? :) Eu da.
RăspundețiȘtergereCat despre temerile mele ele sunt cumva de alta natura. Mie mi-e teama ca intru in polemica, am mai zis-o, si de foarte multe ori firele logice care leaga ideile intre ele, in toiul unei dispute de idei, ma pot conduce la niste concluzii finale, nu tocmai in concordanta cu ceea ce cred de fapt. Si, pe cat posibil, incerc sa ma eschivez, ca sa evit polemica.
Tu ai dreptate când spui că n-ar trebui să... În principiu aşa s-ar cuveni să fie. Şi da, semănăm cu o familie virtuală, că altfel n-am petrece împreună atât de mult timp.
RăspundețiȘtergereDoar că eu am încetat să mă mai simt liberă. Parcă mi s-a atribuit o celulă şi cum încerc să ies din cadrul ei, cum devin un fel de ţintă.
Nu, mărturisesc că nu mi-e bine deloc, ba chiar mă gândesc tot mai des să găsesc o modalitate de a ieşi din asta.
Mi-e rău cu cea care am devenit. Înainte, simţeam enorm, mă exprimam liber şi-mi asumam consecinţele. Visam, credeam, mă bucuram copilăreşte de lucruri mărunte fără să mă tem de ceva.
Acum, de câte ori am impulsul de a scrie, imediat apare şi impulsul de a apăsa frâna. Poate mai imperios decât primul.
Dar cel mai grav este că până şi imaginaţia mea debordantă stă ascunsă, copleşită de constrângeri. Mi le-am impus din cauza urmărilor nefireşti pe care le-am suportat în ultima vreme. E un fel de "n-ai voie!" care se abate peste mine ca o ploaie de bolovani.
Intre tine si tine cine e mai tare? hai sa te vad... :)
RăspundețiȘtergereNici nu ar trebui sa-ti pese, caci in fond, dupa cum stim cu totii, dupa orice discutie fiecare pleaca cu proprile convingeri mult mai intarite si cu foarte rare exceptii pleaca cu ale celuilalt. Asta doar daca celalalt nu are un gand ascuns, un scop bine definit si nu urmareste in mod expres lucrul acesta si nu acceseaza niste parghii, nu foloseste tehnici si cuvinte cheie, ceea ce nu este cazul cu niciunul dintre prietenii nostri. Voi cu totii aveti personalitati foarte puternice si prin interactie e normal sa va mai si zgariati. Trece... :)
N-ar trebui să-mi pese şi chiar a încetat să-mi pese în sensul că e deja prea târziu. Răul a fost făcut.
RăspundețiȘtergereAm încercat să-mi revin, să mai salvez ceva, însă eforturile mele sunt inutile. Şi mi-am pierdut speranţa. Cum mai spuneam, mecanismul care funcţiona - poate anapoda după părerea unora, dar funcţiona! - a încetat s-o mai facă. E ca atunci când dai cheie la un motor care refuză să mai pornească.
Dar, să nu uităm că există licuricii din geantă. Ei sunt un fel de ieşire pentru cazuri de urgenţă... ultima speranţă!
:)
:)
RăspundețiȘtergeremoama... e ziua confesiunilor?!
:))
Bunule, ma confesez si eu: uneori am impresia ca ori eu nu mai stiu limba romana si transmit mesaje anapoda, ori oamenii sunt atat de dereglati incat orice le-ai spune, inteleg tot ce vrea "dereglarea"!
Gata...
Imi dai neste penitenta?
:)
Sa recitesc de vreo-doua trei ori evangheliile paocrife?!
Sau sa postez, cateva zile, texte ezoterice cu ingerasi, arhangheli, viziuni din protoistorie etc.
:))
___
:))
Pai cine interzice si cui interzice ca fiecare sa-si umple viata cu ce doreste?!
Atat cea exterioara cat si cea interioara!
Reactia mea a fost urmare a faptului ca ma obisnuisem sa citesc pe blogurile domniei tale lucruri cu substrat, pertinente, cu directie si intentie!
Dialogul "aberant" (cum bine-i spunea Ady, desi el facea referire la altceva, din cate bunghesc io) de aici isi trage "seva"!
:)
Daca stiam ca te-ai apucat de reliefat in blogosfera cu ce-ti umpli viata interioara, taceam kitic, parol!
:)
Ce ma amuza cel mai tare e ca nimeni nu-si pune intrebari, sau daca si le pun, le tin pentru ei, ca nu cumva sa fie "luati de fraieri"!
___
Si ghertoiu ala de gropar are menirea lui, fara el... am fi precum animalele strivite pe sosele!
Si nu mai avem mult pana la stadiul acela. Schimbarea se produce (dar nu cea propovaduita de "dilii"), insa noi ne hranim spiritual tocmai pentru a accentua orbirea! (e un fel de instinct de conservare)
Toate cele bune, tuturor!
Daca cele spuse de mine au ranit pe careva, e clar ca acel careva are probleme serioase la mansarda!
Mai bine s-o darame, sa faca alta noua...
:))
Andrei, afară de faptul că te stropşeşti ca precupeaţa, ce argumente aduci ca să-ţi susţii părerea?
RăspundețiȘtergereBlue, la ce sa aduc argumente?!
RăspundețiȘtergere:soc:
:))
cine e precupeata?!
:)
umreaza ...
groaza!
:))
Andreiule,
RăspundețiȘtergere:)
Ne intelegem din doi in trei. Unde ai vazut tu ca ar fi ceva interzis? Aici?
"De ce sa nu ne coloram viata asa cum ne face placere, deoarece chiar si abordarea trairist-epicurianista sau cultural-hedonista si oricare gen de abordare si de incarcare cu sens a vietii este pana la urma desertaciune si goana dupa vant."
:))
Buna dimineata!
:)
RăspundețiȘtergere'neatza, Bunule!
raspuns in: "de ce sa nu ne coloram bla bla bla"!
:))
adica in interogatie!
Ti-am zis io: ori eu nu mai stiu intelge si folosi limba romana, ori eu sunt dereglat!
:))
Argumente la :
RăspundețiȘtergere"ne hrănim spiritual tocmai pentru a accentua orbirea".
De ce ai tu impresia că hrana spirituală provoacă orbirea?
Şi, în general, mi-ar plăcea să-ţi ascult argumentele cam la toate intervenţiile tale în care negi părerile altora şi atât.
:)
RăspundețiȘtergere'neatza, Irisa!
Iti mai trebuie argumente?
Daca da, atunci voila:
un argument indubitabil, pertinent, in carne si oase, esti chiar tu!
:)))
Si vorbesc foarte serios.
:)
RăspundețiȘtergeretu nu vezi argumente mele, dupa cum nu vezi lipsa argumentelor tale!
:)))
Mneata!:)
RăspundețiȘtergereInterogatie retorica.:))
Cu sensul ca n-am avea nimic de pierdut.
:))
Fraza putea sa contina "Putem sa ne ne coloram viata asa cum ne face placere," avand fix acelasi inteles.
Regret confuzia provocata de mesajului comentariului meu.
Bunule esti???
RăspundețiȘtergereSunt!
RăspundețiȘtergere:)
Dar stau cuminte deocamdata.
Sunt cu soțul meu de 7 ani fără copil, eu și soțul meu am încercat tot posibilul, dar nu am avut niciun rezultat, până când am întâlnit o prietenă de-a mea foarte bună care mi-a povestit despre Dr Dawn acuna și cum a ajutat-o, i-am explicat. totul la Dr Dawn acuna dupa ce am contactat-o pe Whatsapp, a promis ca ma ajuta, mi-a dat niste instructiuni pe care le-am facut perfect, spre surprinderea mea am ramas insarcinata la 2 saptamani dupa ce m-a ajutat si acum am un copil frumos acum, toate datorită Dr. Dawn acuna, contactați-o pentru o soluție rapidă la problema dvs.
RăspundețiȘtergere*Daca vrei sa ramai insarcinata.
*Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
*Dacă vrei să vindeci vreo boală.
*Dacă vrei noroc în viața ta.
*Dacă doriți să opriți avortul spontan și altele,
: e-mail { dawnacuna314@gmail.com}
Whatsapp: +2348032246310