PERSOANE INTERESATE

O FI BINE, O FI RAU !?


luni, 13 decembrie 2010

PRICURICIUL PADURII

Little Elf Boy Pictures, Images and Photos 

EU OBLIO

Ma cheama Oblio si m-am nascut intr-o viata anterioara, in anul de gratie 1295, intr-un bordei vegetal incropit din busteni, printre radacinile din scorbura aflata la baza unui arbore urias, undeva in inima unei paduri seculare din Europa Occidentala. Intaiul nascut in aceasta familie am fost eu, iar nu mult mai tarziu, cam dupa doi ani, a aparut pe lume si sora mea. Desi nu mi-au ramas decat amintiri vagi despre familia in care am crescut in vremurile acelea, pot sa afirm fara sa gresesc ca era o familie armonioasa,  alcatuita firesc si natural, cel putin pentru intelegerea vietii de atunci. Daca ar fi insa s-o inteleg cu ochii de-acum bunaoara, n-as mai putea spune cu toata convingerea ca era una oarecare, caci eram destul de diferiti ca infatisare. O singura trasatura comuna insa, dar esentiala si elovcenta, scotea in evidenta rudenia tuturor membrilor familiei noastre si anume forma alungita a urechilor. Toti aveam urechi lunguiete si ascutite spre extremitatile superioare, ceea ce ne-a conferit intotdeauna certitudinea apartenentei la aceeasi rasa. Chiar daca diferiti in aparenta, in esenta faceam cu totii parte din marea familie a elfilor, fiinte libere ca pasarile cerului.

Tatal meu, cu care pe parcursul vietii nu am avut o relatie prea stransa, desi avea aparenta unui barbat puternic, nu era o fiinta umana pe de-a-ntregul, ci mai degraba era materializarea unui spirit nepamantean. Stiu asta pentru ca il simteam diferit, fata de cum o simteam pe mama bunaoara si cu toata grija pe care ne-o purta, desi nu a fost niciodata o aparitie permanenta in casa noastra, trebuie sa marturisesc ca nu stiu nici acum din ce lume venea, pe unde umbla si care ii erau indatoririle de pe Pamant sau de aiurea. Am trait mereu cu convingerea ca avea de dus la indeplinire sarcini importante. Din pacate, cea mai mare parte a amintirilor despre tata au ramas invaluite in ceata. Imi amintesc doar de chipul lui hirsut, cu parul si barba negre-pana, mereu zburlite, cu suvitele razvratite care-ncotro, ca si cum tocmai ar fi trecut printr-o furtuna. Avea tenul alb, ochii negri, nasul usor acvilin si o privire extrem de intensa si de patrunzatoare. Tata avea o personalitate foarte puternica, era taciturn dar chiar si-asa, cu toata putinatatea vorbelor pe care ni le adresa, cand intra seara in coliba mirosind a ploaie, a padure si fan proaspat cosit, si se aseza in coltul lui preferat din stanga cuptorului si ne veghea in tacere, parca se umplea tot locul de prezenta lui si de fiecare data ii simteam caldura si bunatatea sufletului.

sursa foto
Singura fiinta omeneasca din familia noastra era mama dar ca sa fiu drept, nici macar ea nu era pe deplin umana, caci undeva, candva, pe linia ei genetica, avusese un stramos elf. Mama mea era o frumusete cuminte. Avea o fata usor prelunga, bronzata si cu trasaturi armonioase, sprancenele i se arcuiau cuminti peste ochii mari, verzi, cu  gene lungi, gura senzuala, iar parul blond, in suvite grele lasate sa cada peste umeri, il purta intotdeauna cu carare pe mijloc si corect pieptanat. Se imbraca modest, fara podoabe si purta de obicei o rochie simpla, lunga, de culoarea frunzelor uscate de nuc. Imi amintesc de chipul ei cuminte, de fata usor bronzata, de privirea clara, blanda si intelegatoare si de dragostea si tandretea pe care o degajau gesturile ei.

Cat despre sora mea mai mica, marturisesc ca nu ma leaga o amintire prea clara, dar ceea ce pot spune cu certitudine este faptul ca ea, fata de ceilalti membri ai familiei noastre, nu avea trasaturi umane. Mi-o amintesc destul de vag, mai mult ca pe o mica jivina cu blana bruna, semanand mai degraba cu un catel dolofan, cu ochi umbrosi si cu un botic lataret si zambitor din care se iteau cateva fire de par albe si lungi. Si chiar daca nu-mi aduc aminte sa ne fi jucat impreuna, desi cu siguranta acest lucru s-a intamplat, atat eu si sora mea, am avut firi independente si libere si in orice caz am fost doi copii buni, blanzi si ascultatori. Amintirile despre ea le-am pierdut, dar faptul ca nu le mai am ma indeamna acum sa cred ca ea nu a jucat un rol prea important in existenta mea de atunci.

Elf Boy Pictures, Images and Photos
Eu nu am avut nicioadata statura si forta fizica a oamenilor obisnuiti, ba chiar dimpotriva as putea spune, caci iata, la varsta de doazeci si cinci de ani, aratam gracil si cu trup de adolescent imberb. Mi-am vazut infatisarea. Mostenisem de la mama ochii verzi, mari si rotunzi, nasul drept, gura frumos arcuita precum si culoarea  parului de un blond canepiu, in schimb suvitele care nu se lasau domesticite si falfaiau rebele in bataia vantului le primisem de la tata. Desi stiam ca latura omeneasca a fiintei mele si perfecta aparenta de om am mostenit-o de la mama mea, caci pana la urma jumatate din mine chiar eram om, nu am avut niciodata constiinta neapartenentei mele la rasa umana. Dualitatea nu m-a preocupat niciodata chiar daca eram om in prezenta oamenilor si elf in sinea mea. Stiam ca sunt om si ma comportam ca un om de fata cu alti oameni dar eram mult mai multumit si  imi  regaseam mult mai bine rostul in mijlocul padurii, ca elf . Mi-am trait astfel existenta in modul cel mai natural, fara resentimente si fara sa consider ca a fi elf ar fi putut constitui o anomalie sau o ciudatenie in ochii oamenilor. Eram elf pur si simplu, si mi-am trait conditia de elf de-a lungul intregii mele vieti in armonie cu natura si in mijlocul ei, cu acelasi firesc cu care spiritele sau oamenii si-au trait fiecare vietile lor, in contextul care le-a fost harazit.

anima elf boy Pictures, Images and Photos
Am avut o copilarie frumoasa, linistita si fara constrangeri, caci parintii mei nu m-au oprit niciodata de la nimic. Nu am invatat sa scriu sau sa citesc, am fost nestiutor de carte caci, traind permanent in inima padurii, de invatatura si mai ales de scoala, nici nu putea fi vorba. In schimb vedeam energii de toate formele si de toate culorile. Am invatat jucandu-ma cu plantele, cu gazele, cu pasarile si cu animalele padurii, armonizand cu mainile, asemeni unui dirijor, energiile tuturor formelor de viata, mai intai pe langa casa, apoi, pe masura ce cresteam, pe o arie de padure tot mai mare, ajungand ca la maturitate sa am in grija cea mai mare parte a tinutului in care imi duceam veleatul. M-am vazut in toate varstele. Copilaria, adolescenta si prima tinerete le-am petrecut cunoscand prin practica darurile si harul cu care am fost inzestrat si am inteles singur care imi era menirea. La maturitate infatisarea si energiile mele erau deja modificate. Parul mi se inchisese la culoare, aveam de-acum o barba neagra tunsa ingrijit si incepusem sa seman tot mai mult ca infatisare, ca forta si putere energetica cu tatal meu. Munceam intens si cu placere si eram constient in permanenta de puterea mea. La batranete albisem complet, pletele si barba imi devenisera colilii si umblam invesmantat intr-o camasa alba, lunga pana la calcaie. Ajunsesem de-acum unul dintre marile spirite intelepte ale padurii. Devenisem singura fiinta din tot tinutul acela care putea sa armonizeze energiile ei, cu alte energii, mult mai mari si mai puternice din univers si parca si structura materiala a corpului  suferise in timp modificari. Stiam ca menirea mea era sa fac in asa fel incat simfonia naturii sa se integreze perfect in marea simfonie universala. Si asta am facut toata viata.
Am trait intotdeauna singur si nu m-am plictisit niciodata. Urmasi nu am avut, dar nici nu am regretat vreodata acest lucru iar moartea mea a fost frumoasa si usoara, la fel ca ultima palpaire de flacara a lumanarii. Spre sfarsitul vietii, la fel cum observasem ca se intamplase si parintilor mei, am vazut cum energia mea interioara incepe sa se imputineze si sa paleasca incet-incet, pana cand, intr-un amurg de vara m-am stins definitiv si fara urma de regrete, la poalele unui stejar urias, contempland asfintitul. Mi-am vazut aura cum paleste si esenta fiintei mele, sufletul, cum mi se rasfira si se uneste cu sufletul padurii. Spiritul meu a parasit trupul si s-a ridicat incet sa-si caute locul alaturi de celelalte Spirite surori. A fost firesc, a fost ca si cum ai respira sau ca si cum ai bea apa. Asa trebuia sa se intample si asa s-a intamplat... Trupul meu uscat invesmantat in alb a ramas pentru totdeauna in padure, dizolvandu-se incet la radacina stejarului. Venise noaptea.  Era anul de gratie 1381.


 Ingerul negru

Calauzit de catre ingerul vindecator pe l-am avut in timpul regresiei, un inger alb, luminos, impletit parca din filamente drepte, care radia imprejur o lumina slaba alb-difuza, mi-am vazut ingerul pazitor, cel care mi-a fost indrumator si ajutator in viata mea de elf. M-a impresionat caci era cu totul diferit fata de ingerul alb calauzitor. Era un inger inalt, frumos conformat, aproape atletic, dar negru ca abanosul, avand luciul si aparenta matasii. Aripile erau mari, compacte, mate si arcuite usor spre spate iar pe conturul lor am observat irizatii aurii. Aceleasi mici irizatii aurii apareau si pe pieptul ingerului sub forma unor mici simboluri aparent decorative. Nu stiu cum arata ingerul alb, calauzitor, caci nu i-am putut vedea fata, dar despre ingerul negru pot spune ca nu avea o infatisare umana. Ingerul avea capul ovoidal, fara urme de pilozitate, fata prelunga cu ochii oblici, migdalati si foarte alungiti in sus lipsiti de irisi si cornee iar barbia lui usor ascutita, se termina cu doua mandibule ca de furnica. Nu raspandea dar nici nu absorbea lumina. Degaja forta, calm si armonie. Nu m-am speriat si nu am avut nici cel mai marunt sentiment de nesiguranta in prezenta lui si nu l-am perceput ca pe un inger cazut, al intunericului, caci am realizat ca facea parte dintr-o cu totul alta familie de entitati ajutatoare, cu un alt gen de misiuni terestre, altele decat cele legate de soarta oamenilor. Facea parte din familia entitatilor responsabile cu armoniile naturii, cu mentinerea echilibrului intre energiile telurice, energiile vitale - relative la viata terestra - si cele cosmice. Era un altfel de inger.

Witch Broom Flies Flying Fly Full Moon Haunted House smiley smilie smileys smilies icon icons emoticon emoticons animated animation animations gif gifs Happy Halloween Pictures, Images and Photos


Casa secretelor

E foarte dificil de povestit cam cum arata casa secretelor din simplul motiv ca nu este propriu zis o casa, nici pe dinauntru si nici pe dinafara. Daca norii ar avea consistenta albusului neintarit din bezea, daca ar arata ca niste cocoloase albe, concrescute unele din celelalte si nu s-ar afla in miscare de jur-imprejurul Pamantului, ci ar sta nemiscati, aruncati gramada intr-un spatiu nedefinit si daca in mijlocul lor s-ar casca un „ceva”, care ar putea parea un fel de gura stirba, sau un sezlong fara spatar sau forma interiorului unei casti de motociclist cu viziera ridicata, atunci imaginati-va ca acolo, inauntrul acelui „ceva” ar tebui sa existe "casa secretelor".  Ei bine, am intrat in acel loc nedefinibil si am descoperit o sala imensa, de o forma turtita, ovoidala, cu terase albe, neregulate,  nefacute de mana omeneasca, avand ochiuri negre pe suprafetele lor, de parca pentru cateva momente, spuma lasata de un val urias in retragere, ar fi incremenit in alb si negru. Daca la ceasta imagine mai adaugati si cativa pereti albi bombati concav sau convex si cateva coloane albe neregulate scaldate de o lumina alba si daca din pereti s-ar desprinde din cand in cand, niste stropi mari albi, usor luminosi de dimensiunea unor portocale, ca si cum ar picura in lateral, pe orizontala iar nu de sus in jos, ei, atunci sa stiti ca incepeti sa vedeti si interiorul casei... Nu m-am plimbat niciodata printr-o macrostructura organica sau prin interiorul vreunei celule si nici nu as fi avut cum, dar toate acestea impreuna cu imaginea unor bolti de pestera poate ar completa imaginea. Locul nu mi s-a parut chiar strain... caci in urma cu cativa ani, intr-un vis, vazusem unul asemanator, in aceeasi lumina alba, doar ca ianuntru era iarna, erau troiene si viscolea.  In orice caz, daca ar trebui sa asociez unei culori impresia generala a locului acela in care am intrat, atunci albul ar fi culoarea care ar domina impresia generala.

Am plecat din casa secretelor cu o amintire, tinand in pumn un globulet alb pe care il vazusem ca plutea in fata mea. Nu stiu sa spun din ce era facut acel globulet, caci din punct de vedere tactil nu mi-a lasat nicio senzatie. Mai degraba parea imaterial.

Va salut cu respect!
Eu Oblio 


PRECIZARE:  
Orice asemanare cu numele unor personaje reale sau fictive este pur intamplatoare.  Sa nu carecumva sa va duca gandul la personajul tzuguiat din desene animate, si nici la tot felul de nick-name- uri sau avatare de pe net, ca sigur veti cadea in eroare! Adevaratul Oblio sunt eu, 
PRICURICIUL PADURII 

iar daca nu credeti ceea ce va spun, atunci
la revedere!

102 comentarii:

  1. :)
    Povestea unui elf caruia i s-a dat numele de Oblio, inainte de a fi inventat "oblio"!
    :)
    Are you sleeping, can you hear me
    Do you know if I am by your side
    Does it matter if you hear me
    When the morning comes I’ll be there by your side
    :))
    ... pana la urma care-i "spilul"??

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    Personajul este real, sau ma rog, a fost real. Numele lui este intr-adevar fictiv, dar nu importa. Oricum nu era botezat, ca nu aveau biserica in padure.

    Mi-a placut mie numele acesta. Daca te incurca eu i-l schimb.
    :))

    RăspundețiȘtergere
  3. :)
    pai ce l-am patentat eu???
    :))
    De ce nu ne dai numele real???
    avand in vedere ca au trecut atatia ani, si mai cu seama, personajul nu mai exista!
    :)
    sau e vorba despre reincarnarea ta?
    e?!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Carevasazica, draga Nima, am reusit de-am tras pana la urma o balba!? N-am facut bine?
    :)

    RăspundețiȘtergere
  6. :)))))))))
    Vrem o dublă! La bâlbă, desigur.
    :)
    Dă urechile la control, să le vedem forma şi amplitudinea.
    :)
    Domnu' Dan, momentan am o sigură dorinţă: spune-mi că nu eşti tu acela! Că, vorba lu' mama lu' Ştefan cel Mare: de-i fi tu aşela, nu-ţi sunt mama io!
    Glumesc.
    Da',fără glumă, e înspăimântătoor!

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Apai mdeh.., Andreiule, ce sa zic?
    Vrei un raspuns franc sau unul cotit ca la Ploiesti?:))

    In ambele variante raspunsul este din pacate unul singur:
    HABAR N-AM!
    :)))

    Desigur ca daca vrei sa nuantam si sa polemizam, io mi-s gata!
    :)

    Totul pleaca de la cel de-al treilea ochi, ochiul interior, ochiul lui Shiva, care, din punct de vedere anatomic nu exista si din pacate nici macar ochi nu e. El e mai mult un fel de metafora, o eticheta aplicata asupra unei chacre.
    Totusi, imaginatia si mai ales rezultatele "deschiderii" lui, spun totusi ca el ar fi.

    Si uite cum, paradoxal, el este ceea ce nu pare a fi si una peste alta, ca sa conchidem, el este ce nu este.

    Asa ca din punctul acesta de (ne)vedere raspunsul este tot "habar n-am!" .

    RăspundețiȘtergere
  9. :)
    mai bagat cu totul in... ceata!
    :)
    pana la urma ce ai vrut sa transmiti cu aceasta postare, ca pe mine, la ora asta, numa ajuta deloc tartacutza!
    Spune mai simplu, pe limba omului din popor!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  10. m-ai bagat!
    (corectura - imi dau doua smetii pe spinare...)
    :))
    Nima, tu ce ai inteles din postarea Bunului (lasa desenul cu funduletzul gol)
    Irisa, tu ce ai inteles din postarea Bunului (lasa inspaimanteala)
    hai sa va vaz, ce ati inteles fiecare!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga Stanjenel,

    Eu nu pot fi Oblio pentru ca am capul patrat.
    :)))))

    Povestea, daca s-a nascut totusi in capul mieu, inseamna ca autorul moral al personajelor si al firului epic sublim care lipseste cu desavarsire, sunt vezi bine eu.

    Ei sunt ai mei, dar acum le-am dat drumul sa umble pe net, si nu mai pot spune ca eu as fi in vreun fel al lor. :)

    E ca in povestea lui Pinocchio. Scriitorul Carlo Collodi l-a creat pe Gepeto, ca sa-l creeze pe Pinnochio, dar pana la urma Pinochio este al tuturor. El traieste in continuare in capetele noastre. Stiind ca Pinocchio provine dintr-o bucata de lemn mort, eu nu m-as hazarda sa spun despre Carlo Collodi cum ca ar fi reincarnarea lui Pinocchio, pentru ca am pica in teoria reincarnarii in si din toate formele de viata.

    Care nu mai e la moda. :))

    RăspundețiȘtergere
  12. :))
    pai de ce nu ne spui asa... bunule!
    Ca incerci sa devii autor de povesti nemuritoare!
    :))
    ...
    daca unul din lut are posibilitatea sa se reincarneze, unul din lemn de ce nu ar avea?!
    :)))

    RăspundețiȘtergere
  13. NIma,

    M-am uitat dupa Bilbo pe net si zice ca ar fi hobbit. Mie mi se pare elf.

    RăspundețiȘtergere
  14. Andreiule... :)))

    Lut, lut daaaaa.... nu or'shce fel de lut. Lutul LUI!
    :)
    Asa ca de-aici pana la reincarnare nu-i decat un act de vointa sau de imaginatie. Depinde cum vrei s-o iei. Ca daca nu-ti imaginezi ceea ce trebui, ti-o iei!
    :)))

    RăspundețiȘtergere
  15. :)pai si lemnul tot al LUI e, nu?!
    Sau il suspectam a fi al celuilalt?!

    Hai, Bunule, decodificam postarea, ca io no-nteleg!
    Dupa cum bag seama, nici ceilalti nu prea s-au dumirit!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  17. Iacata noi informatii....
    :)
    Nima te pup! :)
    Ma duc pe net sa studiez chestiunea!
    Devine tot mai iteresant. N-am stiut ca s-au corcit... :))

    RăspundețiȘtergere
  18. Andreiule, ca sa nu aduc chestiunea de tot in derizoriu... hai sa mai lasam putin misterul sa pluteasca. Tot ceea ce pot sa spun este ca inainte sa ma apuc de scris stiam mult mai putine lucruri. Niscai coincidente m-au indemnat sa si scriu.

    Bunaoara:
    1/ Oblio, sa-i zicem deoamdata asa, sau mai bine pentru linistea lui - odhneasca-se-n pace! - mai bine definitiv. Oblio sa ramana!
    Asadar, Oblio nu stiu daca este intr-adevar un pricurici al padurii pentru ca eu nu stiu cum arata unul. S-ar putea sa fie diferit de elfi, caci pricuricii sau pricolicii umbla prin padurile basmelor romanilor. Elfii sunt de import. Dar pentru ca Oblio purta de la bun inceput niste iorapi tuguiati la varf si nu umbla in picioarele goale sau in opinci cum ar trebu sa umble pricuricii romanesti, am dedus ca era elf.

    2/ Odata ce am ajuns la aceasta concluzie am aflat si cum il cheama. Nu Oblio bineinteles. Dar deindata ce-am aflat, m-am dus pe Goagal si ce sa vezi!? Minune! Numele pe care l-am aflat fusese al unui elf celebru. Ei dracie! Eu nu stiam mai nimic despre elfi, ia cateva imagini din "Stapanul Inelelor", nesemnificative.
    Basme carevasazica.

    Merg mai departe?
    :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  20. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  21. Ahaaaa....! :))

    Pricep mai mult! :)
    Ieri seara, stand de vorba cu o buna mea prietena si bioenergica mea preferata, am aflat cine este Domnul Karmei. Si vad ca si tu stii la fel.

    Ca sa vezi coincidenta. :)))

    Pai foaie verde foi caaa vitaaa
    Cand pluteam pe Ialoooomitaaa...
    :)))

    Vezi ca dupa bunica din partea mamei nu sunt pricurici! Sunt ialomitean din Barcanesti! :))
    Iar bunicul care m-a crescut era din Tandarei!
    :)))

    Mai ai un loc pe pluta?
    :)))))

    RăspundețiȘtergere
  22. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  23. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  24. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  25. Ha?! Agavă?!
    :))))))))
    Da' cine-s bre, Nima, duşmanii de moarte?

    RăspundețiȘtergere
  26. Încercaţi cu Bilobil. Face bine la tărtăcuţă, o ovalizează...cred.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  27. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  28. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  29. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  30. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  31. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  32. Nu râd de agavă, bre. Râd de ale mele, da's unele stârnite de numele plantei.
    :)

    Nima, eu spuneam de numele pricuriciului. Că vă tot jucaţi cu "bil", "bo" şi... am recomandat Bilobil.
    :)

    Da' ce au de împărţit vecinii matale, de au ajuns să se duşmănească?

    RăspundețiȘtergere
  33. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  34. Da' pe ea n-a-ntrebat-o nimeni?
    Că poate are ea fo soluţie la problemă.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  35. Hai ca incep sa ametesc! :))

    Coincidente peste coincidente,

    Stanjenelule, fii linistita... Agava-i bine! E plina de licurici.
    :)

    Nima,

    Da' ce se fac farmece cu agave?
    :)

    Poate cu tequila ca se face din agava albastra sau "maguey azul" cum ii mai zice. :))

    RăspundețiȘtergere
  36. Mulţumesc, Dan.
    Începusem şi eu să ameţesc. Eu ca eu, dar paranoia mea ţopăia mai ceva ca pricuriciul din povestea ta.
    :)
    Că bine spui, simt nevoia de o tărie. Să-mi raşpeleze juma' de esofag şi să-mi anestezieze neuronul.
    Cre'că l-am supărat pe Andrei. N-am vrut.
    :(

    RăspundețiȘtergere
  37. Pe care blog l-ai suparat, ca ma duc eu sa-l im_Bunez! :))

    RăspundețiȘtergere
  38. Pe trend. Da' ce, are mai multe?
    :)

    RăspundețiȘtergere
  39. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  40. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  41. Stanjenel sau Licurici - cum iti place, ca oricum umbli cu licuricii in poseta - este adevarat ca are numai unul singur dar cand Andrei se pune pe scarmanat, nu conteaza pe care blog se afla, el scarmana!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  42. Eşti sigură că ştie ce se întâmplă? Poate chiar habar-n-are.
    Sau poate are prea puţine informaţii ca să se poată decide.
    Sau poate e contrariată şi-i displace ce se petrece între ei, că în loc să vorbească cu ea, ei se războiesc.

    RăspundețiȘtergere
  43. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  44. Pai indienii(mexicanii) de rand beau pulche, un fel de must, sau de bere, facut din agave iar aia cu dare de mana o trag cu tequila, care se face doar dintr-un singur soi de agava, din zona localitatii Tequila si-nca dintr-o zona pe unde creste agava asta, in statul Jalisco.

    RăspundețiȘtergere
  45. Cu băuta, Nima, e ca şi cu o soluţie radicală: ori de tot, ori deloc.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  46. Nima,

    Astazi am aflat o multime de lucruri. Ultima, iaca, asta cu agava.
    Tine de samanism?

    RăspundețiȘtergere
  47. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  48. Păi nu era în sesiune de scărmănat. Cred că eu l-am supărat. Presupun, fiindcă a amuţit cam brusc.
    :(

    RăspundețiȘtergere
  49. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  50. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  51. Bieţii de ei. E trist ce spui, Nima.
    :(
    Eu doar am înşirat nişte variante posibile, dar nimeni nu poate spune ce gândeşte ea de fapt.

    RăspundețiȘtergere
  52. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  53. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  54. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  55. Biii, împacă-i, că parcă mă doare pe mine, zău aşa!
    :(

    RăspundețiȘtergere
  56. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  57. O după-amiza frumoasă, Nima!

    RăspundețiȘtergere
  58. Va mutumesc pentru sustinere doamnelor. Eu, pricuriciul padurii.
    :))

    RăspundețiȘtergere
  59. :)
    ... dupa atata harmalaie, AR-ul intreaba again:
    ce ai vrut sa transmiti Bunule prin aceasta postare?!
    Ca tartacutza mea tot n-a priceput.

    RăspundețiȘtergere
  60. Andreiule,

    Iti zambesc cu mare drag si uite, acum pun si semnul.
    :)

    Mai stai putin.... O sa afli, cat de curand dar inca nu sunt gata de meci.:))

    Uite ce zicea buna mea prietena Carmen R., pe care evident ca nu o cunosti:

    "Doar ceea ce nu ne putem imagina, nu este inca real."

    Me-mo-ra-bil! Me-mo-ra-bil! :))

    RăspundețiȘtergere
  61. Să-nţeleg că ne întoarcem la sloganul "visele devin realitate"?
    :)

    RăspundețiȘtergere
  62. :)
    si eu iti zambesc!
    Carmen, buna ta prietena, cred ca are dreptate...

    Nima te suparasi pe paravanele gandurilor?!

    RăspundețiȘtergere
  63. Da Licuriciule, visele devin realitate dar... doar daca vrem noi!:)))

    RăspundețiȘtergere
  64. Uneori îmi doresc atât de tare ca o parte din visele mele să devină realitate, că m-aştept să prindă viaţă pe loc.
    Cândva puteam face asta...
    :(

    RăspundețiȘtergere
  65. Mai rabdati-ma putin ca ma lupt cu uriasii. :)))

    De azi dimineata ma chiombesc pe net si ma strofoc sa scot un articol....

    RăspundețiȘtergere
  66. Poti oricand. Iti trebuie numai intrarea in ritmul cerebral specific. Poate alfa nu-i destul...:)

    RăspundețiȘtergere
  67. Păi io ce zic, cândva puteam face asta.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  68. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  69. ERATA: ignoraţi-o pe precedenta din care lipseşte din grava mea neglijenţă chiar personajul principal.

    He, he, ce mă amuză că nu aţi priceput! Vă spun eu mai jos care-i treaba, ca să nu mai fierbeţi in suc propriu şi să faceţi presiune asupra lui Dan:

    "Zboară pân aere iazmele-n vaere,
    Prind dă se-ncaere feţi lepădaţi.
    Le ard căiţele, s-aprind troiţele.
    Iese noiţele pre unghii laţi.
    Codrii în clocote sună de hohote,
    Balele-n horbote dă pricolici.
    Cu târnăcoapele izbesc hârtoapele
    Babele ţepene cu pântec-pepene
    Călări pe pieptene s-afundă-n nori.
    Se iscă fulgere, pieloase ugere
    Prind ca să sângere, mijesc tumori.
    Cerul de bube, munţii de hrube
    Codrul de lupe e năpădit.
    Ielele goale dau rotocoale
    Strâmbe din şale, cu pept scobit."
    (Levantul)


    V-aţi prins acum?

    RăspundețiȘtergere
  70. nope!
    Nu, Faustinus, eu nu m-am prins!
    Chiar daca ai completat tabloul cu un strop de cartarescu, tot nu prins la mine!
    De'... fiecare cu putilinta tartacutzei!
    Care-i shpilul?!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  71. Nu am stit de aceasta conexiune ,Dan ..in schimb imi place ideia. Am sa reflectez asupra...
    Odata am avut un blog despre Lilith era in vechiul hosting windows live am sa il reiau si eu poate mai gasesc ceva sugestii.

    RăspundețiȘtergere
  72. Pricoliciul lui Cărtărescu.

    Răspuns sincer pentru Andrei Radu.

    Me, neither! Nu m-am prins nici eu, am vrut doar să adaug puţin confuziei ! O confuzie bine întreţinută poate căpăta limpezimi nesperate.

    Se putea să nu particip şi eu la incitanta dezbatere şi să o fac pe deşteptul ? Mi-am adus aminte că era un pricolici în „Levantul” lui Cărtărescu (sub a cărui vrajă sunt zilele astea) şi, hop şi eu, l-am băgat în arenă !

    Poate nu-i pricoliciul care trebuie, dar e totuşi un pricolici cunoscut. Cunoscut chiar de Number One care citeşte la „Levant” de câţiva ani buni.

    Dacă nu, nu !

    RăspundețiȘtergere
  73. :)
    ce-mi place de noi, romanii!
    :))
    Iubesc romanii precum isi ascund femeile erotismul (nu are nicio legatura una cu alta...)

    Faustinus eu intrebam care este shpilul cu aceasta postare, nu cine este "pricoliciul"!
    :)))
    Mi-e indiferent al cui pricolici este.
    Il intrebam pe Bunul daca in spatele acestei povestiri se afla ceva sau este doar o povestire ca ori care alta, in fata careia sa exclamam: "ce viziune", "ce frumos" etc.
    Dincolo de poveste se afla sau nu ceva?!
    :)
    Ca-i pricoliciul lui Ochila (a se citi Chiorila), sau a lui Setila, Flamanzila, Lungila sau alti -ila nici ca-mi pasa...
    :)
    iti multumesc pentru raspuns... aici raspunsurile vin precum cele din administratia fiscala!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  74. Buna dimineata, dragilor,

    Chestiuni importante care nu sufereau amanare m-au tinut putin legat. Acum, mai precis azi-dimineata, am terminat articolul maraton de pe "rod", cel cu uriasii, la care am sacrificat doua nopti.

    Este inforator de lung dar plin de poze, de fapt. A trebuit sa rasluiesc internetul isus si ijos ca sa ajung la niste rezultate.

    RăspundețiȘtergere
  75. Adi,
    Ceea ce m-a indemnat sa postez a fost intr-adevar frumusetea viziunii. Totul a fost calm, firesc fra emotii si miscari interioare, chiar interesant as putea spune dupa prima mea experienta de acest gen. Comentariile nu mi s-au parut deplasate, cel putin cele care erau in topic... Cat despre celelalte... mi s-au parut spumoase, interesante si in orice caz consider ca ele fac parte din cozeria fireasca, de salon virtual, ca urmare a faptului ca ne simtim bine impreuna. Dar cele in topic, revin, mi s-au parut la obiect.

    RăspundețiȘtergere
  76. Faustinus,
    Iti multumesc foarte mult pentru contributia ta la tabloul general..
    :))
    Sincer? Ai adaugat un plus de mister si a iesit mult mai magic, mai vrajitoresc as putea spune, fata de intentia cu care am intrat (e adevarat cu inima putin stransa), in moara de pareri care ar fi putut aparea in urma postarii. Ciudate de altfel, recunosc si eu. :))

    Deocamdata comentariile au evoluat frumos... prea frumos... ca sa fie adevarat. :)

    Multumesc tuturor si tie in mod special pentru sustinere!

    RăspundețiȘtergere
  77. Andreiule,
    Ceea ce am pus pe blog tine intr-adevar mai mult de o traire personala si mai putin de un interes general, chiar daca, sunt convins ca, oricine ar putea ramane cu niste imagini care nu bag mana in foc ca mi-ar apartine in intregime mie personal si nu mi s-au aratat ca secvente din inconstientul colectiv.

    Shpilul este urmatorul:

    Saptamana trecuta am facut o meditatie pilotata. Asta inseamna ca un cineva, pe muzica neagresiva incepe sa te plimbe prin locuri la care nu te-ai gandit si te pune sa observi lucruri. Te plimba mental evident. Locurile sunt coventionale dar tu, cel care te lasi piotat, le subiectivizezi prin detaliile pe care le "vezi", imaginezi, "primesti"... cum vrei sa spui.

    Ceea ce am scris am "vazut", nu mi s-a sugerat sa vad aceste lucruri, ci, inconstientul si subconstientul meu au conlucrat. Pe cont propriu, eu,adica partea rationala a fiintei mele am fost doar spectator. Ceea ce am scris acolo, in termenii de specialitate s-ar numi "regresie" iar adaugarea ulterioara detaliilor, observatiilor personale si a explicatiilor necesare tin de anamneza, caci este foarte dificil sa arati prin cuvinte niste "viziuni", care nu vor sa se lase domesticite si explicate prin vorbe.

    Desigur ca intram in morisca interpretarilor de orisice fel. Ca mintea mi-a alunecat, ca este rod al imaginatiei mele si atat, ca sunt simple baloane de sapun colorate fara substanta si relevanta fata de realitate, ca sunt prostii, ca.... etc, etc... Cunosc dinainte toate posibilele acceptiuni ale unui astfel de demers interior, ca acela pe care l-am postat eu si nu rejectez niciuna din interpretarile oricui trece prin textul acela. Mozaicul adevarului este nesfarsit si nu putem sa scoatem un adevar monocrom, uni, ci e musai sa fie policrom si pictat de sus pana jos in imaginile cele ma fistichii..:)

    Este absolut normal ca fiecaruia sa-i ajunga in malaxorul mental in forma bruta si sa ii iasa in forme diverse, dupa procesare, in functie de tiparele sale mentale, de scara de valori, de credinte, de convingeri, de experiente proprii, etc,... tot ce primeste ca informatii dinafara sau in cazul acesta, cel putin in ceea ce ma priveste, informati venite dinauntru.

    RăspundețiȘtergere
  78. :)
    pai si ce era asa de dificil sa specifici acest lucru de la bun inceput!
    Am scris "viziunea" mea si o impartasesc cu voi...
    si-atunci reactiile in urma lecturarii celor scrise de catre tine vor fi la unison:
    "ce viziune frumoasa... ma voi gandi"
    :))
    Imi dai voie sa fiu brutal de sincer (imi mai dai un morcov drept premiu, de vrei): uneori am impresia (senzatia, cum ar spune femeile) ca noi ne dorim indobitocirea cu orice chip.

    Multumesc pentru raspuns.
    :)
    La mai multe meditatii... cine stie poate aflam ca ai avut si viziunea unia care a scris manuscrisele de la marea moarta!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  79. "Ceea ce am pus pe blog tine intr-adevar mai mult de o traire personala (...)"

    Cine mai are curaj să-şi exprime public trăirile?
    Puţini, tot mai puţini.
    Eu am renunţat. Acum merg pe minimum de sinceritate şi pe maximum de bălării. Multeori, refac textele ca să sune "acoperitor" sau să semene confuzie.

    Dan, poate ar trebui să predai lecţii de curaj. Spun asta fără urmă de ironie.

    RăspundețiȘtergere
  80. Draga Andrei,
    Ciupesti, dar ciupesti frumos! :)

    Ca si carnatii, viata trebuie umpluta cu ceva. Vorbesc de viata interioara.

    Atentie, pun placa!!! :)))
    Hai sa zicem ca in loc sa umplem mintea cu politica, stiri agresive, programe de divertisment cu urlete, filme cu creieri pe pereti si cu picioare-n gura o umplem cu altceva mai placut. Si-aici sunt mai multe posibilitati dar nu foarte multe. Una ar fi cea pe care am enuntat-o eu. Pana la urma, peste toate tipurile de hrana mentala, vine un ghertoi de gropar si arunca lopeti cu pamant. De ce sa nu ne coloram viata asa cum ne face placere, deoarece chiar si abordarea trairist-epicurianista sau cultural-hedonista si oricare gen de abordare si de incarcare cu sens a vietii este pana la urma desertaciune si goana dupa vant.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  81. Stanjenelule,
    :)

    Trairile mele sunt putine si rare. Cu intelegerea lor stau mai prost... :)))

    Cu intelegerea mea. Pentru ca evident ca in materie de intelegere, unii inteleg mai bine, altii deloc iar altii nu vor sa manifeste niciun fel de intelegere.
    :))

    Nu este o aluzie, este un calambur nevinovat. :)

    A-ti exhiba trairile nu cred ca este un act de curaj, decat in masura in care risti sa-ti pierzi prietenii. Dar prietenii ar trebui sa te iubeasca asa cum esti, nu sa te modifice si sa-ti strice hazul. Cel putin, cei cu care relationam noi - si uite ca ne-a ajutat Dumnezeu, sunt oameni intelepti.

    RăspundețiȘtergere
  82. fiveblueapples,
    :)

    Multumesc frumos de trecere. Ce surpriza minunata m-a putut astepta pe blogul vostru. Am plonjat direct in lumea druizilor... :)

    A facut un pas in lumea aceasta. Ce-o fi ai incolo, om trai si om vedea...:)

    RăspundețiȘtergere
  83. :)
    Mă tem că da, chiar este un act de curaj.
    La fel gândeam şi eu despre prieteni. Şi mi-ar plăcea să nu fiu obligată să-mi schimb părerea.

    RăspundețiȘtergere
  84. Nu ar trebui sa-ti schimbi opinia si nici sa ai astfel de frici. Tu nu ai observat ca am devenit asaaaa...ca un fel de familie? :) Eu da.

    Cat despre temerile mele ele sunt cumva de alta natura. Mie mi-e teama ca intru in polemica, am mai zis-o, si de foarte multe ori firele logice care leaga ideile intre ele, in toiul unei dispute de idei, ma pot conduce la niste concluzii finale, nu tocmai in concordanta cu ceea ce cred de fapt. Si, pe cat posibil, incerc sa ma eschivez, ca sa evit polemica.

    RăspundețiȘtergere
  85. Tu ai dreptate când spui că n-ar trebui să... În principiu aşa s-ar cuveni să fie. Şi da, semănăm cu o familie virtuală, că altfel n-am petrece împreună atât de mult timp.
    Doar că eu am încetat să mă mai simt liberă. Parcă mi s-a atribuit o celulă şi cum încerc să ies din cadrul ei, cum devin un fel de ţintă.
    Nu, mărturisesc că nu mi-e bine deloc, ba chiar mă gândesc tot mai des să găsesc o modalitate de a ieşi din asta.
    Mi-e rău cu cea care am devenit. Înainte, simţeam enorm, mă exprimam liber şi-mi asumam consecinţele. Visam, credeam, mă bucuram copilăreşte de lucruri mărunte fără să mă tem de ceva.
    Acum, de câte ori am impulsul de a scrie, imediat apare şi impulsul de a apăsa frâna. Poate mai imperios decât primul.

    Dar cel mai grav este că până şi imaginaţia mea debordantă stă ascunsă, copleşită de constrângeri. Mi le-am impus din cauza urmărilor nefireşti pe care le-am suportat în ultima vreme. E un fel de "n-ai voie!" care se abate peste mine ca o ploaie de bolovani.

    RăspundețiȘtergere
  86. Intre tine si tine cine e mai tare? hai sa te vad... :)

    Nici nu ar trebui sa-ti pese, caci in fond, dupa cum stim cu totii, dupa orice discutie fiecare pleaca cu proprile convingeri mult mai intarite si cu foarte rare exceptii pleaca cu ale celuilalt. Asta doar daca celalalt nu are un gand ascuns, un scop bine definit si nu urmareste in mod expres lucrul acesta si nu acceseaza niste parghii, nu foloseste tehnici si cuvinte cheie, ceea ce nu este cazul cu niciunul dintre prietenii nostri. Voi cu totii aveti personalitati foarte puternice si prin interactie e normal sa va mai si zgariati. Trece... :)

    RăspundețiȘtergere
  87. N-ar trebui să-mi pese şi chiar a încetat să-mi pese în sensul că e deja prea târziu. Răul a fost făcut.
    Am încercat să-mi revin, să mai salvez ceva, însă eforturile mele sunt inutile. Şi mi-am pierdut speranţa. Cum mai spuneam, mecanismul care funcţiona - poate anapoda după părerea unora, dar funcţiona! - a încetat s-o mai facă. E ca atunci când dai cheie la un motor care refuză să mai pornească.
    Dar, să nu uităm că există licuricii din geantă. Ei sunt un fel de ieşire pentru cazuri de urgenţă... ultima speranţă!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  88. :)
    moama... e ziua confesiunilor?!
    :))
    Bunule, ma confesez si eu: uneori am impresia ca ori eu nu mai stiu limba romana si transmit mesaje anapoda, ori oamenii sunt atat de dereglati incat orice le-ai spune, inteleg tot ce vrea "dereglarea"!

    Gata...
    Imi dai neste penitenta?
    :)
    Sa recitesc de vreo-doua trei ori evangheliile paocrife?!
    Sau sa postez, cateva zile, texte ezoterice cu ingerasi, arhangheli, viziuni din protoistorie etc.
    :))
    ___
    :))
    Pai cine interzice si cui interzice ca fiecare sa-si umple viata cu ce doreste?!
    Atat cea exterioara cat si cea interioara!
    Reactia mea a fost urmare a faptului ca ma obisnuisem sa citesc pe blogurile domniei tale lucruri cu substrat, pertinente, cu directie si intentie!
    Dialogul "aberant" (cum bine-i spunea Ady, desi el facea referire la altceva, din cate bunghesc io) de aici isi trage "seva"!
    :)
    Daca stiam ca te-ai apucat de reliefat in blogosfera cu ce-ti umpli viata interioara, taceam kitic, parol!

    :)
    Ce ma amuza cel mai tare e ca nimeni nu-si pune intrebari, sau daca si le pun, le tin pentru ei, ca nu cumva sa fie "luati de fraieri"!
    ___
    Si ghertoiu ala de gropar are menirea lui, fara el... am fi precum animalele strivite pe sosele!
    Si nu mai avem mult pana la stadiul acela. Schimbarea se produce (dar nu cea propovaduita de "dilii"), insa noi ne hranim spiritual tocmai pentru a accentua orbirea! (e un fel de instinct de conservare)
    Toate cele bune, tuturor!
    Daca cele spuse de mine au ranit pe careva, e clar ca acel careva are probleme serioase la mansarda!
    Mai bine s-o darame, sa faca alta noua...
    :))

    RăspundețiȘtergere
  89. Andrei, afară de faptul că te stropşeşti ca precupeaţa, ce argumente aduci ca să-ţi susţii părerea?

    RăspundețiȘtergere
  90. Blue, la ce sa aduc argumente?!
    :soc:
    :))
    cine e precupeata?!
    :)
    umreaza ...
    groaza!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  91. Andreiule,
    :)

    Ne intelegem din doi in trei. Unde ai vazut tu ca ar fi ceva interzis? Aici?

    "De ce sa nu ne coloram viata asa cum ne face placere, deoarece chiar si abordarea trairist-epicurianista sau cultural-hedonista si oricare gen de abordare si de incarcare cu sens a vietii este pana la urma desertaciune si goana dupa vant."

    :))

    Buna dimineata!

    RăspundețiȘtergere
  92. :)
    'neatza, Bunule!

    raspuns in: "de ce sa nu ne coloram bla bla bla"!
    :))
    adica in interogatie!
    Ti-am zis io: ori eu nu mai stiu intelge si folosi limba romana, ori eu sunt dereglat!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  93. Argumente la :

    "ne hrănim spiritual tocmai pentru a accentua orbirea".

    De ce ai tu impresia că hrana spirituală provoacă orbirea?

    Şi, în general, mi-ar plăcea să-ţi ascult argumentele cam la toate intervenţiile tale în care negi părerile altora şi atât.

    RăspundețiȘtergere
  94. :)
    'neatza, Irisa!
    Iti mai trebuie argumente?
    Daca da, atunci voila:
    un argument indubitabil, pertinent, in carne si oase, esti chiar tu!
    :)))
    Si vorbesc foarte serios.

    RăspundețiȘtergere
  95. :)
    tu nu vezi argumente mele, dupa cum nu vezi lipsa argumentelor tale!
    :)))

    RăspundețiȘtergere
  96. Mneata!:)

    Interogatie retorica.:))
    Cu sensul ca n-am avea nimic de pierdut.
    :))

    Fraza putea sa contina "Putem sa ne ne coloram viata asa cum ne face placere," avand fix acelasi inteles.

    Regret confuzia provocata de mesajului comentariului meu.

    RăspundețiȘtergere
  97. Sunt cu soțul meu de 7 ani fără copil, eu și soțul meu am încercat tot posibilul, dar nu am avut niciun rezultat, până când am întâlnit o prietenă de-a mea foarte bună care mi-a povestit despre Dr Dawn acuna și cum a ajutat-o, i-am explicat. totul la Dr Dawn acuna dupa ce am contactat-o ​​pe Whatsapp, a promis ca ma ajuta, mi-a dat niste instructiuni pe care le-am facut perfect, spre surprinderea mea am ramas insarcinata la 2 saptamani dupa ce m-a ajutat si acum am un copil frumos acum, toate datorită Dr. Dawn acuna, contactați-o pentru o soluție rapidă la problema dvs.
    *Daca vrei sa ramai insarcinata.
    *Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
    *Dacă vrei să vindeci vreo boală.
    *Dacă vrei noroc în viața ta.
    *Dacă doriți să opriți avortul spontan și altele,
    : e-mail { dawnacuna314@gmail.com}
    Whatsapp: +2348032246310

    RăspundețiȘtergere

Eu, buricul pamantului zic asa: